Omul are un talent de a povesti deosebit, spumos si colorat, fascinant pe de-a-ntregul. Daca ii auzi povestile din perioada comunista si nu numai, te captiveaza instant. NU cred ca exista om caruia sa nu-i placa individul.
Atasez un interviu mai vechi cu el.
QUOTE
Serghei Mizil: "Nu am murit de ciroză și am căzut în picioare‘‘
"Nebunul‘‘ din sânul nomenclaturii
de Toma Roman jr
"Nebunul‘‘ din sânul nomenclaturii
Serghei Niculescu-Mizil este fiul unuia dintre membrii de vârf ai nomenclaturii PCR. Fire boemă, el nu a avut până în 1989 acces direct la putere, dar s-a învârtit în mediile ei. Cu toate că, după diplomă, e artist plastic, acum a ajuns om de afaceri. A acceptat să stăm de vorbă cum se distra împreună cu prietenul său Nicu Ceaușescu în anii "comunismului biruitor‘‘.
Jurnalul Național: Pe unde chefuiați în anii 60? Știu că în perioada aia erau și niște cârciumi de noapte...mergeați la ele sau făceați chefuri p-acasă?
Serghei Mizil: Și, și. Noi aveam și vile la Snagov, mergeam și la mare și la munte și prin cârciumi, care țineau deschis până târziu.
-Vă vedeați numai cu copii de nomeclaturiști sau mai cooptați și "civili”?
-Apăreau și actori, sportivi ba chiar și oameni mai descurcăreți, care făceau de pe atunci tot felul de afaceri și aveau bani...era lume destul de amestecată.
-Pe Nicu nu-l caftea mă-sa că umbla într-un mediu "nesănătos”?
-He, he, din câte știu eu, nu, nu apărea mă-sa să-l ia...Ea a vrut să-i controleze viața ceva mai târziu, când voia să-i dea un anumit traseu politic. Atunci a zis că noi prietenii lui nu suntem un mediu propice și a încercat să-l scoată dintre noi.
-Din câte știu, Nicu era un tip de chef, îi plăcea viața, nu voia mari griji, deci în opinia mea nu era neapărat bun de politician.De ce li se pusese pata alor lui să facă o dinastie comunistă?
-E greu de spus, nu știu ce era în capul bătrânului, dar ea încerca să-l împingă pe drumul ăsta. La început cred că Nicu nu a vrut să o ia în direcția asta, dar până la urmă acceptase. El se născuse puternic, deci nu cred că suferea de beția puterii. El era bine pregătit la fizică, eu zic că studiase pe bune. A fost și profesor la liceu. Poate era mai bine să fi mers pe drumul ăsta, dar când ți se bagă ceva în cap de mic...
-Dvs. de ce nu v-ați băgat cu el în UTC?
-Eu nu am fost nici membru de partid. Aveam părul mare, îmi plăceau chefurile. Dacă te băgai acolo trebuia să te supui unor rigori, să nu divorțezi, de exemplu, să umbli îmbrăcat la costum. Eu nu voiam să mă înregimentez, nu mi-a plăcut niciodată politica, nici acum nu-s membru în vreun partid. E adevărat, atunci nu aveai avantajele de acum, dacă te bagi în politică.
-Chiar, că ați adus vorba de avantaje...ce însemna lux pentru dumneavoastră?
-Aveam vilă la Snagov, aveam o Dacie mai specială cu număr mic și nu se luau milițienii de mine. Astea erau avantajele mele, mâncam de la o casă de comenzi mai specială, unde găseai whisky de multe feluri, țigări mai bune. Astea se datorau funcțiilor părinților. Aveam un magazin, la început, pe strada Varșovia, unde ăia din Biroul Politic puteau să comande orice și Rolex și Merțane. În ultimii ani se duseseră și o parte din avantajele astea, Ceaușescu voia să facă economii.
Muzică rârâită
-Ați fost pe la el prin casă...Se spune că era infelxibil, că nu avea sensibiltăți...
-Acasă avea și el anumite sensibilități. Asculta romanțe și muzică d-asta oltenescă, mai rârâită, mie așa îmi suna în urechi.
-Când era ziua unuia din copii apăreau și ei, măcar să vă salute?
-Nu. Chiar dacă erau în casă acolo, ei petreceau separat.În adolescență ne lăsau pe noi în pace și ei își chemau oamenii politici care erau atunci în grații. Pe tata nu-l prea chemau, doar când era mai tânăr a fost. După aia, avea alte idei și nu-l mai agreeau așa tare.
-Se temea Ceaușescu de tatăl dvs? Știu că în ultima sedință a C.P.Ex. din decembrie 89, a întrebat, "îl vreți pe Mizil în locul meu”? Suna ca o amenințare...
-Aia e altă poveste. Tata se prinsese că e de rău și nu a vrut să se ducă la sedința aia, l-au luat ăia din Direcția 5 mai pe sus. A ajuns mai târziu, Ceaușescu, cum era bănuitor a crezut că tata e implicat în ceva, mai ales că-l protejase pe Iliescu mult timp. Tata îi apărase și pe Iliescu și pe Trofin.
-Pe Iliescu l-ați cunoscut înainte de 89?
-Cum să nu...îi spuneam unchiule, venea frecvent pe la noi.
-Tatăl dvs oricum era atipic față de prostălăii strânși de Ceaușescu...
-Nici ăia nu erau complet imbecili, s-au apărat bine la proces, au zis că n-au știu nimic. Postelnicu o tot dădea că a răspuns de pompieri, porumbei și nu știu ce găini. Unii ca Ursu și Dăscălescu, oamenii rușilor, au scăpat de proces.
-Pe Valentin și Zoe de ce îi controlau părinții în viața privată? Ei nu aveau ca Nicu veleități să ia puterea...Ei l-au despărțit de Iordana pe Valentin?
-Nu dom’le, s-a despărțit singur. Asta nu înseamnă că nu le-a convenit și lor, că nu puteau să-i sufere pe ăia de dinainte, cu rușii, cum era tatăl Iordanei. Dar Valentin și Iordana au rămas în relații cu bune. Cu Zoe știu că a fost o problemă cu un doctor de la Cluj, care era ungur. El era așa, mai naționalist.
-Sar dintr-una în alta. E adevărat că v-ați făcut clește și ați amenințat că-l împușcați pe Ceaușescu fiindcă nu vă lăsa să vă dați cu o barcă cu motor, la Snagov?
-Nu, dom’le, e un zvon lansat de nu știu cine, l-am auzit și eu. Îmi plăcea prea tare viața ca să risc să merg la pușcărie.
Clona Ceaușeascăi
-Intru într-o zonă intimă a familiei Mizil. De ce s-a opus așa tare Leana la relația surorii dvs cu Nicu?
-Sincer cred că ea ar fi vrut să-i dea lui Nicu o femeie după chipul și asemănarea ei, același model. Dacă ați văzut, Poliana semăna cu ea și fizic. Nicu nu a înghițit-o niciodată pe aia, băgată pe gât. Dar de aici până la basmele javrei, că i-a pus el pistolul în cap, e distanță lungă. Aia era disperată să-l ia, să ajungă cineva. Cum să o ia cineva cu forța pe aia?! Ziceai că e dezgropată de trei zile, cu cocul ăla în cap.
-De ce avea succes la femei Nicu? Le făcea capul mare? Le lua pe unele pe sus, cum spune Pacepa?
-Era destul de timid. Le dădea cu poezii, curte fină. Am înțeles că era și bine dotat. Pacepa mănâncă ăl mai mare căcat. Cartea aia a lui e o mare minciună, nu înțeleg de ce a scos-o așa de aiurea.
-Nu se pișa Nicu pe stridii la chefuri?
-Nu dom’le, nici pomeneală! Pacepa mai zicea că Elena umbla lejer prin casă...aiurea. Eu am văzut-o doar îmbrăcată până în gât și pe plajă.
Pe bere
-Cum arăta reședința lor de la Snagov?
-Destul de modest. Știu că bătrânului îi plăcea să stea la o masă mică, din asta, populară. Mâncau bucătărie românească și bea un vin de Sâmburești, roșu. Mâncau afară, îi plăcea să joace volei și popice, cărți. Era pătimaș când pierdea la jocuri. Nicu îl moștenise, avea boala să câștige și el.
-Era Nicu mare cartofor? Juca jocuri de noroc?
-Cred că-s multe fabulații pe tema asta. Pleșiță care e senil a spus aia cu herghelia, cu Triță. Am stat zi de zi cu el în casă 18 ani și nu era bolnav cu astea. Nu juca nici barbut, nici table nici copcică pe bani. La munte, jucam popice pe câte o ladă-două de bere.
-Irinel Columbeanu era în gașcă cu dvs, Nicu, Mădălin Voicu și ceilalți?
-He, acum zice că a fost dizident. Ăsta zice acum că n-a avut voie să lucreze. Era dizident cu piscină, cinematograf în vilă, jacuzzi și duș scoțian. Se și omora ăsta cu munca, îmi e scârbă. Mai venea la mare, la munte cu noi, datorită lu’ tacsu’.
-Vă fila Securitatea?
-Da, 24 din 24, datorită relațiilor cu Nicu. Au spart un grup mai mare cu Nicu și alții, cu care făceam chefuri la Pescăruș.I-au amenințat pe unii că îi iau pentru parazitism și alte și au spart gașca.
-Pe Jean Maurer l-au luat pentru deținere ilegală de valută?
-N-a fost mare lucru. El și cu un amic, Sașa Marinescu, au vrut să meargă de la mare, unde eram toți, la bulgari să ia cafea și băutură. I-au luat la graniță, m-am dus eu și i-am scos după câteva ore. Eram la mare, la Neptun, în vilele alea speciale. Erau condiții bune, prin gospodăria de partid, găseam aproape orice de băut sau de mâncare. Ne plăceau whisky-urile cu etichetă neagră, Johnie Walker
-Nicu a fost exilat la Sibiu ca să se calmeze?
-Nu cred. Eu spun că era o etapă în pregătirea sa pentru șefia PCR, Sibiul era un județ greu, cu minorități. În perioada aia nu l-am vizitat, ne mai vedeam doar în București, întâmplător. Era normal pentru un prim-secretar să nu mai stea să bea până-n zori cu noi.
-Nepoții lui Dej erau în gașcă cu dvs?
-Da, am crescut cu Ghiță, Sanda și Mândra, nepoții lui înfiați.
-Dvs sunteți înfiat ?
-Hă, hă! De unde să știu?! Noi eram șase, trei înfiați și trei buni, dar nici azi nu știm care de unde e, nu ne-a spus nimeni niciodată. Eu cred că-s dintre cei buni, semăn la mâini, la astea, cu ai mei. Mai puțin la minte, cred.
-Ați avut boala mașinilor?
-Da. În primii ani ai lui Ceaușescu puteai să faci rost de orice. Am avut Mercedes 220 decapotabil, ca James Bond, un Jaguar, alții aveau BMW sau Jeep. Erau doar în uzul nostru, proprietatea statului. Mai târziu nu am mai avut mașini străine.Cred că ne veneau cu microfoane incluse. În anii 80 erau numai Dacii și Renault16. Și Nicu avea un căcat d’ăsta și un Audi primit cadou de la fabrică.
-E adevărat că Nicu a omorât cu mașina o fată?
-Nu, din câte știu a fost vorba de altcineva, un ofițer care a lovit o fată la Aviatorilor și s-a forțat după 1989 să iasă Nicu vinovat.
-Cum stătea Nicu la pușcărie? În ce condiții?
-Era simpatizat și de deținuți și de polițai, care aveau mare grijă de el. Era și Fane Spoitoru acolo, care a devenit prietenul nostru. Pușcăriașii îl iubeau pentru decretele lui tat’său. La anchetă fusese mai rău, mi-a spus că îi puneau într-una caseta cu execuția lui Ceaușescu, ca să-l streseze. Tăietura aia de la revoluție, boala de dinainte și șocurile psihice i-au grăbit moartea. El voia să se pună la dispoziția lui Iliescu, atunci când a venit la București. Singurii care l-au ajutat dintre prietenii lui importanți au fost sportivii, Lăcătuș, Hagi, Gino Iorgulescu. Și el și Valentin au ajutat foarte mult Steaua. Valentin l-a adus pe Hagi acolo.
-Pe un alt personaj, considerat fiul adoptiv al lui Ion Iliescu, Mihai Bujor Sion, îl știați?
-E o lepră profesionistă. Cât a fost tata pe cai mari se dădea fiul lui, apoi al lui Iliescu.
-Ce ați simțit când l-ați văzut pe Nicu adus cu alai la televiziune, în 1989? Chiar i-a ars Tatulici o palmă?
-A fost un moment groaznic, mi s-a derulat copilăria și tinerețea prin fața ochilor. Am auzit și eu și cred că e adevărat că Tatulici, care e un nimeni i-a ars una. Tocmai el, care suna peste tot înainte să amenințe cu Nicu. Nu înțeleg de ce-l mai bagă lumea în seamă pe omul ăsta. După aia l-au ținut toată noaptea acolo, așa tăiat cum era. Românii nu știu de ce nu se opun la dinastii, uite ce e cu fata lui Băsescu acum, e mai rău ca la Nicu, morții mamii ei de treabă. Iartă-mă, da’s nervos pe toți pro-băsescienii ăștia care-i ridică osanale președintelui. Vin toți analiștii lu’ nămol care le știu pe toate, de la cenzurat la tenis și laudă iubiții conducători.
-Sunteți și dvs om de afaceri...Cum vă explicați că majoritatea elitelor economice de după 90 provin din zona nomenclaturii PCR și UTC sau din Securitate? Copos, Puiu Popoviciu, frații Păunescu...
-Popoviciu era ginerele cui era, da’ era și shop-ist. Copos era bine instruit. Unii au reușit, alții nu. Ăia de la Costinești știau afaceri. Alții din mediul nostru ca Gyuri Fazekaș sunt săraci. Eu unul sunt doar un om mediu. Am o cârciumă în București, una la mare și nevastă-mea o firmă de cattering. Îi și ajut pe unii dintre noi care au ajuns rău. Oricum am noroc că nu am murit de ciroză și am căzut în picioare tot timpul. Am încercat 20-30 de combinații până la asta. Cred că fac parte din clasa de mijloc.
"Nebunul‘‘ din sânul nomenclaturii
de Toma Roman jr
"Nebunul‘‘ din sânul nomenclaturii
Serghei Niculescu-Mizil este fiul unuia dintre membrii de vârf ai nomenclaturii PCR. Fire boemă, el nu a avut până în 1989 acces direct la putere, dar s-a învârtit în mediile ei. Cu toate că, după diplomă, e artist plastic, acum a ajuns om de afaceri. A acceptat să stăm de vorbă cum se distra împreună cu prietenul său Nicu Ceaușescu în anii "comunismului biruitor‘‘.
Jurnalul Național: Pe unde chefuiați în anii 60? Știu că în perioada aia erau și niște cârciumi de noapte...mergeați la ele sau făceați chefuri p-acasă?
Serghei Mizil: Și, și. Noi aveam și vile la Snagov, mergeam și la mare și la munte și prin cârciumi, care țineau deschis până târziu.
-Vă vedeați numai cu copii de nomeclaturiști sau mai cooptați și "civili”?
-Apăreau și actori, sportivi ba chiar și oameni mai descurcăreți, care făceau de pe atunci tot felul de afaceri și aveau bani...era lume destul de amestecată.
-Pe Nicu nu-l caftea mă-sa că umbla într-un mediu "nesănătos”?
-He, he, din câte știu eu, nu, nu apărea mă-sa să-l ia...Ea a vrut să-i controleze viața ceva mai târziu, când voia să-i dea un anumit traseu politic. Atunci a zis că noi prietenii lui nu suntem un mediu propice și a încercat să-l scoată dintre noi.
-Din câte știu, Nicu era un tip de chef, îi plăcea viața, nu voia mari griji, deci în opinia mea nu era neapărat bun de politician.De ce li se pusese pata alor lui să facă o dinastie comunistă?
-E greu de spus, nu știu ce era în capul bătrânului, dar ea încerca să-l împingă pe drumul ăsta. La început cred că Nicu nu a vrut să o ia în direcția asta, dar până la urmă acceptase. El se născuse puternic, deci nu cred că suferea de beția puterii. El era bine pregătit la fizică, eu zic că studiase pe bune. A fost și profesor la liceu. Poate era mai bine să fi mers pe drumul ăsta, dar când ți se bagă ceva în cap de mic...
-Dvs. de ce nu v-ați băgat cu el în UTC?
-Eu nu am fost nici membru de partid. Aveam părul mare, îmi plăceau chefurile. Dacă te băgai acolo trebuia să te supui unor rigori, să nu divorțezi, de exemplu, să umbli îmbrăcat la costum. Eu nu voiam să mă înregimentez, nu mi-a plăcut niciodată politica, nici acum nu-s membru în vreun partid. E adevărat, atunci nu aveai avantajele de acum, dacă te bagi în politică.
-Chiar, că ați adus vorba de avantaje...ce însemna lux pentru dumneavoastră?
-Aveam vilă la Snagov, aveam o Dacie mai specială cu număr mic și nu se luau milițienii de mine. Astea erau avantajele mele, mâncam de la o casă de comenzi mai specială, unde găseai whisky de multe feluri, țigări mai bune. Astea se datorau funcțiilor părinților. Aveam un magazin, la început, pe strada Varșovia, unde ăia din Biroul Politic puteau să comande orice și Rolex și Merțane. În ultimii ani se duseseră și o parte din avantajele astea, Ceaușescu voia să facă economii.
Muzică rârâită
-Ați fost pe la el prin casă...Se spune că era infelxibil, că nu avea sensibiltăți...
-Acasă avea și el anumite sensibilități. Asculta romanțe și muzică d-asta oltenescă, mai rârâită, mie așa îmi suna în urechi.
-Când era ziua unuia din copii apăreau și ei, măcar să vă salute?
-Nu. Chiar dacă erau în casă acolo, ei petreceau separat.În adolescență ne lăsau pe noi în pace și ei își chemau oamenii politici care erau atunci în grații. Pe tata nu-l prea chemau, doar când era mai tânăr a fost. După aia, avea alte idei și nu-l mai agreeau așa tare.
-Se temea Ceaușescu de tatăl dvs? Știu că în ultima sedință a C.P.Ex. din decembrie 89, a întrebat, "îl vreți pe Mizil în locul meu”? Suna ca o amenințare...
-Aia e altă poveste. Tata se prinsese că e de rău și nu a vrut să se ducă la sedința aia, l-au luat ăia din Direcția 5 mai pe sus. A ajuns mai târziu, Ceaușescu, cum era bănuitor a crezut că tata e implicat în ceva, mai ales că-l protejase pe Iliescu mult timp. Tata îi apărase și pe Iliescu și pe Trofin.
-Pe Iliescu l-ați cunoscut înainte de 89?
-Cum să nu...îi spuneam unchiule, venea frecvent pe la noi.
-Tatăl dvs oricum era atipic față de prostălăii strânși de Ceaușescu...
-Nici ăia nu erau complet imbecili, s-au apărat bine la proces, au zis că n-au știu nimic. Postelnicu o tot dădea că a răspuns de pompieri, porumbei și nu știu ce găini. Unii ca Ursu și Dăscălescu, oamenii rușilor, au scăpat de proces.
-Pe Valentin și Zoe de ce îi controlau părinții în viața privată? Ei nu aveau ca Nicu veleități să ia puterea...Ei l-au despărțit de Iordana pe Valentin?
-Nu dom’le, s-a despărțit singur. Asta nu înseamnă că nu le-a convenit și lor, că nu puteau să-i sufere pe ăia de dinainte, cu rușii, cum era tatăl Iordanei. Dar Valentin și Iordana au rămas în relații cu bune. Cu Zoe știu că a fost o problemă cu un doctor de la Cluj, care era ungur. El era așa, mai naționalist.
-Sar dintr-una în alta. E adevărat că v-ați făcut clește și ați amenințat că-l împușcați pe Ceaușescu fiindcă nu vă lăsa să vă dați cu o barcă cu motor, la Snagov?
-Nu, dom’le, e un zvon lansat de nu știu cine, l-am auzit și eu. Îmi plăcea prea tare viața ca să risc să merg la pușcărie.
Clona Ceaușeascăi
-Intru într-o zonă intimă a familiei Mizil. De ce s-a opus așa tare Leana la relația surorii dvs cu Nicu?
-Sincer cred că ea ar fi vrut să-i dea lui Nicu o femeie după chipul și asemănarea ei, același model. Dacă ați văzut, Poliana semăna cu ea și fizic. Nicu nu a înghițit-o niciodată pe aia, băgată pe gât. Dar de aici până la basmele javrei, că i-a pus el pistolul în cap, e distanță lungă. Aia era disperată să-l ia, să ajungă cineva. Cum să o ia cineva cu forța pe aia?! Ziceai că e dezgropată de trei zile, cu cocul ăla în cap.
-De ce avea succes la femei Nicu? Le făcea capul mare? Le lua pe unele pe sus, cum spune Pacepa?
-Era destul de timid. Le dădea cu poezii, curte fină. Am înțeles că era și bine dotat. Pacepa mănâncă ăl mai mare căcat. Cartea aia a lui e o mare minciună, nu înțeleg de ce a scos-o așa de aiurea.
-Nu se pișa Nicu pe stridii la chefuri?
-Nu dom’le, nici pomeneală! Pacepa mai zicea că Elena umbla lejer prin casă...aiurea. Eu am văzut-o doar îmbrăcată până în gât și pe plajă.
Pe bere
-Cum arăta reședința lor de la Snagov?
-Destul de modest. Știu că bătrânului îi plăcea să stea la o masă mică, din asta, populară. Mâncau bucătărie românească și bea un vin de Sâmburești, roșu. Mâncau afară, îi plăcea să joace volei și popice, cărți. Era pătimaș când pierdea la jocuri. Nicu îl moștenise, avea boala să câștige și el.
-Era Nicu mare cartofor? Juca jocuri de noroc?
-Cred că-s multe fabulații pe tema asta. Pleșiță care e senil a spus aia cu herghelia, cu Triță. Am stat zi de zi cu el în casă 18 ani și nu era bolnav cu astea. Nu juca nici barbut, nici table nici copcică pe bani. La munte, jucam popice pe câte o ladă-două de bere.
-Irinel Columbeanu era în gașcă cu dvs, Nicu, Mădălin Voicu și ceilalți?
-He, acum zice că a fost dizident. Ăsta zice acum că n-a avut voie să lucreze. Era dizident cu piscină, cinematograf în vilă, jacuzzi și duș scoțian. Se și omora ăsta cu munca, îmi e scârbă. Mai venea la mare, la munte cu noi, datorită lu’ tacsu’.
-Vă fila Securitatea?
-Da, 24 din 24, datorită relațiilor cu Nicu. Au spart un grup mai mare cu Nicu și alții, cu care făceam chefuri la Pescăruș.I-au amenințat pe unii că îi iau pentru parazitism și alte și au spart gașca.
-Pe Jean Maurer l-au luat pentru deținere ilegală de valută?
-N-a fost mare lucru. El și cu un amic, Sașa Marinescu, au vrut să meargă de la mare, unde eram toți, la bulgari să ia cafea și băutură. I-au luat la graniță, m-am dus eu și i-am scos după câteva ore. Eram la mare, la Neptun, în vilele alea speciale. Erau condiții bune, prin gospodăria de partid, găseam aproape orice de băut sau de mâncare. Ne plăceau whisky-urile cu etichetă neagră, Johnie Walker
-Nicu a fost exilat la Sibiu ca să se calmeze?
-Nu cred. Eu spun că era o etapă în pregătirea sa pentru șefia PCR, Sibiul era un județ greu, cu minorități. În perioada aia nu l-am vizitat, ne mai vedeam doar în București, întâmplător. Era normal pentru un prim-secretar să nu mai stea să bea până-n zori cu noi.
-Nepoții lui Dej erau în gașcă cu dvs?
-Da, am crescut cu Ghiță, Sanda și Mândra, nepoții lui înfiați.
-Dvs sunteți înfiat ?
-Hă, hă! De unde să știu?! Noi eram șase, trei înfiați și trei buni, dar nici azi nu știm care de unde e, nu ne-a spus nimeni niciodată. Eu cred că-s dintre cei buni, semăn la mâini, la astea, cu ai mei. Mai puțin la minte, cred.
-Ați avut boala mașinilor?
-Da. În primii ani ai lui Ceaușescu puteai să faci rost de orice. Am avut Mercedes 220 decapotabil, ca James Bond, un Jaguar, alții aveau BMW sau Jeep. Erau doar în uzul nostru, proprietatea statului. Mai târziu nu am mai avut mașini străine.Cred că ne veneau cu microfoane incluse. În anii 80 erau numai Dacii și Renault16. Și Nicu avea un căcat d’ăsta și un Audi primit cadou de la fabrică.
-E adevărat că Nicu a omorât cu mașina o fată?
-Nu, din câte știu a fost vorba de altcineva, un ofițer care a lovit o fată la Aviatorilor și s-a forțat după 1989 să iasă Nicu vinovat.
-Cum stătea Nicu la pușcărie? În ce condiții?
-Era simpatizat și de deținuți și de polițai, care aveau mare grijă de el. Era și Fane Spoitoru acolo, care a devenit prietenul nostru. Pușcăriașii îl iubeau pentru decretele lui tat’său. La anchetă fusese mai rău, mi-a spus că îi puneau într-una caseta cu execuția lui Ceaușescu, ca să-l streseze. Tăietura aia de la revoluție, boala de dinainte și șocurile psihice i-au grăbit moartea. El voia să se pună la dispoziția lui Iliescu, atunci când a venit la București. Singurii care l-au ajutat dintre prietenii lui importanți au fost sportivii, Lăcătuș, Hagi, Gino Iorgulescu. Și el și Valentin au ajutat foarte mult Steaua. Valentin l-a adus pe Hagi acolo.
-Pe un alt personaj, considerat fiul adoptiv al lui Ion Iliescu, Mihai Bujor Sion, îl știați?
-E o lepră profesionistă. Cât a fost tata pe cai mari se dădea fiul lui, apoi al lui Iliescu.
-Ce ați simțit când l-ați văzut pe Nicu adus cu alai la televiziune, în 1989? Chiar i-a ars Tatulici o palmă?
-A fost un moment groaznic, mi s-a derulat copilăria și tinerețea prin fața ochilor. Am auzit și eu și cred că e adevărat că Tatulici, care e un nimeni i-a ars una. Tocmai el, care suna peste tot înainte să amenințe cu Nicu. Nu înțeleg de ce-l mai bagă lumea în seamă pe omul ăsta. După aia l-au ținut toată noaptea acolo, așa tăiat cum era. Românii nu știu de ce nu se opun la dinastii, uite ce e cu fata lui Băsescu acum, e mai rău ca la Nicu, morții mamii ei de treabă. Iartă-mă, da’s nervos pe toți pro-băsescienii ăștia care-i ridică osanale președintelui. Vin toți analiștii lu’ nămol care le știu pe toate, de la cenzurat la tenis și laudă iubiții conducători.
-Sunteți și dvs om de afaceri...Cum vă explicați că majoritatea elitelor economice de după 90 provin din zona nomenclaturii PCR și UTC sau din Securitate? Copos, Puiu Popoviciu, frații Păunescu...
-Popoviciu era ginerele cui era, da’ era și shop-ist. Copos era bine instruit. Unii au reușit, alții nu. Ăia de la Costinești știau afaceri. Alții din mediul nostru ca Gyuri Fazekaș sunt săraci. Eu unul sunt doar un om mediu. Am o cârciumă în București, una la mare și nevastă-mea o firmă de cattering. Îi și ajut pe unii dintre noi care au ajuns rău. Oricum am noroc că nu am murit de ciroză și am căzut în picioare tot timpul. Am încercat 20-30 de combinații până la asta. Cred că fac parte din clasa de mijloc.
Sursa
