Stateam eu ieri dupa amiaza, si-mi pierdeam vremea pe net, cand Liviu ma invita la o iesire in padurea Cernica. Incep sa-mi fac bagajul si-l indes in borseta luata de la DHS mileniul trecut, mai sun pe unu', ma refuza, ma imbrac sumar si plec. E deja trei si cinci minute si eu trebuie s-ajung la trei jumate la iesirea dinspre Pantelimon. Trag tare cu 25-30 la ora, in functie de vant si inclinatie. Cand ajung la Cora, vad in fata la cateva sute de metri, sclipitoarele unor biciclete. Astia ar trebui sa fie biciclistii mei. Intra la Rompetrol si eu dupa ei.
Il salut pe Liviu, pe Marius si fac cunostinta cu Alina, sora lui Marius. Ne mai aprovizionam care cu ciocolata, care cu servetele si mergem la urmatorul punct de intalnire.
Aici mai asteptam la umbra panourilor publicitare sau a stalpilor, inca un biciclist.
[attachmentid=1627641038]
Apare si Catalin intr-un final. Pornim agale pe breteaua ce leaga comuna Pantelimon de Cernica. Sub portiunile de asfalt se intrezareste pavajul vechi din piatra cubica, marginite de pietris nisipos, boscheti si maldare de gunoi pe alocuri... drum perfect pentru MTB
Traversam in coloana soseaua de centura sub ochii soferilor care asteapta cuminti trecerea noastra. Eu ma nimeresc primul si tin ritmul pe care-l stiu cal poate tine oricine (17-18 km/h) Celor din spate li se pare ca mergem prea incet si Liviu e indemnat sa preia conducerea si sa mareasca ritmul la 25. Eu ma trag deoparte dar vad ca niciunul nu poate tine ritmul, asa ca fortez si-l ajung pe Liviu si mergem asa o buna bucata pana ne departam de ceilalti. Se pare ca nu a fost o idee buna.
Intram in padure si mergem pe o carare batatorita, apoi pe un drum.
[attachmentid=1627641040] [attachmentid=1627641041]
Toate bune pana incepe sa se indeseasca vegetatia si sa se mareasca numarul tantarilor. Ne oprim si ne dam toti cu Autan. Tantarii sunt atat de multi, ca-ti intra in ochi.
Plecam mai departe, pana ce un sant trebuie traversat, apoi urcam de-a lungul lui pe o suprafata argiloasa si umeda. Rotile mele stau pe loc, asa ca merg mai mult pe langa. Ajungem intr-un luminis unde mai curatam bicicletele de noroiul depus.
Dupa o portiune bunicica, iesim in drumul principal din padure. Aici incepe calvarul. Utilajele care au trecut, au lasat sleauri adanci. Doar pe margine e putin uscat dar si portiunea aia e intrerupta de noroi cand si cand. Asa c-o mai taiem prin padure, zgariindu-ne mainile de craci.
[attachmentid=1627641042] [attachmentid=1627641043] [attachmentid=1627641044] [attachmentid=1627641045] [attachmentid=1627641046]
La un moment dat, printre latraturile cainilor ce se aud undeva din dreapta, starnite de chiotele lui Liviu, se aud niste zgomote ciudate si cu coada ochiului zaresc niste aratari, cam prea mari ca sa fie caini. Erau niste mistreti imprejmuiti intr-un tarc, unde ramau si grohaiau in voie. Par obisnuiti cu oamenii. Opresc sa le fac niste poze.
[attachmentid=1627641048] [attachmentid=1627641049] [attachmentid=1627641051]
Continuam calvarul si chiar mai mult de jumatate de grup, vrea sa facem cale-ntoarsa. Dar mai mult de ambitie urmam omul cu farul.
[attachmentid=1627641053] [attachmentid=1627641054] [attachmentid=1627641055] [attachmentid=1627641056]
Oprim sa evaluam situatia. Deja ne-am umplut de noroi, drumul nostru e tot inainte.
[attachmentid=1627641057]
Incotro ne indreptam se aud zgomote. Par a fi tunete, dar par prea aproape si nici urma de nor deasupra noastra. Asta pana cand ajungem in capatul drumului si vedem nori amenintatori in dreapta noastra. Hotaram sa facem stanga. Drumul e bun o portiune, dupa care e presarat cu balti din ce in ce mai dese si mai adanci. Aici fac si un semispagat si-mi afund bine adidasul drept intr-o balta plina de noroi.
[attachmentid=1627641058] [attachmentid=1627641059] [attachmentid=1627641060] [attachmentid=1627641061] [attachmentid=1627641062]
Zarim acoperisul unei case si in dreapta se aud zgomotele specifice unei sosele circulate. Facem dreapta spre Branesti (ideea era sa facem stanga si apoi dreapta spre Pasarea) si mergem usor, cat sa sara noroiul de pe cauciucuri. Ceilalti biciclisti cauta un loc de intrat in padure. Le explic ca la un moment dat trebuie sa trecem calea ferata apoi o sa dam de un lac, asa ca, e mai bine sa mergem pana in Branesti. Mi-aduc aminte ca acolo-s cei mai buni mici din zona si dupa ce lansez ideea de mici si bere, hotaram toti sa facem un popas.
Primul rand de bere dispare destul de repede, micii se lasa putin asteptati si dispar si ei, fiind apoi inecati cu al doilea rand de bere. Catalin ne paraseste iar noi ne continuam drumul spre Pasarea.
[attachmentid=1627641064] [attachmentid=1627641065] [attachmentid=1627641066]
In Cozieni ma despart de grup si imi iau la revedere din mers. Ei merg inainte prin padure.
[attachmentid=1627641067] [attachmentid=1627641068]
Dupa ce trec de Ganeasa, ies in Afumati si fac stanga spre Voluntari. Aici gasesc o spalatorie deschisa si imi curat bicicleta, adidasii si picioarele de noroi. Drumul pana acasa e monoton, dar merg c-o medie de 25, ca sa mai transpir putin.
Din poze vad ca si colegii te tura au facut acelasi lucru.