Un drum extraordinar pentru biciclete este DN41, intre Giurgiu si Oltenita. Pitoresc, liber, de calitate buna, 75 km, dar necesita masini de asistenta pentru deplasarea intre Bucuresti si capetele lui, "multumita" CFR, care pe ruta Giurgia nu are trenuri de dimineata din Bucuresti sau dupaamiaza spre bucuresti ( Eu tocmai am primit si al doilea suport de bicla pentru masina si mai stiu persoane din grup care au sau pot face rost de asa ceva. Incercam o numaratoare, sa vedem ce strangem? Ar mai fi necesara si o prietena/sotie/prieten, care sa mute masina de la Oltenita la Giurgiu. Cam multa logistica implicata, dar rezultatele ar fi spectaculoase. Alta solutie, extrema, pentru acelasi traseu ar fi cu trenul pana la Oltenita si apoi cu biclele pana la Giurgiu si apoi pana acasa, dar se strang vreo 140km... Deci strangem masini suficiente ptr deplasare? N-am mari sperante dar hai sa numaram: 1. VladG - 1 masina - 2 portbagaje (1 liber) 2. ? L.E: Pentru cort eu as opta doar daca ar fi o excursie undeva la munte si ar fi ultima solutie. Dupa o zi de pedalat chiar ai nevoie de un dus si o relaxare... This post has been edited by VladG: 9 Jun 2008, 22:18

Cum ziceam si alta data...

Cu alte cuvinte, la doua zile nu va bazati pe participarea mea...

Dar ce are cortu' nene, mie mi se pare ok.

Si io ma bag...masina de asistenta pot fi io dar evident ca mai pot pedala si io din cand in cand in cazul oboselii unuia dintre colegi
Dar mai vreau un coleg...sa nu mor de plictiseala.

P.S. Sa vezi atunci ce umplem forumul de poze, filmulete.
Masina de asistenta e de ajutor pentru ca: cara echipamente, etc.

La noi a fost faza cu cele 3 pene. Din cauza ca era ud pe jos se lipeau de cauciuc pietricele, cioburi, sarmulite...cam tot ce gasesti pe marginea unui drum. Cum cauciucurile de cursiera sunt mai subtiri ca cele de MTB, va dati seama ca riscul de pana e mai ridicat. M-ar tenta sa imi iau alte gume, am gasit Schwalbe Stelvio Plus la un pret destul de bun, pacat cu transportul care e 25euro.

Faza cu drumul european e cu dus si intors. Bucursesti - Giurgiu, din cate stiu, e si E dar e si DN. Pe drum au fost 2 echipaje radar, unul in Calugareni si altul in Daia, am trecut pe langa ele fara probleme.

Daca va hotarati sa mergeti la Ruse va insotesc cu placere.

This post has been edited by V a L y O: 9 Jun 2008, 23:01

Si mie imi place mult sa merg cu cortul, la munte, doar ca in situatia asta mi s-ar parea prea mult, din motivele pe care le-am zis si mai sus...

Daca n-ai masina de interventie, trebuie sa cari totul pe bicicleta, adica nu numai cortul (care poate sa fie o chestie de 1.8 kg si se imparte oricum la doua persoane), dar si obiecte mult mai voluminoase (sac de dormit, izopren). Citi dintre noi au portbagaj? Dar coburi? Astea nu-s lucruri de dus in rucsac, daca mergi pe bicicleta. Remorca? Nu stiu cine are chef s-o duca dupa el...
Parera mea.

si unde mergem cu cortul? la snagov? sau va ganditi cumva sa pedalam pana pe la Omu in prima zi si sa ne intoarcem de acolo in a 2-a? Eu daca pedalez in prima zi 80-90km (nu mai mult) nu mai am nici un chef sa pedalez la fel si in a 2-a, mai ales daca dorm in cort.

Daca nu mai reusim sa gasim trasee rezonabile cu plecare din bucuresti probabil ca urcam biclele pe masini, mergem cu masinile pana intr-un punct x, de acolo facem un traseu mai mult sau mai putin circular, ne intoarcem la masini si apoi acasa. Eu am 1 suport si la o adica cred ca as mai putea sa imprumut unul. Vlad mai are si el 2, cristyyy2003 daca vine cu papucul probabil poate lua 4-5 biciclete.... Solutii zic eu ca se gasesc, haideti mai bine sa incercam sa gasim trasee care sa respecte conditiile cu care cred ca suntem toti de acord:

1. maxim 80-100km.
2. punctul de pauza sa fie undeva langa o padure, lac si la aproximativ 2/3 din traseu.
3. sa evitam pe cat posibil satele dar si drumurile aglomerate.

hmm, ceea ce spune zax e super ok, dar din pacate in Elvetia
la noi mai rar dar cred ca putem gasi ceva daca mergem cu bicicletele pe masina la munte

Hai ma Lucman, gasim noi o cabana pe langa care sa ne invartim...

Eu ma gandeam sa mergem cu masinile in afara bucurestiului dar nu asa departe. Ma gandeam ceva de genul Targoviste, Ploiesti... Daca mergem la munte nu cred ca e cazul sa ne mai gandim la distante de 100km ca nu-i facem nici intr-o saptamana pe drumuri de munte...

La munte daca e sa mergem putem incerca o Padina (lasat masinile in Sinaia si mers pe Moroieni) dar cred ca e bine de avut in vedere 2 zile iar cei cu rutiere sunt din start taiati de pe lista... sau mai putem incerca in caz ca avem masina de asistenta destul de mare (recte papucul) un drum pana la Siriu, si o coborare pe serpentine... dar despre asta mai vorbim, nu cred ca am epuizat deja toate posibilitatile din apropierea Bucurestiului.

Pai daca mergem la munte, deja se schimba treaba. Propunere traseu: Podu Dambovitei - Cabana Brusturet. Din pacate n-am mai fost de mai mult de 10 ani prin zona si nu cunosc starea drumului. Are cineva idee?

Sau prin satele de la poalele Pietrei Craiului, dar iarasi nu cunosc starea drumurilor. Exclus Plaiul Foii, din cauza prafului de pe drum si a circulatiei.

Mai intai trebuie vazut daca e fezabila ideea cu biclele pe masini, daca avem logistica necesara. Traseul il putem alege destul de usor apoi.

zax rulz!

@Lucman: avem poze frumoase si decente din iesirea la Peris? cind putem sa le vedem?

Peste o luna...)

Daca ati avea posibilitatea sa folositi drumurile forestire din Parcul National Buila-Vanturarita, cum fac eu, nu vi s-ar mai parea "un drum extraordinar pentru biciclete DN41, intre Giurgiu si Oltenita" cum spune Vlad.
Drumurile sunt pe cursurile raurilor Olanesti sau Cheia, deci nu sunt pante abrupte.
Parcul National Buila-Vanturarita

This post has been edited by claudiuxyz: 10 Jun 2008, 15:04

Attached thumbnail(s)
SANY1268.jpg ( Size: 206.52k ) Number of downloads: 712
SANY1274.jpg ( Size: 315.27k ) Number of downloads: 718
SANY1333.jpg ( Size: 295.7k ) Number of downloads: 690
SANY1334.jpg ( Size: 254.17k ) Number of downloads: 676
SANY1313.jpg ( Size: 668.08k ) Number of downloads: 673

n-arata rau deloc. dar din pacate din ce vad eu e un pic cam departe, mai ales ca nu prea poti alerga masina cand ai bicicletele deasupra... poate vreodata ajungem si-acolo, ori o excursie de doua zile ori intr-o sambata, plecare de dimineata si intoarcere noaptea tarziu...

This post has been edited by zax: 10 Jun 2008, 15:21

Asta ar merita facuta in 2 zile sau in 3 (eu pot sa-mi iau 1 zi concediu, nu stiu restul). Cu cortul sau dormit la schit, parca gasisem unul pe acolo, cand planuiam o tura cu rucsacii in spinare. Chiar sunt interesat...
Un drum ca cel din poze e visul meu de mers cu bicicleta...

This post has been edited by VladG: 10 Jun 2008, 15:35

Tocmai s-a modificat codul muncii si, din cite am inteles, nu iti mai poti lua doar o zi de concediu de odihna... Fara plata poti lua oricit de putin, dar din cel de odihna trebuie sa iti iei minim nu stiu cit la suta din concediul legal la care ai dreptul... O sa ma interesez.

eu as veni cu cangurul dar mi-e ca scot vreo 40-50% mergand doar cu 20-30 km/h tot drumul

Din ciclul "calatorului ii sade bine cu drumu'" (a se citi "nebunului"), azi am bagat un "single player".

Am iesit din scara, cu gandul sa fac si eu 20-30 de kilometri, virez stanga pe alee, iese in fata mama si copila, mergand rasfirate in fata mea, fara vreun gand de a-mi face loc.
C-o voce usor rastita, le intreb daca vor sa-mi faca si mie loc.
Se executa amandoua pe partea dreapta si iau in piept Petricaniul.

Bag foaie mare, pinion mic, 35 la ora la vale... nu ma doare nimic.
Franez puternic la vulcanizare, si bag niste atmosfere, in jur de 4 pe fata si circa 5 pe spate.
Plec "in tromba" mai departe, cu rotile tapene si frumos lunecatoare pe asfalt.
Iau usurel prima rampa, sus, nicio crampa.
Ii dau de vara un 25 la ora pana la bariera. Merge ata... si eu si bicla.
Bariera... ma bag pe mijloc, ajung in fata, trec putin inainte sa se ridice bariera, Passatul de gabori de pe stanga nu schiteaza niciun gest. O blanaresc iar prin hartoape.

Ajung in Pipera, trec tare pe langa masini, fac dreapta si o las moale pe strazile betonate si pline da carii. Ajung pe breteaua spre Voluntari, foaia mare, pinion mic, merge un 28-30.


Stanga pe Andronache, dreapta spre primaria Voluntari, stanga spre Afumati.
Trafic, ma strecor ca un peste printe casalotii cu 4 sau mai multe roti.
Ajung in Afumati si caut din priviri strada spre Ganeasa. Pana aici medie orara de 22.

Incepe dansu'. Soseaua valurita, tubularele si imbusurile din ghidon zornaie de zici c-au venit tiganii cu capra.
Media scade...
Fac primul popas la umbra deasa a unui plop, privind prima balta ce-mi iese-n cale.


Ajung in Moara Domneasca, dreapta-stanga spre Ganeasa.
Drum in lucru... O portiune de asfalt proaspat mi se lipeste de gume, transformandu-le in ventuze care vor sa ma tintuiasca locului.
Nu-i merge.
Merg pe stanga, am bulan si nu vine nimic din fata... dar mi se lipesc toate pietricelele precum niste crampoane ce lovesc asfaltul intr-un sunet cabalin.
Bag copita pe cauciucuri si sar cat colo.


Uite si Ganeasa.
S-a termint Ganeasa.
Uite si pietrisu'...
Prima portiune de off-road.


Vreo doi kilometri ii dau cu "low-gear" pana ajung in Inima Cozieniului.
Virez dreapta pe asfalt si il fac pe un guster cu ATV-ul pana sa intru in padure. (eu fiind iguana, presupun)


Mai poposesc putin sa-mi ridic nadragii si plec la pas.
Am nimerit intr-un semiparadis, drumul fiind asfaltat doar pe jumatate (asa-i de cativa ani buni).
Tril de pasarele... hau, o haita de caini hamaie pe undeva printre copaci.
Iau vreo 4-5 pietre si le bag in buzunar... preventiv.
Ceata lu' Baboi se potoleste si indeparteaza in acelasi timp.
Un caine cu alura de parizer taranesc, se uita tamp la mine si eu la el.


Ah, s-a terminat edenul, se vede calea ferata.
In stanga, un apicultor isi examina zburatoarele, rotind deasupra capului un fagure, precum un pizzar italian.
Zic sa-i fac o poza, dar o albina din multe altele, greseste pista de aterizare confundand-o cu parul meu.
Dau c-o mana s-o alung, ma dezechilibrez, imi cad ochelarii, cade bicicleta, imi bag ceva, imi ridic troacele si plec mai departe, fara sa ma mai uit spre imblanzitorul de veninoase care-si radea probabil sub masca.

Calea ferata.
Stanga-dreapta sa ma asigur si bag un sprint catre "civilizatie"


Umarul meu trece mult prea aproape de oglinda unei dube, refuzand sa parasesc jumatatea de asfalt.
Ajung in DN, fac stanga, fac dreapta... o bariera parca vrea sa-mi spuna: "Pe aici nu se trece!"


Aiurea... O ocolesc si urmez liziera Padurii Cernica. Un latrat puternic ma trezeste la realitate, ii dau putina carne virtuala si lui.
M-afund in padure...
Poteca devine drum, creat de masinile ce intra pana la vilele din marginea padurii.
Ma intreb cat oare o mai dura pana pe unde trec vor fi case...

Drumul coteste in inima padurii, iar eu urmez unul mai putin umblat.
Captivat de imagine, sperii un fazan din iarba si el pe mine.
Pana sa scot aparatu', se pierde in desis...
Dau dupa el cu 2-3 pietre din cele luate pentru caini, nicio miscare.
O fi murit de frica...
Ma gandesc la ce o sa mai gasesc pe drum, poate un mistret...
Alung gandurile sumbre si ma autosugestionez, plasand cutteru la indemana, in buzunarul evazat al borsetei de pe ghidon.
Cu cele doua pietre ramase si cutterul, ma gandesc ca-i pot face fata macar unui om...


Pana sa urzesc mai bine scena de lupta, ajung la Manastirea Cernica.


Asfalt, foaie mare, un pic de viteza, apoi frana... m-alimentez cu apa de la prima chiosco-bogedo-terasa intalnita.
Imi mai ramane destula apa si in petul de 2 litri.
Nu renunt la ea, ii fac loc in borseta.

Las in urma Cernica, ma indrept spre Tanganu.
Caut drumul de pamant pe care-l banuiam ca ar trece pe sub autostrada.
Un mare dig in fata.
Mai incolo o satra.
Imi sare lantul la spite...
Hopa, nu-i a buna.
Pesemne ca s-a dereglat cand a cazut de frica albinei...
O reglez nitel, ma intorc... avand in memorie un bagau care-l credeam ca duce unde vreau sa ajung.

Teapa, ma intorc, intru in Tanganu.
Prima straduta la stanga e asfaltata. Bai ai dracu' tigano-tarani, le-au asfaltat astia ulitele.
O iau pe acolo, avand incredere in spiritul meu de orientare, prelucrat poate in armata, ca doar am fost la cercetare-diversiune.
Ulita o coteste dreapta (hmmm, nu-i in directia cea buna), dar brusc se vede un drum de tara spre stanga.
Asta e, imi zic.
Vad c-o ia si un mosulica tot pe acolo, cu bicicleta de coarne.
Eu ma incapatanez sa merg pe ea, chiar daca-mi tremura creierii-n cap precum o piftie.


Opa! O "raspantie"...
Bineinteles c-aleg drumul prost, dar ma dumiresc repede ca nu pare asa circulat si ma intorc.
Ma lamureste c-am facut bine, un tiganus patat de lupus, care se ducea la balta cu inca doi puradei.

Ajung la autostrada...
Dreapta sau stanga?
Hai stanga, sa vad ce-i sub pod...


Sar parleazul...
Ajung in parcare, trec de ea...
Ghinion, nicio potecuta nu se intrevede prin gardul imprejmuitor...

O iau prin santul betonat de scurgere.


Poate ca nu ma gineste vreun gabor totusi pe aici, chiar daca sunt mare.
Prin sant, senzatii tari.
Daca merg pe mijloc, numai cioburi si alte ramasite ascutite, ba chiar portiuni de nisip in care m-afund.
Daca vreau sa merg putin intr-o parte, gravitatia ma trimite dintr-o parte-ntr-alta, chiar mai dai si cu pedala in lateralul santului.
Ma acomodez repede situatiei si-i dau foaie mica, pinion mare, cu turatie, mai ales pe portiunile nisipoase.
Trec pe sub doua panouri, din care unul destul de jos... si ajung la pod...
Aici santul e sub forma unor terase si intr-un final, se sfarseste.


Las atelajul undeva in panta si ma duc perpedes sa inspectez situatia...
Singura solutie e sa trec podul pe autostrada.
Iau velocipedul pe umar si-l trec parleazul.

Merg pe contrasens pe banda de urgenta, ma sufla vreo doua tiruri, dar balastul isi spune cuvantul si raman neclintit.
Ajung la Podul care traverseaza autostrada. Sar iar paleazul, ma asez pe niste trepte si-mi scutur adidasii de nisip, ciulini si alte plante.


Urc tot prin sant pana spre padure.
Asfalt...
O iau usor...
Masini trase-n liziera, capete de soferi sus, cu ochii-n poala.
Astia dau clanta...

Uite Branestiul... uite gara, stanga-dreapta de asigurare, pa Branesti.


P-aci e spre Pustnicu...


Trec pentru ultima data de calea asta ferata.
Ies din padure... Vant... Scad la 13 la ora... Ce-ai grasule, atat ai putut?
S-aude un parait agrar... Un tractor. Aceelerez un pic, gandindu-ma ca poate nu merge pre tare. Nu ma insel, merge perfect, cu 27 la ora. Ma bag dupa el. Dintr-o data pedalatul devine floare la ureche. Chiar ma odihnesc in spatele lui, dau pedale cand si cand.


Ce inseamna sa ai suprafata mare... aerodinamca de caramida...
Ma trage dupa el pana la centura (sa-ti dea Dumnezeu sanatate)

Odihnit, urc podul cu 28 la ora... La coborare, accelerez si ma sprijin cu coatele de ghidon... genunchiul stang imi joaca feste...
Te-a mancar in cur sa sari de pe intrarea scolii, imi zic in barba, lasand-o mai moale.

Gata, uite Petromul din Pantelimon, esti ca si acasa...


Restul drumului il parcurg agale, cu ridicari dese din sa...
Am ajuns... Ma uit la kilometraj, indica 67.
Imi zic, asta da "adventure".

http://vis-a-vis.zapto.org/Poze/Ture%20Bic...ura-10.06.2008/

This post has been edited by vis-a-vis: 10 Jun 2008, 21:37

Am citit intr-o suflare postul dl @viz
Bravo domle. Maine poate dai tura de recunoastere pana la Caldarusani

Felicitari!

@vis: super excursie, super post!
Ti-as da +, dar zice ca mai tre' sa-mprastii si la altii inainte...

Auzi, vii cu cutter-ul ala de Ignat, la mine la tara? Ca au ai mei un Ghita pe acolo si te vad om hotarat...

This post has been edited by VladG: 10 Jun 2008, 20:24

Poate n-ai citit asta... http://www.daciaclub.ro/index.php?showtopic=90279&hl=ghitza

Imi scapase postul ala...

Atunci altfel se pune problema si ma gandesc ca prin padure ti-era nitel foame si de fapt te rugai sa-ti iasa Mistretu'-n cale...

Revenind on-topic, am terminat de montat saua noua, parca stau in fotoliu, asa ca am chef de kilometri, asa ca vezi, sa te refaci pentru week-end!

This post has been edited by VladG: 10 Jun 2008, 20:35

Daca e traseu mai mare de 70 de km, nu ma bag...
Si asa-i la limita.
Prefer sa-mi placa, nu sa-mi bat joc de mine.

visule.. sa n-anunti si tu iesiri de-astea

Nu m-am gandit ca se baga cineva in cursul saptamanii, nici ca s-ar baga cineva prin pietris, pamant, coclauri.

Ma, tu nu esti normal....

N-ai de unde sa stii daca nu intrebi inainte.