Salutare tuturor

Prezentul este primul meu post. Avand in vedere ca am citit destul de mult si am aflat multe lucruri utile (printre multe balarii, ce-i drept), consider ca trebuie sa intorc serviciul. Asa ca, pentru cine e interesat, iata cateva detalii despre accesul auto la Sarmizegetusa Regia. Mai sunt cateva referiri la acest drum prin alte topicuri, dar nu centralizate. Sper ca nu repet ce au spus altii, si in plus, sunt informatii proaspete.
Mai intai: excursia a avut loc in 15 aprilie 2007, pe timp cald, in general insorit, dupa o perioada destul de secetoasa, astfel ca drumul forestier era uscat. Maşinile: una bucata Dacia 1310 cu injecţie (fabricatie 2000), cu 2 adulti, si una bucata VW Passat Diesel, cu 2 adulti si 2 copii. Bagaje minime (cat pentru un picnic cu gratar dupa).
Se pleaca din Orastie (exista indicator catre „Cetatile dacice” sau Costesti) si sunt cam 39 km in total. As imparti drumul in 5 tronsoane:
1. Orastie-Costesti: cam 21 km, drum asfaltat, fara gropi, fara probleme. Din Costesti, undeva pe dreapta se afla 2 cetati dacice (Costesti si Blidaru cred). Dupa spusele unui localnic, cel putin la una din ele se poate ajunge cu masina (pe drum forestier), dar eu nu am fost, deci nu stiu alte amanunte.
2. Costesti-Gradistea: cam 9 km (distantele sunt aproximative, nu am stat cu ochii pe kilometraj). Drum forestier, din pamant cu ceva piatra de rau, lat (in cea mai mare parte pot trece 2 tiruri unul pe langa celalalt), destul de bun. Urcare usoara, aproape insesizabila. Se poate merge cu 20-40 km/h, dar mai arunca pietre pe dedesubt. Dupa intrarea pe drumul forestier (poate la 2 km) se afla pe stanga drumului o sageata mica: „Sarmizegetusa Regia 15 km”. Satul Gradistea nu are indicatoare, e intins pe cca 1 km in lungul paraului. Aproape de iesire faceti dreapta peste un pod. Drept inainte continua un alt drum forestier, pe care accesul este interzis. Inca din Costesti urmati marcajul turistic „cruce rosie”. Daca il pierdeti e de rau. Veti vedea la pasul 4 de ce.
3. Gradistea-Ocolul Silvic (poate nu e ocolul silvic, dar sunt vreo 2 case cam paraginite pe stanga drumului): cam 4 km. Drum mai prost decat inainte, mai ingust, mai denivelat, mai cu sleauri, dar in buna parte pot trece 2 autoturisme unul pe langa celalalt. Viteza cam la 20, cu unele incetiniri pe la denivelari si ocolirea unor gropi. Dupa casele paraginite faceti stanga. Exista o sageata mica: „Sarmizegetusa Regia 5 km”. Drept inainte alt drum forestier. Pana aici se poate merge fara a lovi deloc masina.
4. Ocol-Pod: cam 4 km. Drum foarte prost, dar accesibil. Nu va bucurati de la inceput. Primul km este „autostrada” pe langa ce urmeaza. In general ingust. Doua masini se pot ocoli numai in anumite locuri, suficent de multe totusi. Urcare in panta medie, dar asociat cu starea „carosabilului”, nu prea iesiti din viteza I. Multe denivelari, bolovani, gropi, cate un torent care traverseaza drumul si il deniveleaza etc. Am reusit sa ating cu catalizatorul (Dacia) numai de 2 ori la urcare, dar mai greu e la coborare: am atins de mai multe ori. Trebuie coborat cu viteza foarte mica. Daca va intalniti cu alta masina, si nu este loc pentru ocolire, eu recomand, impotriva regulilor generale, ca cel care urca sa dea inapoi pana intr-un loc mai larg si sa faca loc celui care coboara. Veti vedea la coborare de ce: ia ganditi-va cum ar fi sa urcati in marsarier pe un drum foarte prost ! Si acum mare atentie: pe tronsonul acesta sunt mai multe poduri peste parau, unele (sau toate) din beton. La capatul celor 4 km se afla un anumit pod de beton, peste care drumul trece de pe stanga paraului pe dreapta lui (in sensul de urcare). In termeni geografici, se trece de pe malul drept pe malul stang al paraului, pentru ca malurile unei ape curgatoare se definesc privind in lungul apei catre aval. In zonă sunt şi ceva busteni taiati (sau nu) si un indicator „exploatare parchet ...”. Imediat dupa acest pod se face o ramificatie pe dreapta, cu intoarcere foarte in scurt (aproape in loc) la 180 grade. Acesta e drumul bun. Teoretic exista un indicator „Sarmizegetusa Regia 1 km”, dar cand am trecut noi era cazut si nu l-am observat. Noroc cu un biciclist (bicicleta o ducea numai ca sa sprijine mainile de ceva, nu era calare) care ne-a intrebat cam pe cine cautam noi pe acolo, si ne-a aratat drumul bun. Omul a pus indicatorul la loc, dar cand am coborat de la cetate iar era cazut, deci atentie mare (chiar si eu l-am infipt cat am putut, dar banuiesc ca deja nu mai e la locul lui). Daca dupa podul de beton tineti drept (asa cum apucasem noi voiniceste, pana sa ne strige biciclistul, caruia ii multumim si acum), aveti ocazia sa vizitati Muntii Sureanu. Nu stiu unde continua drumul, dar dupa bifurcatia la dreapta, la 50 m exista alta la stanga, un drum continuand drept inainte (dau aceste detalii suplimentare pentru a nu rata podul de care vorbeam si bifurcatia la dreapta). Am uitat sa spun ca apreciind ca nu mai e mult pana la cetate (max 1-2 km), si agasati de calitatea drumului, chiar inainte de pod abandonaseram masinile si incepuseram marsul.
5. Pod-Cetate: 1 km. surprinzator, dar drumul e mai bun (mai neted), in panta mai abrupta, si mai lat. Desi eu nu am parcurs bucata asta cu masina, cred ca nu e nicio problema. Ajungeti repede la cetate, unde exista o „parcare” (un tapsan cu indicator), un loc de camping (alt tapsan). Daca de la parcare continuati vreo 500 m pe drum (pe jos sau cu masina), ajungeti chiar in site-ul arheologic. Sau pe jos traversand „cetatea”. Vizitati, stati cat vreti si va intoarceti urmand pasii invers.
Cu starea drumului am lamurit-o. Alte cateva aprecieri ale mele:
-nu recomand drumul pe ploaie, zapada, cateva zile dupa ploaie etc. Asta ar mai lipsi, sa nu vezi gropile din cauza baltilor, sa aluneci pe noroi etc. Pe zapada ar fi superb, dar cu sania.
-de undeva din tronsonul 4 se face pe stanga (la urcare) poteca marcata catre „Fetele albe”, alta asezare dacica, cam 30 minute dupa indicator. Nu am fost.
-aventura mea a avut loc duminica; in zile de lucru or fi ceva masini si utilaje forestiere ? Nu stiu.
-nu plecati cu benzina (motorina) la limita. Drumul e totusi lung, si mergand mult cu vit. I si II consumul pe km va fi mare.
Nu stiu cati dintre voi au avut rabdare sa citeasca tot, dar aceia pot merge, sper eu, „cu ochii inchisi”, si fara surprize. Textul a fost tehnic, si deci plicticos, dar cred ca util.
Despre obiectiv (in afara subiectului „starea drumului”): e mai frumos in poze. Trebuie sa intelegi ceva din toate altarele acelea ca sa le apreciezi. . Pentru necunoscatori nu spun mare lucru. De exemplu noi am foarte fericiti cand, credeam noi, am descoperit semnificatia unor pietre puse in cerc: 6 la rand inalte urmate de 1 joasa (repetate de multe ori): zilele saptamanii. Numai ca in tot cercul erau numai vreo 30 de „saptamani”, asa ca descoperirea noastra a cazut. E interesant, dar nu spectaculos. Merita vazut odata. Undeva mai jos fata de site, printre copaci e o casa. Ar putea fi o cabana, pentru ca pe harta mea se afla o cabana langa cetate. Nu am mers pana la ea. Nu gasiti de mancare, de baut (decat la un izvor in site), pliante, vederi. Totul se bazeaza pe sculele (aparate foto) si dotarea (culinara) a doritorului. Sau poate la presupusa cabana? Pliante cu poze de la Regia am gasit la cealalta Sarmizegetusa (Ulpia Traiana Sarmizegetusa), aflata pe drumul national dintre Hateg si Caransebes.
Pana si eu m-am plictisit de scris, asa ca succes in aventura. Retineti: desi penultima parte e cam dificila (totusi, pentru cine cunoaste, urcusul spre Pestera Scarisoara prin Cheile Ordancusei, facut de mine in iulie 2004, mi s-a parut de 3 ori mai greu), este accesibila chiar pentru masini obisnuite. Si apoi nu va opreste nimeni sa lasati masina la marginea drumului si sa continuati per pedes ! Pe tronsonul 4 am vazut 2 „cascade” (caderi de apa, dar nu chiar la verticala) pe stanga (cand urcam).