DaciaClub Logo

Welcome Guest ( Log In | Register )

43 Pages  1 2 3 > »  
Reply to this topicStart new topicStart Poll

Outline · [ Standard ] · Linear+

> Istorie, lucruri pe care nu le-am facut la scoala..

eXtenSion
post 1 Feb 2010, 18:23
Post #1


Membru autentic


Group: Members
Posts: 1.258
Joined: 10 January 05




Citind diferite topicuri am observat ca sunt multi care au unele pareri legate de personalitati/evenimente istorice diferite de cele pe care le-am facut prin scoala...

De exemplu, la scoala nu am invatat cum ca Stefan cel Mare ar fi fost betiv, afemeiat... vad ca nici despre Mihai Viteazu nu aveti toti o parere prea buna..

Daca vreti, propun sa discutam despre asta ca sa ne fie mai "limpede" ce a fost...

Puteti scrie despre oricine/orice eveniment vreti...

Ca sa incep cu o intrebare: Mihai Viteazu de ce spuneti ca nu a fost el responsabil de unire si ca a facut rau prin legarea de glie? Prin scoala mi-a fost prezentat ca un "erou" care nu a gresit cu nimic... wacko.gif

This post has been edited by eXtenSion: 1 Feb 2010, 18:24


--------------------
Mercedes C '22 Mazda 3 '19 Logan '07 1310 '01
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
vijelie
post 1 Feb 2010, 18:38
Post #2


membru violet


Group: Members
Posts: 4.605
Joined: 11 November 05
From: Bucuresti




Prima unire a Transilvaniei cu Muntenia si Moldova apartine lui Sigismund Bathory, in 1595, prin niste tratate diplomatice. Propaganda comunista nu putea inghiti acest fapt istoric, cum naiba sa faca dom' Sergiu Nicolaescu film cu un ungur aplaudat de toata suflarea romana? radmasa.gif

Legarea de glie a taranilor a fost necesara pentru a obtine suportul boierimii, care si-a vazut visul cu ochii: forta de munca tintuita PRIN LEGE de mosie.
E ca si cum azi ar da Boc o lege prin care, invocand criza si nevoia de bani la buget, ar mari impozitele firmelor si ar interzice angajatilor sa plece din firmele unde activeaza, indiferent de motiv.


--------------------
Dacia Duster 2011 Laureate dCi
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
verde57
post 1 Feb 2010, 18:38
Post #3


Membru autentic


Group: Members
Posts: 401
Joined: 30 March 08
From: 3 trancane




Sa-i vad p-astia cu Antonescu ce au de zis...... icon_twisted.gif


--------------------
1300 dacia 1973
sa moara comunistii
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
vijelie
post 1 Feb 2010, 18:42
Post #4


membru violet


Group: Members
Posts: 4.605
Joined: 11 November 05
From: Bucuresti




S-a autopromovat la gradul de maresal in august 1941.
Baiat de baiat... smile.gif

LE S-a si autodecorat cu ordinul Mihai Viteazu radmasa.gif

This post has been edited by vijelie: 1 Feb 2010, 18:43


--------------------
Dacia Duster 2011 Laureate dCi
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
kog
post 1 Feb 2010, 18:53
Post #5


epuri orijinali


Group: Members
Posts: 1.916
Joined: 27 November 08
From: Lipova - Arad




eu am observat ceva destul ciudat. Am pus mana pe carti de istorie atat din perioada comunuista, cat si d-astea recente(toate felurile). In aia comunista erau prezentate destul de pe larg toate rascoalele, a lui George Doja, Horia, Closca si Crisan, rascoala de la 1907 etc. Acum insa, abia daca se pomeneste intr-o fraza intr-o lectie de Horia Closca si Crisan, atat! Inteleg ca propaganda comunista dorea sa umfle proletarul in pene cu lupta de clasa si chestii d-astea. Dar e in regula sa se uite ca taranii erau exploatati in ultimul hal? Ca traiau in niste conditii greu de imiginat, ca erau tratati de catre boieri, (in Transilvania a fost mai rau) ca niste sclavi, si ca s-au rasculat si au murit pentru o viata mai buna? De ce se da uitarii? Se vrea indobitocirea populatiei asa cum erau taranii aia atunci (care saracii scriau si ei petitii semnate cu dejtu'), incat sa stam toti plecati si sa induram tot ce ne arunca astia de ne conduc?


--------------------
Dacia 1310 1989 TLX - AR-05-DGF
Daa... prea rapid, daa... prea furios
Io merg cu Dacia, iar tu pa jos...
"ti ciuda ca consum putin?" by argon
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
vijelie
post 1 Feb 2010, 19:03
Post #6


membru violet


Group: Members
Posts: 4.605
Joined: 11 November 05
From: Bucuresti




Cine crede ca rascoala de la 1907 a fost ceva spontan si nevinovat, uita ce grozavii aveau loc la granita de nord-est a Regatului, in Rusia.


--------------------
Dacia Duster 2011 Laureate dCi
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
slaiciprian
post 1 Feb 2010, 20:09
Post #7


Membru


Group: Members
Posts: 872
Joined: 13 October 07
From: Botosani




in 1919 armata romana a atacat ungaria, a ajuns la budapesta si a rasturnat guvernarea comunista...


--------------------
dacia 1310 1990

Nu conduce mai repede decat poate sa zboare ingerul tau pazitor.
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
george_scala_2004
post 1 Feb 2010, 20:35
Post #8


Membru autentic


Group: Members
Posts: 6.576
Joined: 16 April 09




QUOTE(eXtenSion @ 1 Feb 2010, 19:23)
...Ca sa incep cu o intrebare: Mihai Viteazu de ce spuneti ca nu a fost el responsabil de unire si ca a facut rau prin legarea de glie? Prin scoala mi-a fost prezentat ca un "erou" care nu a gresit cu nimic...  wacko.gif
*



QUOTE
„In tara mea as fi putut sa raman linistit si sigur, fara nici o teama, daca nu m-ar fi chemat credinta mea fata de crestinatate. Io Mihail voievod al Ungrovlahiei, al Ardealului si al Tarii Moldovei” – Memoriu al lui Mihai Viteazul din anul 1601 catre imparatul Rudolf al II-lea.

Si totusi cine a fost Mihai Viteazul?

Pentru multa vreme i s-a mai spus si Mihai Patrascu, fiul voievodului Patrascu cel Bun (si, implicit, frate al domnitorului Petru Cercel), atribuindu-i-se, in mod eronat, o filiatie nobila care sa ii legitimeze prezenta pe tronul Tarii Romanesti si, apoi, al Ardealului si Tarii Moldovei. Izvoarele istorice sustin insa falsitatea unei asemenea teorii. Cert este ca Mihai s-a nascut undeva in apropierea Ialomitei, in localitatea Piua Pietrii de azi, in anul 1558, la un an dupa moartea lui Patrascu cel Bun. Chiar si ideea ca el ar fi fost un fiu nelegitim si postum al domnitorului valah este putin probabila, atata vreme cat Patrascu a murit in anul 1557 in urma unei grele si indelungate suferinte, acesta fiind si motivul pentru care a fost dus de catre medicii sai la aerul curat al Valcei. Cunoastem, in schimb, numele mamei sale, Tudora (sau Teodora) Cantacuzino, “o vaduva frumoasa si bogata din zona Ialomitei”, o femeie de neam grec din impresionanta familie a Cantacuzinilor.

Tineretea lui Mihai este una marcata de treburile negustoresti, acolo unde viitorul voievod da dovada de o abilitate innascuta. O cronica polona il prezinta ca fiind negustor de vite, in timp ce o alta spaniola il arata ca pe un comerciant de bijuterii. Alaturi de influentul sau unchi Iane Cantacuzino, zis si Epirotul, Mihai invata turceste si greceste, si dovedeste un real talent pentru stiintele vremii. Tot prin unchiul sau, capuchehaia (reprezentant al domnului la Stanbul), Mihai incepe o fulminanta ascensiune pe scara sociala. Bazandu-se pe averea stransa in anii tineretii si pe relatiile lui Iane, tanarul este numit banisor de Mehedinti in anul 1588, moment in care incepe achiztionarea primelor sate. Doi ani mai tarziu, in 1590, el este numit mare stolnic, pentru ca dupa alti doi ani, in 1592, sa devina mare postelnic. Mai trec doar cateva luni si ambitiosul tanar este numit mare aga. In tot acest timp, Mihai indeplineste si functie de ispravnic in locul unchiului sau care locuia la Istanbul. Sub domnia lui Alexandru cel Rau (1592-1593), acelasi Mihai devine ban al Olteniei in locul lui Iane.

Averea sa era deja una considerabila, dupa propriile declaratii, viitorul domn detinand 23 de sate numai in judetul Romanati, altele fiind aduse ca zestre de sotia sa, Stanca, fiica lui Dobromir, fost ban al Olteniei, in timp ce alte sate de mosneni le daruise mamei sale. Este evident ca Mihai rivaliza cu insusi domnitorul si, chiar in aceste momente, sunt lansate zvonurile ca ar fi nimeni altul decat fiul lui Patrascu cel Bun. Poate ca acesta este motivul pentru care Mihai este arestat si obligat sa jure in prezenta a 12 boieri si a domnitorului Alexandru cel Rau ca nu are legaturi cu defunctul voievod, fapt pe care noul ban al Olteniei il indeplineste fara cracnire. Credibilitatea, insa, a unei asemenea intamplari este pusa sub semnul intrebarii, mult mai credibila fiind aceea in care Mihai a fost condamnat la moarte in lipsa datorita implicarii intr-un complot prin care urmarea sa ia tronul Valahiei. Cert este ca Mihai scapa cu fuga si, pentru doua saptamani, se ascunde in Ardeal. Ia apoi drumul Constantinopolului acolo unde, cu ajutorul unchiului sau Iane, al lui Andronic Cantacuzino, fiul lui Seitanoglu, al lui Sigismund Bathory si al agentului englez Barton, reuseste sa il induplece pe sultan si sa obtina tronul Tarii Romanesti. Sumele pe care Mihai le ofera atat sultanului cat si nobililor turci care sa ii faciliteze intrarea la suveran sunt fabuloase, el fiind nevoit sa cheltuie aproape tot ce agonisise de-a lungul anilor si chiar sa imprumute sume exorbitante. Astfel, in octombrie 1593, noul domnitor al Valahiei intra in Bucuresti insotit de un alai de creditori dornici sa isi recupereze cat mai repede investitia si dobanzile aferente, bani pe care Mihai nu ii putea obtine decat din satele populate de valahi.

Birurile devin insuportabile, taranii aleg sa fuga de pe mosii lasand locul turcilor care prinsesera ” a se aseza” si a inlocui, in multe locuri, populatia locala. Tara Romaneasca se transforma incet-incet intr-o provincie turceasca in toata regula, iar banii necesari creditorilor nu puteau fi stransi cu una- cu doua. Dovedind o intuitie caracteristica doar marilor lideri militari si politici, Mihai nu ramane indiferent la miscarea antiotomana ce cuprinsese Europa si, atras de mirajul eliberarii tarii de catre turci si, nu in ultimul rand, de datoriile grele catre creditorii sai, el alege sa se alature Ligii Sfinte europene. Astfel, el nu asteapta sa fie invitat ci, fapt ce il caracteriza din plin, ia initiativa si trimite el insusi soli in Ardeal si Moldova, precum si la boierii Buzesti, pe care ii cheama alaturi de el in lupta antiotomana. Rezultatul a fost o intelegere deplina intre cele trei tari. La 13 noiembrie 1594, la doar un an dupa inscaunarea sa, Mihai cheama pe toti creditorii la vistieria domneasca pentru a “incheia socotelile”. Dar socotelile sale erau mai mult decat sangeroase. Tunurile lovesc in plin in multimea celor adunati sa isi primeasca banii. Supravietuitorii sunt masacrati de armata domneasca. Au urmat circa 2000 de ieniceri, intreaga garnizoana turceasca din Bucuresti, in frunte cu emirul. Giurgiul este asediat, dar rezista in fata armatei lui Mihai. In schimb, La Harsova, Silistra si Targul de Floci, turcii sufera infrangeri zdrobitoare. In Moldova, Aron Voda macelerea pe toti otomanii din Iasi si dadea semnul unei rascoale generale in cele doua tari romane.

La Istanbul, sultanul decide inlocuirea “hainilor” si, in fruntea a doua armate conduse de Hasan Pasa si Mustafa Pasa, trimite inlocuitorii: Bogdan, fiul lui Iancu Sasul in Moldova, si Stefan Surdul in Tara Romaneasca. In acelasi timp, suveranul turc asmute asupra lui Mihai pe tatari. Mihai ii intampina la 14 ianuatrie 1595, in apropierea satului Putinei, apoi, la 16 ianurie la Stanesti. In ambele infruntari el iese victorios dar nu poate impiedica unirea celor doua armate musulmane. Domnitorul isi surprinde, insa, adversarsul la Marotin, dupa ce trecuse Dunarea pe gheata si reuseste o victorie stralucita. Ambii pasi sunt ucisi, iar inlocuitorul sau este pus pe fuga. Armatele sale continua inaintarea pana la Muntii Balcani, iar populatiile locale (bulgari, sarbi, albanezi, greci) i se alatura. Rascoale pornesc peste tot si era evident ca sultanul nu va tolera o atare stare de fapt.

Calugareni – victorie sau infrangere a lui Mihai?

Rascoala lui Mihai si a lui Aron Voda trezise in sanul popoarelor din balcani speranta eliberarii de sub jugul otoman. Haiducii sarbi si bosniaci, unii dintre cei mai sangerosi si mai temuti adversari ai turcilor stabiliti in Balcani, i se alatura lui Mihai Viteazul fara nicio conditie. Printre ei se afla inclusiv temutul Baba Novac, un razboinic feroce chiar si la varsta de 80 de ani. Din Istanbul pornea, insa, temutul ordin.O armata de circa 40.000 de oameni, nici pe departe 150.000-300.000 atat cat se vehicula in manualele de istorie postdecembriste, in frunte cu Ferhat Pasa, porneste catre Muntenia. Mihai trebuia dat ca exemplu in fata celor care mai aveau idei de rebeliune. Sultanul se razgandeste inexplicabil si il inlocuieste pe incercatul general cu vizirul Sinan Pasa chiar inainte de a trece Dunarea. Mihai nu reuseste sa stranga mai mult de 8000-14.000 de osteni, carora li se adauga un contingent de 2000 de unguri si circa 200 de cazaci. Se parea ca totul se va sfarsi intr-o baie de sange pentru valahi.

Constient ca nu poate infrunta o asemenea armata in camp deschis, Mihai Viteazul alege aceeasi tactica pe care si marele Stefan voievod o folosise la Vaslui, anume alegerea unui teren prielnic care sa nu permita desfarsurarea trupelor otomane. Iar acest loc a fost satul Calugareni din apropierea Giurgiului. La 13/23 august 1595, valahii isi incep ofensiva. Primul lor atac are darul de a ii duce pana aproape de corturile turcilor, dar contraofensiva ienicerilor ii face sa se retraga peste Nealjlov, lasand in urma 11 tunuri. Ungurii nu iau parte la lupta, preferand sa se foloseasca doar de artilerie impotriva trupelor ce inaintau amenintator. Este momentul in care Mihai alege sa puna totul in joc. In fruntea ostasilor ramasi el se regrupeaza si porneste un contraatac fulgerator. Doi pasi sunt ucisi chiar de catre domnitor, in timp ce detasamentul unguresc decide, in final, sa loveasca din flanc. Cazacii si un mic grup de ardeleni, dupa ce invaluisera armata turceasca, ataca din spate creand un haos general printre turci. Totul se transforma intr-o retragere dezorganizata, insusi Sinan fiind la un pas de a-si pierde viata in tumultul de oameni si animale. 3000 de turci isi pierd viata in lupta, iar romanii reusesc sa recucereasca tunurile pierdute. Dar victoria lui Stefan de la Vaslui nu mai putea fi repetata.

Turcii era inca mult prea multi. Intaririle se aflau pe drum iar spionii lui Mihai il avertizasera deja de iminenta sosirii lor. Pierderile in randul armatei muntene erau uriase, astfel ca domnitorul alege sa se retraga in Transilvania, lasand liber invaziei otomane. La fel ca la Rovine, victoria pe campul de lupta ramasese a romanilor, turcii fiind, insa, cei care ocupau Muntenia.

Intre timp, dupa o noapte a nuntii care se dovedise un fiasco, Sigismund Bathory alege sa isi paraseasca mireasa, pe Maria Cristina, si, cu inima franta, alege sa isi aline durerea in razboi. Era semnul pe care il asteptase atata vreme Mihai. Sigismund aducea cu el 22.000 de secui, 15.200 de soldati ardeleni si 63 de tunuri. Moldova raspundea si ea chemarii domnitorului muntean cu 3000 de oameni si 22 de tunuri. Lor li se alaturau si 300 de italieni, experti in asedii si arme de artilerie trimisi de ducele din Toscana. Sinan, fara sa stie ce il astepta, alege sa treaca Dunarea si sa lase la Giurgiu doar ariegarda si o prada uriasa. Un advesar prea marunt pentru armata crestina. Giurgiul cade in urma unui atac violent, tranformand expeditia de pedepsire ordonata de sultan la stadiul unui esec rasunator. Cronicarul turc Naima, nota cu amaraciune: “O asemenea retragere dezastruoasa si infrangere n-a mai fost pomenita in istorie”. In schimb, Muntenia, in frunte cu Bucurestiul, era o ruina. Razboiul transformase orasele in gramezi de resturi fumegande, iar satele se destramau in lipsa oamenilor care alesesera fuga sau moartea in lupta.

Unirea Tarilor Romane – Actul lui Sigismund Bathory sau al lui Mihai?

Revenind la batalia de la Calugareni, trebuie mentionat ca Mihai Viteazul era constient de iminenta unui atac turcesc la scara mare. Astfel, el trimite soli care sa ceara ajutorul aliatului sau, Sigismund Bathory. Ajunsa la 2 mai 1595 la Alba Iulia, delegatia boiereasca a muntenilor se loveste, insa, de refuzul categoric al principelului transilvan. Era evident ca Bathory dorea sa se foloseasca de un vis de veacuri al romanilor, acea “Restitutio Daciae” (Refacerea Daciei), si sa creeze un stat tampon intre Imperiul Otoman si Europa Apuseana. Iar acesta era momentul cel mai potrivit. Siliti de imprejurari, boierii valahi accepta conditiile suveranului din Ardeal semnand actul care insemna, practic, desfiintarea statului muntean. Mihai devenea, astfel, un simplu loctiitor al lui Bathory pe tronul Valahiei, acelasi lucru intamplandu-se si cu noul domnitor moldovean, Stefan Razvan Voda. In documentele vremii aparea, astfel, primul carmuitor ale celor trei provincii de la moartea ultimului rege dac, Sigismund Bathory… “Prea luminatul domn Sigismund, din mila lui Dumnezeu, principele Transilvaniei, Moldovei si Valahiei transalpine si al sacrului Imperiu roman, domnul partilor regatului unguresc si comitele secuilor, domnul nostru prea milostiv”. In acelasi timp, Mihai era numit “respectabilul si magnificul domn Mihai, voievodul tarii noastre transalpine, credinciosul nostru iubit”.

Conditiile erau mai mult decat umilitoare. Mihai nu putea incheia nici un tratat fara stirea lui Sigismund, nu putea condamna boierii si nu putea demite dregatorii. Taranii fugiti de pe mosiile boieresti urmau sa fie adusi inapoi si doar o cerere pusa de boierii munteni, anume ca bisericile sa ramana sub jurisdictia mitropolitului de la Targoviste, a fost acceptata. Stefan cel Mare cunoscuse un moment asemanator la Calomeea. Raspunsul sau a fost victoria din Codrii Cosminului. Pentru Mihai, raspunsul s-a aflat la Selimbar si, apoi, la Guruslau.

Lipsit de aportul “suveranului” sau, domnitorul valah continua de unul singur luptele cu turcii, si asta in ciuda unei vistierii golite de multa vreme. Mihai, alaturi de Baba Novac si de fratii Buzesti, ataca necontenit Balcanii, pradand Babadagul, Vidinul, Plevna, Sofia si arzand, conform cronicilor vremii, peste 2000 de sate. Crestinii apuseni fusesera, insa, invinsi la Kerestes, iar Mihai intelegea ca singur nu se putea opune uriasei masinarii de razboi care era Imperiul Otoman. Armata sa de mercenari, o inovatie pentru Valahia, necesita circa 100.000 de forinti pe luna, suma pe care, in ciuda jafurilor, domnitorul nu o putea asigura. In Tara Romaneasca izbucneau tot mai des lupte intre mercenari si taranii care se vedea jefuiti chiar de cei care ar fi trebuit sa ii apere. Nu ramanea decat o solutie… pacea cu turcii. Astfel, la 7 ianuarie 1597, Pasa Hasan din Belgrad ii confirma lui Mihai ca vasalitatea sa fusese acceptata de sultan “pana la sfarsitul zilelor sale”, totul in schimbul unui tribut consistent. In schimb, Viteazul de pe tronul Munteniei nu renunta la ideea luptei antiotomane. In acelasi timp, el incheie un tratat de alianta si cu imperialii lui Rudolf al II-lea, cerand si primind de la acestia bani pentru intretinerea unei armate de 5000 de oameni si promisiunea unor subsidii pentru inca 5000 de ostasi in cazul unei lupte cu turcii. Tot in tratatul incheiat cu Rudolf, Mihai accepta suzeranitatea acestuia si primea, in cazul in care ar fi vrut sa paraseasca tronul, un castel in Ungaria sau Transilvania, acolo unde ar fi urmat sa traiasca pe banii monarhului conform rangului sau.

Intre timp, schimbatorul Sigismund Bathory accepta sa predea puterea imperialilor in schimbul a doua ducate in Silezia (1598). Dupa doar cateva luni intelege, insa, ca Ardealul ii oferea o situatie financiara mult mai buna si, intors pe furis, se proclama din nou principe si aresteaza oamenii lui Rudolf. Mihai isi permite de acum sa trateze de pe picior de egalitate cu Sigismund. El intervine pe langa Rudolf al II-lea pentru a-l mentine in functie pe principele ardelean, trimitandu-i acestuia din urma o solie amenintatoare prin care ii arata lui Sigismund adevarata sa fata. Mihai cerea ajutor in vesnicele sale lupte cu turcii altfel, in cazul unei paci secrete, ar fi tinut loc ” de pagan si turc destul”.

Sigismund se dovedeste, insa, acelasi caracter instabil si paraseste pentru a doua oara domnia, lasand in loc pe varul sau, cardinalul Andrei Bathory (29 martie 1599), un protejat al polonilor, aliatii turcilor, iar Mihai se vedea pentru a doua oara in situatia de a se recunoaste vasalul familiei Bathory.Din nou, cele trei tari romane, Ardealul, Muntenia si Moldova (pe tronul careia se afla un alt supus al polonilor, Ieremia Movila) se inchinau aceluiasi domn. Nu era insa, decat o formalitate. Sustinut de Rudolf al II-lea si de generalul acestuia, albanezul Giorgio Basta, Mihai primeste acceptul de a lupta impotriva lui Andrei Bathory cel care, asa cum se temuse domnul muntean, incheiase pacea cu turcii.

La 5 octombrie 1599, Mihai patrunde in Ardeal prin pasul Buzaului. In acelasi timp, pe Olt, o alta armata munteana condusa de fratii Buzesti si Baba Novac, venea in ajutorul domnitorului. Jonctiunea s-a facut la 16 octombrie in satul Selimbar, iar armata lui Mihai, mare parte formata din mercenari, secui, valahi si haiduci balcanici numara aproape 20.000 de oameni. Andrei Bathory ii opunea un numar egal de ostasi. Primul atac este dat de neobositul Baba Novac, urmat imediat de un contraatac al armatei cardinalului. Valahii se repliaza si ataca din nou, dar sunt respinsi pentru a doua oara si se parea ca vor pierde batalia. Este momentul in care Mihai, la fel ca in batalia de la Calugareni, intra personal in lupta, in fruntea propriei armate, moment care decide sortii bataliei, transformand infrangerea iminenta intr-o victorie rasunatoare. Andrei Bathrory alege sa fuga dar este prins de secui si decapitat in coliba unui taietor de lemne. Capul sau avea sa fie adus lui Mihai in suspinele sotiei sale, doamna Stanca, cea care se spune ca murmura mereu “saracul popa, saracul popa”. La 1 noiembrie 1599, Mihai patrundea in Alba Iulia asemenea unui mare invingator. Ardealul se afla la picioarele sale. Nu mai ramanea decat Moldova pentru ca Dacia sa fie refacuta, si nu formal, ci prin forta armelor.

Mihai Viteazul intentionase cucerirea Moldovei inca din anul 1597, doar demersurile lui Sigismund Bathory facand ca aceasta campanie sa fie amanata. La motivele initiale, care insemnau slabirea influentei turcesti si evitarea unui atac direct asupra Ardealului din Moldova, se adauga si ura voievodului fata de Ieremia Movila, cel care incercase in repetate randuri sa il ucida pe Mihai “cu otrava sau prin tradare”, pentru a pune pe tronul Valahiei pe fratele sau, Simion Movila. Era, insa, o decizie grea. Polonia nu dorea ca Moldova sa iasa de sub sfera ei de influenta si ar fi luptat fara rezerva impotriva lui Mihai.

Valahul isi asuma, totusi, riscurile si patrunde, in primavara anului 1600, prin pasul Oituz, in fruntea a 17.600 de oameni la care se adauga, spre surprinderea lui Ieremia Movila, un contingent de 2000 de moldoveni. Campania este una fulgeratoare. La 10 mai, Mihai ocupa Bacaul, la 11 mai Romanul, iar polonezii pierd lupta in mod dezastruos. Cetatea Neamtului si Suceava se predau fara lupta in fata lui Mihai Viteazul. Urmeaza batalia din fata Cetatii Hotinului, acolo unde Ieremia Movila era invins si scapa cu fuga peste Nistru. Nu trecusera nici trei saptamani si Mihai Viteazul stapanea si ultima provincie a vechilor daci, Moldova. Din Constantinopol si pana la Roma nu se vorbea decat de faptele sale. Multi l-au asemanat cu Alexandru Macedon, in timp ce altii vedeau in el “Steaua rasaritului”. Regele Frantei, vestitul Henric al IV-lea spunea intr-o scrisoare: “se zice ca romanul e foarte tare si ca planurile lui cresc potrivit cu izbanzile”. Iata ce se scria si intr-o publicatie a vremii din Roma: “Daca a fost vreodata un principe in lume demn de glorie pentru actiuni eroice, acesta este signor Mihai, principele Valahiei”.

Mihai insusi se intitula “Io Mihai voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Tarii Romanesti, al Ardealului si a toata Tara Moldovei”. Romanii stapaneau din nou, dupa veacuri, din Maramures pana la Dunare si de la Nistru pana in Banat.

Infrangerea si moartea domnului Mihai

In nici un alt moment al istoriei romanesti, marirea nu a fost urmata atat de repede de decadere. Victoriile din Ardeal si Moldova nu mai insemnau mare lucru, atata vreme cat Rudolf al II-lea vroia sa preia Transilvania si sa o transforme intr-o provincie austriaca. Domnul Mihai nici nu se gandeste si insista sa ramana stapanitorul de drept al Ardealului. Moldova se afla sub amenintarea polona, in timp ce in Tara Romaneasca, turcii pregateau inscaunarea lui Simion Movila. In plus, incapabil sa isi plateasca mercenarii, Mihai se vede pus in fata rebeliunii nobililor unguri, apasati de darile grele necesare intretinerii armatei dar, mai ales, de umilinta de a fi supusii unui valah. In consecinta, generalul Giorgi Basta alege sa intre in conflict de partea rasculatilor, impotriva domnitorului muntean. La 18 septembrie 1600, 18.000 de cavaleri apuseni, dintre care 6000 de calareti germani si flamanzi, purtand cuirase, alaturi de muschetari valoni si francezi se pregateau sa infrunte o armata stransa in pripa de Mihai, o armata ce nu depasea 10.000 de oameni.

La fel ca la Calugareni, voievodul valah isi alege o pozitie strategica in apropierea satului Miraslau, o pozitie ce nu ar fi permis lui Basta sa il atace din flancuri, ci doar frontal. In acelasi timp, albanezul era un razboinic incercat si, constient ca ar fi picat in capcana asemenea lui Sinan Pasa, simuleaza o retragere. A fost momentul hotarator al luptei. Mihai crede ca adversarii sai se retrag si ataca frontal. Prea tarziu isi da seama ca nu a fost decat o pacaleala. Soldatii sai sunt spulberati de catre cuirasierii germani si maturati de gloantele muschetarilor francezi. Mihai insusi, insotit doar de trei cazaci, trece Muresul inot ca sa scape cu viata. La 20 septembrie, Basta intra in Alba Iulia si ucidea pe toti italienii, grecii, sarbii si romanii, aliatii valahului. Furiei nobililor unguri ii pica, apoi, insusi Baba Novac, cel care este jupuit, ars de viu si tras in teapa. In acelasi timp, polonii, profitand de infrangerea lui Mihai de la Miraslau, ocupau Moldova. Efortul domnului muntean de a recuceri aceasta veche provincie romaneasca ar fi fost zadarnic. Domnul Mihai nu mai incerca acum decat sa isi apere tara, acolo unde polonezii pregateau inscaunarea lui Simion Movila. Iar putinele trupe stranse de Nicolae, fiul lui Mihai, se dovedesc insuficiente. Voievodul este infrant in mai multe randuri si vede cum si Valahia era inchinata de polonezi turcilor. Nu ii mai ramanea decat calea pribegiei si singura speranta de a primi ajutorul imperiarilor. In drumul sau catre Europa, din cetatile pe care le cucerise prin lupta, se trage in deradere cu tunul asupra sa.

Pentru Mihai urmeaza indelungi peregrinari la Viena si Praga, acolo unde sta prin hanuri si asteapta o audienta la Rudolf al II-lea. Cand, in sfarsit o primeste, afla ca situatia din Ardeal ii devenise din nou favorabila. Sigismund Bathory venea pentru a treia oara pe tronul Ardealului, ungurii il arestasera pe Basta din cauza exceselor sale sangeroase, iar haosul stapanea din nou Transilvania. Nu exista decat un singur om capabil sa remedieze situatia, iar acesta era Mihai. Parea ca steaua sa norocoasa stralucea din nou. Rudolf ii ofera 100.000 de taleri pentru ridicarea unei armate de mercenari si ducatul Konigsberg din Silezia. Cei mai mari pictori se inghesuie sa realizeze portrete eroice ale domnitorului, el insusi fiind privit ca o curiozitatea de catre nobilii prea putin obisnuiti cu teatrul de lupta.

La 3 aprilie 1601, Mihai parasea Praga spre Viena si apoi spre Casovia. Acolo il intalneste pe Basta cel care, din ordinul imparatului, ar fi urmat sa il asiste in batalia impotriva lui Sigismund. Pentru Mihai Viteazul nu mai exista insa cale de targuiala. Stia probabil ca aceasta ar fi fost unica sa sansa sa recapete ceea ce pierduse atat de usor. Si astfel, la 3 august 1601, in apropierea satului Guruslau (Goraslau) Mihai dadea ultima sa batalie. Cu tunuri care bateau gresit si cu o armata mai dornica sa se retraga din calea temutilor mercenari ai romanului decat sa lupte, Sigismund scapa cu o fuga rusinoasa. Din Valahia veneau vesti bune. Afland ca domnul lor vine cu oaste mare din Ardeal, fratii Buzesti stransesera o armata si izgonisera pe Simion Movila de pe tronul Tarii Romanesti. Acestia ii trimisesera solie lui Mihai ca il asteptau cu bratele deschise pe tron. Lupta valahului putea reincepe. La Turda, el alege sa se desparta de armata, grabit fiind sa ajunga mai degraba la Fagaras, acolo unde il astepa sotia sa, doamna Stanca. Giorgio Basta stia, insa, ca imperialilor le-ar fi convenit mai degraba un control direct asupra Ardealului decat unul mijlocit printr-o personalitatea covarsitoare asa cum era cea a lui Mihai. In consecinta, el ia decizia de a scapa de fostul sau aliat, ale carui realizari pe plan militar ii rascolisera destul orgoliul, si trimite in secret un detasament de 300 de cavaleri germani si valoni, condus de ofiterii Jacques Beauri si Mortague, pentru a “aresta sau a ucide” pe Mihai. Soarta domnului fusese hotarata printr-o miseleasca tradare.

Intrand in cortul sau, Beauri ii striga atunci lui Mihai: “Da-te prins!”. Domnitorul nu a rostit decat un singur cuvant: “Ba!”, si a incercat sa isi apuce sabia pentru a lupta chiar si de unul singur cu atacatorii sai. Era, insa, prea tarziu. Un glont pornit din muscheta unui soldat valon il tintuieste pe loc. Imediat, un mercenar ii strapunge pieptul cu sulita, in timp ce multimea ucigasilor se repde asupra sa cu halebardele. Urmeaza un spectacol ingrozitor. Viteazul este hacuit si batjocorit prin praful din fata cortului sau. Trupul sau gol este aruncat iar capul, dupa ce ii este taiat, este lasat prada cainilor si corbilor ce ar fi trecut pe acolo.

Asasinarea lui Mihai Viteazul

“Si cazu trupul lui cel frumos ca un copaciu pentru ca nu stiuse, nici se prilejise sabia lui cea iute in mana lui cea viteaza”, spune cu amar cronica Tarii Romanesti. Viteazul isi gasise un sfarsit nedemn, in mana tradatorilor infamului Basta. Cu el se stingea pentru mai bine de trei veacuri si visul romanilor de a se reuni pe teritoriul Daciei mandrului Decebal. Prececentul fusese, insa, creat…


http://2012en.wordpress.com/2009/12/12/mih...da-istorie-mit/

QUOTE(vijelie @ 1 Feb 2010, 20:03)
Cine crede ca rascoala de la 1907 a fost ceva spontan si nevinovat, uita ce grozavii aveau loc la granita de nord-est a Regatului, in Rusia.
*



QUOTE
Gazeta Voința Națională din 9 martie 1907 publica articolul «Răscoala și Guvernul», din care cităm:
"Trustul fraților Marcu, Kalman, Froim Soil și Avram Fischer ține în arenda 69 de moșii... în ultimii doi ani arenzile au fost urcate de două ori... Ca să vedeți că de unde era răul mai mare, de acolo a pornit mișcarea, observați că în punctele unde s-au întâmplat primele răzvrătiri - și nu uitați că aceste mișcări sunt contagioase - acolo sute de mii de suflete erau încinse de cercul de fier al trusturilor de arendași străini [evrei], care le speculau cu lăcomie, așa cum voiau... Dacă nenorociții țărani încercau să iasă din acel cerc, la dreapta sau la stânga, în sus sau în jos, zeci de kilometri se izbeau de aceiași exploatatori [evrei], și dacă încercau să emigreze și mai departe, găseau alți arendași care, ispitiți de câștigurile cele mai mari, ale trusturilor, profitau de învoielile cele exagerate, îi exploatau tot atât de rău astfel că nenoriciții nu găseau nicăieri nici o ușurare".
În aceeași zi, în ședința Consiliului de Miniștri din 9 martie 1907, regele Carol I a cerut guvernului să vină negreșit cu o lege împotriva trusturilor arendășești. Obligată să reziste singură presiunii diplomatice, economice, financiare și mediatice a Alianței Universale Israelite, țărănimea română se văzuse nevoită să pună mâna pe bâte, furci și coase, și să își revendice dreptul la viață. Din acest motiv, peste 11.000 de țărani au fost uciși de forțele de ordine, care astfel apărau interesele exploatatorilor străini, dar au reușit să oprească, pentru moment, înstrăinarea pământului țării, scos la mezat evreilor. "Trustul Fischer ar fi jucat în România rolul baronului Rothschild în Boemia - afirmă Radu Theodoru. Cu un instinct milenar al naționalului, țărănimea a rezolvat dilema clasei politice, plătind din nou cu sânge și suferințe eliberarea moșiei țării de sub jugul cămătăresc, răsturnând prin foc și pară strategia Alianței Universale Israelite, care își fixase ca obiectiv cucerirea posesiunii pământului românesc, astfel încât înlocuind boierimea națională cu evreimea arendașă și cămătărească, să poată transforma România prin unirea Fischerland-urilor într-o Judenland."


http://www.romaniaeuropa.com/cartionline/c...i_cu_romani.php

o alta opinie, comuna, pina la un punct, cu cea anterioara:

http://www.lovendal.net/wp52/rascoala-de-l...l-austro-ungar/

QUOTE
Rascoala de la 1907, atrocitati si manipulare

S-au implinit o suta de ani de la marea rascoala taraneasca din 1907, care a izbucnit in satul Flamanzi (8/21 februarie) din judetul Botosani, raspandindu-se in intreaga tara si al carei moment de varf, inclusiv al represiunii, l-a constituit luna martie.
Cu prilejul centenarului acestei tragedii se organizeaza diverse actiuni aniversative si se scriu o seama de articole in presa folosindu-se clisee revolute din perioada comunista, cifre si afirmatii false, mai ales de catre oamenii politici si de unii jurnalisti tocmiti. Istoria nu se scrie insa dupa ureche sau dupa romane sau poezii, unele chiar de buna credinta, ci dupa documente de arhiva despre care "guralivii" de astazi nici macar nu au auzit, cu atat mai putin sa le fi citit.
In primul rand se vehiculeaza cifra fantezista de 11000 morti, lansata inca din epoca de Ziarul "Adevarul", preluata imediat de Dobrogeanu Gherea si folosita ulterior de istoriografia comunista, cu scopuri politice, fiind injectata, timp de o jumatate de veac, elevilor si studentilor. Se vorbeste si se scrie despre excesele, uneori reale, ale armatei si se trec in schimb sub tacere crimele si actele de vandalism si barbarie ale celor rasculati. De asemenea se tace chitic in privinta agitatorilor la rascoala, adesea straini si care nu aveau nici o legatura cu taranimea napastuita. In fine toata vina represiunii este aruncata asupra lui Ionel Bratianu, ministru de Interne in timpul represiunii, cand in realitate aceasta a fost condusa direct de generalul Alex. Averescu, ministru de razboi. Dar imaginea lui Averescu trebuia menajata in istoriografia romaneasca caci tot el a ajuns eroul de la Marasesti, in 1917, invingand trupele invadatoare germano-austro-ungare in timpul razboiului pentru intregirea Romaniei.
Din toate aceste motive consider ca dupa o suta de ani de la evenimentele din 1907 se impune o prezentare reala, sine ira et studio, a celor petrecute cu un veac in urma.
Dupa cum se stie si dupa cum am amintit rascoala taranilor a izbucnit in comunele Flamanzi, Frumusica si Radeni deoarece in judetul Botosani se aflau marile trusturi arendasesti ale lui Mochi Fischer, Berman, Henri Juster, Leon si Costiner care detineau sute de mii hectare de pamant in arenda. In mod intentionat acestia tocmeau taranii sau incheiau asa-numitele "invoieli" cat mai tarziu posibil, uneori chiar dupa inceperea campaniei agricole de primavara pentru a-i obliga pe acestia sa consimta cele mai dezavantajoase conditii. Guvernul conservator, prezidat de Gh. Gr. Cantacuzino, a trimis trupe care, dupa un timp, au reusit sa reprime rascoala in judetul Botosani. Liberalii, aflati in opozitie, au pornit o violenta campanie de presa impotriva conservatorilor. Guvernul Fischerilor pregateste macel ... Regimentul 8 Calarasi a plecat marti dimineata orele 8 la Falticeni pentru a fi la dispozitia agentului electoral Petrica stefanescu, trimis special de guvernul conservator sa deie satisfactie familiei Fischer. Tot neamul acestei dinastii, impreuna cu copoii si agentii lor se gasesc la Botosani si asmuta pe oameni contra taranilor din Flamanzi", scria oficiosul P.N.L., "Vointa Nationala". Intr-un alt editorial, acelasi jurnal scria ca "uneltirile criminale ale d-lui Mochi Fischer ... uneltiri care ar duce la o baie de sange ar fi tot ce poate fi mai fericit pentru trust caci acestea ar continua a domni zece-cincisprezece ani in Moldova de sus si domnia strainilor s-ar putea aseza pe temelii trainice".
Ceea ce pare curios, la prima vedere, este faptul ca intre izbucnirea rascoalei la Flamanzi, Frumusica si Radeni si invadarea orasului Botosani au trecut aproximativ doua saptamani, pe cand in urmatoarele zile rascoala s-a extins uluitor de repede in toate colturile tarii. De exemplu, in timp ce la Galati, un detasament din regimentul 1 Rosiori deschide focul, in ziua de 11/24 martie, la comanda sublocotenentilor Livezeanu si Ion Antonescu (viitor maresal) impotriva unui grup de tarani violenti, hotarati sa devasteze institutiile publice, doua zile mai tarziu, adica la 13/26 martie, comandantul companiei de jandarmi din Turnu-Severin, capitanul Hergot, raporta telegrafic Inspectoratului General al Jandarmeriei din Bucuresti urmatoarele: "Razvratirile au inceput in judet, s-au distrus asta noapte si incendiat proprietati. Am plecat la fata locului". In fine, la 11/24 martie, deci in aceeasi zi cu evenimentele din Galati, mentionate mai sus, prefectul de Dolj, Constantin Geblescu telegrafia la Bucuresti urmatoarele: "Revolta grava la Valea Stanciului si Horezu-Poenari; revolta ia intindere. Conacul d-lui Virgil Tarnoveanu distrus: au fost batuti oamenii curtii. Nu se stie ce s-a facut cu dl. Tarnoveanu (n.n. de fapt fusese ucis). Co--nacul domnului Dinu Mihail aproape distrus". Exista in arhive o sumedenie de astfel de rapoarte din care rezulta ca rascoala nu s-a extins prin contact de la un judet la altul, deci din nordul Moldovei spre sud, apoi spre vest catre Muntenia si Oltenia ci deodata, dintr-un colt in celalalt al tarii. In consecinta, in tara s-au raspandit agitatori, cu scop bine stabilit, cu atat mai mult cu cat, la vremea respectiva nu exista radio iar majoritatea covarsitoare a taranilor era analfabeta, deci in imposibilitate de a citi ziare, care de altfel nici nu ajungeau in lumea satelor.
O alta categorie de documente atesta comportamentul taranilor rasculati. Grupuri de sute sau chiar mii de tarani devastau, incendiau sau omorau tot ce le statea in cale. "Pe zi ce trece, revoltele iau proportii mai ingrijoratoare. Astazi s-au rasculat si locuitorii din Damienesti, Dulcesti, Sofrocesti, Caciulati, Hociungi si Giulesti. Targul Bacesti a fost din nou devastat astazi de revoltati, inainte de sosirea trupelor din Iasi si Roman", telegrafia, la 11/24 martie, prefectul judetului Roman. "In ziua de 11 martie a.c. pe la orele 4 p.m., un grup de 500 de tarani din comunele Grecesti, Horezu-Poenari si Valea Stanciului, inarmati cu ciomege, topoare, arme etc avand in capu-le trompeti si steag rosu, au patruns in comuna, au fortat pe toti locuitorii ce intalneau spre a-i insoti si au navalit asupra conacului Epitropiei Brancovenesti, tinuta in arenda de domnii frati Constantinescu, pe care l-au devastat cu desavarsire, incendiind toate cladirile si mai multe magazii si patule cu producte, iar la o parte din patule, dupa ce le-au spart, au dat drumul la porumb jos, omorand pe domnul Ionita Constantinescu, al carui cadavru l-au aruncat in mijlocul soselei Ganciova-Maciesu, punandu-i foc si arzand, fiind aproape carbonizat. De asemenea a fost omorat si contabilul mosiei" – raportau la 15/28 martie, din comuna Ganciova, judetul Dolj, primarul, seful de post de jandarmi si secretarul primariei. "La mai multe posturi comunale telefonice sunt inchise, secretarii comunali fugiti, personalul de linii trimis in unele parti, pus pe goana si amenintat cu moartea. Citam intreruperile Popesti, Urechesti, Cioraesti, Obilesti, Romniceni, Bolau, Balaceanu, Galbenu, Slobozia-Galbenu, Jirlau, Nisipurile, Niculesti, unde revoltatii au sustras si arhiva; in comunele Slobozia, Mihalceni, Pardosi si Chiojdeni  devastarile continua, manipulantul Oficiului Dimitresti arata ca sunt amenintate cu pradarea si incen-dierea atat oficiul cat si fabrica de cherestea "Iremur",  si telegrafia, la 13/26 martie, dirigintelui Postei din Ramnicu Sarat, Medreanu, si directorului general al Telegrafelor si Postelor din Bucuresti. "Locuitorii, in numar de 300-400, din comuna Sangeru au devastat casele proprietarilor Corlatescu si Babeanu, au luat tuica din magazie si apoi au dat drumul sa curga; in drumul lor au silit orice satean intalnit sa se asocieze cu dansii, au batut rau pe ajutorul de primar si pe secretar, au stricat telefonul si au inchis pe jandarmi in primarie", comunica prefectul de Prahova, Stanciu Stanescu, Ministrului de Interne, la 15/28 martie 1907.
Exista in arhive sute de documente de asemenea natura, la care se adauga cele referitoare la atacarea si omorarea de catre rasculati a unor ofiteri si soldati. Conform unei relatari din ziarul local "Ecoul Romanului", la 9/22 martie, cei peste 1000 de tarani care au patruns in targul Bacesti, judetul Roman, au inconjurat compania de militari care se aflau in localitate si au atacat-o cu arme de foc ranind, printre altii, chiar pe comandant. In fine ziarul "Adevarul", cu data de 10 martie  isi informa cititorii ca, in comuna Blagesti, judetul Bacau, 500 de tarani, inarmati cu revolvere si ciomege s-au repezit asupra militarilor prezenti in localitate, ranind pe mai multi dintre acestia, pe cand maiorul Costachescu si ceilalti ofiteri prezenti au scapat prin fuga". Alte documente se refera la atacarea unor statii de cale ferata sau la taierea firelor telefonice si telegrafice. tara ajunsese in flacari iar in unele zone autoritatea statala devenise inexistenta.
In baza documentelor mentionate si altora, pe care spatiul consacrat acestei relatari nu-mi permite sa le citez, rezulta clar ca rascoala din 1907, cu exceptia evenimentelor petrecute in judetul Botosani, nu a fost spontana ci dirijata de agitatori cu sarcini clare si raspanditi in toata tara. Cine au fost acestia? Greu de precizat. Oricum exista indicii. Astfel Edward Grey, viitorul ministru de externe al Marii Britanii, in 1907 doar membru al Parlamentului si corespondent de presa, aflat in momentul rascoalei la Bucuresti, a transmis la Londra o serie de informatii, despre atmosfera "ciudata" din capitala Romaniei si din unele parti ale tarii.
Astfel Grey comunicase la 22 martie/4 aprilie ca "lipovenii" au fost activi angajati in recenta actiune de jaf si distrugere, un mare numar de proclamatii in limba rusa au fost in acele sate, unde revolta a avut mai degraba un caracter anarhist decat agrar. Conform aceleiasi surse, alte manifeste, tiparite de asta data in limba bulgara, ar fi fost confiscate in zonele din jurul Bucurestiului, pe cand "orasul era intesat de oameni suspecti, strazile sunt pline de straini, ale caror treburi nu pare sa le cunoasca" iar "la Buftea, un sat apropiat de Bucuresti a fost prins un grup de agitatori, format din persoane care vorbeau diverse limbi, inclusiv germana si franceza, dar a caror nationalitate nu a putut fi stabilita".
Nu se poate face abstractie nici de activitatea agitatorica a socialistilor de extrema stanga din tara, grupati in cercurile "Romania Muncitoare". Ceea ce s-a trecut sub tacere este raportul dintre acestea si cercurile anarhiste subterane din strainatate, inclusiv rolul bulgarului Rakovski ce activa in Romania (in 1917 dupa un puci bolsevic esuat la Iasi, Rakovski pleaca in Rusia facand parte din prima garnitura de activisti ai lui Lenin, fiind ulterior impuscat din ordinul lui Stalin in anii "marilor epurari"). In acest haos generalizat, guvernul conservator fusese inlocuit, inca la 12/25 martie cu unul liberal, prezidat de Dimitrie Sturdza, care detinea si portofoliul Externelor, avand in componenta sa pe Ionel Bratianu la Interne, pe Toma Stelian la Justitie, pe Spiru Haret la Instructiune si Culte iar la Ministerul de Razboi pe generalul Averescu. Noul guvern a luat, pe de o parte, masuri minimale dar imediate de imbunatatire a situatiei taranimii (la reforme mai largi nu a putut trece caci in Parlament majoritatea apartinea conservatorilor) iar, pe de alta, a recurs la masuri dure de represiune. Astfel amintitul program minimal continea elaborarea unei legi impotriva trusturilor arendasesti, modificarea legii privind invoielile agricole, perceperea nediferentiata a impozitului funciar, arendarea de catre tarani a proprietatilor statului sau de mana moarta, cresterea rolului bancilor populare pentru a veni in sprijinul taranilor prin acordarea de credite s.a. In acelasi timp, Ionel Bratianu, in calitatea sa de ministru de Interne a transmis o circulara noilor prefecti liberali cerandu-le sa organizeze consfatuiri cu proprietarii de mosii si cu arendasii, cu scopul impunerii unor noi invoieli agricole care sa fie mai favorabile taranilor, "indreptatiti sa le ceara". Conform rapoartelor sosite la Ministerul de Interne, in unele judete incercarile de mediere ale prefectilor au reusit, intr-altele au dat gres datorita opozitiei proprietarilor si arendasilor. Cel mai mare succes l-a avut Constantin Stere, prefect de Iasi, care a reusit sa convinga pe arendasi si proprietari sa reduca la jumatate pretul de arendare a pamantului catre tarani la 35-40 lei pentru un hectar de teren.
In paralel s-a trecut la reprimarea extrem de dura si metodica a razvratitilor, intreaga raspundere revenind generalului Alexandru Averescu. Din ordinul acestuia din urma, sarcina restabilirii ordinii in teritoriu a fost incredintata celor opt comandanti de divizii: Lambrino (Turnu Severin), Gigurtu (Craiova), Cica (Targoviste), Crainiceanu (Bucuresti), Iarca (Buzau), Zossima (Focsani), Beller (Roman) si Tell (Botosani). Ordinele lui Averescu, din 13/26 martie, au fost foarte precise: "Indata ce se semnaleaza o adunare de tarani, comandantul (subunitatii: n.n.) va merge cu o parte sau chiar cu toata trupa si someaza pe locuitori sa se imprastie, cand este cu trupa un agent administrativ sau judiciar acesta va face somatiile, in caz contrar le va face comandantul trupei .... Dupa a treia somatie se va comanda: "la ochi si foc" .... Oamenii vor ochi la picioare pentru a evita ca gloantele, trecand peste capul rasculatilor, sa loveasca in nevinovati". In acelasi timp, guvernul a  urmarit ca totul sa se petreaca in limitele legalitatii. Astfel, la 13/26 martie, Toma Stelian, ministrul Justitiei a transmis urmatoarea circulara procurorilor din ju-dete: "Va rog si invit ca, in intelegere cu prefectii si comandantii de trupe, sa luati de urgenta si sa faceti sa se execute de toate autoritatile masurile energice necesitate de gravitatea situatiei. Sa cautati a linisti pe cei de buna credinta si sa procedati cu toata rigoarea in contra instigatorilor si devastatorilor. Ingrijiti ca procurorii si judecatorii de instructiune sa-si faca intreaga datorie, fara preget". La randul sau, Ionel Bratianu, ministru de Interne, intr-o serie de ordine transmise pre-fectilor, a cerut subalternilor sai masuri energice dar, in acelasi timp combaterea si impiedicarea actelor abuzive de care luase cunostinta. "Va atrag atentia in modul cel mai serios ca arestarea instigatorilor trebuie facuta numai de autoritatile judeca--toresti. Mi s-a adus la cunostinta ca in unele localitati, sub conducerea proprietarilor si arendasilor, jandarmii arbitrar se dedau la acte de asemenea natura. Va rog a veghea ca acest procedeu sa dispara". Tot Bratianu a transmis prefectului de Mehedinti urmatoarea telegrama urgenta, in ziua de 20 martie .: "Numarul mortilor si bombardarilor ma ingrijoreaza. Luati grabnic dispozitiuni ca represiunile sa nu degenereze in represalii".
Intr-adevar reprimarea rascoalei, dirijata de generalul Averescu a fost iesita din comun de dura si, evident, au avut loc si abuzuri. Conform unei relatari din ziarul "Dimineata" s-au folosit cateva salve de tun in localitatile Vieru, Odivoaia si Stanesti din judetul Vlasca, dupa ce in ultima localitate fusese ucis de rasculati locotenentul Nitulescu si ranit capitanul Mares. Asemenea procedee extreme au fost folosite si la Bailesti si Galicea Mare in judetul Dolj si in alte cateva localitati din judetele Teleorman, Olt si Mehedinti. Toate acestea constituie un adevar care nu poate fi ocultat. Exista insa si documente care dovedesc motivul foarte serios care a determinat guvernul sa recurga la o represiune atat de dura incat in mai putin de doua saptamani a fost restabilita "linistea" si ordinea in tara despre care istoricii ceausisti de ieri si care apar pe sticla televizoarelor de azi tac, desi le cunosc iar "urechistii" de pe la unele posturi de televiziune sau din unele ziare tac de asemenea fiindca nu au auzit despre ele.
In momentul de varf al rascoalei, Alexandru Em. Lahovary, ministrul plenipotentiar al Romaniei la Viena fusese convocat de baronul Alois von Aehrenthal, ministrul de externe al Monarhiei Habsburgice, care i-a cerut sa comunice la Bucuresti ca, in cazul in care rascoala taranilor nu va fi imediat reprimata, trupele austro-ungare din Transilvania vor invada Romania pentru a face "ordine" caci guvernantii de la Viena si Budapesta nu pot tolera o eventuala extindere a revoltei in Transilvania. Aehrenthal avea dreptate sa fie ingrijorat caci o eventuala extindere a rascoalei in Transilvania ar fi avut grave conotatii politice odata ce marii latifundiari erau unguri iar majoritatea covarsitoare a taranilor era alcatuita din ro-mani. La 14/26 martie tot Lahovary a transmis premierului Dimitrie Sturdza urmatoarea depesa: "Atasatul nostru militar a aflat indirect ca pentru precautiune Corpul 12 de armata din Sibiu a primit ordin de a fi gata". O avertizare asemanatoare cu cea a baronului Aehrenthal la Viena a facut-o si contele Schönburg, ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti. Ca atare regele Carol I si premierul Dimitrie Sturdza aveau de ales intre a recurge la o represiune dura si rapida, acolo unde se impunea, de catre armata romana, sau de a se trezi cu trupe austro-ungare in tara care sa faca "ordine", ceea ce inseamna o incalcare a independentei si suveranitatii statului roman. Take Ionescu si P.P.Carp nu au privit cu ochi rai o interventie armata austro-ungara in Romania pentru a pune capat actiunilor violente ale taranilor, mai ales in Muntenia si Oltenia. Regele si guvernul liberal au respins aceasta varianta si au recurs la represiunea dura mentionata mai sus cu efecte rapide.
Care a fost bilantul? Potrivit unui raport al Ministrului de Interne, 7807 participanti la rascoala au fost trimisi in judecata pentru devastari si 164 pentru omoruri. Din prima categorie cei mai multi au fost eliberati. In ceea ce priveste numarul mortilor acesta continua sa fie controversat. Cifra avansata initial de autoritati a fost de 419. Aceasta a fost contestata de la bun inceput atat in presa vremii cat si de observatorii straini. Ziarul "Adevarul" a lansat, in schimb cifra fantezista de 11.000 morti, cifra preluata cu entuziasm mai intai de socialistii din epoca si ulterior de comunistii lui Gheorghiu Dej si Nicolae Ceausescu. Cu cinism au fost adunati in zilele de 27-30 aprilie 1962, exact 11.000 tarani in marele pavilion de la actualul "Romexpo" pentru a sarbatori, alaturi de membrii Marii Adunari Nationale, incheierea procesului de colectivizare a agriculturii, cu alte cuvinte deposedarea taranimii, prin forta, procese po--litice si omoruri, de pamantul cu care fusesera improprietariti mosii lor tot din initiativa liberalilor dupa primul razboi mondial. In 1907, dupa reprimarea dura si rapida a rascoalei contele Schönburg, ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti dar si generalul Averescu au apreciat numarul mortilor intre 1000 si 2000.

Indiferent de numarul mortilor, de o parte si de alta a celor care s-au confruntat, indiferent de actele de vandalism si crimele savarsite de unii tarani rasculati, dar care la randul lor aveau dreptatea lor, evenimentele din primavara anului 1907 au constituit o veritabila tragedie.


http://www.romanialibera.ro/a90017/rascoal...manipulare.html

QUOTE
Răscoala țărăneasca din 1907


Să vedem mai întâi cum a început revolta. 
Răscoala a început la Flămânzi, sat lângă Botoșani, unde doi jidani bogați, Mochi F... și Berman J... se certau între ei, sau se făceau că se ceartă, - ca să arendeze un domeniu imens aparținând unui anumit Stu...
Mochi F... la început a promis țăranilor că le va lăsa jumătate din pământ, - pe care l-a luat în arendă, - cu prețul de 25 de lei falcia (preț ridicol de mic)... El a însărcinat chiar pe unul din oamenii săi (Constantinescu), să măsoare și să parceleze acest pământ.
Dar, mai târziu, refuză absolut să se țină de făgăduială și nu mai vru să dea țăranilor pământ - nu cu 25 de lei, - dar nici cu 100 de lei falcia”
De aici, răscoala.
Prin urmare, la început - cum trebuia un punct de plecare, - Cahalul a însărcinat pe doi din membrii săi, - cei mai considerabili prin bogăția și prin afacerile lor, - să pună paie peste foc, căci el își preparase terenul, după cum vom vedea mai departe, minând țara cu explozivul revoltei.
Acești doi jidani au ațâțat incendiul, prefăcându-se că se gâlcevesc între ei, trăgându-se chiar, unul pe altul, în judecată, - și promițând țăranilor pământ ieftin. Apoi, nu se ținură de făgăduială, ceea ce a fost de ajuns ca să provoace răzvrătirea.
Asta e tot ce dorea Cahalul.
Vom face să se remarce că asemenea manoperă a fost cu adevărat diavolească. Ea a avut ca efect să înșele pe români, făcându-i să creadă că ovreii sunt nevinovați, - căci la început aceștia au fost oarecum bruftuiți de către țăranii revoltați. De altfel, jidovii știau prea bine că nu se poate face jumări fără să se spargă ouă, - și trebuiau să se aștepte la represaliile de care au suferit mai mult sau mai puțin.
Această revoluție nu a fost numai o explozie de nemulțumire și de mânie, până atunci ascunsă, a țărănimii oprimate, - după cum vor ovreii să ne-o insinueze, - ci, a fost preparată mai dinainte.
„Se scrie din Craiova: Revolta n-a fost spontană; din contră, ea a fost organizată și chiar bine organizată.
De mult se țes firele răscoalei, care a ruinat atâta lume și care a provocat o asemenea vărsare de sânge” .
Ofițerul, despre care am vorbit, precizează și mai mult:
La Bulbucata, un sat din județul Vlașca, am aflat că cea mai mare parte din conducătorii revoltei s-au dus, foarte des, în timpul iernii, la București. Mai mult șefii din Netoți și din Slăvești au mers adeseori și într-un chip neobișnuit, în aceeași vreme, la târgul ce se ține în toate săptămânile la Alexandria, pentru ca să se întâlnească cu alți țărani, veniți din sate mai mult sau mai puțin depărtate.
Astfel am ajuns la concluzia că revoltele au fost orânduite din iarnă și că o mână criminală a intervenit, desigur, pentru aceasta”.
De altfel, asemenea concluzie este evidentă, căci revoluția a înflăcărat în câteva zile, toată țara și a avut loc la o vreme când țăranii erau, - ca să zic așa, - în abundență, căci anul agricol precedent a fost din cele mai fertile.
Nu este deci nici mizeria, nici extrema nevoie, care a împins pe țărani la revoltă.
Instigatorii - Iată acum probe că autorii răscoalei s-au servit de instigatori pentru a o ticlui și a o face să izbucnească.
Fapt important adeseori acești instigatori răspândesc idei socialiste, - și se știe că socialismul provine din judaism (vezi mai departe).
„Nu mai este în timpul de față un secret pentru autorități, că dureroasele dezordini au fost puse la cale de către instigatori periculoși, bine organizați, care au lucrat mult timp pentru a aduce evenimentele la faza acută de astăzi”.
S-a arestat „V. Dog... care, sub pretext de a încasa abonamente pentru o administrație publică, ținea discursuri incendiare țăranilor”
„Primarul comunei Cornetul din Vale (Ilfov) a pus în libertate pe un instigator, care a fost prins când împărțea manifeste revoluționare prin sate”.
În satul Ghimcea, s-a descoperit „un club de țărani care s-a constituit la 24 octombrie 1906, când a venit în localitate I. Fior... vânzător al ziarului Gazeta Săteanului... Două zile înainte de începerea răscoalelor, țăranii s-au cotizat..” .
„La tipografia unui ovrei, Posmantir, din Râmnicu Sărat, s-a confiscat manuscrisul unui manifest revoluționar” .
Judecătorul de instrucție a făcut o descindere la N. G..., corespondentul ziarului socialist România muncitoare și a confiscat acte revoluționare”.
S-a arestat un anume „Leopold H..., care, - sub pretext de a încasa, prin județ, pentru mașini de cusut vândute locuitorilor, - făcea propagandă socialistă printre țărani” .
De altfel, se văd uneori țărani revoltați cerând: „pământ și votul universal”  - revendicări curat socialiste.
Acești instigatori au fost aleși, fie printre studenți, - tineri puțin experimentați și naivi, care cred tot de li se spune; fie printre oameni de meserie, - „clienți bine cunoscuți ai poliției”, - care adesea treceau drept studenți; fie chiar printre străini, - mai ales printre basarabeni și printre bulgari socialiști, - plătiți de către Cahalurile din străinătate, pentru a pune foc în țara noastră.
Studenți - Astfel, s-au găsit într-un sat din județul Iași, în plină revoltă, trei studenți din Basarabia, socialiști, - ceea ce va să zică fie agitatori plătiți de ovrei, fie... prostănaci naivi.
Acești studenți au fost arestați și aduși la București unde, - din cauza lipsei unui fin conducător, - au fost puși în libertate .
„Patru studenți basarabeni au fost arestați la Podul Iloaiei, ca instigatori ai revoltei” .
„La Brâteni, în județul Botoșani, s-au arestat patru studenți din Iași, care făceau instigări printre țărani”.
Jandarmeria rurală din Ilfov a arestat ieri, la Costești, pe studenții I. I... și C. P... asupra cărora s-au găsit manifeste care ațâțau pe țărani la revoltă”.
Pseudo-studenți - Stoian Stan Șerb..., care se dădea drept student, a fost arestat la Oncești (Vlașca)” .
„Prefectul de Vlașca a găsit numeroase manifeste, provenind de la agenți instigatori care treceau ca studenți.
„În județul Dâmbovița, în capul unei bande de țărani, se găseau doi tineri, care se dădeau drept studenți. Ei purtau decorații și erau îmbrăcați în niște haine care simulau un fel de uniformă. Când au fost arestați, s-a constatat că erau de origine din Alexandria, oraș de lângă Dunăre”
Oameni de meserie: pungași, vagabonzi, etc - „La Brăila, o patrulă de cavalerie a prins, în grădina Monumentului, patru instigatori, care sunt clienți bine cunoscuți ai poliție.
Agenți instigatori cutreieră satele din Romanați și împing pe țărani la revoltă”.
„Sau arestat, aproape de Giurgiu, patru instigatori, M. F..., D. T..., S. C..., și F. V..., din comuna Pietroșani, care, cutreierând satele, s-au dus până în nordul județului și au împărțit peste tot manifeste revoluționare”.
Sau descoperit, de asemenea, instigatori străini, care au fost prinși în mijlocul focului și care, totuși, au fost eliberați după puțin timp. Cahalul, fără îndo¬ială, a intervenit viguros în favoarea lor.
Străini - în afară de Leopold H... despre care am vorbit mai sus, s-a arestat un austriac din Bucovina, care răscula pe țăranii din valea Slănicului”.
„Țăranii (din Vâlcea) au invadat satul Câmpul Mare și au devastat târgul. Ei aveau în capul lor cinci indivizi, printre care unul era din țară (N. T... din comuna Dobroteasa, județul Olt), iar ceilalți patru, cu toate că erau îmbrăcați ca sătenii din Gorj, - nici nu știau românește”.

Toți acești indivizi, ca să se impună sătenilor, se îmbrăcau într-un mod bizar, simulând adesea o uniformă, - care e foarte respectată de către țăranii foști soldați.
„Cu ocazia perchezițiilor făcute la șefii răsculaților din Moțăței (Dolj), s-a găsit la unul din ei, Fl. Pet.. un costum complet de ofițer. Țăranii povesteau că P... era îmbrăcat cu această uniformă în timpul răscoalei, el le spunea că a fost investit cu gradul de ofițer și că a fost însărcinat de cei în drept să propage revolta”.
Instigatorii împingeau pe țărani să dea foc și să măcelărească, spunându-le că acesta este singurul mijloc ca să dobândească pământul, pe care boierii îl stăpânesc pe nedrept.
„Rezultă din ancheta făcută în județ, de către parchet, în anumite sate, că cei care au împins pe țărani la revoltă le-au spus că toate pământurile aparțin sătenilor,... că boierii stăpânesc moșiile fără nici un drept și că singurul mijloc pentru țărani de a le dobândi este răscoala”.
Acești instigatori au mers până a spune țăranilor că Regina este de par¬tea lor și vrea ca toate pământurile să fie împărțite între ei.
„Din comuna Cornățelul (Ilfov), s-au trimis (ca din partea) Ministerului de Interne, mai multe imprimate, care au fost împărțite prin sate și având următorul conținut: Regele a murit. Regina se găsește în capul trupelor care merg împotriva ciocoilor”.
Iată unul din aceste manifeste, mai pe larg:
„Oameni buni! Regele a murit. Regina a decis ca toate pământurile să fie împărțite între țărani. Dar ca pământurile să poată fi împărțite, trebuie ca voi să vă răsculați, să măcelăriți pe proprietari și pe arendași și să le dați foc la case. Numai astfel pământul va rămâne al vostru, - căci proprietarii și arendașii nu vor mai reveni niciodată.
Răsculați-vă astăzi chiar, - căci altfel veți rămâne fără pământ”.
.........................................................................................................................
„Țăranii din Vadastra (Caracal) strigau:
„Trimișii lui Dumnezeu cutreieră satele și toți țăranii trebuie săi urmeze ca să distrugă și să dea foc”.
Țăranii din Scăești au vrut să omoare pe primarul lor, fiindcă acesta le-ar fi ascuns ordinul, venit pentru ca să devasteze.
Ordinul cui? - se întreabă autorul căruia îi împrumutăm aceste citate. Cine a putut să dea ordinul să prăpădească țara?
Și, cu toate acestea, în spiritul celor mai mulți dintre răsculați a existat ideea că împlinesc o lozincă, care îi leagă și căreia nu pot să nu se supună”.
Țăranii au jurat chiar, cu jurăminte îngrozitoare, - și în mai multe comune din Vlașca, după răscoală, preoții au fost obligați să îi dezlege de aceste jurăminte, pentru ca să-i decidă să are câmpul.
Dar, țăranii nici nu știau de ce se revoltă.
„Un proprietar din Dolj zise țăranilor răsculați, - după ce s-a învoit să le dea tot ce cereau, - „în ce privește recolta, în loc sa-i dați foc, mai bine luați-o voi; așa, cel puțin, va servi la ceva”. »
Țăranii răspunseră: Dar atunci cum rămâne cu revuluția?”
În județul Olt, un proprietar, Take C..., trăia de multă vreme la moșia sa și era în bună înțelegere cu țăranii.
În timpul răscoalelor, când puhoiul ajunse la dânsul, dădu de bunăvoie moșia țăranilor și semnă chiar un act de cesiune.
„Când aceștia erau gata să plece, unul dintre ei obiectă; dar cum rămâne cu rivuluția, dacă lăsăm casa boierului neatinsă?
Atunci, ceilalți, recunoscând că are dreptate, au rugat pe boier săi lase să strice măcar ceva din casă.
El le dădu voie și țăranii intrară sfioși în casă, în vârful picioarelor, cu căciula în mână, ca într-o biserică și sparseră o oglindă atârnată în perete. Astfel revoluția fu satisfăcută”.
Pentru a stimula pe cei nedeciși i-au amenințat cu incendiul și chiar cu moartea.
„Pe un stâlp de telegraf din comuna Fulga, s-a găsit lipit un afiș revoluționar. Autorii acestui afiș amenințau că vor pune foc satului, în caz când țăranii nu se vor răscula”.
„Locuitorii dintr-un sat din Râmnicu Sărat au mărturisit că au fost luați cu sila și au fost amenințați cu moartea, în caz când nu s-ar fi supus”.
În timpul revoltei, s-au văzut mulți oameni, - între alții, un politician considerabil P. P. C..., care, de obicei, debitează ceea ce-i sugerează prietenii lui jidani, - cerând, să ne adresăm unei puteri străine, și anume Austriei (nu Rusiei), pentru ca să vină și să stingă focul.
Și, lucru mai grav, o armată austriacă era gata să năvălească în nenorocita noastră țară.
Așa, bunăoară, chiar de la începutul răscoalei:
Austria mobilizează armata în Bucovina”.
Și, a doua zi: la granița Bucovinei au sosit trei regimente de soldați austriaci”.
Dar cine a răspândit o asemenea idee, - și cine avea interes să o răspândească? - mai cu seamă când se cunosc urmările unei ocupații străine, venind să înăbușe o răscoală, - consecințe care ar fi fost cel puțin, să acorde tuturor jidanilor drepturile de cetățenie, atât de jinduite de jidovimea cosmopolită și mai ales de aceea ce domnește astăzi asupra Austro-Ungariei.
Și numai grație înțelepciunii și energiei conducătorilor Statului nostru, am scăpat teferi de acest pericol mortal.

Vom termina printr-un pasaj din scrisoarea bravului ofițer despre care am mai vorbit și care este ca un fel de rezumat a tot ce am raportat mai sus.
„Din cercetările ce am făcut, - zice el, - rezultă că, în toate satele pe unde am trecut, țăranii știau că trebuia să se răscoale, cu începere din noaptea de Sf. Toader (Sâmbătă 7 martie), până miercurea viitoare seara, - când totul trebuia să fie distrus și exterminat; în același timp pământul trebuia să fie împărțit numai între ei.
Dar sătenii nu știau pentru ce trebuia să se revolte, nici de unde le venea acest ordin de zaveră.
Majoritatea nu știa nici măcar ce voia.
Mai mult decât atâta, nici un țăran nu-și da seama de gravitatea faptelor pe care le comiteau. Toți erau convinși că armata este de partea lor și, mai ales că ea nu va trage.
Și când au văzut că lucrările se întâmplă contrariu așteptării lor după o slabă rezistență, s-au grăbit să ne întoarcă spatele.
În toate satele, pe unde am trecut, am descoperit urme de agenți instigatori, care se dădeau drept studenți și promiteau țăranilor pământ. Ei puneau să se dea foc la toate conacele ce întâlneau și, trecând dintr-un sat într-altul, semănau peste tot jalea și pârjolul pustiitor.
În sfârșit, la Târnavele, am reușit să pun mâna pe doi din acești așa-ziși studenți. Unul dintre ei, care se numea Ștefan D..., era bulgar și vorbea prost românește.
Venit de curând în țară, el lucrase vara precedentă ca ucenic la mașini agricole.
Era un tânăr foarte inteligent, - sau mai bine zis foarte șiret, - bălan, cu ochi albaștri și având o mică barbă ascuțită.
Purta o șapcă și era îmbrăcat cu haine de lustrină neagră. Pe piept, își cususe două cărți poștale cu fotografia Reginei.
Era încins cu un iatagan și purta, pe după umăr, o ploscă cu rachiu. El impunea supunere țăranilor și căpătase asupra lor o autoritate enormă; când am întrebat pe mai mulți dintre ei dacă îl recunosc, toți mi-au răspuns cu un aer foarte respectuos: Da, este Domnul Studențu”.
Iată și modul cum proceda acest bandit.


This post has been edited by george_scala_2004: 2 Feb 2010, 09:31


--------------------
... ... ...
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
membru_DC
post 1 Feb 2010, 21:52
Post #9


-


Group: Members
Posts: 1.149
Joined: 24 May 09




[quote=george_scala_2004,1 Feb 2010, 20:35]
http://2012en.wordpress.com/2009/12/12/mih...da-istorie-mit/
http://www.romaniaeuropa.com/cartionline/c...i_cu_romani.php

o alta opinie, comuna, pina la un punct, cu cea anterioara:

http://www.lovendal.net/wp52/rascoala-de-l...l-austro-ungar/
http://www.romanialibera.ro/a90017/rascoal...manipulare.html
[quote]90 DE ANI DE LA SALVAREA UNGARIEI DE COMUNISM DE CĂTRE ARMATA ROMÂNĂ   

Așa cum bine se cunoaște în prezent, după lovitura de stat din octombrie 1917 din Rusia, V.I.Lenin a depus toate eforturile, în următorii trei ani,  pentru ca, pe fondul mizeriei, dezordinii și lipsurilor ce au marcat în special popoarele fostelor Puteri Centrale, să declanșeze revoluția comunistă mondială. În acest scop, are loc la Moscova, între 2 și 6 martie 1919, Congresul I al Internaționalei Comuniste care stabilea că toate partidele comuniste sunt subordonate Moscovei și urmau să depună toate eforturile pentru declanșarea revoluțiilor comuniste și a unor lovituri de stat.

România, care reușise să își desăvârșească unitatea națională încă de la început,  s–a dovedit a fi avangarda  salvării sistemului democratic european. Astfel, România a fost obligată să facă față diversiunii comuniste din 13 decembrie 1918, să dezarmeze trupele rusești dezorganizate, în număr de aproape un milion, și să le evacueze, fără incidente majore și cu un număr mic de victime, peste Nistru.

În anul 1919, România a fost amenințată și din est și din vest de pericolul bolșevic. Rusia Sovietică n–a recunoscut unirea Basarabiei și a Bucovinei cu România. La aceasta se adaugă dorința Ungariei de reanexare a Transilvaniei conform unui așa-zis drept ”istoric”, (ungurii sosind prin secolul IX în Europa, au intrat cu multă dificultate în Transilvania abia în secolul al XI-lea. Ce drept istoric or fi având…??). La 21 martie 1919, Consiliul Muncitorilor și Soldaților din Budapesta a proclamat Republica Ungară a Sfaturilor care avea să dureze circa 133 de zile, avându-l în frunte pe bolșevicul Bela Kun. La 25 martie, acesta a creat Armata Roșie Ungară;  la 26 martie se naționalizează toate intreprinderile din industria mineritului și a transporturilor cu peste 20 de salariați;  la 3 aprilie 1919, se naționalizează proprietățile funciare de peste 57 de hectare. Totodată, Ungaria bolșevică a recurs la forța armată pentru reanexarea Transilvaniei la Ungaria, ca și a celorlalte părți ale fostului regat maghiar, nerecunoscând dreptul popoarelor la autodeterminare, așa cum fals a proclamat Lenin, care făcuse din  Internaționala Comunistă un promotor al politicii sale curat imperialiste.

După decretarea stării de mobilizare a tuturor bărbaților între 16 și 42 de ani, Ungaria bolșevică atacă România și Cehoslovacia. Armata română era obligată să se apere pe un front de peste 1.000 de kilometri care se intindea din Banat până la Cernăuți, situație foarte grea, determinată de efectivele diminuate de război și de dotarea sa mult încetinită de izolarea României de țările democrate. Astfel, în martie 1919, în urma unui schimb de telegrame între guvernele Rusiei Sovietice și Ungariei Sovietice, statul major al Armatei Roșii ucrainene a planificat operațiuni ofensive pe două direcții. Conform planurilor, prima armată sovietică ucraineană trebuia să dea lovitura prin Bucovina, pentru legarea directă cu Armata Roșie Ungară, iar a doua trebuia ca, împreună cu voluntarii internaționaliști, să pornească o ofensivă pentru ruperea pozițiilor forțelor armatei române în zona Basarabiei și încercuirea lor lângă Nistru. Unirea de la Alba Iulia era pusă în pericol. Ionel Brătianu arăta, la ședința Consiliului Suprem din 25 martie 1919 de la Paris, că Anglia își atinsese interesele, iar președintele S.U.A., Wilson, declara că nu și-a definit poziția față de regimul de la Budapesta. Această politică șovăielnică a marilor puteri a încurajat acțiunile bolșevicilor maghiari și ruși, ba mai mult, la 16 iunie 1919, conform unui plan bine coordonat de Moscova la Presov, se proclamă Republica Sovietică Slovacă, în urma unui atac împotriva trupelor statului cehoslovac din Slovacia din 28 martie 1919, cu scopul de a realiza contactul cu Armata Roșie.  

În această situație, mai ales că rapoartele militare venite de pe frontiera Nistrului indicau serioase pregătiri militare, guvernul român a întrerupt tratativele cu guvernul lui Bela Kun. În noaptea de 15 spre 16 aprilie, Divizia 6, Divizia 38 de husari, Divizia de secui si gărzile roșii maghiare  atacă posturile înaintate ale armatei române la Ciucea și Tigani. Generalul Gheorghe Mărdărescu care, alături de generalul Traian Moșoiu, a condus armata română pe acest front, arată că se impune ca prim obiectiv ofensiva totală pentru a depăși Munții Apuseni și a atinge chiar cursul Tisei, care reprezenta un aliniament mai favorabil din punct de vedere militar. La 16 aprilie, contraofensiva română a atins, după patru zile, zona Munților Apuseni și apoi linia stabilită. Acțiunea armatei române a fost salutată cu multă bucurie de populația din zonele ocupate. Astfel, pentru că i-au salvat de bolșevici, la Oradea, români, unguri, germani, slovaci “întâmpină pe români cu flori și cu strigăte de bucurie, scoase în limba lor,” așa cum arată Nicolae Iorga.  

La 30 aprilie și la 1mai, trupele române au atins râul Tisa pe întreaga lungime a frontului, reușind să facă joncțiunea cu trupele cehoslovace în zona Csap – Munkacs. Ionel Brătianu și întreg guvernul român a arătat că ocuparea unui asemenea aliniament nu înseamnă revendicarea unor teritorii din Ungaria, ci este determinată de necesitatea de a avea, până la renunțarea de către Ungaria bolșevica a planurilor sale expansioniste asupra teritoriilor românești și la dezmembrarea acesteia, o poziție mai ușor de apărat. Justețea poziției guvernului român, demonstrată de nota ultimativă trimisă de Cicerin și Rakovsko din partea Ucrainei, care în mod ultimativ cerea României evacuarea Basarabiei în decurs de două zile, un al doilea ultimatum cerea României să evacueze Bucovina. V.I.Lenin comunica telegrafic lui Bela Kun că, prin Basarabia, Bucovina și Galiția, urma să ajute Republica Sovietică Ungară. Oameni politici români, ca Alexandru Vaida, Tache Ionescu, Nicolae Titulescu, Ionel Brătianu, dr. Constantin Angelescu arătau factorilor de decizie de la Paris pericolul pe care îl reprezenta pentru Europa refacerea forțelor militare ale Ungariei Sovietice. Aceste temeri erau îndreptățite, întrucât, la 20 mai 1919, bolșevicii maghiari ocupau întreaga Cehoslovacie, reanexând–o Ungariei. Deși guvernul bolșevic ungar, presat de marile puteri, încheie un armistițiu cu Cehoslovacia , Marele Cartier General Român, condus de Ion Antonescu, hotărăște menținerea pozițiilor pe Tisa, ca linie strategică, pe considerentul că Ungaria nedezarmată nu oferă nicio garanție. Guvernul român constată intențiile agresive ale guvernelor bolșevice maghiare și sovietice, deplasările de forțe în regiunea frontului român, incursiunile peste Tisa. Ionel Brătianu a convins opinia publică internațională că amplasarea armatei române pe Tisa salvează de comunism statele democratice europene. De altfel, viitoarele atacuri ale armatei bolșevice maghiare s-au desfășurat conform planurilor lui Lenin, care prevedeau declanșarea la scară europeană a unor mari demonstrații muncitorești pentru apărarea Ungariei bolșevice. În 19 spre 20 iulie 1919, bolșevicii maghiari au atacat puternic armata română, respingând-o  până la Oradea. Trupele române declanșează contraofensiva și, după șapte zile de lupte crâncene, se apropie de Budapesta. La 3 august 1919, patru excadroane de roșiori, dintre care unul din Craiova, intră în Budapesta.

Armata regală română a ocupat Budapesta, dar a manifestat o atitudine plină de umanism față de populația ungară, împarțind hrană caldă și pâine, lucru recunoscut și de presa budapestană.

S-au servit populației înfometate a Budapestei peste 70.000 de pâini mari (de jumatate de kg), ciorbă la cazan și fasole cu cârnați, specifice popotei militare. Principalii lideri bolșevici au fugit din Ungaria.

Bela Kun și alti kuneriști s-au refugiat în Austria, unde se afla la putere un guvern social-democrat.

Au fost însă arestați și au ramas într-un lagar până în iulie 1920, când un acord pentru schimbul de prizonieri, intervenit între Austria și Rusia sovietică, a permis unui numar de 415 kuneriști refugierea la Moscova.

La Moscova, Bela Kun a intrat în rândul Partidului Comunist (bolșevic) din Rusia sovietică.

A primit cetățenia sovietică și a fost numit în conducerea Komitern, raspunzând de Germania, Austria, Cehoslovacia și România. Prima sarcină a lui Kuhn în Rusia sovietică a fost conducerea "Comitetului Revolutionar" din Crimeea (1920).

Bela Kun a ordonat executarea a 10.000 de prizonieri albi

Victor Serge afirmă în "Memoriile unui revoluționar" că Bela Kun este vinovat de genocidul a 10.000 de alb-gardisti, care formau detașamentele generalului Piotr Nikolaevici Wrangel. Victor Serge suștine că Bela Kun le-a promis acestora amnistierea dacă se predau. Ulterior, dupa ce trupele lui Wrangels s-au predat conform înțelegerii, Kun a ordonat executarea lor. Același lucru îl confirmă Gyorgy Borsany în "The Life of a Communist revolutionary, Bela Kun" (Columbia University Press, 1993).

In Komitern, Bela Kun a fost un apropiat colaborator al lui Grigori Zimoviev. Pe 27 martie 1921, Kun - în virtutea "Teoriei ofensivei" - a condus un puci eșuat, pentru minerii din centrul Germaniei (Communist Marzaction Putsch). Lenin l-a acuzat de iresponsabilitate politică. Victor Serge scrie că Lenin a numit actiunea puciștilor din Germania "les betises de Bela Kun" ("prostiile lui Bela Kun"), în ședința secretă a "Comitetului Operativ" bolșevic de la Moscova. Discuțiile cu ceilalți membri ai exilului maghiar din Rusia făceau obiectul "notelor" înaintate, cu mare conștiinciozitate, lui Bela Kun către OGPU fostă CEKA,). Atfel că mai mulți exilați unguri au fost arestați la sfârșitul anilor '20 și începutul anilor '30 și executați. Acuzat de legaturi cu "trotkismul", Bela Kun - împreună cu soția, fiica și ginerele - au fost arestați în mai 1937 și trimiși în GULAG. In 1989, guvernul sovietic a anuntat că Bela Kun a fost executat în GULAG, pe 29 august 1938.

Reabilitat in 1956

In 1956, surpriză: Bela Kun - cel care a practicat "Teroarea Rosie" ("Baieții lui Lenin") - a fost reabilitat, odată cu Laszlo Rajk (creatorul Securității ungare, AVO) - în procesul numit de mass-media occidentala "destalinizarea și dezghețul" hrusciovist - devenind "martiri ai Ungariei". Celalalt mare kunerist - Tibor Szamueli (Comisar pentru Afacerile Militare) - șeful "Baieților lui Lenin", care aplicau legea "Terorii Roșii", s-a refugiat la 1 august 1919, când armata română se pregătea să intre în Budapesta, în Austria. Tibor Szamueli, în automobilul personal, a încercat să treacă clandestin granița, dar a fost observat de grănicierii austrieci. In schimbul de focuri, Tibor Szamueli a fost ucis.

(Dupa alte surse, s-ar fi sinucis). Jen? Ländler - "Comisar pentru Afacerile Interne" sub regimul Bela Kun - s-a refugiat tot în Austria, unde a continuat să fie unul dintre liderii exilaților bolșevici unguri. A murit în 1928 la Cannes. A fost incinerat, iar urna cu cenușa lui Landler a fost depusă la Moscova, în zidul Kremlinului, unde se află și astăzi. In 1956, Landler a fost reabilitat și el în așa-numitul proces de "destalinizare".

Un grup statuar îl imortalizează pe Bela Kun, având în dreapta pe Tibor Szamueli și în stânga pe Jenö Ländler. Monumentul poate fi admirat și astăzi, în anul de grație 2009, la Budapesta. Prabușirea puterii bolșevice din Ungaria în urma intervenției armatei regale romane a permis forțelor conservatoare conduse de Istvan Bethlem și Miklos Horthy să preia controlul începând din Ungaria de Vest. Detașamentele lui Miklos Horthy și-au luat revanșa, dezlănțuind "Teroarea Alba". Susținătorii Republicii Sovietice Ungare, comuniștii, intelectualii cu idei de stânga, evreii, țiganii au fost arestați sau executați sumar.

Dar să revenim la 3 august 1919

În condițiile în care marile puteri tindeau să considere evenimentele militare din centrul Europei un gen de conflict local și se arătau prea puțin interesate de modul în care frontierele aveau să respecte sau nu cerințele impuse de voința poporului român, conducătorii României, în frunte cu Ionel Brătianu, au fost conștienți de gravitatea extinderii comunismului și au salvat încă o dată Europa de urmările instaurării unui regim totalitar criminal. Niciodată România nu a avut pretenții teritoriale; ea nu a luat teritorii nici chiar de la învinșii ei.

Restabilind  ordinea în țările vecine, în Ungaria și Slovacia, trupele române se vor retrage, cu toate că statele europene nu se împotriveau reîntoarcerii la țara-mamă a Maramureșului de nord (asa-numita Ucraina trans-carpatică). Vaida Voievod amână la nesfârșit asumarea acestei responsabilități și pierde o șansă istorică : extinderea reunificării câtorva dintre provinciile Daciei-Mame.

De la începuturile istoriei sale, poporul nostru nu a făcut decât să cedeze spații, sperând ca în felul acesta să-și facă prieteni din vecinii nou sosiți. Astfel, primii invadatori, grecii sosiți  în Europa în perioada 1900-1400 i.d.H., în patru valuri : ahei, ionieni, dorieni și eolieni,  ocupă parte din Peninsula Balcanică și toate insulele Mării Egee. Ei sunt urmați de alți invadatori, celții, prin anii 500 i.d.H., si care sunt respinși de Burebista, la marginile Imperiului Dacic, pe malurile lacului Constanța (Elveția de azi ).

În anul 106 d.H., printr-un război fratricid, romanii, sub conducerea lui Traian, vor ocupa 14% din teritoriul Daciei, pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de numai 165 de ani. În secolele IV-VI d.H., sosesc slavii care se vor așeza la sudul Dunării  și în Maramureșul de nord. În mod persistent, de-a lungul secolelor viitoare, ei vor trece Bugul pentru ca apoi să se așeze și pe malurile Nistrului, pe care au încercat - și încă mai încearcă -  să-l traverseze. Ungurii, sosiți în secolul al IX-lea d.H., în Panonia, vor mai aștepta 300 de ani până când să pătrundă, prin secolul XIII-lea, în Transilvania. Prin sud, cam în același timp, sârbii ocupă spațiul vlaho-dardan - Kosovo de azi - pentru minele de aur, argint și plumb ce se găseau acolo. Pentru aceleași rațiuni, ei vor ocupa partea vestică a văii râului Timoc, în timp ce bulgarii o vor ocupa pe cea estică. Peste 1.400.000 de români (vlahi, cum se numesc ei) , mai trăiesc și azi prin această vale. Banatul , așa-zis sârbesc, “a plecat și el” de la noi. Zeci și sute de mii de daco-români trăiesc și azi pe acolo, școlile fiindu-le desființate. Vlahii , vlacii, aromânii, toți urmași ai acelorași daci, trăiesc cu milioanele  în afara granițelor României. Nicio țară vecină și R
*
[/quote]
sunt de acord laugh.gif

This post has been edited by membru_DC: 1 Feb 2010, 21:53


--------------------
- - - - -
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
kog
post 1 Feb 2010, 22:22
Post #10


epuri orijinali


Group: Members
Posts: 1.916
Joined: 27 November 08
From: Lipova - Arad




da' cu intrebarile ce le-am pus cum ramane?


--------------------
Dacia 1310 1989 TLX - AR-05-DGF
Daa... prea rapid, daa... prea furios
Io merg cu Dacia, iar tu pa jos...
"ti ciuda ca consum putin?" by argon
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
Andrul
post 1 Feb 2010, 22:31
Post #11


Membru'


Group: Members
Posts: 208
Joined: 4 July 07
From: Bucuresti




Raspunsul la ele e posibil sa existe prin posturile alea 2 kilometrice dar cine sta sa le citeasca.


--------------------
Dacia Logan 2005 Ambition - B-XX-XXX
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
vis-a-vis
post 1 Feb 2010, 22:37
Post #12


DaciaClubber


Group: Members
Posts: 7.884
Joined: 20 June 05
From: Bucuresti




QUOTE(george_scala_2004 @ 1 Feb 2010, 20:35)
Giurgiul este asediat, dar rezista in fata armatei lui Mihai. In schimb, La Harsova, Silistra si Targul de Floci, turcii sufera infrangeri zdrobitoare.
*

naughty.gif

QUOTE(george_scala_2004 @ 1 Feb 2010, 20:35)
Regele Frantei, vestitul Henric al IV-lea spunea intr-o scrisoare: “se zice ca romanul e foarte tare si ca planurile lui cresc potrivit cu izbanzile”.
*

Ia uite cine a inventat expresia asta radmasa.gif

This post has been edited by vis-a-vis: 1 Feb 2010, 22:38


--------------------
Dacia Logan MCV 1.5 DCi
Life is a journey, not a destination.
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
77licu
post 1 Feb 2010, 22:40
Post #13


Membru autentic


Group: Members
Posts: 1.130
Joined: 28 December 07
From: Bacau




Deja mă doare capul de la atâta istorie.


--------------------
Dacia MCV . - BC
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
Andrul
post 1 Feb 2010, 22:42
Post #14


Membru'


Group: Members
Posts: 208
Joined: 4 July 07
From: Bucuresti




Targul de floci a fost falimentat de inventatorul lamei de ras.


--------------------
Dacia Logan 2005 Ambition - B-XX-XXX
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
fost membru
post 1 Feb 2010, 22:47
Post #15


membru analfabet


Group: Members
Posts: 239
Joined: 1 September 09
From: clasa I-a




Ce se vindea in targul asta? Sper ca nu floci. laugh.gif Mai este pe undeva si Orasul de floci, ca am trecut des pe langa el, dar nu stiu de ce ii spune asa.

OrasuL de Floci smile.gif)






Acum mi-am dat seama, vedeti ce scrie pe tabla aia? Acolo s-a nascut M. Viteazu ...in orasul de floci. De cate ori treceam pe langa tabla aia chiar imi puneam intrebari.

L.E. M-am documentat, chiar floci se vindeau, ........... care inseamna lana. Adica Targul de lana.

This post has been edited by fost membru: 1 Feb 2010, 23:05


--------------------
dacia dacia logan - CT 09 FMB
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
kaspersky
post 2 Feb 2010, 00:18
Post #16


maistru Zen


Group: Members
Posts: 1.063
Joined: 23 April 03
From: Cluj-Napoca




QUOTE
De la începuturile istoriei sale, poporul nostru nu a făcut decât să cedeze spații, sperând ca în felul acesta să-și facă prieteni din vecinii nou sosiți. Astfel, primii invadatori, grecii sosiți  în Europa în perioada 1900-1400 i.d.H., în patru valuri : ahei, ionieni, dorieni și eolieni,  ocupă parte din Peninsula Balcanică și toate insulele Mării Egee. Ei sunt urmați de alți invadatori, celții, prin anii 500 i.d.H., si care sunt respinși de Burebista, la marginile Imperiului Dacic, pe malurile lacului Constanța (Elveția de azi ).

tare burebista asta, i-a respins dupa 400 de ani, dupa ce-a taiat viile smile.gif pina nu a taiat viile, astia au stat linistiti acolo

tot in articolul respectiv:

QUOTE
În anul 106 d.H., printr-un război fratricid, romanii, sub conducerea lui Traian, vor ocupa 14% din teritoriul Daciei

razboi fratricid??? radmasa.gif

This post has been edited by kaspersky: 2 Feb 2010, 00:23


--------------------
KIA Cee'd SW 1.6 GSL Base 2008
"Să fii patriot în România înseamnă să puți a iesle în timp ce constați că toate celelalte popoare ne sunt inferioare."
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
vis-a-vis
post 2 Feb 2010, 00:22
Post #17


DaciaClubber


Group: Members
Posts: 7.884
Joined: 20 June 05
From: Bucuresti




Eolienii aia au fost adusi de vant? 04.gif


--------------------
Dacia Logan MCV 1.5 DCi
Life is a journey, not a destination.
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
Markos
post 2 Feb 2010, 00:26
Post #18


fost programator


Group: Members
Posts: 8.016
Joined: 27 October 05
From: Scursurești Vale




da ma, zburau cu parapanta.


--------------------
Reno Megan Privilej
"Partidele politice sunt cai la carul de aur al istoriei românilor; când devin gloabe, poporul român le trimite la abator." - P.Țuțea
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
Zippy
post 2 Feb 2010, 03:03
Post #19


Membru din 2003


Group: Members
Posts: 917
Joined: 26 October 03
From: Bucuresti




Eu sunt curios de informatii legate de laserele made in Romania care au topit tancurile sovietice radmasa.gif

This post has been edited by Zippy: 2 Feb 2010, 03:04


--------------------
[ Ex SLZ 2003 |.| VW JETTA 2014 - B 97 Z I P ]
Viteza ucide! Centura de siguranta salveaza vieti!
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
george_scala_2004
post 2 Feb 2010, 06:58
Post #20


Membru autentic


Group: Members
Posts: 6.576
Joined: 16 April 09




QUOTE(kaspersky @ 2 Feb 2010, 01:18)
razboi fratricid???  radmasa.gif
*



QUOTE
Tablitele cerate de la Rosia Montana

Rosia Montana este o comoara de aur nu doar pentru spatiul romanesc, dar si pentru istoria Europei. Atat de putin mediatizate, tablitele cerate gasite intamplator in galeriile minelor reprezinta o pagina de istorie care rastoarna teoriile ilogice ale celor care sustin ca dacii nu exploatau aurul, ca nu stiau sa il prelucreze, deci nici un tezaur scos la lumina de-a lungul timpului, nici macar faimoasele bratari de aur, nu pot fi dacice. Teoria originii latine a romanilor sta, si ea, cu greu in picioare, pentru cine cerceteaza tablitele de la Rosia. Ele demonstreaza, de pilda, ca minerii peregrini iliro-dalmatini, din marele neam al tracilor, ca si “autohtonii”, adica dacii, se intelegeau foarte bine cu romanii, in limba latina vulgara. In tablite se stipuleaza clar ca, desi aproape nimeni “quia se litteras scire negavit” – “nu stia a scrie literele” -, partile se intelegeau verbal asupra obiectului contractului. Si asta, in anul 131 (dupa cum este datat in scris cel mai vechi triptic), ceea ce naste o intrebare legitima: cand anume invatase neamul trac limba latina vulgara? Cat despre vechimea exploatarii in subteran, datarile cu C14 au adus dovezi indubitabile ca dacii extrageau aurul cu 300 de ani inainte de a fi partial cuceriti de romani si ca acestia nu au facut altceva decat sa intre in galeriile sapate de daci. Rosia Montana, dupa explorari care dureaza din 1999, este inca o sursa inepuizabila de istorie adevarata, nefalsificata, care supara pe multi academicieni. Si inca rezerva surprize, cum a fost cea de la Neagra, unde, intr-o neinsemnata valcea si intr-un mic paraias, s-a descoperit aurul cel mai fin, poate din toata lumea cunoscuta, aur de 24 carate. Istoria tripticelor (carti cu trei foi de lemn cerat, legate intre ele) de la Rosia Montana a fost povestita in detalii, in cartea “Romanica”, de G. Popa-Lisseanu, editata in 1926, la tipografia Ion C. Vacarescu.

Contracte in limba latina vulgara

La Rosia s-au gasit 50 de piese (tablite), dintre care jumatate au fost distruse integral sau partial, din nepricepere, ignoranta, sau rea-credinta, pastrandu-se intregi sau parti doar 25. Cele mai multe au fost scoase din tara si se afla la Budapesta, Viena, Berlin.

Prin continutul si destinatia lor, tripticele reprezinta contracte intre “proprietari” de mine romani si “arendasi”- baiesi priceputi -, un edict de dizolvare a unui colegiu funerar (cel mai important document despre colegiile funerare din antichitate), o lista de bucate pentru un ospat al unui colegiu de meseriasi, contracte de vanzare-cumparare de sclavi si asocieri in vederea exploatarii unor “gauri de mina”. Am pus in ghilimele “proprietari”, pentru ca in tablite, formularea este deosebit de interesanta. Dam un exemplu: “Ulpius Valerius, nestiutor de carte, inchiriaza o groapa de aur, despre care zice ca e a sa, lui Socratio Socrationes, de asemenea nestiutor de carte”. Este cel putin ciudat ca Ulpius nu este trecut ca proprietar categoric, ci doar ca unul care pretinde ca aurofodina era a sa! Atunci care era proprietarul adevarat? Nu cumva un localnic dac?

In anul 1873, cele 25 de tablite au fost publicate integral, cu comentarii si ilustratie grafica, de catre eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce sustin toti cei care le-au studiat este faptul ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare importanta, ele constituind o dovada despre raspandirea limbii latine vulgare in secolul II d.Hr., despre scrierea in aceasta limba, pana la descoperirea tablitelor de la Rosia Montana, cu totul necunoscuta in lume. Iar faptul ca aceste triptice au fost descoperite accidental, existand posibilitatea sa existe multe altele, ascunse in galeriile dacice, ar trebui sa constituie un argument fundamental pentru oprirea proiectelor de exploatare care ar distruge orice vestigiu de o asemenea importanta culturala. Scrisul pe tablite cerate este socotit o inventie greceasca. Aristofan pomenea ca atenienii isi scriau contractele pe ceara, la fel ca in tablitele cerate de la Rosia Montana.

Ascunse in subterane

Tablitele cerate de la Rosia Montana

Ele au fost descoperite accidental, prin surparea unor galerii, in minele numite Larnic, unde, pe langa tablite, s-a gasit si un stil, pe care oamenii din zona il numesc condeiu si pe care astazi il folosesc ca instrument pentru a incondeia ouale de Pasti; in minele din Letea, unde langa triptice a fost gasit si cadavrul unui barbat cu barba lunga, cu varsta apreciata la 40 de ani; intr-o mina din Carnicul Mare, intr-o odaie subterana, care era mobilata cu o masa si mai multe scaune, avand si o vatra (11 triptice); langa Rosia Abrudului, in mina numita Sf. Ecaterina, la o adancime de 277 metri, unde au fost gasite cele mai multe, impreuna cu obiecte casnice.

Povestea tablitelor descoperite in minele Letea s-a pastrat in detaliu. In anul 1788, un baies caruia nu i s-a pastrat numele a gasit trei triptice intr-una din minele de aur restaurate de catre Societatea Sf. Iosif, al carei conducator (magister) era Paul Laurentiu Kovacs din Abrud. Unul din triptice a ajuns la Kovacs, iar despre celelalte doua nu se mai stie nimic. Kovacs a daruit tripticul cumnatului sau, Stefan Lazar, superintendentul Unitarienilor din Cluj, scriindu-i ca s-a gasit impreuna cu o multiume de alte obiecte casnice. Stefan Lazar, cunoscand valoarea tripticului, l-a daruit la randul sau Colegiului Unitarienilor din Cluj, unde s-a pastrat ca o curiozitate pana la 181l, cand Stefan Lazar a murit. Fiul sau, Samuel, colectionar de antichitati, l-a cerut inapoi si i-a fost returnat, apoi fiul lui l-a vandut, in anul 1834, librarului anticar Samuel Nemes. Se pare ca la acest anticar au ajuns si unele tablite in limba greaca, pe care a incercat sa le falsifice. Una dintre acestea a ajuns la Muzeul National din Pesta, care a achizitionat exemplarul cu pretul de 1000 florini.

Falsificarea grosolana

G. Popa-Lisseanu scrie in “Romanica” despre incercarea grosolana de falsificare a unor tablite: “Pe alocuri, ceara fusese topita atat cat sa se stearga literele initiale si, pe langa unele vorbe barbare, fara de nici un inteles, scrise cu litere pseudo-scitice si cursive neo-grecesti rau formate, au aparut numele mai multor “eroi” din migratiunea huno-ungarica”, asa-zisi sclavi adusi de romani pentru a munci in mine. Timotheiu Cipariu, membru al Comisiei pentru Conservarea Monumentelor Vechi ale Transilvaniei, a avut doua exemplare de astfel de tablite falsificate, unul in original, altul in copie, amandoua comunicate de un profesor de la Craiova. Din cauza acestor falsuri care au circulat in mediile europene de profil, doi paleografi francezi, Natalis de Wailly si Letronne au publicat, pe buna dreptate, in “Journal des Savants”, niste disertatii total nefavorabile despre tablitele cerate, pronuntandu-se in contra autenticitatii lor. Partea buna este ca cei doi au devenit curiosi cu privire la modelele ce au stat la baza falsurilor studiate de ei. Mai ales dupa ce, in 1875, tablite asemanatoare au mai fost descoperite intr-un cufar din casa bancherului Cecilius Jucundus din Pompei, toate fiind chitante scrise cu acelasi fel de litere, cursive, in latina vulgara. Acestea sunt anterioare tablitelor de la Rosia Montana cu aproape un secol, dar impreuna constituie singura dovada a vechimii scrierii cursive in latina vulgara. Cele de la Rosia Montana sunt insa mult mai valoroase, pentru ca ele nu sunt simple chitante, ci documente care ofera indicii nepretuite despre relatiile sociale dintre oamenii de rand, care constituiau o clasa aparte fata de conducatorii vorbitori de limba latina culta.

Ciudateniile lingvistice

Textul documentului incrustat in astfel de table cerate se scria de doua ori, iar numarul sigiliilor martorilor (cu exceptia unui singur contract) era, obligatoriu, de sapte.

Scopul dublei transcrieri era sa se poata sti cuprinsul textului, fara a se desface sigiliile, iar scopul contractului era, dupa cum stipula cel ce le scria, sa se fixeze si in scris obligatiunea verbala. Fiecare triptic este scris de aceeasi mana, de la cap la coada, inclusiv semnaturile celor sapte martori obligatorii, deoarece este specificat in contract ca nici cei care sustineau ca sunt proprietari, nici baiesii arendasi, nici martorii “quia se litteras scire negavit” (nu stiau sa scrie literele). O “ciudatenie” a limbii latine vulgare utilizate in contracte o constituie folosirea “oltenismelor”, pe care lingvistii le considera tipic romanesti. De exemplu, la un contract de vanzare al unei femei, un martor se subscrie cu formula segnai, in loc de signavi, adica perfectul simplu romanesc sau “oltenismul” semnai. In alte parti, gasim iarasi o forma “autohtona”, “siesi”, scrisa “sies” sau “sues”. Aici trebuie sa amintim de toporul gasit pe Valea Mozacului, care poarta inscriptia in limba latina vulgara “SVI MI PIE”, “al meu, patriarhul”! Datarea acestui topor este uimitoare: 1500-1375 i.Hr. Si atunci, cine pe cine a “latinizat”? Printre monumentele epigrafice de la Rosia Montana se afla si o stela inchinata zeului Ianus, cel cu doua capete, considerat patriarhul latinilor. Acesta este incadrat de cuvintele “IM” si “PIO”, “patriarhul imortales, nemuritor”. Acest zeu misterios cu doua capete a fost adorat din timpuri stravechi la Tartaria, sub numele de Su, sau Saue, fiind o divinitate al carei simbol era soarele. El apare si pe monedele dacice, sub denumirea de Ianus. Isidor, in lucrarea sa “Origini”, ne spune ca “limba prisca (vulgara), adica limba batrana, a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, in timpul lui Ianus”. Iar limba latina culta, folosita de patura conducatoare, il supara pe Catilina: “Ispraviti cu atatea grecisme in limba, ca nu ne mai putem intelege cu poporul!”. Iata de ce tablitele cerate descoperite pana in prezent, si poate multe altele ramase prin galeriile din Rosia Montana sunt dovezi nepretuite ca latina vulgara se vorbea cursiv de catre neamul trac, probabil cu diferente mici de pronuntie, dupa cum demonstreaza “greselile gramaticale” din texte.

Protagonistii contractelor

Dintre semnatarii contractelor, vreo suta de nume sunt de origine romana, aceia care pretindeau ca “gaurile de mina” pe care le inchiriau erau ale lor. Cei mai multi dintre “arendasi” erau baiesi din tribul dalmat al Pirustilor, asezat in Rosia Montana in “vicus Pirustarum”. Dintr-un contract aflam ca o sclava, Passima, a fost cumparata de “Dasius Verzonis”, care “pirusta e”. In Muntii Apuseni traia un alt trib, al pirustilor daci. Se poate presupune ca cele doua “neamuri” se aflau in bune relatii. Alti baiesi, vreo cinsprezece, au nume grecesti si nu este exclus ca si acestia sa se fi avut bine cu dacii, asa cum s-au avut intotdeauna. Vreo patruzeci de nume pomenite de tablite sunt “barbare”, originare Daciei , dar si altor neamuri de traci, iliri indeosebi. Este important sa aflam cine erau arendasii si cei care scriau contractele pentru romanii nestiutori de carte, pentru a intelege de ce documentele n-au fost tinute la centrul tuturor minelor stapanite de romani, la Zlatna, acolo unde se tineau socotelile referitoare la toate exploatarile aurifere!

Afaceri dubioase

Istoricii sustin ca minele “romane” erau exploatate direct de catre imparat, prin “procuratori aurari”. Tablitele ne spun ca majoritatea procuratorilor erau doar niste liberti, dar de conditie mai buna. In afara de acestia, exista o multime de “particulari” romani, tot liberti, care pretindeau ca stapanesc “gropi de aur”. Intregul personal al minelor era format din liberti, in functiile superioare, din sclavi in cele inferioare si din baiesi priceputi, colonizati in tinutul aurifer, in numar relativ mic. Contractele scrise pe tablite par cel putin dubioase, pentru ca cei care le incheiau erau in afara organizarii exploatarilor de catre procuratorii romani, iar cei care le scriau cursiv in latina vulgara nu erau functionari romani, pentru ca acestia foloseau latina oficiala, culta. Si de ce au fost “ingropate” tablitele in galeriile miniere greu accesibile? S-a spus ca din cauza atacurilor triburilor germanice ale marcomanilor, aliate cu triburile sarmate, fratii dacilor, si ale dacilor liberi. Cu atat mai mult acestea ar fi trebuit sa fie puse la adapost la centru, pentru ca erau niste acte pe care proprietarii n-ar fi vrut sa le piarda! Se poate presupune fie ca erau “furtisaguri”, facute pe la spatele comenduirii romane, nefiind vorba de minele mari, ci doar de “gropi” aurifere, fie ca “scribii” erau in bune relatii cu dacii si nu au vrut ca romanii sa fuga cu astfel de acte de proprietate.

Monumente unice

Din cele 25 de tablite cerate, noua dintre documente au fost redactate la Alburnus Maior, doua in cazarmile Legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum, iar restul in localitatile neidentificate pe teren deocamdata: vicus Deusara, Immenosum Maius, Anssium, Resculum, Baridustarum, toate, in afara de Immenosum, purtand denumiri autohtone. Incepand cu 1999, la Rosia Montana cerceteaza o echipa de arheologi si specialisti francezi de la “Centre National de la Recherche Scientifique”, de la “Unite Toulousaine d’Archeologie et d’ Histoire (UTAH)” si de la Universitatea “Le Mirail”, plus geologi de la Universitatea Tehnica Babes Bolyai din Cluj si de la Universitatea Tehnica din Mnchen. La UTAH exista un departament de arheologie miniera, foarte avansat ca metode de cercetare. La inceput, misiunea stiintifica a fost sponsorizata de statul francez, apoi 40% din cheltuieli au fost preluate de S. C. “Rosia Montana Gold Corporation”. Rezultatele cercetarilor laborioase au fost publicate in volumele “Alburnus Maior” I si II. Conform acestor specialisti, Alburnus Maior era o “structura de sine statatoare, cu un statut juridic incert, deocamdata, in cadrul municipalitatii romane, iar toponimele amintite ori reprezinta cartiere, ori asezari pe criterii etnice, de tip vicus si castella”. Aceste asezari, locuite de liberti romani si de mineri peregrini iliro-dalmati, au fost parasite simultan, undeva in sec. III. “Stilul monumentelor epigrafice este unic, specific pentru Rosia Montana: banda superioara decorata la colturi cu doua spirale si un fronton triunghiular la mijloc”. Este vorba de simboluri stravechi, folosite de populatia autohtona din cele mai vechi timpuri, pe ceramica, si inca pastrate ca motiv decorativ pe costumele populare. Un opait catalogat ca “ceramica romana atipica” este decorat central cu un frumos simbol solar, la fel de vechi pe aceste meleaguri ca si spirala si triunghiul.

Dacii, initiatorii exploatarii in subteran

Citam in continuare din concluziile francezilor, pentru ca suna altfel cand o spun ei: “In opinia noastra, este foarte posibil ca Rosia Montana sa fi cunoscut o activitate miniera chiar din epoca bronzului. Filoanele bogate au fost cu siguranta exploatate initial la suprafata, apoi in subteran. In campania din 2000, a fost descoperita o sustinere miniera din lemn in situ in reteaua de galerii Tarina, datata cu C14 la mijlocul sec.I i.Hr. sfarsitul sec. I d.Hr. Nimic nu ne impiedica sa credem ca exploatarea miniera a fost initiata de daci. Campania din 2002 a furnizat noi datari dacice”.

In capitolul “Retelele miniere antice” din volumul I “Alburnus Maior” se propune in repetate randuri deschiderea unor galerii foarte vechi, zidite nu se stie de catre cine, pe care cercetatorii francezi le banuiau “si mai interesante” decat cele cercetate. “Sectorul Habad este renumit ca gazduieste lucrari foarte vechi. Mai multe intrari apar relativ usor de redeschis manual sau cu excavatorul. Daca sectorul este amenintat de extinderea exploatarii de suprafata, s-ar impune demararea acestor investigatii”. Aveau si de ce sa recomande acest lucru. “Pe santierul Carnic I datarea dacica obtinuta cu C14 are o cronologie intre 265 si 90 i.Hr. De fapt, dupa diferitele faze de sapare observate in plan si topografia lucrarilor acestei retele, nu este posibil sa se distinga importante schimbari in tehnica miniera. Singura noutate pe care o aduce romanizarea se pare ca rezida in introducerea opaitului, pentru care sunt sapate nise in pereti. Inainte se foloseau bete de lemn pentru iluminat. Toate acestea ne duc la ideea ca activitatea miniera dacica era bine dezvoltata in subteran la Rosia Montana, atat la Tarina, cat si la Carnic, in cursul celor trei secole care preced cucerirea romana. Apoi, dupa cucerirea si relansarea activitatii miniere, s-au reluat lucrarile deja sapate in epoca preromana si vor fi fost date in utilizarea probabila a acelorasi familii de mineri indigeni. Acesti ultimi pastratori ai unui mestesug ancestral vor continua sa-si deschida santierele lor, in aceeasi maniera de abataj, atat de caracteristica, cu proportii regulate, calibrate si foarte geometrice, probabil o tehnica miniera dacica”. Recomandam aceste volume si “academicienilor” care sustin ca dacii nu extrageau aurul din subteran si nu il prelucrau!


http://2012en.wordpress.com/2009/09/09/tab...a/#comment-2632

QUOTE(vis-a-vis @ 2 Feb 2010, 01:22)
Eolienii aia au fost adusi de vant? 04.gif
*



"eolieni": E'Lane, Eileen, Eileenei, Elaina, Elaine, elan, Elana, Elane, elani, Elayne, elen, Elena, elenă, Elene, elene, Elenei, Eleni, eleni, a elimina, elin, elină, eline, elini, Ellen, Ellene, Ellenei, Ellyn, Ellynn, Elna, Elwin, Elwina, Elwinei, Elwyn, Elyn, eolian, eoliană, eoliene, Eulynn, Eulynnei.

eolieni - eleni, elini, denumirea veche a grecilor - vezi ellada, hellas - grecia

This post has been edited by george_scala_2004: 2 Feb 2010, 07:53


--------------------
... ... ...
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
TheFastOne
post 2 Feb 2010, 08:00
Post #21


Membru cu TDI


Group: Members
Posts: 18
Joined: 28 December 06
From: Brasov




Eol (în greaca veche Αἴολος / Aíolos) a fost zeul vânturilor în mitologia greacă și mitologia romană. => Eolieni = greci. Est erat demonstrandum smile.gif


--------------------
VolksWagen Golf Mk4 Variant Highline 2004 1.9 TDI 131 CP - BV 11 WUW
STOP ACCIDENTELOR ! Viata noastra are prioritate ! Nu mai eliberati permisele de conducere ca pe buletine !
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
george_scala_2004
post 2 Feb 2010, 08:04
Post #22


Membru autentic


Group: Members
Posts: 6.576
Joined: 16 April 09




QUOTE(Zippy @ 2 Feb 2010, 04:03)
Eu sunt curios de informatii legate de laserele made in Romania care au topit tancurile sovietice  radmasa.gif
*



QUOTE
Arma secreta a lui Ceausescu

Invadarea Cehoslovaciei, in august 1968, de catre trupele Pactului de la Varsovia, a reprezentat unul dintre cele mai tensionate momente ale „razboiului rece”. Tensiunea dintre sovietici si americani atinsese cote alarmante si faptul ca România, prin vocea lui Nicolae Ceausescu, a protestat vehement fata de „agresiunea comisa impotriva unui stat suveran si socialist”, i-a facut pe multi sa creada, pentru câteva saptamâni de foc, ca noi vom fi urmatoarea tinta a rusilor. Ce anume i-a impiedicat pe acestia sa patrunda in România? Vom incerca sa raspundem la aceasta intrebare in rândurile care urmeaza.

Primavara de la Praga

Criza economica de amploare izbucnita in Cehoslovacia la mijlocul anilor 60 a dus la inlocuirea, in fruntea Partidului Comunist, a lui Antonin Novotny cu Alexander Dubcek, o personalitate carismatica, a carui viziune asupra societatii era mult diferita de a mult mai dogmaticului sau predecesor. In aprilie 1968, Dubcek a lansat un program de reforme sociale si politice, urmarind prin aceasta si insanatosirea climatului economic al tarii.

Presa se bucura acum de o libertate sporita si se intrezarea posibilitatea unei guvernari pluripartinice, precum si intentia federalizarii Cehoslovaciei. Asemenea initiative nu puteau fi trecute cu vederea de catre conservatorii ajunsi la Kremlin odata cu alungarea lui Hrusciov. Exemplul cehilor era periculos, pentru ca putea sa inspire si alte tari din lagarul comunist si, mai grav, putea inspira miscari secesioniste chiar si in tarile din componenta Uniunii Sovietice, in primul rând in Ucraina.

Sovieticii nu uitasera incidentele grave din 1956, din Ungaria, si nu voiau sa mai scape situatia de sub control. Dubcek a inteles foarte bine pericolul la care se expunea si a incercat sa adopte o pozitie moderata. Dar, odata pornit, valul entuziasmului popular era greu de domolit. In presa au inceput sa apara atitudini antisovietice, social-democratii au inceput sa se organizeze intr-un partid separat de comunisti; ingrijorati, conservatorii din cadrul Partidului Comunist Cehoslovac au cerut interventia Moscovei, care si-a trimis reprezentantii la negocieri cu autoritatile cehoslovace, in iulie, la Cierna nad Tisou. La discutiile ce au avut loc, Dubcek a incercat sa apere programul sau de reforme, reafirmându-si devotamentul total fata de cauza comunismului.

Ceausescu versus Moscova

Pe 3 august, reprezentatii statelor din Tratatul de la Varsovia, mai putin România, s-au intâlnit la Bratislava; Uniunea Sovietica si-a declarat intentia de a impiedica, fie si prin forta, aparitia unui sistem multipartinic in orice tara din blocul comunist. Cehii nu pareau insa dispusi sa renunte la proiectele lor, asa ca, in noaptea de 20 spre 21 august, forte militare din cadrul Tratatului de la Varsovia au invadat Cehoslovacia. 7000 de tancuri rusesti au patruns in aceasta tara si un total de 500.000 de soldati, majoritatea sovietici. In urma confruntarilor, 72 de cehi au fost ucisi iar Dubcek, arestat si dus la Moscova.

In locul lui a venit un adept al liniei dure, Gustav Husak, care a anulat reformele adoptate pâna atunci. Primavara de la Praga era inabusita... In Occident, brutala actiune sovietica a fost criticata vehement. O reactie neasteptat de virulenta a venit din partea României comuniste. Discursul tinut chiar in ziua invaziei de catre Nicolae Ceausescu a fost surprinzator, prin violenta cu care erau criticate metodele „staliniste” ale sovieticilor; Ceausescu a aparat dreptul popoarelor la autodeterminare, desi nu fusese niciodata perceput, in blocul comunist, ca un adept al „socialismului cu fata umana”.

Curajul de a-i infrunta pe sovietici, fata de care marea masa a românilor manifesta o ostilitate pronuntata, a dus la reactii extraordinare: multi intelectuali de dreapta, critici ferventi ai comunismului, s-au inscris atunci in PCR. Mii de oameni au cerut sa fie primiti in proaspat formatele Garzi Patriotice, pentru a lupta cu arma in mâna impotriva unei eventuale invazii sovietice. Invazie care, erau ei convinsi, nu va intârzia sa se produca, cu atât mai mult cu cât la granita de nord-est a României fusesera masate importante forte militare sovietice. Si totusi, Brejnev nu a atacat. Sa-i fi fost oare frica de rezistenta românilor?

Laserul lui Coanda?

In decursul anilor scursi de atunci, s-a auzit adesea vehiculata ideea ca sovieticii ar fi incercat de fapt sa invadeze România, dar ca ar fi fost opriti cu ajutorul unor arme cu laser! Existau oameni capabili sa jure ca ar fi vazut tancuri sovietice incercind sa forteze granita de la Prut, topite, pur si simplu, in câteva minute, de terifiantele raze laser. Se spunea ca arma mortala constituia un secret românesc si ca insusi Henry Coanda sau, dupa unele surse, Gogu Constantinescu ar fi inventat-o.


A fost insa prima si singura data când s-a auzit despre aceasta misterioasa arma. Sa fi existat ea cu adevarat? Specialistii militari sustin ca totul n-a fost decât o legenda si ca zvonurile despre aceasta arma au aparut din necesitatea de a asigura un confort psihic unei populatii inspaimântate de iminenta atacului sovietic. La acea data, chiar soldatii rusi erau siguri ca România va fi invadata si considerau chiar ca aceasta masura va fi un galop de sanatate, dat fiind faptul ca pâna la Bucuresti, n-aveau sa infrunte conditii de teren dificile, ca in Cehoslovacia (unde traversasera munti si paduri), ci urmau sa treaca, in goana tancurilor, prin câmpie.

Pe de alta parte, armata româna era cea mai inapoiata din lagarul comunist si nu putea spera nici la un eventual sprijin din partea tarilor occidentale, intrucât nu avea granita directa cu acestea, fiind inconjurata de doi sateliti fideli ai Uniunii Sovietice (Ungaria si Bulgaria), care abia asteptau sa o sfâsie. Cu alte cuvinte, tot atâtea motive pentru ca fortele Tratatului de la Varsovia sa invinga rapid opozitia lui Ceausescu.

„Vulpoiul” Brejnev n-a putut fi pacalit

Si totusi, Brejnev n-a luat decizia asteptata de toti - si in primul rând de români - de a trece la o noua invazie. Motivele care stau in spatele reticentei sale dovedesc clarviziunea hulitului lider sovietic, ce percepuse perfect cum stau de fapt lucrurile. Vicleanul Brejnev a fost probabil singurul care a inteles ca Ceausescu blufa, ca atitudinea lui sfidatoare se baza pe constientizarea faptului ca, el având spatele asigurat, sovieticii nu-si vor permite sa-l atace.

Nu trebuia uitat ca pe atunci liderul de la Bucuresti era un rasfatat al Occidentului, care aprecia la el spiritul de fronda fata de linia conservatoare impusa de Moscova, dupa 1964. Probabil aceasta atitudine i-a determinat pe responsabilii NATO sa ia in calcul o eventuala implicare, cel putin la nivel declarativ. Documente date recent publicitatii sugerau ca fortele NATO fusesera puse in stare de alerta, ca americanii au trimis trupe suplimentare in Europa, ca au intarit garnizoana Berlinului si se pregateau sa extinda ajutorul militar acordat Iugoslaviei, daca Tito le-ar fi cerut-o, ca au adus mai multe nave militare in Mediterana.

In acelasi timp, oficiali de la Casa Alba l-au convocat pe ambasadorul sovietic la Washington, Anatoli Dobrinin, spre a-i comunica faptul ca Statele Unite sunt foarte ingrijorate de soarta României. Pentru a calma spiritele, atât Dobrinin, cât si ambasadorii sovietici la Paris si Roma, au dat asigurari ca nu se intentioneaza nici o invadare a României. Si intr-adevar, Brejnev nu dorea sa-l schimbe pe Ceausescu, intrucât stia ca tot spectacolul mediatic facut de acesta nu reprezinta vreun pericol real. Ceausescu nu era un reformator autentic, precum Dubcek sau Imre Nagy, ci mai curând un stalinist, deci riscul ca România sa se transforme intr-o noua Cehoslovacie, cu alegeri libere, pluripartitism si libertate a presei, era practic nul. Si, din pacate pentru noi, istoria i-a dat dreptate abilului lider sovietic...


http://www.revistamagazin.ro/content/view/5780/8/

2 Feb 2010, 09:18:
QUOTE(fost membru @ 1 Feb 2010, 23:47)
Ce se vindea in targul asta? Sper ca nu floci. laugh.gif  Mai este pe undeva si Orasul de floci, ca am trecut des pe langa el, dar nu stiu de ce ii spune asa.

L.E. M-am documentat, chiar floci se vindeau,  ........... care inseamna lana. Adica Targul de lana.
*



se pare ca floci ar fi nu lina, desi este o explicatie plauzibila, ci mai degraba valahi ! pentru ca acest cuvint a avut, in perioada medievala, diverse forme: vlahi, valahi, blaci, vloci si de aici varianta floci.

Walachen (germ.), valaques (fr.), vlachs sau wallachians (engl.), velascos (sp.), velaci sau valacchi (ital.), volohi sau vlohi (rus., pol.), vlasi (serb., bulg.), oláhok sau vlachok (magh.), vlahoi (neogr.)

vlah, vlahos, vlas, voloh, wloh, olah, iflakvalacchi, velaci, valaques, valacos, wallachians.

se pare ca insusi cuvintul valah, vlah ar fi urmasul cuvintului pelasgi

Cuvântul pelasg a evoluat către contemporanul Valah / Vlah, desemnând astfel, încă de la prima atestare în scris, pe “cei mai vechi și cei mai înțelepți oameni albi ai pământului (Europei)”

http://ro.metapedia.org/wiki/Pelasg

http://etymologicum.wikispaces.com/pelasg

This post has been edited by george_scala_2004: 2 Feb 2010, 08:18


--------------------
... ... ...
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
Marty
post 2 Feb 2010, 09:34
Post #23


Membru cu privire de ansamblu


Group: Members
Posts: 5.840
Joined: 14 April 03
From: Corbu




Am si eu o intrebare: a stat cineva sa citeasca macar unul din posturile lu' george scala?

Apropos, ca tot veni vorba de istorie, valori nationale si george scala, de curvaru' de Eminescu nu zice nimeni nimic? Nu zice nimeni cum l-a mincat sifilisu' de viata si madmuazel Micle de lovele?

Da' LAbis, l-au omorit comunistii sau a cazut sub tramvai de beat penis ce era?


--------------------
Gillette De unica folosinta 2011 - B 999 NAM
Mindru absolvent de grup scolar.
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
george_scala_2004
post 2 Feb 2010, 09:35
Post #24


Membru autentic


Group: Members
Posts: 6.576
Joined: 16 April 09




QUOTE
Când intra într-un sat țăranii îl ascundeau șii aduceau de băut și de mâncare. Pe urmă, la ordinele lui - și fără ca să-i conducă el însuși - ei plecau ca să pună foc. Astfel, el a cauzat pagube de mai multe milioane”.
„Am vrut să știu, cine întrebuința pe acești agenți instigatori și în ce scop comiteau ei atâtea crime și dezastre?
Amenințai deci pe S. D... că îl împușc și amenințarea mea își produse efect. Ochii i se umplură de lacrimi și era gata să vorbească, - când, unul din ofițerii care mă însoțeau, avu stângăcia să-mi spună în franțuzește că trebuia să-l duc viu pe acest răufăcător, la Giurgiu.
Văzui atunci imediat pe fizionomia prizonierului, care se însenină, că înțelesese conversația noastră; și într-adevăr, el nu a mai vrut să-mi dea nici o deslușire și nu am mai putut scoate nimic de la el.
Am aflat, pe urmă, că acest monstru a fost expulzat din țară.
Trebuie să adaug că, în toate satele ce am vizitat, am găsit ziarul A., (iudeo-socialist) foarte citit de țărani”.
***
Dar cine a putut să fie autorul acestei răscoale, care a însângerat un popor și a acoperit de ruine o țară întreagă?
Nu sunt țăranii, - cu toate că au fost uneltele oarbe care au săvârșit-o, - fiindcă ei nu se găseau atunci în lipsă extremă  și fiindcă răscoala, - dacă ar fi fost născută din patima de proprietate a sătenilor, - ar fi fost parțială și nu s-ar fi generalizat așa de repede.
Nu este partidul liberal, cum l-a insinuat nu se știe cine, - pentru că patima de dominație, la un român, nu merge până să sugrume țara, ca să-i ia cârmuirea,... mai ales că acest partid ar fi avut-o, neapărat, după un scurt timp.
Nu sunt nici țările străine, pentru că ar fi fost absurd să aprindă la vecini un foc, care ar fi putut să se întindă pe urmă și la ele, - iar prezența străinilor (bulgari, austriaci, basarabeni), printre instigatorii descoperiți, are o altă însemnătate, asupra căreia vom reveni.


http://www.badpolitics.ro/spitalul-coranul...colae-paulescu/

This post has been edited by george_scala_2004: 2 Feb 2010, 09:36


--------------------
... ... ...
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
TheFastOne
post 2 Feb 2010, 09:38
Post #25


Membru cu TDI


Group: Members
Posts: 18
Joined: 28 December 06
From: Brasov




Cum arata Stefan?

> Cronicile ni-l infatiseaza pe Marele Voievod ca pe un barbat nu prea inalt, cu fata ovala, plina, cu fruntea boltita, senina, cu ochii patrunzatori, de un albastru de Voronet cu parul inelat lasat pe spate.

> Nu toti cronicarii au avut cuvinte magulitoare despre el. Unii detractori l-au prezentat pe Stefan cel Mare ca un curvar, ca a avut 50 de copii din flori, ca a varsat sange nevinovat, ca a omorat un pusti care a tras cu arcul mai departe ca el etc. Stefan cel Mare a fost un om de viata, caruia i-au placut vinul bun si femeile frumoase. Istoricii afirma ca era un tip violent, ca ii placea foarte mult sa bea, iar unii sustin chiar ca dupa 20 de ani de domnie a devenit chiar alcoolic.

> Afemeiat, Stefan a avut mai multe neveste, iar legenda ii atribuie cateva zeci de copii din flori. Dupa cum noteaza Grigore Ureche, "dupa moartea lui pana astazi ii zic sveti (sfantul - n.n.) Stefan Voda nu pentru suflet, ca el inca au fost un om cu pacate, ci pentru lucrurile lui cele vitejesti".


--------------------
VolksWagen Golf Mk4 Variant Highline 2004 1.9 TDI 131 CP - BV 11 WUW
STOP ACCIDENTELOR ! Viata noastra are prioritate ! Nu mai eliberati permisele de conducere ca pe buletine !
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
george_scala_2004
post 2 Feb 2010, 09:50
Post #26


Membru autentic


Group: Members
Posts: 6.576
Joined: 16 April 09




QUOTE(Marty @ 2 Feb 2010, 10:34)

Apropos, ca tot veni vorba de istorie, valori nationale, de curvaru' de Eminescu nu zice nimeni nimic? Nu zice nimeni cum l-a mincat sifilisu' de viata si madmuazel Micle de lovele?

Da' LAbis, l-au omorit comunistii sau a cazut sub tramvai de beat penis ce era?
*



esta jenant sa preiei fara discernamint aberatii debitate de niste minti bolnave referitoare la eminescu.

ce ar mai fi de spus ?

QUOTE
Asasinarea lui Eminescu

ÎNSEMNAREA LUI MAIORESCU

Cînd vor fi lămurite pe deplin evenimentele petrecute în 28 iunie 1883, probabil că această zi va fi pecetluită definitiv ca ziua de doliu a culturii române. Documentele arată că în acea fatidică zi s-a comis un atentat bine orchestrat împotriva celui care este azi „omul deplin” al spiritului românesc, cum îș numea Constantin Noica pe Eminescu. Atentatul a fost ascuns mai bine de un secol și chiar și acum, cînd documentele au scos la iveală tragedia acelei zile, mai există pornirea unora, aparent inexplicabilă, de a ascunde fapte care cer în continuare explicații. Acum, când cercetătorii și-au făcut datoria și au scos din arhive mărturiile care devoalează acest atentat e nevoie ca ziariștii români să-și asume responsabilitatea de a duce pînă la capăt această anchetă despre asasinarea celui care și pentru istoria presei rămîne farul călăuzitor. Aproape ca un testament, Eminescu publica în „Timpul”, în chiar această nenorocită zi de 28 iunie 1883, articolul „Pentru libertatea presei și a jurnalistului”, pe care avea să-l țină la piept încă de dimineață, cînd a plecat spre casa lui Maiorescu, pînă seara, cînd a fost dus la ospiciul Șuțu. Ziariștii români n-au voie să-l uite pe cel dintîi și cel mai mare martir al lor.

Ce știe lumea? Până de curînd, varianta cunoscută de toată lumea era una foarte simplă. După cîteva semne de alienare descoperite de apropiați în zilele precedente, poetul Mihai Eminescu s-a trezit cu noaptea în cap în 28 iunie 1883 și, în plină criză de nebunie, s-a luat la harță cu Ecaterina Szöke Magyarosy, prima soție a lui Ioan Slavici, la care stătea în gazdă. Speriată, aceasta îi trimite la ora 6 dimineața o carte de vizită lui Titu Maiorescu, care locuia în apropiere, cerîndu-i s-o scape de Eminescu. Cele cîteva cuvinte au un efect colosal asupra criticului și politicianului Maiorescu, încît, deși a pozat mereu ca fiind protectorul și susținătorul poetului, îl cheamă pe Simțion, de la Societatea „Carpați” cu care dă fuga la spitalul de nebuni și îi obține lui Eminescu un bilet de internare, oferindu-se generos să plătească 300 de lei pe lună. Nici nu ajunge bine înapoi acasă și la ușă apare chiar Eminescu, care habar nu avea de intențiile „prietenului” său. După o scurtă discuție, fără măcar să încerce să afle ce s-a întîmplat acasă la Slavici, cu un cinism îngrozitor, Maiorescu îi dă ceva mărunțiș pentru trăsură și îl trimite la Societatea „Carpați” pentru a se întîlni tocmai cu... Simțion! Nu se știe de ce, Eminescu se duce mai întîi la Capșa unde se întîlnește cu Grigore Ventura. Apoi scoate pistolul și amenință, în fața patroanei Marie Obeline Vautier, că vrea să-l împuște pe rege. Ventura îi propune să meargă împreună la palat! Eminescu este de acord și pleacă împreună spre Cotroceni, însă acolo poarta nu se deschide. Cei doi decid atunci să meargă la băile publice Mitrașewski, unde Eminescu atinge vîrful nebuniei, lăsînd apa să curgă timp de opt ore. Speriat și îngrijorat, Ventura îl încuie pe Eminescu în baie și îi cheamă la fața locului pe cei de la Societatea „Carpați”, anunțînd în același timp și poliția că un nebun s-a închis în baia publică. Cu duba de la spitalul de nebuni, sosesc la fața locului doi prieteni ai poetului, Secășeanu și Ocășeanu, care, întîmplător, aveau la îndemînă și o cămașă de forță! După ce-l imobilizează pe Eminescu, cortegiul pleacă la Spitalul Șuțu unde Eminescu avea deja „rezervarea asigurată” încă din dimineața acelei zile. De aici începe întunericul pentru întreaga cultură română. Un întuneric ce nu se va risipi decît atunci cînd se va lămuri întreaga problematică a acestei tragice zile.

Este uluitor cum acestă poveste absurdă s-a impus în rîndul opiniei publice mai bine de un secol, deși există un documentar bogat care arată că evenimentele s-au desfășurat cu totul altfel. Deși „Cazul Eminescu” are toate elementele unui complot care a pus la cale o crimă oribilă, nu s-a deschis niciodată un dosar în care să fie anchetate faptele care încălcau flagrant legile aflate atunci în vigoare. Pot fi invocate, desigur, și cauze obiective, legate de apariția foarte tîrzie a documentelor pe care le avem acum la dispoziție, care au fost cunoscute opiniei publice abia în primele decenii ale secolului XX, dar aceste cauze nu sînt nici pe departe suficiente pentru a justifica tăcerea care și astăzi este dorită în marginea acestui caz. Cu atît mai mare este meritul eminescologilor Nicolae Georgescu și Th. Codreanu, care au făcut, în anii din urmă, tot ce le-a stat în putință pentru a readuce în memoria noastră ce s-a întîmplat cu adevărat în ziua de 28 iulie 1883, cînd pana gazetarului Mihai Eminescu a fost pusă în cămașa de forță.

Să recitim cu atenție însemnarea lui Titu Maiorescu din 28 iunie 1883, pe care o găsim în Jurnalul său:
“Astăzi, Marți, la ora 6 dimineața, o carte [de vizită] de la d-na Slavici, la care, locuește Eminescu, cu aceste rânduri scrise: „Domnu Eminescu a înnebunit. Vă rog faceți ceva să mă scap de el, că foarte reu« . Curând după aceea Simțion la mine, întâia oară. M'am dus cu el la Dr. Suțu și am pus să se pregătească în a sa „Casă de sănătate" o cameră pentru Eminescu; am luat asupra mea plata pentru aceasta, 300 de lei pe lună; apoi am venit acasă, am înștiintat încă pe Th. Rosetti despre aceasta. Pe la 10 veni cu trăsura la mine Eminescu, binecuvântă, cu privirea fixă, pe soția mea și pe Ilie Nicolescu care tocmai pleca, mă îmbrățișă tremurând. Eu îi arătaiu pe Hermes și pe Venus din Melos, la care el zise, cu privirea în extaz: „Lasă, că va reînvia arta antică!”. Potrivit înțelegerei [ce avusesem cu Simțion], i-am spus că trebue să se ducă la Simțion, pentru societatea „Carpații". Mi-a cerut să-i dau 5 lei pentru trăsură și a plecat cu trăsura acolo [la Simțion]. De acolo e vorba să fie dus la Dr. Suțu. Numai, de s'ar face asta fără greutate!- A venit apoi la mine Caragiali, la masă; izbucnit în lacrămi, când a auzit ce e cu Eminescu” (D7, p.8-9). Fără această însemnare, „Cazul Eminescu” ar fi rămas închis pe vecie. Din fericire, ea s-a păstrat, dar, din păcate, ea a fost publicată abia după trecerea a patru decenii de la ziua la care face referire, cînd legenda nebuniei lui Eminescu devenise cunoscută și întreținută de toată lumea. Se construise deja portretul poetului de geniu, iar activitatea de gazetar a lui Eminescu fusese deja uitată.
Să dăm însă timpul înapoi. Așadar, în ziua de 28 iunie 1883, la șase dimineața, soția lui Slavici, Ecaterina Szöke Magyarosy, îi trimite lui Maiorescu o carte de vizită prin care îl roagă s-o scape de Eminescu pentru că acesta a înebunit. Oricîtă bunăvoință i-am arăta lui Maiorescu, este imposibil de acreditat ideea că acest banal bilețel l-a convins că Eminescu ar fi înebunit. De altfel, Ioan Slavici, pe care poetul l-a considerat un bun prieten, încercînd să scape de povara faptului că din casa lui s-a declanșat lichidarea lui Eminescu, oferă o penibilă explicație despre declanșarea nebuniei acestuia. Slavici povestește ulterior (D79, p. 81) că Eminescu, chiriașul său, își citea cu voce tare poeziile „și făcea multă gălăgie cînd scria”, astfel încît, deseori, îi bătea în perete pînă cînd stingea lumînarea. „Acesta a fost pentru mine primul semn al bolii de nervi care-l cuprinsese”, scrie Slavici, falsificînd, nu pentru prima oară, realitatea în funcție de propriile interse. În „Amintirile” sale el scrie că, înainte de plecarea la Viena, la tratament, în 26 iunie ’83, i-a înmînat lui Eminescu o scrisoare ce trebuia să ajungă la Maiorescu, în care l-ar fi rugat „să-l observe bine pe Eminescu, căci mi se pare greu bolnav” (D79, p. 82). O minciună care este azi dovedită. Pe de o parte de însemnarea din 26 iunie 1883, unde Maiorescu rezumă acea scrisoare „vrednică de însemnat”, în care Slavici scrie despre „ațățările lui Rosettaki și ale poliției în contra Austro-Ungariei la societatea Carpați” (D5, p 7). Nici o mențiune despre „boala” lui Eminescu! Pe de altă parte, minciuna lui Slavici reiese chiar din textul acestei scrisori, care nu a fost publicată integral niciodată pînă de curînd, cînd eminescologul Constantin Barbu a regăsit-o în arhiva Bibliotecii Academiei Române și a publicat-o în ziarul „Expresul de sud” din Craiova. Două aspecte sînt de reținut în această scrisoare. Primul, că Slavici îi oferă lui Maiorescu o adevărată Notă informativă despre ultima ședință de la Societatea „Carpați”, în care critică grupul naționalist care vorbește de refacerea Daciei Mari, lucru pe care-l făcuse și agentul austriac Von Mayr, în Nota trimisă Contelui Kalnoky, încă din 7 iunie 1882 (D83, p. 89). Cel de-al doilea aspect, nebăgat în seamă pînă acum, este că Slavici își toarnă cenușă în cap, explicîndu-i lui Maiorescu faptul că, încă de la intrarea în Societatea „Carpați”, ar fi avut intenția de a contracara acțiunile unor membri care cereau explicit ca Transilvania să fie alipită României, adică, așa cum s-ar spune în termeni mai actuali, ar fi vrut să distrugă din interior acțiunea unor exaltați! În această scrisoare, Slavici face o precizare extrem de importantă despre Ocășeanu, pe care-l numește „om de încredere al șefului Poliției”. Dacă ne amintim că, exact în acele zile, se finalizau termenii Tratului secret dintre România și Austro-Ungaria, că P.P. Carp, trimisul țării la Viena, îi ceruse explicit lui Maiorescu: „mai potoliți-l pe Eminescu” sau că însuși Bismark amenințase România cu o declarație de război dacă nu încetează bătălia pentru Transilvania, rezultă clar că, în urma presiunilor venite de la Viena, unii au fost convinși să se potolească, iar alții, care erau de multă vreme agenți harnici ai diverselor servicii secrete, și-au intensificat activitatea și au trecut la acțiuni mai hotărîte. Slavici, de pildă, prin scrisoarea trimisă lui Maiorescu, se dezice de activitatea de la Societatea „Carpați” și, prin plecarea intempestivă din țară, dovedește că a fost convins să se potolească. Cert este că, în toate documentele cercetate de noi nu există nici cea mai mică dovadă că lui Eminescu i-a atras cineva atenția de pericolul care îl paște dacă va rămîne fidel principiilor sale în ceea ce privește Transilvania. Din contră, din aceleași „Însemnări zilnice” ale lui Maiorescu aflăm că ziaristului incisiv de la „Timpul”, care era Eminescu, i s-a pregătit cu minuțiozitate scoaterea din viața publică, pe motivul nebuniei. În 30 mai 1883, Maiorescu notează că în acea seară, timp de cinci ore, l-a avut ca oaspete pe ministrul american E. Schuyler alături de cîțiva apropiați, între care și Eminescu. Deși notează că a fost „cea mai plăcută atmosferă”, Maiorescu adaugă o notă ciudată: „La Eminescu, început de alienație mintală, după impresia mea” (D2, p. 6). Pe bună dreptate, cercetătorul Nicolae Georgescu se întreabă cum de era posibilă o atmosferă atît de plăcută în compania unui om care o luase razna. Să fie întîmplător și faptul că exact în acea zi apare în „Timpul” articolul lui Eminescu, „Despărțirea de Maiorescu”? Dar Maiorescu revine și în ziua de 23 iunie 1883 cu o însemnare asemănătoare. Adversarul său politic, liberalul Th. Rosetti vine la cină împreună cu soția și-l întîlnește aici pe Eminescu. Dacă ar fi avut o cădere nervoasă, în mod sigur Eminescu s-ar fi năpustit asupra lui Rosetti, pe care în dese rînduri l-a „executat” în articolele sale din „Timpul”. Deși o astfel de întîmplare n-a avut loc, Maiorescu totuși notează: „Și Eminescu, care devine, din ce în ce mai evident, alienat. Foarte excitat, sentiment al personalității exagerat (să învețe acum albaneza!), vrea să se călugărească, dar să rămână în București” (D4, p. 7). Pentru un om ca Eminescu, care știa bine germana, franceza, greaca veche sau sanskrita și care consultase celebrul Glosar al lui Bopp, cu aplicație pe douăsprezece limbi de mai mică sau mai mare circulație, mărturisirea că ar vrea să învețe albaneza (o limbă care are multe structuri asemănătoare cu limba romînă) ar putea fi semnul unei nebunii? Se știe că ambele însemnări sînt subliniate în manuscris cu linie roșie pe margine, la o lectură ulterioară a textelor, așa cum precizează editorul I. Rădulescu - Pogoneanu. Ca specialist în psihiatrie, Maiorescu ar fi putut să observe un comportament ciudat la Eminescu, însă, dacă lucrurile ar fi stat așa, măcar unul dintre cei prezenți la masă (E. Schuyler, Beldimano, Gane, soții Negruzzi, soții Kremnitz, Anette sau familia Rosetti) ar fi notat ulterior, în propriile jurnale sau memorii acest fapt. Lipsa unor astfel de referiri demonstrează, mai degrabă, faptul că Maiorescu deja pregătise scenariul ce urma să aibă punctul culminant în 28 iunie 1883. Toate semnele de întrebare pe care le ridică aceste însemnări ciudate din zilele de 30 mai și 23 iunie 1883 au rămas zeci de ani neelucidate (e adevărat și cu complicitatea unor cercetători care au fost totdeauna împotriva republicării operei gazetărești a lui Eminescu), fiind considerate ca dovezi ale începutului de alienare.
Privite însă cu obiectivitate, ele demonstrează faptul că bilețelul primit de Maiorescu în dimineața zilei de 28 iunie 1883 de la doamna Slavici era, mai degrabă așteptat decît convingător. Era, într-un fel cît se poate de explicit, semnalul de declanșare a unei operațiuni pregătite cu minuțiozitate. Conștient de rolul decisiv pe care îl avea în scoaterea din viața publică a ziaristului Mihai Eminescu, dar și preocupat de responsabilitatea în viitor pentru acest gest, Maiorescu a încercat prin acele însemnări cel puțin dubioase să-și creeze un alibi, dar o astfel de decizie nu-l putea lăsa liniștit și însemnarea din noaptea precedentă internării lui Eminescu este lămuritoare în privința stării sale emoționale: “Nu pot dormi bine, la ora 3 deștept și scriind” (D7, p. 8). Avea și de ce să fie stresat: peste numai 24 de ore urma să devină călăul lui Eminescu!
Așadar, în dimineața zilei de 28 iunie 1883, la ora șase(!), Ecaterina Szöke Magyarosy îi trimite lui Maiorescu biletul de mai sus, care era un adevărat cod secret, iar acesta îl ia ca pe o adevărată expertiză medicală, pornind tăvălugul unei zile îngrozitoare. În mod inexplicabil, sosește la Maiorescu acasă, pentru „întîia oară”, Constantin Simțion, nimeni altul decît președintele Societății „Carpați”! Maiorescu notează: „M'am dus cu el la Dr. Suțu și am pus să se pregătească în a sa „Casă de sănătate" o cameră pentru Eminescu”. Deci Maiorescu nu-i cere dr. Șuțu să-l examineze pe Eminescu, ci îl internează pur și simplu! În însemnarea zilei respective, nu găsim nici o altă motivație în legătură cu scopul prezenței lui Simțion la acea oră, ceea ce înseamnă că a venit conform unui plan stabilit anterior primirii bilețelului de la domna Slavici, deci cel puțin în ziua precedentă! De altfel, după obținerea internării lui Eminescu la spitalul lui Șuțu, rolul lui Simțion nu se încheie. El pleacă la Societatea „Carpați”, unde, „potrivit înțelegerii” cu Maiorescu, urma să-l aștepte pe Eminescu pentru a-l duce cu forța la spitalul de nebuni. „Numai de s-ar face asta fără greutate!”, notează cu sadism Maiorescu (D7, p. 9), care se arată preocupat nu de drama ce urma să se producă, ci de îndeplinirea cu ușurință a scenariului! După ce a stabilit detaliile planului împreună cu Simțion și dr. Șuțu, Maiorescu s-a întors acasă.
Fără să bănuiască ce i se pusese la cale, Eminescu sosește cu trăsura acasă la Maiorescu, avînd sub braț ziarul „Timpul” din acea zi (datat, conform obiceiului vremii, o zi mai tîrziu), în care publicase articolul – ce ironie tragică a sorții!- „Pentru libertatea presei și a jurnalistului”, în care protesta față de expulzarea lui Galli, directorul revistei „L’independence roumaine”, publicație ce avea să fie interzisă chiar în acea zi. Maiorescu nu-l întreabă nimic, cum era firesc, despre incidentul cu doamna Slavici și nu scoate nici măcar un cuvînt despre aranjamentul făcut cu Simțion pentru internarea cu forța la spitalul de nebuni al dr. Șuțu. „Nebunul” Eminescu salută respectuos pe doamna Maiorescu, dar și pe un client aflat întîmplător acolo, iar cînd Maiorescu îi arată statuile reprezentînd pe Hermes și Venus din Milo comentează cît se poate de natural: „Lasă, că va reînvia arta antică!”, ceea ce pentru bunul său “prieten” însemna semnul desăvîrșit al nebuniei! Maiorescu îl trimite la Societatea “Carpați” pentru a se întîlni cu Simțion care știa, „potrivit înțelegerii”, ce are de făcut. Fără urmă de remușcare, de teamă sau de compasiune față de cel cu a cărui prietenie avea să se laude pînă la sfîrșitul vieții, avarul Maiorescu notează în Jurnalul său că i-a dat „5 lei pentru trăsură” (D7, p. 9), deși fiica sa, Livia, într-o scrisoare către I. E. Torouțiu, din 21 aprilie 1939, spune că i-ar fi dat doar „2 lei pentru birjă” (D24, p. 20)! Ieșind pe poarta casei lui Maiorescu, Eminescu nu bănuia că atunci își trăia ultimele clipe de libertate dintr-o viață înfiorător de chinuită. În acea după-amiază, Maiorescu pleca în vacanță prin Europa, iar Eminescu la casa de nebuni!
Dacă nu ar fi păstrat această însemnare din 28 iunie 1883, Maiorescu și-ar fi ascuns pe vecie crima pe care a pus-o la cale cu atîta rigoare. Firesc, se pune întrebarea: de ce nu a rupt ulterior această pagină incriminatoare, cu atît mai mult cu cît aceasta avea să fie ultima însemnare din caietul respectiv? Există două răspunsuri logice:
1. Maiorescu avea nevoie de un alibi care să confirme că nebunia lui Eminescu fusese anunțată prin două izbucniri anterioare (30 mai și 23 iunie) și prin biletul primit de la doamna Slavici.
2. Maiorescu a observat că ulterior toată opinia publică, inclusiv apropiații lui Eminescu, au crezut varianta nebuniei, considerîndu-l pe el chiar salvatorul Poetului.
Citind cu atenție însemnarea aceasta din 28 iunie 1883, observăm că ea conține toate elementele acuzatoare care puteau să-l incrimineze pe Maiorescu. Poate că i-a și trecut prin minte ulterior s-o distrugă, din moment ce restul caietului rămîne necompletat. Dacă ar fi continuat să noteze evenimentele din zilele următoare, nu mai putea justifica lipsa zilei de 28 iunie, așa încît a preferat să continue însemnările pe alt caiet. Ciudat este că Maiorescu notează, tot pentru ziua de marți, 28 iunie 1883, plecarea sa în vacanță, care conține traseul pe care s-a deplasat timp de cîteva zile (D8, p. 9)! Așadar, însemnarea nu putea fi făcută decît la întoarcere, căci nu se vorbește de locurile prin care urma să treacă, ci de cele prin care a trecut, inclusiv observațiile legate de cazare, masă sau vreme!
De la un moment dat însă, din reacția celor din jur, Maiorescu s-a văzut un adevărat erou, care l-a ajutat pe Eminescu să depășească un moment atît de dificil și, încîntat de perspectivă, a vrut să exploateze în favoarea sa și ziua aceasta fatală. Ceea ce, pînă acum, se poate spune că a și reușit. Maiorescu avea o singură teamă: că Eminescu și-ar putea aduce aminte exact ce s-a întîmplat cu el în acea zi.


http://agonia.ro/index.php/essay/1744583/A...minescu_%28I%29

suplimentare:
http://www.mihai-eminescu.net/


QUOTE

Marturii despre poet – Nicolae Labis


“Unii au considerat ca a fost vorba despre un accident provocat de invidiosi sau de cei care il considerau un element devenit periculos pentru noul regim comunist, altii au considerat ca a fost un accident tragic, pur si simplu. Cine sa stie ce s-a intimplat cu adevarat? Fapt dovedit este ca a vrut sa ia tramvaiul spre iubita lui si cineva, probabil, l-a imbrincit, s-a prins de gratarul dintre vagoane si a cazut cu capul de caldarim. Maduva spinarii i-a fost sectionata, la spital a mai fost constient o vreme, dar chirurgii nu l-au mai putut salva. Nelucu nu a fost numai pentru noi o mare pierdere, ci si pentru cultura romana, care a pierdut o valoare de necontestat, pentru ca el a fost un poet nascut si nu facut, un poet implinit deja la virsta la care altii abia incep sa descifreze tainele cuvintului, frumusetea poeziei. El a fost unul dintre marii poeti ai Romaniei, care a lasat posteritatii o opera bine definita, plina de ginduri profunde, el a fost fericirea noastra rapita atit de brusc, de nemilos si de nedrept”, spunea atunci Elena Enea.
Dar iata ce afirma cu ceva timp in urma, regretatul poet Cezar Ivanescu, referitor la moartea suspecta a lui Labis: “Bazat pe numeroase marturii ale unor oameni in viata, dar in principal pe marturia Stelei Covaci, vaduva marelui traducator Aurel Covaci, prietenul cel mai bun al lui Labis, demonstrez in aceasta carte ca Nicolae Labis, copilul de geniu al poeziei romanesti, a fost asasinat. Ii multumesc lui Dumnezeu si-l rog sa-i miluiasca pe toti martorii adevarului” – Cezar Ivanescu, Timpul asasinilor (Documente si marturii despre viata, moartea si transfigurarea lui Nicolae Labis), Editura Libra, 1997. Un accident care a stirnit controverse si care mentine inca actuala intrebarea: a fost intimplator sau provocat?


http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2008/09...olae-labis.html

http://colectie.jurnalul.ro/editie/moartea...ident-5416.html

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/200...ecuritatii.html

This post has been edited by george_scala_2004: 2 Feb 2010, 09:51


--------------------
... ... ...
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
vis-a-vis
post 2 Feb 2010, 09:52
Post #27


DaciaClubber


Group: Members
Posts: 7.884
Joined: 20 June 05
From: Bucuresti




QUOTE(Marty @ 2 Feb 2010, 09:34)
Am si eu o intrebare: a stat cineva sa citeasca macar unul din posturile lu' george scala?
*

Eu am citit pana s-a terminat rascoala din 1907. Cum nu mi-a placut scoala si mai ales istoria, am ocazia acum sa aflu cate ceva.
Ma bag la lecturat tongue.gif


--------------------
Dacia Logan MCV 1.5 DCi
Life is a journey, not a destination.
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
brunner
post 2 Feb 2010, 09:58
Post #28


Membru autentic


Group: Members
Posts: 220
Joined: 25 January 04
From: ...




Gheorghe Doja era de fapt Dózsa György, mic nobil maghiar, nu taran roman asuprit...


--------------------
M M 1
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
fara roti
post 2 Feb 2010, 10:00
Post #29


Membru autentic


Group: Members
Posts: 264
Joined: 7 October 07
From: BUCURESTI




Despre vietile particulare ale conducatorilor de-a lungul vremii...binenteles,cat mai aproape de adevar...daca stiti ceva materiale....pana acum f interesant..am citit aproape tot..multumim..


--------------------
dacia Papuc 1999
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
Marty
post 2 Feb 2010, 10:05
Post #30


Membru cu privire de ansamblu


Group: Members
Posts: 5.840
Joined: 14 April 03
From: Corbu




QUOTE(george_scala_2004 @ 2 Feb 2010, 09:50)
esta jenant sa preiei fara discernamint aberatii debitate de niste minti bolnave referitoare la eminescu.
*

Fara discernamint esti tu! Poate eu preiau fara a discerne (cu toate ca imi place sa trag singur concluzii dupa ce ascult/citesc mai multe surse), ceea ce este cu totul altceva! Si, pina una alta, in scoala ne-au invatat ca nentu Misu a mierlit-o din alte motive, lecturile extrascolare dezvaluind un caracter ascuns elevilor in programa scolara. Asadar, care dintre noi se afla-ntr-o situatie mai jenanta, eu care am asimilat si alte "citiri" sau tu care ai ramas fixat pe ce ti-au predat in scoala?
Si, sa nu uit: Bacovia rulz!


2 Feb 2010, 10:07:
QUOTE(brunner @ 2 Feb 2010, 09:58)
Gheorghe Doja era de fapt Dózsa György, mic nobil maghiar, nu taran roman asuprit...
*

Si Burebista era, de fapt, tot ungur, numele lui adevarat fiind Boros Piszta.


This post has been edited by Marty: 2 Feb 2010, 10:07


--------------------
Gillette De unica folosinta 2011 - B 999 NAM
Mindru absolvent de grup scolar.
User is offlineGalerie FotoPM
Go to the top of the page
+
43 Pages  1 2 3 > » 
Reply to this topicTopic OptionsStart new topic


1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:
 

Lo-Fi Version  Harta site  Parteneri  Jocuri online  Curs Valutar  HRH Haine din lana merinos Time is now: 28th March 2024 - 21:40
Forum Renault