Aceasta a fost senzatia pe care am trait-o, luând pentru prima oara contact cu stancile Meteorei. Desi stancile aduc mai degraba a peisaj selenar (Selena era numele dat de romani Lunii), datorita culorii gri inchis, impresia de maretie si goliciune dar mai ales imaginatia ma trimiteau totusi spre peisajul planetei Marte.
Auzisem si citisem vag despre Meteora: da, domnule, niste schituri si manastiri cocotate pe stanci. Ca sa ajungi la ele, niste calugari trag de cateva franghii groase iar tu stai intr-un cos de rufe sau intr-o plasa de pescari.
Acum s-au construit poduri solide, prin intermediul carora ajungi usor la aceste manastiri, situate la inaltimi ametitoare.
Nu s-au scris povesti fantastice despre Meteora, nu exista legende si nici mitologia nu s-a ocupat de acest fenomen neobisnuit, nu e amintit de niciun grec al antichitatii sau de vreun istoric strain.

De la Nei Pori, una din excursiile alese de mine a fost cea de la Meteora. Dupa un drum de aproape doua ore, intr-un autocar modern, cu aer conditionat si muzica greceasca in surdina, am ajuns in dreptul primelor stanci, care deja iti taiau rasuflarea, stanci aflate in mijlocul Greciei, pe valea Tesaliei, nu departe de Muntii Pindului, langa oraselul Kalambaka. Intreg ansamblul de stanci se numeste Meteora. Pe aceste stanci fara vegetatie, s-a infiripat viata monahala inca din secolul al IX-lea. Pe varfurile cele mai greu accesibile, calugari rupti de lume au construit manastiri de o rara frumusete, simtindu-se mai aproape de Dumnezeu, traind in rugaciuni si lipsuri, urmarind perfectiunea crestineasca. In secolul al XV-lea, numarul manastirilor era de 24. Astazi, se pot vizita doar sase manastiri (intretinute foarte bine, din donatii sau fonduri UNESCO): cinci de calugari si una de maici.

Este posibil ca stancile sa fi fost descoperite de calugarii isihasti, care doreau sa se retraga din lume si sa fie mai aproape de Dumnezeu. Daca nu stiti ce inseamna cuvantul "isihast", va spun acum: isihia este un cuvant grecesc, care inseamna "liniste interioara" sau "tacere interioara". Isihastii sunt persoane (calugari sau mireni) care practica Rugaciunea Inimii numita si Rugaciunea mintii sau Rugaciunea lui Iisus. Aceasta este: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul." Alta varianta: "Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul." Mai exista si o varianta scurta dar nu vi-o spun.
De ce ? Uite d’aia: cine doreste sa practice aceasta rugaciune, trebuie sa o rosteasca in 4 timpi. Inspiri, pauza, respiri, pauza. Adica: inspir (Doamne), pauza (Iisuse Hristoase), respir (miluieste-ma pe mine), pauza (pacatosul). Din varianta scurta lipseste cuvantul "pacatosul". Scopul acestei rugaciuni este realizarea efectiva a contopirii cu Dumnezeu, adica dizolvarea mintii omenesti prin identificare cu constiinta divina (Bonaventura a scris o carte superba, numita "Itinerariul mintii in Dumnezeu" – Itinerarium Mentis In Deum). Daca doriti sa cititi mai multe despre isihasm si rugaciunea inimii, gasiti pe net articole sau carti dedicate isihasmului.

Am practicat si eu aceasta rugaciune, cam 7-8 luni, apoi am abandonat-o din cauza maimutei bete . Cum, nu stiti ce este cu maimuta beata ?
Un yoghin celebru spunea ca mintea noastra este aidoma unei maimute caruia i s-a dat sa bea vin: sare de la una la alta, fara incetare, neputandu-se focaliza pe un subiect anume.

Gata cu filosofia, sa revenim pe planeta Marte. Meteora se poate vizita intr-o singura zi, insa trebuie s-o iei domol inca de dimineata. Nu stiu daca grecii se scoala la ora 8:00 dimineata, insa e bine sa incercati. Autocarul strabate oraselul Kalambaka, situat la poalele Meteorei (cine doreste sa stea mai multe zile aici poate gasi rezervare din belsug la foarte multele vile si pensiuni din oras), serpuind prin cateva curbe ametitoare, avand prapastia in partea dreapta a drumului, doua autocare abia-abia avand loc sa treaca. Am uitat sa va spun ca, cei care veti sosi aici cu autocarul, veti fi dusi la un atelier de icoane, aflat langa un magazin urias ce vinde icoane. Va dau si un pont: desi sunt fabricate pe loc, la mama lor, in fata voastra, aceleasi icoane le gasiti mai ieftine la Nei Pori sau la Paralia Katerini...

Ca fenomen fizic, Meteora, in ansamblul ei, este unic în toată lumea. Formatiunea stancoasa a luat nastere datorită unui con in forma de delta, constituit din pietre de râu si namol, care se varsau în vechiul lac tessalic. După separatia geologica a masivilor muntosi ai Olimpului si ai Ossei, apele lacului au gasit iesire la Marea Egee prin valea Tembi (daca va duceti la Nei Pori sigur veti trece si prin aceasta vale faimoasa). Atunci, acest masiv în forma literei delta s-a scindat în pietre si stanci uriase, compacte, cu înaltimi de pâna la 400 metri.

Cuvantul "meteoron" inseamna "suspendat in aer". Chiar asa, vazute de la poalele stancilor, manastirile seamana cu niste cuiburi de vulturi, suspendate intre cer si pamant. Imediat ce dai cu ochii de ele, pe tine, un om neinsemnat, un pitic, te cuprind sentimente ciudate, de veneratie, amestecate cu frica.
Aceste stanci de netrecut au constituit refugiul diversilor oameni, sihastri si mai apoi calugari care se aparau de jefuitorii care pradau prin zona Thessaliei. Acesti sihastri singuratici, retrasi la inceput in cateva pesteri, se rugau mai apoi in mici schituri.

Fondatorul comunitatii a fost Atanassios Athonitul, un calugar care prin anul 1336 a sosit de la Athos. Ingerii l-au purtat pana sus, unde a pus bazele Marelui Meteor, numita si manastirea Schimbarea la fata a lui Hristos (Metamorfosis). Materialele de constructie erau trase cu franghii, fiind apoi asamblate si cimentate la fata locului.
Atanassios i-a unit pe toti calugarii risipiti care incotro, in mici comuniuni monahale. Toate izvoarele scrise existente prezinta calugaritul cand era deja organizat. In urmatoarele sute de ani s-au construit toate manastirile, astfel incat in sec al 17-lea acestea ajungeau la apogeul dezvoltarii lor, si ca numar de calugari, si ca bogatie, datorita donatiilor generoase primite din partea multor nobili crestini (inclusiv voievozi romani). Dupa aceasta perioada, a inceput decaderea, din cele 24 de manastiri fiind tinute in viata numai sase, plus cateva sectoare ale altor manastiri, restul fiind inchise atat pentru preoti cat si pentru turisti.

Sa va mai spun ca, datorita faimei, Meteora reprezinta una din cele mai neobisnuite atractii religioase si turistice din lume ? Nu mai are rost. In dimineata sosirii noastre aici, am avut impresia ca ma aflu pe bulevardul Magheru la o ora de varf: sute sau mii de turisti, zeci de autocare, masini mici, motociclete si biciclisti navalisera pe curbele intortocheate, formand cozi imense la intrarea in manastirile deschise publicului, astfel incat iti trebuiau cam o jumatate de ora sa reusesti sa ajungi sa vizitezi vreuna.

Prima manastire vizitata, manastirea Roussanou (singura manastire de maici): mica, cocheta, roscata, cu o gradinita de flori superba. Primul sentiment care te cuprinde cand ajungi aici este groaza! Accesul la ea este facil insa te apuca ameteala pe treptele inguste. Abia ce-i calci pragul ca te imping ceilalti de la spate, asa ca faci un tur de forta, vrand-nevrand, apucand sa auzi ceva de la ghidul grec, roman, englez, francez, german, japonez si care o mai fi fost pe acolo. In rest, "No touch nimic, please!”, „Don’t fotografiati, please”, „Imbracaminte decenta, please" si, ca in filmele americane de razboi sau de comando, in care superiorii urla la soldati: "Go,go,go!", asa auzeai aici indemnul "Move, move, please!", caci incurcai locul, nu se intelege ?

Parcurgem repejor cateva incaperi ale manastirii, intr-un fel de tur, vedem picturile originale foarte frumoase, pictate acum 400 de ani si ne minunam la vederea camerelor micute si cochete ale calugaritelor. Bineinteles ca ne ofticam datorita faptului ca nu putem intra in anumite camere interzise publicului, luam o mica pauza de tras sufletul si fuga-fuguta ne indeamna ghida sa urcam in autocare pentru a merge mai departe spre cea mai mare manastire, Marele Meteor (Megalo Meteoro).

Odata ajunsi in fata ei, ni se pare ca urcam pe Himalaya si brusc ni se taie respiratia: este uriasa! Pentru a ajunge la ea trebuie sa traversam un tunel sculptat in piatra, mai urcam cateva trepte si iata-ne, minune mare, in incinta manastrii, care odata vizitata ti se pare a fi un mic orasel: are trei biserici, taverne, dormitoare, piata publica cu fantana arteziana, beciuri, strazi cat cuprinde, toate pe mai multe etaje, magazine.

Sunt si vreo 3-4 puncte de belvedere, cu balcoane suspendate, unde iar ti se taie respiratia de emotie si de respect pentru munca celor de aici dar si pentru peisajul magnific; belvederea dinspre Manastirea Aghiou Stefanou este demna de Raiul ceresc.

Ca fapt divers, intr-o incapere speciala (osuar) se pastreaza craniile calugarilor care au trait la Marele Meteor, aranjate pe mai multe rafturi. Se spune ca in perioada de maxima inflorire aici vietuiau aproape 300 de calugari.

Atanassios a numit-o Meteoron, pentru marea ei inaltime (613 m deasupra nivelului marii) si a sentimentului de ameteala pe care-l simte fiecare, atunci cand se afla in varf. Veti vedea multe chestii, de la bucataria calugarilor, plina cu ustensile, sala de mese, un butoi urias pentru pastrarea vinului sau a apei, pana la frumusetea celor 3 biserici, care pastreaza in interior picturile originale, din sec. al 14-lea. In sacristia bisericii celei mai mari (42 metri lungime si 18 metri inaltime) se pot vedea mai multe lucruri: craniile celor doi ctitori ai manastirii (Atanassiou si Ioasaf – fostul imparat al Epirului, Ioan VII Palaiologos, care s-a calugarit aici), pastrate in cutii de argint; moaste de sfinti; mitra de aur a primului despot al manastirii; sortul de aur, cu margaritare al lui Ioasaf, paharul de aur al lui Cantacuzinou; o lucrare microscopica, vizibila doar cu lupa – munca de 12 ani a unui calugar. Biblioteca manastirii cuprinde peste 500 de manuscrise.

Pana in 1923, urcarea se facea cu un sir de scari de vant si cu plasa de pescar. Mai tarziu, s-au cioplit in stanca tuneluri intunecoase si scari.

Tot povestindu-va, am uitat un lucru: atat barbatii cat si femeile trebuie sa fie imbracati cuviincios. Daca nu faceti acest lucru, toata lumea va fi "fortata" inca de la intrarea in manastire sa imbrace cate ceva: barbatii niste salvari (daca aveti pantaloni lungi pe voi este ok) iar fetele niste fuste lungi, cam uratele, plus ceva care sa le acopere bratele goale. Daca fetele au pantaloni pe ele, iarasi nu pot intra in manastire decat daca imbraca o fusta, pe care o gasesc la intrare.

Restul manastirilor nu le-am vizitat asa ca voi scrie cate ceva despre ele, pentru a va face o idee, folosindu-ma de ghidul cumparat de la standurile aflate in fata Marelui Meteor.

Manastirea Varlaam – ctitorita in jurul anului 1350 de calugarul Varlaam. Dupa moartea lui, timp de 200 de ani nu a mai locuit nimeni aici. Apoi sosesc doi frati bogati, Nectarios si Theofanis, care reconstruiesc biserica Trion Ierarhon, construita de Varlaam si ridica inca doua biserici.

Manastirea Aghias Triados – este construita pe cea mai frumoasa stanca a Meteorei, loc fara comparatie in pitoresc si frumusete. De sus, de pe stanca, cei care au ajuns colo spun ca peisajul este unic, aflandu-te ca un meteorit in vid, de la cei 400 de metri inaltime. Se ajunge la ea cu ajutorul unei scari moderne, cu 140 de trepte.

Manastirea Aghiou Stefanou – se afla in partea cea mai sudica a Meteorei, legandu-se de partea opusa cu ajutorul unui pod permanent in lungime de 8 metri, care in trecut era pod mobil. Arata ca o fortareata si fost cea mai bogata manastire a Meteorei. Datorita accesului facil, se crede ca a fost locuita inainte de anul 1200 d.Chr. Aici a locuit in 1333, pentru scurt timp, regele Bizantului, Andronicus al III-lea Paleologos, care a facut multe donatii manastirii, in bani si pamanturi.

Manastirea Aghiou Nikolaou Anapafsa – este prima manastire pe care o vezi urcand spre Meteora si este cocotata pe o stanca gigantica, batuta de vanturi. A fost construita de mitropolitul Larisei, Dionisso, in anul 1527 d.Chr si are picturi ale unui celebru artist postbizantin din Creta, pe numele lui Theofani. Datorita pozitiei, multi ani nu a fost locuita, insa de curand a fost renovata si consolidata, fiind deschisa publicului.

In toate manastirile veti vedea picturi bisericesti, manuscrise rare, frumos desenate, diverse obiecte bisericesti, de la imbracaminte pana la obiecte liturgice.
Mai e ceva: pe stanci veti vedea din loc in loc scari din lemn rupte, altele atarnand pur si simplu pe pereti. Veti vedea si diversele incercari de-ale calugarilor de a scobi stanca, pentru a-si face un culcus.

Program de vizitare:
Manastirea Varlaam:
Zilnic, de la 9:00 – 13:00 si 15:30 – 18:00, in afara de Vineri.

Manastirea Marele Meteor (Metamorfoseos)
Zilnic, de la 9:00 – 13:00 si 15:00 – 18:00, in afara de Marti.

Manastirea Aghiou Stefanou:
Zilnic, de la 8:00 – 12:00 si 15:00 – 18:00, in afara de Luni.

Manastirea Aghiou Nicolau Anapafsa:
Zilnic, de la 9:00 – 13:00 si 15:00 – 18:00

Manastirea Roussanou:
Zilnic, de la 9:00 – 13:00 si 15:00 – 18:00

Manastirea Aghias Triados:
Zilnic, 9:00 – 18:00


Drept sursa de inspiratie am folosit un pliant cumparat de la fata locului – "Meteora, stancile sfinte si istoria locului"