Outline · [ Standard ] · Linear+ Spovedania unui biciclist, Text scris de Geo Bogza

Hai noroc la toata lumea, Inca n-am luat-o razna (sau cel putin asa cred eu). Am gasit intamplator textele de mai jos, si m-am gandit ca ar fi bine sa le mai citeasca si altii. Spovedania_unui_biciclist_I.jpg ( Size: 241.41k ) Number of downloads: 828 Spovedania_unui_biciclist_II_1.jpg ( Size: 205.66k ) Number of downloads: 865 Spovedania_unui_biciclist_II_2.jpg ( Size: 234.09k ) Number of downloads: 742 Primul mi s-a parut interesant iar al doilea mi s-a parut a fi extrem de actual. Mai adaug doar faptul ca textele de mai sus sunt scrise in anul 1969, iar eu le-am copiat din volumul "Paznic de far" - Editura Minerva, Bucuresti 1974.

Hai noroc la toata lumea,

Inca n-am luat-o razna (sau cel putin asa cred eu).
Am gasit intamplator textele de mai jos, si m-am gandit ca ar fi bine sa le mai citeasca si altii.
Spovedania_unui_biciclist_I.jpg ( Size: 241.41k ) Number of downloads: 828

Spovedania_unui_biciclist_II_1.jpg ( Size: 205.66k ) Number of downloads: 865

Spovedania_unui_biciclist_II_2.jpg ( Size: 234.09k ) Number of downloads: 742


Primul mi s-a parut interesant iar al doilea mi s-a parut a fi extrem de actual.
Mai adaug doar faptul ca textele de mai sus sunt scrise in anul 1969, iar eu le-am copiat din volumul "Paznic de far" - Editura Minerva, Bucuresti 1974.

Asta as fi scris si eu daca as fi cunoscut toate cuvintele lui Geo Bogza.
Cum n-avem toti darul asta, putem doar sa ne bucuram citind si sa ne regasim in cele scrise de el.
Mie mi-au placut mult fragmentele.

excelent ....

In liceu mi-a placut foarte mult "Tara de piatra" scrisa de el, pot sa zic ca alde Eminescu, Creanga, Bacovia si altii de mi s-au bagat pe gat pe atunci, nu faceau 2 bani comparativ cu ce a scris Geo Bogza.
Acu poate sunt eu defect si nu stiu, dar sintetizeaza foarte bine avantajele bicicletei. Le vad de jumatate de an de cand am inceput sa folosesc mai des transportul in comun si mersul pe jos, intr-adevar are mare dreptate ca e pierdere de timp sa mergi incet pe jos si ca bicicleta compenseaza acest neajuns.

In format text, ca sa nu ne spargem la ochi

Spovedania unui biciclist I

        Au trecut pe lângă mine, unul lângă altul, alunecând uşor pe biciclete, un băiat şi o fată. El avea capul gol, ea părul lung pe spate. Nepăsător la atâtea spectacole ale oraşului, am întors capul după ei şi i-am privit cu o uşoară invidie. Apoi, aducându-mi aminte de mine însumi mi-am spus, în timp ce mă cucerea lumina unui zâmbet lăuntric:
— Şi eu am fost ca şi ei, şi eu am cunoscut această mare şi copilărească fericire.
        Şi eu am pedalat, în capul gol, alături de o fată al cărui păr flutura pe umeri. Oră după oră am pedalat, ascultând imperceptibilul foşnet al spiţelor în foşnetul mai vast al arborilor pe sub care, precis şi totuşi ca într-un vis, necontenit alunecam. Sau, alte ori, plecat pentru o lungă călătorie – cum a fost aceea în care m-am făcut, de la început până la sfârşit, toată viaţa lui, tovarăş al Oltului – pedalam singur, din zori până în amurg, lăsând în urma mea, într-o imensă horă, atâtea chipuri ale lumii, sate, păduri, livezi, fiecare altfel luminate de soare, până ce întinderea nesfârşită a câmpiei se tulbura, transformându-se în dealuri, iar în cele din urmă în munţi. Şi printre ei pedalam, prinzându-le pe retină, în vaste panoramice, întreaga frumuseţe, cetăţile albe de calcar, domoala arcuire a plaiurilor, extrema gingăşie a mestecenilor presăraţi în uriaşul ocean al pădurilor de brad. Şi printre ei pedalam, aspirând mireasma frustră a fânului, potolindu-mi setea cu apa izvoarelor, până ce îi lăsam în urmă şi începea din nou câmpia, cu altfel de aşezări, cu altfel de turle de biserici, cu altfel de bărbaţi şi de femei. Cu ei toţi intram în vorbă şi ei toţi mă pofteau, dacă era vremea, la prânzul sau la cina lor, uneori lângă grâul abia secerat, şi-i ascultam vorbind, puţin ameţit după hora priveliştilor, de hora imensă a întâmplărilor dintr-o viaţă omenească, de uriaşul foşnet al vieţii de pe aceste pământuri. Şi iar pedalam, pe lângă şiruri de plopi, pe sub melancolia sălciilor, lăsând să se rotească în jurul meu sate şi turle de biserici, şi troiţe, şi fântâni, trecând din lumina soarelui în umbra pădurilor, şi iar ieşind în lumină, până ce alţi munţi se iveau în zare, şi nu-mi doream nimic altceva. Am fost poate unul dintre cei mai bogaţi, cei mai fericiţi şi înţelepţi din generaţia mea.
        Iar bicicleta nici nu era a mea, era o bicicletă de fată, bicicleta lui Bunty.




Spovedania unui biciclist II

        Din tot ce a născocit omul, bicicleta singură îţi îngăduie să parcurgi distante înzecite decât ai parcurge cu piciorul, fără să te rupă o singură clipă de natură. Ea este instrumentul ideal pentru a străbate şi cunoaşte lumea, lăsându-te tot timpul în contact cu ea, lăsându-ţi răgazul să devii fericit şi înţelept. Cu mai puţin decât ea, omul este prizonierul propriilor sale limite. Cu mai mult decât ea, iese afară din natură şi se pierde de sine însuşi.
        Am mers mult pe jos, cu bicicleta şi cu automobilul. Mersul pe jos pune fiinţa noastră în contact direct cu diversitatea lumii, prilejuindu-i observaţii şi fericiri fundamentale. Bicicleta vine să le înmulţească, fără a scădea nimic din ele.
        Cu piciorul, greu îţi poţi îngădui – mai ales dacă se apropie seara – un ocol larg, până la pâlcul de arbori, la casa singuratică sau la ruinele din zare. Bicicleta îţi îngăduie să-l faci, ea îţi îngăduie să pendulezi între orizonturi, să te îndrepţi încotro te atrag privirile, să cunoşti un întreg ţinut, fără să te frustreze nici o privelişte. Ea este instrumentul ideal pentru a străbate şi cunoaşte lumea.
        Este adevărat că, pentru cei ce o străbat în automobil, bicicliştii pot părea desueţi sau chiar ridicoli. Ce vă pot spune? Că niciodată această comparaţie nu trebuie făcută, că aşa cum o gazelă nu poate fi pusă în balanţtă cu un tigru – iar bicicleta este verişoara metalică a gazelei – niciodată fragilul velociped nu trebuie pus, sub aceeaşi şosea, alături de un automobil.
        Automobilul – cine ar cuteza să o nege? – are o frumuseţe a sa, dintre cele mai desăvârşite pe care le-a produs era industrială. Şi îţi îngăduie să admiri, la prânz, un fluviu sau o catedrală de care, în zori, te afli la o depărtare de sute de kilometri. Dar cu ce preţ! Viteza îl rupe pe om de natură şi îl înstrăinează de sine însuşi, încapsulându-l într-o singură senzaţie, în scurgerea vertiginoasă a kilometrilor. Lansat în lungul şoselei, automobilul mănâncă pământul, desfiinţând lumea şi desfiinţându-şi şi stăpânul. Dintre oamenii unidimensionali, automobilul este cel mai unidimensional.
        Am străbătut cândva o ţară tropicală, de la un capăt la altul într-o singură zi, cu un automobil a cărui viteză atingea nebunia. În afară de acest sentiment, plăcut câteva clipe, nu m-am ales cu nimic. Mult mai de folos mi-ar fi fost, mult mai mult m-aş fi simţit în acea parte a lumii, dacă aş fi stat un singur ceas sub un palmier, sau de vorbă cu un pescar de pe ţărmul mării, cum aş fi dorit, dar nu s-a putut.
        De câte ori, în ţări şi continente străine, am fost prizonierul automobilelor lansate între două oraşe, am binecuvântat clipa când li se spărgea cauciucul sau li se înfunda carburatorul. Atunci, porneam înainte pe jos şi fiecare pas pe care îl făceam în lungul şoselei, printre case, oameni şi arbori, putându-i privi în voie şi aborda, era un bun câştig. Din lungi şi prestigioase călătorii, în forul meu intim doar cu atât m-am ales: cu cât am călcat singur cu piciorul.
        Desigur, rămân piramidele, catedralele, templele milenare. Dar a ajunge în faţa lor cu automobilul şi a pleca din faţa lor, după o jumătate de oră, cu automobilul, înseamnă o cunoaştere a lumii pe bandă rulantă. Cei care se duc să admire, în cursul unei zile, cu o sută de kilometri pe oră, un oraş sau un munte îndepărtat, sânt mai puţin bogaţi sufleteşte, mai puţin fericiţi şi mai puţin inţelepţi decât cei care, în aceeaşi zi, au ajuns cu bicicleta pe poteci înguste, printre lanuri de grâu sau căpiţe de fân, până la un mic râu sau într-o pădure.
        Omenirea se află într-o fază a istoriei sale, caracterizată printr-o grăbită acumulare de bunuri, care ici şi colo îi precipită pulsul şi o desfigurează. Dar când, în cele din urmă, se va satura, când nu va mai fi atât de ahtiată de valori materiale, când nu o va mai propulsa simţul parvenirii, se va întoarce fără îndoială spre tot ceea ce îi va putea aduce adevărata fericire. Atunci, marea desfătare o va da bicicleta, iar nu automobilul, cel care a putut să dezumanizeze atâţia oameni şi chiar să-i bestializeze.
        Sunt sigur că va veni o lume, scăpată de tristeţea sărăciei, scăpată de obsesia îmbogăţirii, în care oamenii, în sfârşit înţelepţi, vor lăsa în garaj, de câte ori vor voi să-şi ofere o mare bucurie, tigrii de oţel ai automobilelor, de dragul celor două roţi subţiri care le pot prelungi fiinţa fizică şi spirituală. Marele drum al omului spre sine însuşi, marele drum în urma căruia va descoperi cât poate fi de fericit, aşa va fi făcut.
        Sunt sigur că o astfel de lume va veni şi sânt bucuros, că în anii mei cei mai buni, am prefigurat-o.

This post has been edited by vis-a-vis: 7 Jul 2010, 09:24

Dureros de adevarat!
Sper sa reusesc sa mai fac in curand si drumuri de placere, fie cu bicicleta sau cu masina!

This post has been edited by dizzy: 7 Jul 2010, 09:27

@ vis-a-vis
Multumesc pentru ajutor.

Ca sa nu mai deschid alt topic.
Cam in aceiasi idee.

Mike Carter.
Un baiat care o duce foarte rau.
Englez, 45 de ani, ziarist.
Slujba lui este sa se plimbe, prin toata lumea si scrie despre ce vede pe acolo.

Prima carte a aparut in 2009.
Se numeste “Uneasy Rider: Travels Through a Mid-Life Crisis”.
Pe scurt, Carter a plecat in tura, prin Europa, calare pe motocicleta (BMW R 1200 GS).
Nu s-a plimbat mult, decat 20.000 de mile in 6 luni.
Si nici n-a vazut multe locuri, doar a atins Capul Nord, granita Turciei cu Iranul si Iraqul, Sicilia sau sudul Spaniei.
Toate in aceiasi tura.
A trecut si prin RO, vorbind foarte frumos despre Transfagarasan.

A doua carte a aparut anul asta.
Se numeste “One Man and His Bike”
In cartea asta, Carter a plecat in tura calare pe bicicleta.
Doar 5.000 de mile, in jurul coastei Marii Britanii (n-a fost in Irlanda de Nord).

Astea sunt cartile: http://authorsplace.co.uk/mike-carter/

Vi le recomand pe amandoua.
Sunt niste jurnale de calatorie excelent scrise.

Articolele din ziar despre tura cu motocicleta: http://www.guardian.co.uk/travel/mikecarter

Articolele din ziar despre tura cu bicicleta:
http://www.guardian.co.uk/travel/series/bi...-bike-adventure

Fiecare capitol al cartii dedicate turei cu bicicleta, incepe cu cate un citat legat de bicicleta.
Citate care sunt mai jos.
Avand in vedere ca nici romaneste nu vorbesc prea bine, nu ma risc sa le traduc.
Le las in forma lor originala.

Asadar:
“I thought of that while riding a bike”.
Albert Einstein on the Theory of Relativity.

“It would not be at all strange if history came to the conclusion the perfection of bicycle was the greatest incident of the nineteenth century”
Anonymous

“[The bicycle] is no longer a beast of steel … no, it is a friend … It is faithful and powerful ally against one’s worst enemies. It is stronger than anxiety, stronger than sadness. It has all the power of hope”
Maurice Leblanc

“Think of bicycles as rideable art that can just about save the world”
Grant Petresen, US bicycle designer

“The bicycle is the perfect transducer to match man’s metabolic energy to the impedance of locomotion. Equipped with this tool, man outstrips the efficiency of not only all machines but all other animals as well”
Ivan Illich, Energy and Equity

“I feel that I am entitled to my share of light heartedness and there is nothing wrong with enjoying one’s self simply, like a boy”
Leo Tolstoy, in response to criticism for learning to ride a bicycle at age 67

“Bicycling is the nearest approximation I know to the flight of birds. The airplane simply carries a man on its back like an obedient Pegasus; it gives him no wings of his own”
Louis J. Hell Jnr

“Nothing compares to the simple pleasure of a bike ride”
John F. Kennedy

“Life is like riding a bicycle – in order to keep your balance, you must keep moving”
Albert Einstein

“Get a bicycle. You will not regret it, if you live.”
Mark Twain

“Melancholy is incompatible with bicycling.”
James E. Starrs

“I never want to abandon my bike. I see my grandfather, now in his seventies and riding around everywhere. To me that is beautiful. And the bike must always remain a part of my life.”
Stephen Roche, Irish winner of the 1987 Tout de France and Giro d’Italia

“I love the bicycle. I always have. I can think of no sincere, decent human being, male or female, young or old, saintly or sinful, who can resist the bicycle.”
William Saroyan

“What is with these recumbent bicycles? Listen, buddy, if you wanna take a nap, lie down. If you wanna ride a bike, buy a f**king bicycle”
George Carlin, comedian

“If the constellations had been named in the twentieth century, I suppose we would see bicycles”
Carl Sagan, author and astronomer

“When the spirits are low. When the day appears dark. When work becomes monotonous. When hope hardly seems worth having. Just mount a bicycle and go out for a spin down the road, without thought on anything but the ride you are taking”
Arthur Conan Doyle

“The bicycle had, and still has, a humane, almost classical moderation in the pleasure it offers. It is the kind of machine that a Hellenistric Greek might have invented and ridden. It does no violence to our normal reactions: it does not pretend to free us from our normal environment”
J.B. Jackson

“When I go biking I am mentally far, far away from civilization. The world is breaking someone else’s heart”
Diane Ackerman

“Wheel, kindly light, along life’s cycle path,
Wheel Thou on me!
The road is rough,
I have discerned Thy wrath,
But wheel me on”
Christian hymn

“My legs and a silly something in me cry out for knocking the milestone down one by one and stopping at nothing. For years I have been telling myself that it’s not the miles in the life that counts, but the life in the miles. But still this silly restlessness hurries me on”
Harold Elvin, The ride to Chandigarh

“The bicycle is the most civilized conveyance know to man. Other forms of transport grow daily more nightmarish. Only the bicycle remains pure in heart.”Iris Murdoch

“Socialism can only arrive by bicycle”
Jose Antonio Viera Gallo

The bicycle has a soul. If you succeed to love it, it will give you emotions that you will never forget”
Mario Cipollini, Italian former cycling World Champion

“The hardest part in raising a child is teaching them to ride bicycles. A shaky child on a bicycle for the first time needs both support and freedom. The realization that this is what the child will always need can hit hard”
Sloan Wilson

“Whoever invented the bicycle deserves the thanks of humanity”
Lord Charles Beresford


Am lasat la final pasajul care mi-a placut cel mai mult din carte:
“When you’ve travelled every yard under your own steam, the sense of journey is magnified a thousand-fold.”
Mike Carter, One Man and his Bike