Hai noroc la toata lumea.
Sunt convins ca multi dintre voi au fost deja in peninsula Gallipoli, in drum spre coastele vestice sau sudice ale Turciei.
Insa n-am vazut sa fi fost cineva in sudul sau vestul peninsulei.
Sau cel putin asa a rezultat dupa ce am folosit functia search.
Ca sa nu o mai lungim aiurea.
Saptamana trecuta, vineri si sambata am fost pe acolo.
Imi doream de ceva vreme sa vad si eu locurile astea, unde s-au trosnit destul de rau, in 1915, pe de o parte turcii, iar pe de alta parte, englezii, francezii, australienii, neo-zeelandezi plus niste senegalezi si cativa indieni.
Acum, zona este plina de cimitire militare si diverse monumente care amintesc de Campania de la Gallipoli.
Plus turci care vand suveniruri si bauturi non-alcoolice.
Pe scurt, ideea a fost simpla: Churchill, care pe atunci era un fel de ministrul al marinei (Primul Lord al Amiralitatii) a venit cu ideea fortarii stramtorilor Dardanele si Bosfor, pentru a cuceri Constantinopolul si a scoate imperiul Otoman din razboi.
Iniatial s-a mers pe idee unei operatiuni navale, insa turcii au minat stramtoarea Dardanele, cateva nave aliate s-au scufundat si aliatii si-au schimbat tactica.
Au optat pentru o debarcare in peninsula.
Nici asta n-a mers datorita opozitiei turcilor. Un fel de Marasesti de-al lor.
Aici s-au afirmat, pe de o parte Ataturk (era comandantul unui sector de front) iar pe de alta parte, australienii si neo-zeelandezii, care luptau sub denumirea de ANZAC (Australia and New Zeeland Army Corps).
Acum, peninsula este loc de pelerinaj pentru baietii din emisfera sudica, aici considera ei ca s-au afirmat ca natiuni de sine statatoare.
Exista chiar si ANZAC Day (25 aprilie), in care se comemoreaza data de 25 aprilie 1915, ziua in zori careia a avut loc debarcarea intr-un golf din vestul peninsului, care azi se numeste ANZAC Cove (ANZAC Coyu in turca).
ANZAC Day se sarbatoreste atat in Turcia, (cand australienii si neo-zeelandezii vin cu zecile de mii), cat si in Australia si Noua Zeelanda, unde, din cate am inteles eu, este o sarbatoare destul de importanta.
Despre Ataturk nu mai trebuie sa vorbesc ca se stie cine a fost si ce a facut.
Am ajuns vineri dupa amiaza la Eceabat, unde aveam deja cazarea rezervata la un hostel, chiar langa debarcader.
Dupa ce m-am cazat am luat ferryboat-ul pana la Canakkale.
2 lire biletul si 0,5 lire ceaiul. Delicios, turcesc, original, de care imi era dor.
[attachmentid=1627666090]
Cam asa arata stamatoarea Dardanele, vazuta de de ferryboat.
Nord
[attachmentid=1627666091]
Sud
[attachmentid=1627666092]
Ferryboat-ul este cate unul la fiecare ora in timpul zilei si mai sunt vreo 3 in timpul noptii.
Vara am inteles ca freceventa este la 30 de min. in timpul zilei.
Mi s-a parut interesant autobuzul asta, care cred ca mai avea vreo 10 cm pana in tavanul ferryboat-ului.
[attachmentid=1627666093]
Spre sud, la iesirea in Marea Egee era mai senin.
[attachmentid=1627666094]
Traversarea stramtorii dureaza cam 25-30 de min.
La plecarea ferryboat-ului se face un anunt in turca si engleza, prin care pasagerii sunt atentionati ca fumatul este interzis, insa nu prea tine nimeni cont de el.
Asa ca am fumat si eu o tigara, sa intre ceaiul mai bine.
Dupa ce am coborat de pe ferryboat, am luat-o imediat la dreapta, spre muzeul naval, trecand pe langa pompierii navali.
[attachmentid=1627666095]
Muzeul este un parc destul de mare, unde sunt expuse in aer liber obiecte specifice, cum ar fi tunuri, torpile sau mine marine.
Ancora asta mi s-a parut intersanta
[attachmentid=1627666096]
Si explicatia.
[attachmentid=1627666097]
Intrarea este gratis, iar obiectele din magazinul muzeului au niste preturi foarte mici.
Adica un magnet de frigider, subtire si cu o poza pe el costa 0,75 lire.
Ideal pentru cadou de adus prietenilor.
Dupa ce am terminat vizita la muzeu, m-am dus direct la o kebabarie pe langa care trecusem inainte, cu gandul de a manca un kebab de oaie, ca doar eram in Turcia.
Aici, surpriza, pentru ca nu avea decat de pui.
Nu m-am ingrijorat, am crezut ca gasesc la urmatoarea, insa nimic.
Am constatat ca turcii au luat-o razna si nu mai mananca oaie, pentru ca nici la carciumile din Eceabat nu aveau oaie, numai pui si vita.
Pana la urma mi-a luat un kebab de pui si udat cu niste ayran a fost bun. Dar n-a fost de oaie.
Dupa kebab, m-am mai plimbat aiurea prin oras, fara nici o tinta anume.
Am mai mancat niste castane prajite, facute pe marginea strazii de un turc batran, care dupa ce mi-a dat punga de castane (2 lire), mi-a spus, cu zambetul pana la urechi “Thank you”.
Ma asteptam ca Canakkale sa fie un orasel mic si neinteresant, insa nu este deloc asa.
Orasul mi s-a parut cochet, animat, curat, plin de viata, cu oameni bine imbracati pe strada si o gramada de magazine.
Nu mi s-a parut sa difere prea mult de Istanbul, (pastrand proportiile),
In schimb, mi s-a parut a fi mult peste Edirne, care fara nici un fel de gluma, mi s-a parut un targ prafuit si uitat de lume, cand l-am vazut, in noiembrie 2008.
Inainte de a ma urca pe ferryboat sa ma intorc la Eceabat, am vazut calul din Troia.
Cel din filmul cu Brad Pitt, nu cel de la cetatea Troia..
Cel putin asa spun turcii, deoarece langa cal, este o placa pe care scria ca asta este calul original din film si ca se afla la Canakkale din septembrie 2004.
Din filmul cu Brad Pitt, ca sa inteleaga toata lumea ce cal vede.
Scuze pentru poza, dar deja era intuneric afara.
[attachmentid=1627666098]
La Eceabat m-am mai plimbat putin pe malul marii, si spre dezamagirea mea (dupa cum am mai spus) am mancat o frigaruie de pui, in carciuma unui turc care era identic cu Bashar al Assad (presedintele Siriei), doar ca nu era la fel de inalt si era putin mai gras.
Doua baclavale la desert si doua pahare de vin au incheiat ziua.
Full Version: Peninsula Gallipoli
Despre "incidentul Gallipoli" nu ai gasit ceva urme? 
Chiar interesant Multumesc pentru explicatii si poze Bravos
Multumesc pentru explicatii si poze Bravos
@ bogdanelkva
Am gasit, cum sa nu.
Carnea de oaie care a disparut, cred ca se datoreaza incidentului Gallipoli.
Adica m-am dus pana acolo sa mananc si eu un kebab de oaie, din ala original de la mama lui si oha, am mancat de pui.
@ cmandrei
Cu placere.
Vine si continuarea.
<span class='edit'>21 Oct 2010, 15:15:</span>
Sambata 16.10.2010
Partea I-a.
Micul dejun a fost OK (doua feluri de masline, branza, rosii, mere, castraveti, paine, gem).
Aveai de unde alege.
Mai nasol a fost ca in loc de unt era margarina, iar cafea nu exista, decat ness.
Din Eceabat, am luat-o putin spre nord, vreo 2 km, pana se ajunge intr-o intr-un sens giratoriu, unde se face stanga, directia Kabatepe.
Prima oprire a fost la centrul de informare si documentare, cel mai important din zona, dupa cum spun turcii.
Aici, exista o mica sala de muzeu, o sala de proiectie, cofetarie, parca o biblioteca si un magazin.
Avand in vedere ca sezonul turistic se terminase, mai era deschisa doar mica sala de muzeu.
Aici, cel mai interesant este o macheta a peninsulei, la scara desul de mare (adica te plimbi in jurul ei) unde sunt punctate toate locurile importante.
Dupa centrul de informare, am continuat spre vest, directia Kabatepe.
Inainte de a ajunge la Kabatepe, alta intersectie, unde se face dreapta, pentru obiectivele localizate la nord de linia imaginara Eceabat – Kabatepe.
Din Kabatepe se iar ferryboat-ul catre insula Gokceada, una dintre cele doua insule pe care Turcia le mai are in marea Egee (alaturi de Bozcada), restul insulele apartinand Greciei.
Era in plan sa ajung si pe Gokceada, insa n-am reusit.
Nu-i nimic, insula nu pleaca nicaieri, am un motiv in plus sa ma intorc in zona.
Revenind la peninsula, primul cimitir pe care l-am vazut, se numea Shrapnel Valley, unde majoritatea celor ingropati aici erau australieni.
[attachmentid=1627666245]
Ceea ce se vede in poza de mai sus, se numeste in engleza “Stone of Remembrance”.
Din ce am inteles eu, fara sa am pretentia ca am dreptate:
Piatra asta ar exista in toate cimitirele militare, din primul si al doilea razboi modial, care contin cel putin 1000 de soldati ingropati, apartinand statelor din Commonwealth.
Inscriptia de pe piatra apartine lui Rudyard Kipling, si deriva dintr-un citat biblic. Kipling insusi s-a implicat in construirea acestor cimitire, avand un fiu care a murit in primul razboi mondial.
Forma s-a dorit a fi una abstracta si ar simboliza un altar sau un sarcofag, fara a face vreo diferenta intre diversele confesiuni religioase.
Cateva pietre funerare, cu epitafuri care mi s-a parut interesante.
[attachmentid=1627666246]
[attachmentid=1627666247]
Imediat se ajunge la ANZAC Cove.
[attachmentid=1627666249]
Aici au debarcat, la 25.04.1915 australienii si neo-zeelandezii, se pare ca dintr-o gresala de orientare, deoarece debaracarea era planuita undeva mai la sud.
Tot aici, la fiecare 25 aprilie, se aduna cu zecile de mii baietii din emisefera sudica pentru a-si comemora eroii si, dupa cum spun ei, pentru a da continuitate legendei ANZAC, nascuta chiar in zona asta.
Dupa cum scrie in Lonely Planet, se pare ca turcii au inceput sa faca apeluri discrete ca australienii si neo-zeelandezii sa mai stea si pe la ei pe acasa pe 25 aprilie, si sa vina oricand altcandva in timpul anului, deoarece infrastructura peninsulei nu poate prealua atata puhoi de lume dintr-o data.
Tot aici, la un moment dat a aparut un turc cu o duba si imediat si-a expus marfa pe care o avea de vanzare: sepci, tricouri, bluze (toate cu inscriptii australiene) plus niste carti si harti.
Am luat si eu de la el o harta.
Pana aici nimic deosebit, in afara de faptul ca, dupa ce turcul a aflat de unde sunt, conversatia a avut loc in romana, pe care turcul o vorbea destul de bine.
Cam asa arata zona din lateral.
[attachmentid=1627666250]
Australienii si neo-zeelandezi la malul marii, incercand sa-i casapeasca pe turcii care se aflau in varful dealurilor de langa tarm.
Cuvintele lui Ataturk. Comentariile nu au rost. Doar ca am inteles ca un monument similar ar exista si la Auckland, in Noua Zeelanda.
[attachmentid=1627666251]
Am gasit, cum sa nu.
Carnea de oaie care a disparut, cred ca se datoreaza incidentului Gallipoli.
Adica m-am dus pana acolo sa mananc si eu un kebab de oaie, din ala original de la mama lui si oha, am mancat de pui.
@ cmandrei
Cu placere.
Vine si continuarea.
<span class='edit'>21 Oct 2010, 15:15:</span>
Sambata 16.10.2010
Partea I-a.
Micul dejun a fost OK (doua feluri de masline, branza, rosii, mere, castraveti, paine, gem).
Aveai de unde alege.
Mai nasol a fost ca in loc de unt era margarina, iar cafea nu exista, decat ness.
Din Eceabat, am luat-o putin spre nord, vreo 2 km, pana se ajunge intr-o intr-un sens giratoriu, unde se face stanga, directia Kabatepe.
Prima oprire a fost la centrul de informare si documentare, cel mai important din zona, dupa cum spun turcii.
Aici, exista o mica sala de muzeu, o sala de proiectie, cofetarie, parca o biblioteca si un magazin.
Avand in vedere ca sezonul turistic se terminase, mai era deschisa doar mica sala de muzeu.
Aici, cel mai interesant este o macheta a peninsulei, la scara desul de mare (adica te plimbi in jurul ei) unde sunt punctate toate locurile importante.
Dupa centrul de informare, am continuat spre vest, directia Kabatepe.
Inainte de a ajunge la Kabatepe, alta intersectie, unde se face dreapta, pentru obiectivele localizate la nord de linia imaginara Eceabat – Kabatepe.
Din Kabatepe se iar ferryboat-ul catre insula Gokceada, una dintre cele doua insule pe care Turcia le mai are in marea Egee (alaturi de Bozcada), restul insulele apartinand Greciei.
Era in plan sa ajung si pe Gokceada, insa n-am reusit.
Nu-i nimic, insula nu pleaca nicaieri, am un motiv in plus sa ma intorc in zona.
Revenind la peninsula, primul cimitir pe care l-am vazut, se numea Shrapnel Valley, unde majoritatea celor ingropati aici erau australieni.
[attachmentid=1627666245]
Ceea ce se vede in poza de mai sus, se numeste in engleza “Stone of Remembrance”.
Din ce am inteles eu, fara sa am pretentia ca am dreptate:
Piatra asta ar exista in toate cimitirele militare, din primul si al doilea razboi modial, care contin cel putin 1000 de soldati ingropati, apartinand statelor din Commonwealth.
Inscriptia de pe piatra apartine lui Rudyard Kipling, si deriva dintr-un citat biblic. Kipling insusi s-a implicat in construirea acestor cimitire, avand un fiu care a murit in primul razboi mondial.
Forma s-a dorit a fi una abstracta si ar simboliza un altar sau un sarcofag, fara a face vreo diferenta intre diversele confesiuni religioase.
Cateva pietre funerare, cu epitafuri care mi s-a parut interesante.
[attachmentid=1627666246]
[attachmentid=1627666247]
Imediat se ajunge la ANZAC Cove.
[attachmentid=1627666249]
Aici au debarcat, la 25.04.1915 australienii si neo-zeelandezii, se pare ca dintr-o gresala de orientare, deoarece debaracarea era planuita undeva mai la sud.
Tot aici, la fiecare 25 aprilie, se aduna cu zecile de mii baietii din emisefera sudica pentru a-si comemora eroii si, dupa cum spun ei, pentru a da continuitate legendei ANZAC, nascuta chiar in zona asta.
Dupa cum scrie in Lonely Planet, se pare ca turcii au inceput sa faca apeluri discrete ca australienii si neo-zeelandezii sa mai stea si pe la ei pe acasa pe 25 aprilie, si sa vina oricand altcandva in timpul anului, deoarece infrastructura peninsulei nu poate prealua atata puhoi de lume dintr-o data.
Tot aici, la un moment dat a aparut un turc cu o duba si imediat si-a expus marfa pe care o avea de vanzare: sepci, tricouri, bluze (toate cu inscriptii australiene) plus niste carti si harti.
Am luat si eu de la el o harta.
Pana aici nimic deosebit, in afara de faptul ca, dupa ce turcul a aflat de unde sunt, conversatia a avut loc in romana, pe care turcul o vorbea destul de bine.
Cam asa arata zona din lateral.
[attachmentid=1627666250]
Australienii si neo-zeelandezi la malul marii, incercand sa-i casapeasca pe turcii care se aflau in varful dealurilor de langa tarm.
Cuvintele lui Ataturk. Comentariile nu au rost. Doar ca am inteles ca un monument similar ar exista si la Auckland, in Noua Zeelanda.
[attachmentid=1627666251]
In 2006 cand am fost la Bodrum, am dormit o noapte la hotel ANZAC. Din pacate nu am ajuns la Gallipoli, caci am pierdut prea mult timp la Troia. Insa data viitoare nu ratez locurile alea.
@ Diac
Stiu hotelul ANZAC dar asta este in Canakkale.
Am trecut prin fata lui.
Du-te sa vezi locurile astea.
Eu zic ca merita.
Sambata 16.10.2010
Partea a II-a.
Inapoi cativa km spre Kabatepe, unde la o intesectie se face stanga, si se intra pe un drum mai ingust cu sens unic.
Mi-a placut ideea asta a turcilor cu sensul unic, pentru a se crea un circuit si a evita formarea de blocaje in trafic, atunci cand este sezon turistic.
Se spune despre Campania de la Gallipoli ca ar fi fost ultima confruntare intre gentelmani, sau, desi pare ciudat, un razboi luptat cu fair-play.
Un exemplu este stauia de mai jos:
[attachmentid=1627666281]
Povestea statuii, ar fi ca in timpul luptelor, un australian ranit urla de durere intre transee (no man’s land) si al un moment dat, un turc a scos steagul alb, lupta a incetat temporar, turcul l-a carat in brate, catre transeele australiene pe ranit, dupa care s-a intors la ai lui si lupta a continuat.
Sau cel putin asa mi-a povestit un australian care era pe acolo.
Tare cu australianul care mi-a povestit a fost, ca dupa ce a termina povestea, eu m-am departat vreo 2 pasi de el ca sa fac poza, iar cand m-am intors sa-l mai intreb ceva, deja omul se urca in autobuz.
Lone Pine, alt cimitir militar australian.
[attachmentid=1627666282]
Desi sezonul turistic teoretic se terminase, tot era plin de australieni in pelerinaj
Unul dintre cimitirele militare turcesti
[attachmentid=1627666283]
Ca tot vorbeam de fair-play:
[attachmentid=1627666284]
[attachmentid=1627666285]
Alta statuie interesanta, care la prima vedere nu prea ar avea ce sa caute intr-un cimitir militar.
[attachmentid=1627666289]
Am inteles ca ar fi vorba despre un veteran turc, care dupa multi ani, isi aduce nepoata sa vada locurile in care el a luptat.
Vedere spre sudul peninsulei Gallipoli.
[attachmentid=1627666290]
Zona comemorativa comuna pentru turci si neo-zeelandezi.
[attachmentid=1627666291]
Statuia il infatiseaza pe Ataturk, iar cele 3 ghiulele de la baza statuii (langa catarg) marcheaza locul in care Ataturk a fost lovit de o schija iar viata i-a fost salvata de ceasul de buzunar.
[attachmentid=1627666292]
Coloana de piatra de langa Ataturk este ridicata in memoria neo-zeelandezilor.
[attachmentid=1627666293]
Vedere spre nordul peninsulei Gallipoli.
[attachmentid=1627666294]
Cam asta a fost zona situate la nord de linia imaginara Eceabat – Kabatepe.
Stiu hotelul ANZAC dar asta este in Canakkale.
Am trecut prin fata lui.
Du-te sa vezi locurile astea.
Eu zic ca merita.
Sambata 16.10.2010
Partea a II-a.
Inapoi cativa km spre Kabatepe, unde la o intesectie se face stanga, si se intra pe un drum mai ingust cu sens unic.
Mi-a placut ideea asta a turcilor cu sensul unic, pentru a se crea un circuit si a evita formarea de blocaje in trafic, atunci cand este sezon turistic.
Se spune despre Campania de la Gallipoli ca ar fi fost ultima confruntare intre gentelmani, sau, desi pare ciudat, un razboi luptat cu fair-play.
Un exemplu este stauia de mai jos:
[attachmentid=1627666281]
Povestea statuii, ar fi ca in timpul luptelor, un australian ranit urla de durere intre transee (no man’s land) si al un moment dat, un turc a scos steagul alb, lupta a incetat temporar, turcul l-a carat in brate, catre transeele australiene pe ranit, dupa care s-a intors la ai lui si lupta a continuat.
Sau cel putin asa mi-a povestit un australian care era pe acolo.
Tare cu australianul care mi-a povestit a fost, ca dupa ce a termina povestea, eu m-am departat vreo 2 pasi de el ca sa fac poza, iar cand m-am intors sa-l mai intreb ceva, deja omul se urca in autobuz.
Lone Pine, alt cimitir militar australian.
[attachmentid=1627666282]
Desi sezonul turistic teoretic se terminase, tot era plin de australieni in pelerinaj
Unul dintre cimitirele militare turcesti
[attachmentid=1627666283]
Ca tot vorbeam de fair-play:
[attachmentid=1627666284]
[attachmentid=1627666285]
Alta statuie interesanta, care la prima vedere nu prea ar avea ce sa caute intr-un cimitir militar.
[attachmentid=1627666289]
Am inteles ca ar fi vorba despre un veteran turc, care dupa multi ani, isi aduce nepoata sa vada locurile in care el a luptat.
Vedere spre sudul peninsulei Gallipoli.
[attachmentid=1627666290]
Zona comemorativa comuna pentru turci si neo-zeelandezi.
[attachmentid=1627666291]
Statuia il infatiseaza pe Ataturk, iar cele 3 ghiulele de la baza statuii (langa catarg) marcheaza locul in care Ataturk a fost lovit de o schija iar viata i-a fost salvata de ceasul de buzunar.
[attachmentid=1627666292]
Coloana de piatra de langa Ataturk este ridicata in memoria neo-zeelandezilor.
[attachmentid=1627666293]
Vedere spre nordul peninsulei Gallipoli.
[attachmentid=1627666294]
Cam asta a fost zona situate la nord de linia imaginara Eceabat – Kabatepe.
Interesanta istoria asta ... ... si daca ma gandesc ca nu stiam mai nimic din ceea ce povestesti 
... si daca ma gandesc ca nu stiam mai nimic din ceea ce povestesti
Pe wikipedia scrie ca una din plajele de la Gallipoli, era aparata de un regimentul 57. Ordinul lui Mustafa Kemal era clar :
"I do not expect you to attack, I order you to die. In the time which passes until we die, other troops and commanders can come forward and take our places."
Fara munitie, turcii din regimentul asta au luptat la baioneta si au murit cu totii. De atunci, regimentul 57 nu a mai fost niciodata reinfiintat in armata turca. Impresionant.
"I do not expect you to attack, I order you to die. In the time which passes until we die, other troops and commanders can come forward and take our places."
Fara munitie, turcii din regimentul asta au luptat la baioneta si au murit cu totii. De atunci, regimentul 57 nu a mai fost niciodata reinfiintat in armata turca.
Impresionant.
@gibonu:Felicitari pentru prezentare!
Am vizitat si eu zona in 2003 si 2004.Pe langa vizitarea obiectivelor turistice recomand scuba diving in zona Kabatepe si Hamzakoy,este o zona linistita,apa cristal...
Am vizitat si eu zona in 2003 si 2004.Pe langa vizitarea obiectivelor turistice recomand scuba diving in zona Kabatepe si Hamzakoy,este o zona linistita,apa cristal...
@ cmandrei
Eu am facut doar introducerea.
Restul, cine este interesat, are de unde afla mai multe informatii.
@ Diac
Exact. Impresionant.
Asta a fost unul dintre motivele pentru care m-am dus.
Multumesc pentru vorbele lui Ataturk.
Eu n-am vrut sa intru prea mult in amanuntele istorice, deoarece idee era sa povestesc ce am vazut.
Daca cineva vrea sa afle mai multe, are surse de documentare.
Asa cum ai facut tu.
@ Azzuro
Multumesc.
In sezon de fac scufundari pe acolo, in multe locuri
Am inteles ca una dintre atractii este explorarea epavelor vaselor din primul razboi.
Sambata 16.10.2010
Partea a III-a.
Restul obiectivelor de vizitat sunt pe coasta de sud a peninsulei, si cateva pe costa de est.
Alt cimitir militar, de data asta pentru engelzi.
[attachmentid=1627666506]
Si “Stone of Remembrance” despre care am vorbit mai sus.
[attachmentid=1627666508]
Dupa inscriptia de pe piatra funerara, se pare ca oamenii astia chiar credeau in ceea ce fac.
Nu cred ca propaganda a ajuns pana la epitafuri.
[attachmentid=1627666509]
[attachmentid=1627666510]
Interesant.
[attachmentid=1627666511]
Asta mi s-a parut a fi cel mai potrivit epitaf.
Scurt, direct, fara prea multe vorbe inflorite.
[attachmentid=1627666512]
Capul Helles, monumentul dedicat marinei britanice.
[attachmentid=1627666514]
[attachmentid=1627666515]
Singurul (din cate stiu eu) cimitir militar francez.
[attachmentid=1627666516]
[attachmentid=1627666518]
22 Oct 2010, 18:50:
Sambata 16.10.2010
Partea a IV-a.
Deja mai era putin si se intuneca, iar eu nu mai mancasem nimic de la micul dejun, asa ca am incercat sa mananc ceva.
Am gasit o zona amenajata cu mese pentru picnic si cateva gherete, unde din pozele de pe pereti am dedus ca vindeau mancare, insa toate erau inchise.
Langa gherete, era o casuta mica, in care niste turci faceau ceai.
Am intrat in casuta mica si i-am spus primului turc pe care l-am vazut ca mi-e foame.
De fapt m-am batut cu mana burta si i-am spus “Hungry, Eat”.
Turcul a inteles imediat despre ce e vorba si mi-a aratat o masa (din cele de picnic) spunandu-mi ca vine imediat.
M-am asezat la masa, si in mai putin de 1 min. a aparut turcul, spunandu-mi in turceste in fel de mancare.
Nu aveam nici o sansa sa inteleg ce spune, insa i-am spus ca e OK.
M-a mai intreabat turcul si de ayran.
De data asta am inteles si nu puteam sa-l refuz. Plus un ceai.
In cateva minute (n-am apucat sa fumez o tigara) a aparut turcul cu mancarea.
Era o clatita, care acoperea toata farfuria, cu branza in ea, si o rosie taiata langa.
Udata cu ayran a fost un deliciu.
Dupa clatita, am mai baut 2 ceaiuri si am mai leventit la masa.
Nu prea aveam nici un chef sa plec.
Eram cu burta plina, stateam in maneca scurta, beam un ceai turcesc si ma uitam cum soarele se pregateste sa apuna in Marea Egee.
[attachmentid=1627666528]
Dupa ce am terminat si al treilea ceai, i-am facut turcului semnul universal prin care i-am cerut nota.
A inteles imediat si mi-a desenat cu degetul pe masa cifra 7.
Initial am crezut ca nu inteleg bine, mi se parea destul de putin, asa ca i-am tastat turcului pe ecranul telefonului cifra 7 si el mi-a facut semn ca este OK.
Trebuia sa o iau din loc, deoarece mai trebuia sa vad principalul monument comemorativ al turcilor.
Ei ii spun Abide.
Dupa cum era normal, este cel mai impresionant dintre toate.
Intrarea se face prin cimitir.
[attachmentid=1627666529]
Parcelele cu morminte sunt impartite in functie de regiunile Turciei.
[attachmentid=1627666530]
Ataturk nu putea lipsi.
[attachmentid=1627666531]
[attachmentid=1627666532]
Chiar pe malul marii este monumentul principal, inalt de vreo 40 de metri, compus din 4 coloane cu un acoperis intre ele.
[attachmentid=1627666533]
Vedere de la baza
[attachmentid=1627666534]
Soarele care apune in marea Egee.
[attachmentid=1627666535]
[attachmentid=1627666536]
Am plecat de aici aproape pe intuneric.
Drumul inapoi pana la Eceabat (vreo 30 km) merge vreo 80% din lungime pe malui stramtorii Dardanele.
Deja rasarise luna, a carei lumina se oglindea in stramtoare. Chiar era frumos.
La Eceabat, am mai facut o scurta plimbare pana la iesirea din oras, adica vreo 15 minute.
A fost chiar placut sa observ atmosfera de sambata seara dintr-un oras turcesc, care nu era atins de turismul de masa.
Cina din seara asta a constat dintr-o jumate de paine, umpluta cu peste prajit in ulei, multa salata si o jumate de rosie.
Am mai fost in carciuma turcului care semana cu Basher, inca doua baclavale si doua pahare de vin, dupa care inapoi in camera, somn, pentru ca a doua zi trebuia sa o tai spre casa.
Cam asta a fost.
Toate tura prin peninsula are cam 100 de kilometri.
Una peste alta mi s-a parut un loc care merita vazut si unde m-as intoarce cu placere.
Cimitirele militare nu sunt atat de riguros organizate precum cele vazute in Normandia sau Creta, iarba din ele nu pare a fi taiata cu foarfeca de unghii, insa tot impresionante raman.
Tot impresionant este destinul acelor neo-zeelandezi si australieni.
Saracii baieti, au venit tocmai de pe fata cealalta a pamantului, ca sa moara in coltul asta al Turciei.
Ar mai fi de mentionat un ansamblu foarte interesant, chiar langa debarcaderul din Eceabat, caruia din pacate nu am apucat sa-i fac poze.
Este vorba de un ansablu statuar pe mai multe planuri, unde practic sunt stranse, la o scara mai mica statuile existente in peninsula.
Inclusiv statuia tunarului turc care incarca singur obuze de 280 de kg.
Fara nici un fel de gluma, chiar asa spun turcii.
Tunarul asta are o statuie in peninsula pe care eu n-am mai apucat sa o vad, precum si o alta statuie, in curtea muzeului militar din Istanbul.
Dupa asta, urmeaza o macheta a peninsulei la o scara foarte mare (cam vreo 20 de metri lungime), unde sunt marcate locurile de vazut, plus stramtoarea, unde prin niste linii trasate sunt marcate campaniile de minare a stramtorii.
Pe langa astea, mai este si o diorama destul de mare, cu diverse scene din lupta.
Repet, tot ansablul asta este chiar langa debarcaderul din Eceabat.
Daca la vara aveti drum pe acolo, cat asteptati sa vina ferryboat-ul catre Canakkale, puteti sa va duceti sa vedeti ansamblul asta.
Nu dureaza mai mult de 10-15 min, este gratis, in aer liber si suficient de bine realizata incat sa va faceti o idee despre ce s-a intamplat aici in 1915.
Usa hostelului, cu diverse indicatoare din emisfera sudica.
[attachmentid=1627666537]
Daca cineva are vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
Eu am facut doar introducerea.
Restul, cine este interesat, are de unde afla mai multe informatii.
@ Diac
Exact. Impresionant.
Asta a fost unul dintre motivele pentru care m-am dus.
Multumesc pentru vorbele lui Ataturk.
Eu n-am vrut sa intru prea mult in amanuntele istorice, deoarece idee era sa povestesc ce am vazut.
Daca cineva vrea sa afle mai multe, are surse de documentare.
Asa cum ai facut tu.
@ Azzuro
Multumesc.
In sezon de fac scufundari pe acolo, in multe locuri
Am inteles ca una dintre atractii este explorarea epavelor vaselor din primul razboi.
Sambata 16.10.2010
Partea a III-a.
Restul obiectivelor de vizitat sunt pe coasta de sud a peninsulei, si cateva pe costa de est.
Alt cimitir militar, de data asta pentru engelzi.
[attachmentid=1627666506]
Si “Stone of Remembrance” despre care am vorbit mai sus.
[attachmentid=1627666508]
Dupa inscriptia de pe piatra funerara, se pare ca oamenii astia chiar credeau in ceea ce fac.
Nu cred ca propaganda a ajuns pana la epitafuri.
[attachmentid=1627666509]
[attachmentid=1627666510]
Interesant.
[attachmentid=1627666511]
Asta mi s-a parut a fi cel mai potrivit epitaf.
Scurt, direct, fara prea multe vorbe inflorite.
[attachmentid=1627666512]
Capul Helles, monumentul dedicat marinei britanice.
[attachmentid=1627666514]
[attachmentid=1627666515]
Singurul (din cate stiu eu) cimitir militar francez.
[attachmentid=1627666516]
[attachmentid=1627666518]
22 Oct 2010, 18:50:
Sambata 16.10.2010
Partea a IV-a.
Deja mai era putin si se intuneca, iar eu nu mai mancasem nimic de la micul dejun, asa ca am incercat sa mananc ceva.
Am gasit o zona amenajata cu mese pentru picnic si cateva gherete, unde din pozele de pe pereti am dedus ca vindeau mancare, insa toate erau inchise.
Langa gherete, era o casuta mica, in care niste turci faceau ceai.
Am intrat in casuta mica si i-am spus primului turc pe care l-am vazut ca mi-e foame.
De fapt m-am batut cu mana burta si i-am spus “Hungry, Eat”.
Turcul a inteles imediat despre ce e vorba si mi-a aratat o masa (din cele de picnic) spunandu-mi ca vine imediat.
M-am asezat la masa, si in mai putin de 1 min. a aparut turcul, spunandu-mi in turceste in fel de mancare.
Nu aveam nici o sansa sa inteleg ce spune, insa i-am spus ca e OK.
M-a mai intreabat turcul si de ayran.
De data asta am inteles si nu puteam sa-l refuz. Plus un ceai.
In cateva minute (n-am apucat sa fumez o tigara) a aparut turcul cu mancarea.
Era o clatita, care acoperea toata farfuria, cu branza in ea, si o rosie taiata langa.
Udata cu ayran a fost un deliciu.
Dupa clatita, am mai baut 2 ceaiuri si am mai leventit la masa.
Nu prea aveam nici un chef sa plec.
Eram cu burta plina, stateam in maneca scurta, beam un ceai turcesc si ma uitam cum soarele se pregateste sa apuna in Marea Egee.
[attachmentid=1627666528]
Dupa ce am terminat si al treilea ceai, i-am facut turcului semnul universal prin care i-am cerut nota.
A inteles imediat si mi-a desenat cu degetul pe masa cifra 7.
Initial am crezut ca nu inteleg bine, mi se parea destul de putin, asa ca i-am tastat turcului pe ecranul telefonului cifra 7 si el mi-a facut semn ca este OK.
Trebuia sa o iau din loc, deoarece mai trebuia sa vad principalul monument comemorativ al turcilor.
Ei ii spun Abide.
Dupa cum era normal, este cel mai impresionant dintre toate.
Intrarea se face prin cimitir.
[attachmentid=1627666529]
Parcelele cu morminte sunt impartite in functie de regiunile Turciei.
[attachmentid=1627666530]
Ataturk nu putea lipsi.
[attachmentid=1627666531]
[attachmentid=1627666532]
Chiar pe malul marii este monumentul principal, inalt de vreo 40 de metri, compus din 4 coloane cu un acoperis intre ele.
[attachmentid=1627666533]
Vedere de la baza
[attachmentid=1627666534]
Soarele care apune in marea Egee.
[attachmentid=1627666535]
[attachmentid=1627666536]
Am plecat de aici aproape pe intuneric.
Drumul inapoi pana la Eceabat (vreo 30 km) merge vreo 80% din lungime pe malui stramtorii Dardanele.
Deja rasarise luna, a carei lumina se oglindea in stramtoare. Chiar era frumos.
La Eceabat, am mai facut o scurta plimbare pana la iesirea din oras, adica vreo 15 minute.
A fost chiar placut sa observ atmosfera de sambata seara dintr-un oras turcesc, care nu era atins de turismul de masa.
Cina din seara asta a constat dintr-o jumate de paine, umpluta cu peste prajit in ulei, multa salata si o jumate de rosie.
Am mai fost in carciuma turcului care semana cu Basher, inca doua baclavale si doua pahare de vin, dupa care inapoi in camera, somn, pentru ca a doua zi trebuia sa o tai spre casa.
Cam asta a fost.
Toate tura prin peninsula are cam 100 de kilometri.
Una peste alta mi s-a parut un loc care merita vazut si unde m-as intoarce cu placere.
Cimitirele militare nu sunt atat de riguros organizate precum cele vazute in Normandia sau Creta, iarba din ele nu pare a fi taiata cu foarfeca de unghii, insa tot impresionante raman.
Tot impresionant este destinul acelor neo-zeelandezi si australieni.
Saracii baieti, au venit tocmai de pe fata cealalta a pamantului, ca sa moara in coltul asta al Turciei.
Ar mai fi de mentionat un ansamblu foarte interesant, chiar langa debarcaderul din Eceabat, caruia din pacate nu am apucat sa-i fac poze.
Este vorba de un ansablu statuar pe mai multe planuri, unde practic sunt stranse, la o scara mai mica statuile existente in peninsula.
Inclusiv statuia tunarului turc care incarca singur obuze de 280 de kg.
Fara nici un fel de gluma, chiar asa spun turcii.
Tunarul asta are o statuie in peninsula pe care eu n-am mai apucat sa o vad, precum si o alta statuie, in curtea muzeului militar din Istanbul.
Dupa asta, urmeaza o macheta a peninsulei la o scara foarte mare (cam vreo 20 de metri lungime), unde sunt marcate locurile de vazut, plus stramtoarea, unde prin niste linii trasate sunt marcate campaniile de minare a stramtorii.
Pe langa astea, mai este si o diorama destul de mare, cu diverse scene din lupta.
Repet, tot ansablul asta este chiar langa debarcaderul din Eceabat.
Daca la vara aveti drum pe acolo, cat asteptati sa vina ferryboat-ul catre Canakkale, puteti sa va duceti sa vedeti ansamblul asta.
Nu dureaza mai mult de 10-15 min, este gratis, in aer liber si suficient de bine realizata incat sa va faceti o idee despre ce s-a intamplat aici in 1915.
Usa hostelului, cu diverse indicatoare din emisfera sudica.
[attachmentid=1627666537]
Daca cineva are vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
Bravo. Imi place mult cum povestesti mai ales ca adaugi poze la fiecare comentariu. Inca o data bravo!
@ dumid
Multumesc.
Pozele ajuta povestea, vorba multa este plictisitoare.
Mai era si vorba aia ca "o fotografie face cat o mie de cuvinte".
Desi ma repet, eu am facut doar o introducere, atat in ceea ce priveste sudul peninsulei, cat si in ceea ce priveste istoria Campaniei de la Gallipoli.
Multumesc.
Pozele ajuta povestea, vorba multa este plictisitoare.
Mai era si vorba aia ca "o fotografie face cat o mie de cuvinte".
Desi ma repet, eu am facut doar o introducere, atat in ceea ce priveste sudul peninsulei, cat si in ceea ce priveste istoria Campaniei de la Gallipoli.
Dupa Tekirdag:
https://www.daciaclub.ro/Tekirdag-t305778.html
a urmat o zi in peninsula Gallipoli, motiv pentru care scot de la naftalina acest topic.
Din pacate, am ramas fara aparat foto, la Tekirdag n-am gasit nimic de cumparat, asa ca scuze pentru pozele de mai jos, facute cu un telefon modest, ne smartphone.
Unul dintre motivele pentru care am revenit in zona a fost noul muzeu de langa Kabatepe, ridicat probabil pentru a marca, anul trecut, centenarul campaniei din Gallipoli.
Intrarea in muzeu.
[attachmentid=1628045952]
Denumirea in limba turca.
[attachmentid=1628045951]
Traducerea in engleza: Canakkale Epic Promotion Center [sau cel putin asa scrie pe pliantul pe care l-am primit de la muzeu].
Intrarea costa 13 Lire [cam 3,5 Euro].
Muzeul este foarte tare, in sensul ca este o combinatie intre cinematograf si muzeu militar.
Vizita incepe cu trecere prin 11 sali de proiectie, in care sunt prezentate diverse momente din cadrul campaniei din Gallipoli, inclusiv prin tehnologie 3D [in cateva sali].
Majoritatea salilor de proiectie sunt organizate sub forma de diorama, cu transee, punte de vapor, etc iar filmul este prezentat, in fiecare sala pe un ecran destul de mare.
Filmele sunt vorbite in limba turca, insa pentru cei care nu o inteleg traducerea simultana este asigurata de un aparat similar cu un audio guide.
Un aparat mic cu niste casti, aparat pe care trebuie doar sa-l pornesti, sa-i alegi limba in care vrei sa-ti vorbeasca si sa-i setezi volumul.
In rest, schimbarea traducerii se face automat, in functie de sala in care te gasesti.
Dupa cele 11 sali de proiectie urmeaza muzeul militar propriu-zis, formatul clasic cu arme, uniforme, panouri informative, postere de propaganda, figuri din ceara, etc.
Inutil sa preciziez ca toate explicatiile sunt bilingve, in turca si engleza.
Pe scurt, un muzeu de recomandat.
In rest, muzeul are de toate, de la parcare generoasa la magazin de suveniruri, inclusiv moschee pentru barbati si femei.
[attachmentid=1628045953] [attachmentid=1628045954]
Drum "coala de hartie" in zona de nord a peninsulei.
[attachmentid=1628045955]
Pana la acest drum se merge pe un drum de macadam, semnalizat ca "drum in lucru".
Un cimitir ridicat in memoria Jandarmerie turce care a dat o mana de ajutor armatei.
[attachmentid=1628045956]
Cel mai tare a fost ca drumul "coala de hartie" se termina brusc, la vreo 200 de metri dupa cimitir.
[attachmentid=1628045957]
27 Oct 2016, 19:32:
Vineri, 08.10.2016 – Partea a V-a
Pe costa de est a peninsulei, la vreo 5 km sud de Eceabat se află monumentului caporalului Seyit.
[attachmentid=1628046011]
Seyit era tunar al unui tun Krupp amplasat într-unul dintre forturile de pe malul vestic al strâmorii Dardanele.
În urma bombardamentului naval Aliat din 18.03.1915, tunului deservit de Seyit i-a fost distrusă macaraua care ridica obuzele, astfel încat turcii au crezut că tunul nu mai poate fi folosit.
Însă tunarul Seyit a fost de altă parere, asă că a încărcat singur tunul cu obuze, obuze care au lovit cel puțin o nava Aliată.
Partea foarte tare este că turcii încă nu s-au pus de acord cu greutate obuzelor pe care le-a încarcat Seyit, iar aceasta variază de la 140 la 276 kg.
Din motive de lipsa aparat foto, cateva poze de la Muzeul Militar din Istanbul (septembrie 2012).
[attachmentid=1628046012] [attachmentid=1628046013] [attachmentid=1628046014]
Mai multe despre Seyit:
https://en.wikipedia.org/wiki/Seyit_%C3%87abuk
Ulterior, acesta a devenit erou national și a fost luat în primire de propaganda turcească, care a produs povești de genul “Seyit nu a ridicat doar un obuz ci a ridicat speranțele unei națiuni”.
Din păcate pentru ei, turcii n-au apucat să se bucure prea mult de victoria obținută (in ianuarie 1916) in peninsula Gallipoli.
În februarie 1916 rușii au cucerit Erzurumul, apoi în aprilie Trabzonul.
În iunie 1916 a început Revolta Arabă, la finalul căreia turcii au pierdut Siria, Palestina și Hejazul (partea vestică a Arabiei Saudite).
Apoi, Bagdadul a căzut și el, cucerit de britanici în martie 1917.
În 1914, la începutul războiului turcii erau cu un picior în groapă, la final, în 1918 erau în groapă cu totul.
Au mai trebuit să treacă niște ani până în octombrie 1922, când, sub comanda lui Ataturk turcii au eliberat Smyra (Izmirul de azi), marcând astfel finalul războiului lor de independență, luptat în principal împotriva grecilor.
Cam asta a fost.
Dacă are cineva vreo întrebare, cu cea mai mare plăcere.
https://www.daciaclub.ro/Tekirdag-t305778.html
a urmat o zi in peninsula Gallipoli, motiv pentru care scot de la naftalina acest topic.
Din pacate, am ramas fara aparat foto, la Tekirdag n-am gasit nimic de cumparat, asa ca scuze pentru pozele de mai jos, facute cu un telefon modest, ne smartphone.
Unul dintre motivele pentru care am revenit in zona a fost noul muzeu de langa Kabatepe, ridicat probabil pentru a marca, anul trecut, centenarul campaniei din Gallipoli.
Intrarea in muzeu.
[attachmentid=1628045952]
Denumirea in limba turca.
[attachmentid=1628045951]
Traducerea in engleza: Canakkale Epic Promotion Center [sau cel putin asa scrie pe pliantul pe care l-am primit de la muzeu].
Intrarea costa 13 Lire [cam 3,5 Euro].
Muzeul este foarte tare, in sensul ca este o combinatie intre cinematograf si muzeu militar.
Vizita incepe cu trecere prin 11 sali de proiectie, in care sunt prezentate diverse momente din cadrul campaniei din Gallipoli, inclusiv prin tehnologie 3D [in cateva sali].
Majoritatea salilor de proiectie sunt organizate sub forma de diorama, cu transee, punte de vapor, etc iar filmul este prezentat, in fiecare sala pe un ecran destul de mare.
Filmele sunt vorbite in limba turca, insa pentru cei care nu o inteleg traducerea simultana este asigurata de un aparat similar cu un audio guide.
Un aparat mic cu niste casti, aparat pe care trebuie doar sa-l pornesti, sa-i alegi limba in care vrei sa-ti vorbeasca si sa-i setezi volumul.
In rest, schimbarea traducerii se face automat, in functie de sala in care te gasesti.
Dupa cele 11 sali de proiectie urmeaza muzeul militar propriu-zis, formatul clasic cu arme, uniforme, panouri informative, postere de propaganda, figuri din ceara, etc.
Inutil sa preciziez ca toate explicatiile sunt bilingve, in turca si engleza.
Pe scurt, un muzeu de recomandat.
In rest, muzeul are de toate, de la parcare generoasa la magazin de suveniruri, inclusiv moschee pentru barbati si femei.
[attachmentid=1628045953] [attachmentid=1628045954]
Drum "coala de hartie" in zona de nord a peninsulei.
[attachmentid=1628045955]
Pana la acest drum se merge pe un drum de macadam, semnalizat ca "drum in lucru".
Un cimitir ridicat in memoria Jandarmerie turce care a dat o mana de ajutor armatei.
[attachmentid=1628045956]
Cel mai tare a fost ca drumul "coala de hartie" se termina brusc, la vreo 200 de metri dupa cimitir.
[attachmentid=1628045957]
27 Oct 2016, 19:32:
Vineri, 08.10.2016 – Partea a V-a
Pe costa de est a peninsulei, la vreo 5 km sud de Eceabat se află monumentului caporalului Seyit.
[attachmentid=1628046011]
Seyit era tunar al unui tun Krupp amplasat într-unul dintre forturile de pe malul vestic al strâmorii Dardanele.
În urma bombardamentului naval Aliat din 18.03.1915, tunului deservit de Seyit i-a fost distrusă macaraua care ridica obuzele, astfel încat turcii au crezut că tunul nu mai poate fi folosit.
Însă tunarul Seyit a fost de altă parere, asă că a încărcat singur tunul cu obuze, obuze care au lovit cel puțin o nava Aliată.
Partea foarte tare este că turcii încă nu s-au pus de acord cu greutate obuzelor pe care le-a încarcat Seyit, iar aceasta variază de la 140 la 276 kg.
Din motive de lipsa aparat foto, cateva poze de la Muzeul Militar din Istanbul (septembrie 2012).
[attachmentid=1628046012] [attachmentid=1628046013] [attachmentid=1628046014]
Mai multe despre Seyit:
https://en.wikipedia.org/wiki/Seyit_%C3%87abuk
Ulterior, acesta a devenit erou national și a fost luat în primire de propaganda turcească, care a produs povești de genul “Seyit nu a ridicat doar un obuz ci a ridicat speranțele unei națiuni”.
Din păcate pentru ei, turcii n-au apucat să se bucure prea mult de victoria obținută (in ianuarie 1916) in peninsula Gallipoli.
În februarie 1916 rușii au cucerit Erzurumul, apoi în aprilie Trabzonul.
În iunie 1916 a început Revolta Arabă, la finalul căreia turcii au pierdut Siria, Palestina și Hejazul (partea vestică a Arabiei Saudite).
Apoi, Bagdadul a căzut și el, cucerit de britanici în martie 1917.
În 1914, la începutul războiului turcii erau cu un picior în groapă, la final, în 1918 erau în groapă cu totul.
Au mai trebuit să treacă niște ani până în octombrie 1922, când, sub comanda lui Ataturk turcii au eliberat Smyra (Izmirul de azi), marcând astfel finalul războiului lor de independență, luptat în principal împotriva grecilor.
Cam asta a fost.
Dacă are cineva vreo întrebare, cu cea mai mare plăcere.
QUOTE
războiului lor de independență
@Rimio de Vassur
Ma bucur ca te-ai amuzat, insa poate ne spui si noua motivul.
Multumesc.
Ma bucur ca te-ai amuzat, insa poate ne spui si noua motivul.
Multumesc.
Salutare Gibonule!
Mi-am facut ieri rezervare la Istanbul. Nu am mai fost de prin 2001...
As vrea sa impac si capra si varza adica si sa vizitez Istanbul si sa ma infig la plaja.
Recomanda-mi te rog o locatie faina cu plaja de nisip si apa calda.
Sa nu fie pustie dar sa nu fie nici nebunie si figuri ca la Mamaia.
Zona peninsulei Galipoli sau aproape de Canakale sau in sudul Marii Negre (la nord de Istanbul) nu prea conteaza unde, ideea e sa nu ma disloc mult.
Stima!
Mi-am facut ieri rezervare la Istanbul. Nu am mai fost de prin 2001...
As vrea sa impac si capra si varza adica si sa vizitez Istanbul si sa ma infig la plaja.
Recomanda-mi te rog o locatie faina cu plaja de nisip si apa calda.
Sa nu fie pustie dar sa nu fie nici nebunie si figuri ca la Mamaia.
Zona peninsulei Galipoli sau aproape de Canakale sau in sudul Marii Negre (la nord de Istanbul) nu prea conteaza unde, ideea e sa nu ma disloc mult.
Stima!
@ipiq
Salut.
Din pacate plaja pe langa Istanbul nu stiu sa iti recomand.
Iar pana in peninsula Gallipoli sau la Canakkale e ceva de mers din Istanbul.
Ar fi insula Gokceada, insa nu stiu cat de ajuta. Acolo chiar sunt niste plaje frumoase, plus insula greceasca Samotrace pe fundal.
Mai bine concentreaza-pe pe vizitat Istanbulul.
Daca ai nelamuriri, poti posta in topicul dedicat, acum vreo 2 saptamani am fost acolo si daca pot, m-as bucura sa te ajut.
Salut.
Din pacate plaja pe langa Istanbul nu stiu sa iti recomand.
Iar pana in peninsula Gallipoli sau la Canakkale e ceva de mers din Istanbul.
Ar fi insula Gokceada, insa nu stiu cat de ajuta. Acolo chiar sunt niste plaje frumoase, plus insula greceasca Samotrace pe fundal.
Mai bine concentreaza-pe pe vizitat Istanbulul.
Daca ai nelamuriri, poti posta in topicul dedicat, acum vreo 2 saptamani am fost acolo si daca pot, m-as bucura sa te ajut.
Daca vrei sa faci o baie scurta dar fara nisip, plaja misto, nebunie...ai juma de ora pana pe insulele printilor dar na...asta ca sa nu faci baie in Bosfor )
)
Pai as vrea sa merg Arad - Calafat - Plovdiv si sa trec pe la Hamzabeyil (ca data trecuta am stat 5 ceasuri in vama la Edirne), sa vizitez Edirne, apoi sa trec cu ferry Eceabat - Canakkale si sa merg la Istanbul pe la Bursa (asa am facut si data trecuta si a fost foarte misto). De aia ziceam ca poate stii veo plaja prin zona Galipoli...
Is niste preturi la cazare in Istanbul de nu-ti vine sa mai pleci. 3 nopti, camera dubla la hotel cu parcare si mic dejun la 200m de Sultan Ahmet 78 Euro
Daca nu gasesc ceva plaja in tot drumul asta m-oi opri vreo 3 zile la bulgari...
E apa calda si plaja cu nisip la Gokceada?
Is niste preturi la cazare in Istanbul de nu-ti vine sa mai pleci. 3 nopti, camera dubla la hotel cu parcare si mic dejun la 200m de Sultan Ahmet 78 Euro
Daca nu gasesc ceva plaja in tot drumul asta m-oi opri vreo 3 zile la bulgari...
E apa calda si plaja cu nisip la Gokceada?
@ipiq
Pentru ca discutia merge bine si hotarat spre off-topic, la postarea de mai sus ti-am raspuns aici:
https://www.daciaclub.ro/In-Turcia-cu-masin...ml#entry4643083
Multumesc.
Pentru ca discutia merge bine si hotarat spre off-topic, la postarea de mai sus ti-am raspuns aici:
https://www.daciaclub.ro/In-Turcia-cu-masin...ml#entry4643083
Multumesc.
Vineri, 13.10.2017
Anul trecut am ramas fara aparat foto, atractia pentru Turcia este mare, asadar motive suficiente pentru inca o tura in peninsula Gallipoli. Plus ca anul asta am mai convins inca 3 prieteni sa ma insoteasca.
Am intrat in Turcia din Grecia, pe la Kipi (GR) - Ipsala (TR).
Actele necesare pentru intrare.
[attachmentid=1628074092]
Fata de luna Mai anul curent, au mai simplificat turcii procedura de intrare in tara, in sensul ca vehiculul se inregistreaza doar in sistemul informatic al Politiei de Frontiera si nu se mai pune stampila dreptunghiulara cu vehiculul in pasaport.
Aproape ca au termina turcii de latit drumul care duce in Grecia (Kesan - Ipsala).
[attachmentid=1628074093]
Apoi am continuat alergarea pe traseul Ipsala - Kesan - Gelibolu - Eceabat.
Aproape tot drumul pana la Eceabat este de doua benzi pe sens, cu separatie intre sensuri.
[attachmentid=1628074094]
Apa care se vede in partea stanga din poza de mai sus este stramtoarea Dardanele.
Formatul turceasc de toaleta inca exista, alaturi de formatul european. Asadar, pe alese.
[attachmentid=1628074095] [attachmentid=1628074096]
Cazarea la Eceabat a fost tot la hotelul Crowded House, 19 Euro / noapte, camera single cu mic dejun. Fata de anul trecut, proprietarul turc ne-a aratat cu mandrie ca avea pliante in limba romana, pentru ca multi romani se opresc la hotelul lui in drum spre statiunile turcesti de la marea Egee.
Apoi a urmat traversarea stramtorii Dardanele spre Canakkale, pret 3 lire [putin sub 1 Euro].
Vaporul era aproape [cursele sunt la ora fixa, la fiecare ora].
[attachmentid=1628074097]
Rampa de acces.
[attachmentid=1628074098]
Puntea pentru vehicule.
[attachmentid=1628074099]
Urechi pentru securizat vehiculele probabil in caz de mare foarte agitata, ceea ce nu a fost cazul.
[attachmentid=1628074100]
Stramtoarea Dardanele, spre nord si marea Marmara
[attachmentid=1628074101]
si spre sud si marea Egee.
[attachmentid=1628074102]
Puntea pentru vehicule.
[attachmentid=1628074103] [attachmentid=1628074104]
Un vas [probabil mineralier] care naviga spre marea Marmara.
[attachmentid=1628074105] [attachmentid=1628074106] [attachmentid=1628074107]
Siajul vasului pe care eram.
[attachmentid=1628074108]
Anul trecut am ramas fara aparat foto, atractia pentru Turcia este mare, asadar motive suficiente pentru inca o tura in peninsula Gallipoli. Plus ca anul asta am mai convins inca 3 prieteni sa ma insoteasca.
Am intrat in Turcia din Grecia, pe la Kipi (GR) - Ipsala (TR).
Actele necesare pentru intrare.
[attachmentid=1628074092]
Fata de luna Mai anul curent, au mai simplificat turcii procedura de intrare in tara, in sensul ca vehiculul se inregistreaza doar in sistemul informatic al Politiei de Frontiera si nu se mai pune stampila dreptunghiulara cu vehiculul in pasaport.
Aproape ca au termina turcii de latit drumul care duce in Grecia (Kesan - Ipsala).
[attachmentid=1628074093]
Apoi am continuat alergarea pe traseul Ipsala - Kesan - Gelibolu - Eceabat.
Aproape tot drumul pana la Eceabat este de doua benzi pe sens, cu separatie intre sensuri.
[attachmentid=1628074094]
Apa care se vede in partea stanga din poza de mai sus este stramtoarea Dardanele.
Formatul turceasc de toaleta inca exista, alaturi de formatul european. Asadar, pe alese.
[attachmentid=1628074095] [attachmentid=1628074096]
Cazarea la Eceabat a fost tot la hotelul Crowded House, 19 Euro / noapte, camera single cu mic dejun. Fata de anul trecut, proprietarul turc ne-a aratat cu mandrie ca avea pliante in limba romana, pentru ca multi romani se opresc la hotelul lui in drum spre statiunile turcesti de la marea Egee.
Apoi a urmat traversarea stramtorii Dardanele spre Canakkale, pret 3 lire [putin sub 1 Euro].
Vaporul era aproape [cursele sunt la ora fixa, la fiecare ora].
[attachmentid=1628074097]
Rampa de acces.
[attachmentid=1628074098]
Puntea pentru vehicule.
[attachmentid=1628074099]
Urechi pentru securizat vehiculele probabil in caz de mare foarte agitata, ceea ce nu a fost cazul.
[attachmentid=1628074100]
Stramtoarea Dardanele, spre nord si marea Marmara
[attachmentid=1628074101]
si spre sud si marea Egee.
[attachmentid=1628074102]
Puntea pentru vehicule.
[attachmentid=1628074103] [attachmentid=1628074104]
Un vas [probabil mineralier] care naviga spre marea Marmara.
[attachmentid=1628074105] [attachmentid=1628074106] [attachmentid=1628074107]
Siajul vasului pe care eram.
[attachmentid=1628074108]
Cum se asigura oare auto pe vas? Cu sufa prinsa in carlig?
chestia cu stampila auto probabil depinde de vama eu am capatat-o pe 29 sept.
eu am capatat-o pe 29 sept.
@Sudsemnatu
Cred ca se asigura cu chinga si carlig care se prinde de acele urechi.
@sorin1983
Posibil sa fi scos stampila de la data de 01.10.2017.
Oricum era total inutila atata vreme cat vehiculul era (anterior aplicarii stampilei in pasaport) introdus in sistemul informatic al Politie de Frontiera turce.
Cred ca se asigura cu chinga si carlig care se prinde de acele urechi.
@sorin1983
Posibil sa fi scos stampila de la data de 01.10.2017.
Oricum era total inutila atata vreme cat vehiculul era (anterior aplicarii stampilei in pasaport) introdus in sistemul informatic al Politie de Frontiera turce.
Vineri, 13.10.2017 - Partea a II-a
Muzeul naval din Canakkale.
[attachmentid=1628074310]
Replica puitorului de mine Nusret, vas care a minat stamtoarea Dardanele inainte de campania navala aliata.
Mai multe detalii: https://en.wikipedia.org/wiki/Ottoman_minelayer_Nusret
[attachmentid=1628074311] [attachmentid=1628074312] [attachmentid=1628074313]
Minele.
[attachmentid=1628074314] [attachmentid=1628074315]
Parte din domitorul marinarilor.
[attachmentid=1628074316]
Bucataria.
[attachmentid=1628074317]
Cabina capitanului.
[attachmentid=1628074318] [attachmentid=1628074319]
Pentru final.
[attachmentid=1628074320]
Muzeul naval din Canakkale.
[attachmentid=1628074310]
Replica puitorului de mine Nusret, vas care a minat stamtoarea Dardanele inainte de campania navala aliata.
Mai multe detalii: https://en.wikipedia.org/wiki/Ottoman_minelayer_Nusret
[attachmentid=1628074311] [attachmentid=1628074312] [attachmentid=1628074313]
Minele.
[attachmentid=1628074314] [attachmentid=1628074315]
Parte din domitorul marinarilor.
[attachmentid=1628074316]
Bucataria.
[attachmentid=1628074317]
Cabina capitanului.
[attachmentid=1628074318] [attachmentid=1628074319]
Pentru final.
[attachmentid=1628074320]
Vineri, 13.10.2017 - Partea a III-a
Prin parcul muzeului naval din Canakkale, unde intrarea este libera.
[attachmentid=1628074384]
Tun mobil frantuzesc din anul 1905.
[attachmentid=1628074385] [attachmentid=1628074386] [attachmentid=1628074387]
Epava submarinului german UB-46 construit in anul 1915.
[attachmentid=1628074388] [attachmentid=1628074389] [attachmentid=1628074390]
LukOil prezent si in Turcia.
[attachmentid=1628074391]
Peste proaspat vandut direct pe chei.
[attachmentid=1628074392] [attachmentid=1628074393]
Plus o pisica care astepta sa ii pice si ei ceva.
[attachmentid=1628074394]
Calul troian
[attachmentid=1628074395] [attachmentid=1628074396]
Este vorba despre calul care a jucat alaturi de Brad Pitt din filmul Troia din anul 2004.
[attachmentid=1628074397]
Biciclete care se pot inchiria, la fel ca in multe orase din Europa, inclusiv Bucuresti.
[attachmentid=1628074398] [attachmentid=1628074399]
Fasole cu multa ceapa
[attachmentid=1628074400]
si varianta turceasca de mici.
[attachmentid=1628074401]
Toata mancarea a fost buna, insa ardeiul iute prajit usor a fost cel mai tare.
Stramtoarea Dardanele [vedere spre marea Egee] la ceas de seara.
[attachmentid=1628074402]
Prin parcul muzeului naval din Canakkale, unde intrarea este libera.
[attachmentid=1628074384]
Tun mobil frantuzesc din anul 1905.
[attachmentid=1628074385] [attachmentid=1628074386] [attachmentid=1628074387]
Epava submarinului german UB-46 construit in anul 1915.
[attachmentid=1628074388] [attachmentid=1628074389] [attachmentid=1628074390]
LukOil prezent si in Turcia.
[attachmentid=1628074391]
Peste proaspat vandut direct pe chei.
[attachmentid=1628074392] [attachmentid=1628074393]
Plus o pisica care astepta sa ii pice si ei ceva.
[attachmentid=1628074394]
Calul troian
[attachmentid=1628074395] [attachmentid=1628074396]
Este vorba despre calul care a jucat alaturi de Brad Pitt din filmul Troia din anul 2004.
[attachmentid=1628074397]
Biciclete care se pot inchiria, la fel ca in multe orase din Europa, inclusiv Bucuresti.
[attachmentid=1628074398] [attachmentid=1628074399]
Fasole cu multa ceapa
[attachmentid=1628074400]
si varianta turceasca de mici.
[attachmentid=1628074401]
Toata mancarea a fost buna, insa ardeiul iute prajit usor a fost cel mai tare.
Stramtoarea Dardanele [vedere spre marea Egee] la ceas de seara.
[attachmentid=1628074402]
Sambata, 14.10.2017
Parcul tematic de langa cheiul din Eceabat n-am apucat pana acum sa-l fotografiez, desi am mai fost de 3 ori aici in anii trecuti.
Primul exponat este un fel de monument centralizator care cuprinde multe dintre monumentele individuale din pensinsula Gallipoli.
[attachmentid=1628074497] [attachmentid=1628074498]
Cateva detalii.
Caporarul Seyid, cel care a incarcat singur tunul cu un obuz referitor la a carui greutate istoricii turci inca nu au ajuns la o cifra comuna.
[attachmentid=1628074499]
Turcul care cara un australian ranit.
[attachmentid=1628074500]
Si Ataturk, deasupra tututor.
[attachmentid=1628074501]
Sub Ataturk sunt cuvintele celebre ale acestuia "Pace in tara, pace in lume''. Daca nu ma insel, aceleasi cuvinte sunt si sub bustul lui Ataturk din Bucuresti, de pe calea Victoriei, in fata teatrului Odeon.
[attachmentid=1628074502]
Urmeaza o harta in refief a peninsulei Gallipoli, inclusiv stramtoarea Dardanele.
[attachmentid=1628074503]
Harta vazuta mai de aproape.
[attachmentid=1628074504]
Pe harta sunt marcare monumentele / cimitirele militare turcesti si aliate.
[attachmentid=1628074505] [attachmentid=1628074506] [attachmentid=1628074507]
31 Oct 2017, 01:48:
Sambata, 14.10.2017 - Partea a II-a
Reconstituirea momentului in care distanta dintre transeele turcesti si cele australiene a fost de doar 8 metri. Plus parerea lui Ataturk despre acest episod.
[attachmentid=1628074550]
Reconstituirea, vedere generala.
[attachmentid=1628074551]
Transeea australiana.
[attachmentid=1628074552] [attachmentid=1628074553] [attachmentid=1628074554] [attachmentid=1628074555]
Transeea turceasca.
[attachmentid=1628074556] [attachmentid=1628074557]
Un turc la odihna
[attachmentid=1628074558]
si altul care citea Coranul.
[attachmentid=1628074559]
1 Nov 2017, 01:32:
Sambata, 14.10.2017 - Partea a III-a
Indicatoare care sunt prezente in toate parcarile din peninsula Gallipoli.
[attachmentid=1628074595] [attachmentid=1628074596]
Golfu ANZAC [Australia and New Zeeland Army Corps]- locul in care au debarcat australienii si neo zeelandenzi in zori zilei de 25 aprilie 1915.
[attachmentid=1628074597] [attachmentid=1628074598] [attachmentid=1628074599]
Placa comemorativa dezvelita in anul 2000, in prezenta premierilor din Australia si Noua Zeelanda.
[attachmentid=1628074600]
O harta a peninsulei pe care sunt marcate locurile de debarcare.
[attachmentid=1628074601]
Un scurt armistitiu pentru ingroparea celor cazuti.
[attachmentid=1628074602] [attachmentid=1628074603]
"They lived with death, dined with disease".
[attachmentid=1628074604]
Parcul tematic de langa cheiul din Eceabat n-am apucat pana acum sa-l fotografiez, desi am mai fost de 3 ori aici in anii trecuti.
Primul exponat este un fel de monument centralizator care cuprinde multe dintre monumentele individuale din pensinsula Gallipoli.
[attachmentid=1628074497] [attachmentid=1628074498]
Cateva detalii.
Caporarul Seyid, cel care a incarcat singur tunul cu un obuz referitor la a carui greutate istoricii turci inca nu au ajuns la o cifra comuna.
[attachmentid=1628074499]
Turcul care cara un australian ranit.
[attachmentid=1628074500]
Si Ataturk, deasupra tututor.
[attachmentid=1628074501]
Sub Ataturk sunt cuvintele celebre ale acestuia "Pace in tara, pace in lume''. Daca nu ma insel, aceleasi cuvinte sunt si sub bustul lui Ataturk din Bucuresti, de pe calea Victoriei, in fata teatrului Odeon.
[attachmentid=1628074502]
Urmeaza o harta in refief a peninsulei Gallipoli, inclusiv stramtoarea Dardanele.
[attachmentid=1628074503]
Harta vazuta mai de aproape.
[attachmentid=1628074504]
Pe harta sunt marcare monumentele / cimitirele militare turcesti si aliate.
[attachmentid=1628074505] [attachmentid=1628074506] [attachmentid=1628074507]
31 Oct 2017, 01:48:
Sambata, 14.10.2017 - Partea a II-a
Reconstituirea momentului in care distanta dintre transeele turcesti si cele australiene a fost de doar 8 metri. Plus parerea lui Ataturk despre acest episod.
[attachmentid=1628074550]
Reconstituirea, vedere generala.
[attachmentid=1628074551]
Transeea australiana.
[attachmentid=1628074552] [attachmentid=1628074553] [attachmentid=1628074554] [attachmentid=1628074555]
Transeea turceasca.
[attachmentid=1628074556] [attachmentid=1628074557]
Un turc la odihna
[attachmentid=1628074558]
si altul care citea Coranul.
[attachmentid=1628074559]
1 Nov 2017, 01:32:
Sambata, 14.10.2017 - Partea a III-a
Indicatoare care sunt prezente in toate parcarile din peninsula Gallipoli.
[attachmentid=1628074595] [attachmentid=1628074596]
Golfu ANZAC [Australia and New Zeeland Army Corps]- locul in care au debarcat australienii si neo zeelandenzi in zori zilei de 25 aprilie 1915.
[attachmentid=1628074597] [attachmentid=1628074598] [attachmentid=1628074599]
Placa comemorativa dezvelita in anul 2000, in prezenta premierilor din Australia si Noua Zeelanda.
[attachmentid=1628074600]
O harta a peninsulei pe care sunt marcate locurile de debarcare.
[attachmentid=1628074601]
Un scurt armistitiu pentru ingroparea celor cazuti.
[attachmentid=1628074602] [attachmentid=1628074603]
"They lived with death, dined with disease".
[attachmentid=1628074604]
Sambata, 14.10.2017 - Partea a IV-a
Inca o vizita la noul muzeu din peninsula Gallipoli, muzeul pe care anul trecut nu prea am avut cu ce sa-l fotografiez.
[attachmentid=1628074651]
Placa comemorativa pe care scrie, pe langa denumirea muzeului "deschis in 2012 de catre presedintele R. T. Erdogan".
[attachmentid=1628074652]
Singura problema este faptul ca Erdogan este presedinte din anul 2014 iar in 2012 era prim-ministru.
Prin muzeu.
Diorama cu caporarul Seyid si tunul pe care l-a incarcat manual, cu obuzul in carca.
[attachmentid=1628074653] [attachmentid=1628074654]
Ataturk
[attachmentid=1628074655]
putin nebarbierit.
[attachmentid=1628074656]
O scena de lupta
[attachmentid=1628074657]
putin exagerata dupa mintea mea.
[attachmentid=1628074658] [attachmentid=1628074659] [attachmentid=1628074660]
<span class='edit'>2 Nov 2017, 20:31:</span>
Sambata, 14.10.2017 - Partea a V-a
Fronturile Primului Război Mondial.
[attachmentid=1628074692]
Și fronturile pe care a luptat Imperiul Otoman.
[attachmentid=1628074693]
Mai bine spus, fronturile pe care Imperiul Otoman a suferit infranegeri pe linie (cu excepția celui de la Gallipoli) de la ruși, englezi, arabi, etc.
Cephesi = front.
Periscop folosit în tranșee.
[attachmentid=1628074694] [attachmentid=1628074695]
Gloanțe ciocnite de aer.
[attachmentid=1628074696] [attachmentid=1628074697]
Un poster de propaganda britanic.
[attachmentid=1628074698]
Și unul maghiar.
[attachmentid=1628074699]
Dacă vreun vorbitor de maghiară poate să traducă ce scrie pe poster, răman dator. Cu google translate nu mă descurc.
Inca o vizita la noul muzeu din peninsula Gallipoli, muzeul pe care anul trecut nu prea am avut cu ce sa-l fotografiez.
[attachmentid=1628074651]
Placa comemorativa pe care scrie, pe langa denumirea muzeului "deschis in 2012 de catre presedintele R. T. Erdogan".
[attachmentid=1628074652]
Singura problema este faptul ca Erdogan este presedinte din anul 2014 iar in 2012 era prim-ministru.
Prin muzeu.
Diorama cu caporarul Seyid si tunul pe care l-a incarcat manual, cu obuzul in carca.
[attachmentid=1628074653] [attachmentid=1628074654]
Ataturk
[attachmentid=1628074655]
putin nebarbierit.
[attachmentid=1628074656]
O scena de lupta
[attachmentid=1628074657]
putin exagerata dupa mintea mea.
[attachmentid=1628074658] [attachmentid=1628074659] [attachmentid=1628074660]
<span class='edit'>2 Nov 2017, 20:31:</span>
Sambata, 14.10.2017 - Partea a V-a
Fronturile Primului Război Mondial.
[attachmentid=1628074692]
Și fronturile pe care a luptat Imperiul Otoman.
[attachmentid=1628074693]
Mai bine spus, fronturile pe care Imperiul Otoman a suferit infranegeri pe linie (cu excepția celui de la Gallipoli) de la ruși, englezi, arabi, etc.
Cephesi = front.
Periscop folosit în tranșee.
[attachmentid=1628074694] [attachmentid=1628074695]
Gloanțe ciocnite de aer.
[attachmentid=1628074696] [attachmentid=1628074697]
Un poster de propaganda britanic.
[attachmentid=1628074698]
Și unul maghiar.
[attachmentid=1628074699]
Dacă vreun vorbitor de maghiară poate să traducă ce scrie pe poster, răman dator. Cu google translate nu mă descurc.
Frumoasa plimbare.
@buzasparta
Multumesc.
---------------------------------------------------------
Sambata, 14.10.2017 - Partea a VI-a
Revin cu poza monumentului dedicat turcului care a carat in brate un australian ranit.
[attachmentid=1628074733]
Turcul.
[attachmentid=1628074734]
Australianul.
[attachmentid=1628074735]
Ca fapt divers [suntem in anul 1915] Germania folosea pentru prima data gazul toxic pe front [a doua batalie de la Ypres] pe cand baietii din Gallipoli se carau in brate unii pe altii.
Alte reguli pentru vizitarea zonei.
[attachmentid=1628074736]
Indicatoarele catre cimitirele militarea care apartin natiunilor din Commonwealth sunt din lemn si nu din metal.
[attachmentid=1628074737]
C.W.G.C. = Commonwealth War Graves Commision
Mai multe detalii: https://www.cwgc.org/
Cimitirul militar australian Lone Pine.
[attachmentid=1628074738] [attachmentid=1628074739] [attachmentid=1628074740]
Rememberence stone.
[attachmentid=1628074741] [attachmentid=1628074742]
In memoria celor care nu au un mormant cunoscut sau a celor care au fost ingropati in mare.
[attachmentid=1628074743]
Cateva epitafuri australiene, care azi ar putea suna a propaganda.
[attachmentid=1628074744] [attachmentid=1628074745] [attachmentid=1628074746] [attachmentid=1628074747] [attachmentid=1628074748]
Si un epitaf mai nonconformist.
[attachmentid=1628074749]
Multumesc.
---------------------------------------------------------
Sambata, 14.10.2017 - Partea a VI-a
Revin cu poza monumentului dedicat turcului care a carat in brate un australian ranit.
[attachmentid=1628074733]
Turcul.
[attachmentid=1628074734]
Australianul.
[attachmentid=1628074735]
Ca fapt divers [suntem in anul 1915] Germania folosea pentru prima data gazul toxic pe front [a doua batalie de la Ypres] pe cand baietii din Gallipoli se carau in brate unii pe altii.
Alte reguli pentru vizitarea zonei.
[attachmentid=1628074736]
Indicatoarele catre cimitirele militarea care apartin natiunilor din Commonwealth sunt din lemn si nu din metal.
[attachmentid=1628074737]
C.W.G.C. = Commonwealth War Graves Commision
Mai multe detalii: https://www.cwgc.org/
Cimitirul militar australian Lone Pine.
[attachmentid=1628074738] [attachmentid=1628074739] [attachmentid=1628074740]
Rememberence stone.
[attachmentid=1628074741] [attachmentid=1628074742]
In memoria celor care nu au un mormant cunoscut sau a celor care au fost ingropati in mare.
[attachmentid=1628074743]
Cateva epitafuri australiene, care azi ar putea suna a propaganda.
[attachmentid=1628074744] [attachmentid=1628074745] [attachmentid=1628074746] [attachmentid=1628074747] [attachmentid=1628074748]
Si un epitaf mai nonconformist.
[attachmentid=1628074749]
felicitari!
exemplu de vacanta ideala, care nu se limiteaza la magazinele de pantofi si la ce/unde mancam/bem ...
exemplu de vacanta ideala, care nu se limiteaza la magazinele de pantofi si la ce/unde mancam/bem ...
@nasty
Multumesc.
--------------------------------------------------------------
Sambata, 14.10.2017 - Partea a VII-a
Monument ridicat un memoria cuiva care a murit relativ recent in pensinsula Gallipoli.
[attachmentid=1628074943] [attachmentid=1628074944]
Este vorba despre Talat Goktepe, un fel de padurar sef din zona care a murit in timp ce dadea o mana de ajutor la stingere unor incendii de padure in iulie 1994.
Cimitir ridicat in memoria Regimentului de infanterie nr. 57 care a luptat sub comanda lui Ataturk.
[attachmentid=1628074945]
Despre Regimentul nr. 57.
[attachmentid=1628074946]
Cimitirul propriu-zis.
[attachmentid=1628074947]
Se pare ca au existat soldati a caror data de nastere nu era consemnata in registrele militare otomane.
[attachmentid=1628074948]
Soldat cu acte in regula.
[attachmentid=1628074949]
Multumesc.
--------------------------------------------------------------
Sambata, 14.10.2017 - Partea a VII-a
Monument ridicat un memoria cuiva care a murit relativ recent in pensinsula Gallipoli.
[attachmentid=1628074943] [attachmentid=1628074944]
Este vorba despre Talat Goktepe, un fel de padurar sef din zona care a murit in timp ce dadea o mana de ajutor la stingere unor incendii de padure in iulie 1994.
Cimitir ridicat in memoria Regimentului de infanterie nr. 57 care a luptat sub comanda lui Ataturk.
[attachmentid=1628074945]
Despre Regimentul nr. 57.
[attachmentid=1628074946]
Cimitirul propriu-zis.
[attachmentid=1628074947]
Se pare ca au existat soldati a caror data de nastere nu era consemnata in registrele militare otomane.
[attachmentid=1628074948]
Soldat cu acte in regula.
[attachmentid=1628074949]
Salut!
Frumoase poze!Ce aparat foto folosesti?
Frumoase poze!Ce aparat foto folosesti?
@dethave
Multumesc pentru apreciere.
Aparatul foto este un Sony DSC-H5.
Nu-s io maistru foto, tin aparatul setat pe automat si doar am grija, atat cat ma pricep, la incadrarea pozei.
------------------------------------------------------------------------------
Sambata, 14.10.2017 - Partea a VIII-a
Chunuk Bair.
Monumentul ridicat in memoria neo-zeelandezilor pare ca l-au mai renovat turcii [ultima data am fost aici in 2010].
[attachmentid=1628074994] [attachmentid=1628074995]
Statuia lui Ataturk chiar langa monumentul neo-zeelandezilor.
[attachmentid=1628074996]
Una dintre bataliile de la Chunuk Bair povestita de Ataturk, plus momentul in care acesta a fost ranit si viata i-a fost salvata de ceasul de buzunar. Sau cel putin asta spune omul.
[attachmentid=1628074997]
Se pare ca asta este locul in care Ataturk a fost lovit.
[attachmentid=1628074998]
Despre Chunuk Bair.
[attachmentid=1628074999]
Placa dezvelita in 25.04.1990.
[attachmentid=1628075000]
Ataturk si monumentul neo-zeelandez
[attachmentid=1628075001]
sub un imens drapel turcesc.
[attachmentid=1628075002]
Reconstituirea unor transee.
[attachmentid=1628075003] [attachmentid=1628075004]
Chunuk Bair este unul dintre locuri din care se pot avea atat Marea Egee [si lacul Sarat in prim plan] spre vest
[attachmentid=1628075005]
si stamtoarea Dardanele spre est.
[attachmentid=1628075006]
Locul este unul important de pelarinaj pentru turci, ca doar era s-o mierleasca Ataturk pe aici. Asta inseamna o gramada mare de autocare care trebuie parcate pe marginea unui drum relativ ingust.
[attachmentid=1628075007]
Pe langa coloana de autocare parcate este interesant sa-i observi pe soferi cum se ajuta reciproc, cum imediat apare un comitet ad-hoc de turci care dirijeaza autocarele, unii din fata si altii din spate, astfel incat acestea sa poata fi manevrate intr-un spatiu restrans.
Adica o solidaritate pe care in RO nu prea am vazut-o.
8 Nov 2017, 01:40:
Sambata, 14.10.2017 - Partea a IX-a
In partea de sud-vest a peninsulei, cimitirul "Twelve Tree Copse", un fel de Dumbrava celor 12 copaci.
[attachmentid=1628075072]
Un cimitir terasat
[attachmentid=1628075073]
si cu santuri de scurgere a apei.
[attachmentid=1628075074]
Rememberance stone.
[attachmentid=1628075075]
Cateva pietre funerare.
[attachmentid=1628075076] [attachmentid=1628075077] [attachmentid=1628075078] [attachmentid=1628075079]
Si un mormant vizitat relativ recent.
[attachmentid=1628075080] [attachmentid=1628075081]
Macul din poza de mai sus se numeste "Rememberence poppy" un simbol pentru comemorarea celor morti pe front in principal in tarile fostului Imperiu Britanic.
Mai multe detalii: https://en.wikipedia.org/wiki/Remembrance_poppy
Maslina tuceasca.
[attachmentid=1628075082] [attachmentid=1628075083]
Multumesc pentru apreciere.
Aparatul foto este un Sony DSC-H5.
Nu-s io maistru foto, tin aparatul setat pe automat si doar am grija, atat cat ma pricep, la incadrarea pozei.
------------------------------------------------------------------------------
Sambata, 14.10.2017 - Partea a VIII-a
Chunuk Bair.
Monumentul ridicat in memoria neo-zeelandezilor pare ca l-au mai renovat turcii [ultima data am fost aici in 2010].
[attachmentid=1628074994] [attachmentid=1628074995]
Statuia lui Ataturk chiar langa monumentul neo-zeelandezilor.
[attachmentid=1628074996]
Una dintre bataliile de la Chunuk Bair povestita de Ataturk, plus momentul in care acesta a fost ranit si viata i-a fost salvata de ceasul de buzunar. Sau cel putin asta spune omul.
[attachmentid=1628074997]
Se pare ca asta este locul in care Ataturk a fost lovit.
[attachmentid=1628074998]
Despre Chunuk Bair.
[attachmentid=1628074999]
Placa dezvelita in 25.04.1990.
[attachmentid=1628075000]
Ataturk si monumentul neo-zeelandez
[attachmentid=1628075001]
sub un imens drapel turcesc.
[attachmentid=1628075002]
Reconstituirea unor transee.
[attachmentid=1628075003] [attachmentid=1628075004]
Chunuk Bair este unul dintre locuri din care se pot avea atat Marea Egee [si lacul Sarat in prim plan] spre vest
[attachmentid=1628075005]
si stamtoarea Dardanele spre est.
[attachmentid=1628075006]
Locul este unul important de pelarinaj pentru turci, ca doar era s-o mierleasca Ataturk pe aici. Asta inseamna o gramada mare de autocare care trebuie parcate pe marginea unui drum relativ ingust.
[attachmentid=1628075007]
Pe langa coloana de autocare parcate este interesant sa-i observi pe soferi cum se ajuta reciproc, cum imediat apare un comitet ad-hoc de turci care dirijeaza autocarele, unii din fata si altii din spate, astfel incat acestea sa poata fi manevrate intr-un spatiu restrans.
Adica o solidaritate pe care in RO nu prea am vazut-o.
8 Nov 2017, 01:40:
Sambata, 14.10.2017 - Partea a IX-a
In partea de sud-vest a peninsulei, cimitirul "Twelve Tree Copse", un fel de Dumbrava celor 12 copaci.
[attachmentid=1628075072]
Un cimitir terasat
[attachmentid=1628075073]
si cu santuri de scurgere a apei.
[attachmentid=1628075074]
Rememberance stone.
[attachmentid=1628075075]
Cateva pietre funerare.
[attachmentid=1628075076] [attachmentid=1628075077] [attachmentid=1628075078] [attachmentid=1628075079]
Si un mormant vizitat relativ recent.
[attachmentid=1628075080] [attachmentid=1628075081]
Macul din poza de mai sus se numeste "Rememberence poppy" un simbol pentru comemorarea celor morti pe front in principal in tarile fostului Imperiu Britanic.
Mai multe detalii: https://en.wikipedia.org/wiki/Remembrance_poppy
Maslina tuceasca.
[attachmentid=1628075082] [attachmentid=1628075083]
QUOTE(gibonu @ 6 Nov 2017, 23:44)
Macul din poza de mai sus se numeste "Rememberence poppy" un simbol pentru comemorarea celor morti pe front in principal in tarile fostului Imperiu Britanic.
Macul asta il vezi in trafic in UK destul de des, in formatul asta:
https://keepcalmandremember.files.wordpress...0122-modded.jpg
EDIT: am scos tagurile de imagine, ca poza-i mare si stricam topicul.
@tatabobu
Multumesc pentru completare. Ala este macul despre care vorbeam.
Masina din poza are numere de inmatriculare canadiene [Ontario] insa tot [fostul] Imperiu Britanic este si acolo.
Pe langa faptul ca soldatii canadieni au luptat in ambele razboaie mondiale alaturi de britanici [in Gallipoli n-au fost].
10 Nov 2017, 01:01:
Sambata, 14.10.2017 - Partea a X-a
Extremitatea sudica a peninsulei Gallipoli.
Cimitirul sergentului Yahya.
[attachmentid=1628075138] [attachmentid=1628075139]
Banuiesc ca cel din mijloc este sergentul Yahya.
[attachmentid=1628075140]
Este vorba despre un grup mic de soldati turci, condusi de sergentul Yahya, care in ziua de 25.04.1915 au reusit sa puna mari probleme debarcarii trupele britanice.
Transee turcesti.
[attachmentid=1628075141] [attachmentid=1628075142]
10 Nov 2017, 01:47:
Sambata, 14.10.2017 - Partea a XI-a
Capul Helles.
Era toamna in Gallipoli.
[attachmentid=1628075143]
Cimitirul V Beach vazut de sus [nu l-am vizitat].
[attachmentid=1628075144]
Apa limpede din marea Egee.
[attachmentid=1628075145]
Monumentul de la capul Helles.
[attachmentid=1628075146] [attachmentid=1628075147] [attachmentid=1628075148] [attachmentid=1628075149]
Placa comemorativa dezvelita cu ocazia centenarului campaniei din Gallipoli.
[attachmentid=1628075150]
Multumesc pentru completare. Ala este macul despre care vorbeam.
Masina din poza are numere de inmatriculare canadiene [Ontario] insa tot [fostul] Imperiu Britanic este si acolo.
Pe langa faptul ca soldatii canadieni au luptat in ambele razboaie mondiale alaturi de britanici [in Gallipoli n-au fost].
10 Nov 2017, 01:01:
Sambata, 14.10.2017 - Partea a X-a
Extremitatea sudica a peninsulei Gallipoli.
Cimitirul sergentului Yahya.
[attachmentid=1628075138] [attachmentid=1628075139]
Banuiesc ca cel din mijloc este sergentul Yahya.
[attachmentid=1628075140]
Este vorba despre un grup mic de soldati turci, condusi de sergentul Yahya, care in ziua de 25.04.1915 au reusit sa puna mari probleme debarcarii trupele britanice.
Transee turcesti.
[attachmentid=1628075141] [attachmentid=1628075142]
10 Nov 2017, 01:47:
Sambata, 14.10.2017 - Partea a XI-a
Capul Helles.
Era toamna in Gallipoli.
[attachmentid=1628075143]
Cimitirul V Beach vazut de sus [nu l-am vizitat].
[attachmentid=1628075144]
Apa limpede din marea Egee.
[attachmentid=1628075145]
Monumentul de la capul Helles.
[attachmentid=1628075146] [attachmentid=1628075147] [attachmentid=1628075148] [attachmentid=1628075149]
Placa comemorativa dezvelita cu ocazia centenarului campaniei din Gallipoli.
[attachmentid=1628075150]
Sambata, 14.10.2017 - Partea a XII-a
Principalul ansamblu monumental al turcilor din peninsula Gallipoli, numit Memorialul Martirilor [Șehitleri Anıtı in turca].
Parte din cimitirul militar turcesc.
[attachmentid=1628075305]
Cateva dintre orasele de unde proveneau combatantii turci.
[attachmentid=1628075306]
Laskiye = Latakia [azi in Siria], Kudus = Ierusalim iar Kostence = Constanta.
Parte dintr-un discurs al lui Ataturk [din 1934] adresat celor din emisfera sudica.
[attachmentid=1628075307]
Alt drapel turcesc.
[attachmentid=1628075308]
Ataturk si soldatii sai.
[attachmentid=1628075309] [attachmentid=1628075310]
Monumentul principal al ansamblului.
[attachmentid=1628075311] [attachmentid=1628075312]
Drapelul turcesc din tavan.
[attachmentid=1628075313] [attachmentid=1628075314]
Soarele se pregatea sa apuna in marea Egee.
[attachmentid=1628075315]
Chiar cand ma pregateam sa plec, au debarcat doua autocare de turci tineri, in civil, care s-au aliniat in fata statuii lui Ataturk si au inceput sa cante ceva, probabil imnul Turciei.
[attachmentid=1628075316]
Plus alti turci care au luat pozitia de drepti.
[attachmentid=1628075317] [attachmentid=1628075318]
Dupa ce au terminat turcii de cantat am taiat-o si eu spre Eceabat.
Ca o concluzie, se observa cat de cat din povestea asta cum australienii, britanicii sau turci au grija de propriile cimitire militare
Asta in contrast cu romanii care nu cu foarte mult timp in urma au inaugurat un cimitir militar in Federatia Rusa [cu osemnitele celor care au murit la Stalingrad] puse in cutii de carton.
Pentru final, bicicleta cu care am fost.
[attachmentid=1628075319]
Pana data viitoare cand ajung in peninsula Gallipoli, daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
Principalul ansamblu monumental al turcilor din peninsula Gallipoli, numit Memorialul Martirilor [Șehitleri Anıtı in turca].
Parte din cimitirul militar turcesc.
[attachmentid=1628075305]
Cateva dintre orasele de unde proveneau combatantii turci.
[attachmentid=1628075306]
Laskiye = Latakia [azi in Siria], Kudus = Ierusalim iar Kostence = Constanta.
Parte dintr-un discurs al lui Ataturk [din 1934] adresat celor din emisfera sudica.
[attachmentid=1628075307]
Alt drapel turcesc.
[attachmentid=1628075308]
Ataturk si soldatii sai.
[attachmentid=1628075309] [attachmentid=1628075310]
Monumentul principal al ansamblului.
[attachmentid=1628075311] [attachmentid=1628075312]
Drapelul turcesc din tavan.
[attachmentid=1628075313] [attachmentid=1628075314]
Soarele se pregatea sa apuna in marea Egee.
[attachmentid=1628075315]
Chiar cand ma pregateam sa plec, au debarcat doua autocare de turci tineri, in civil, care s-au aliniat in fata statuii lui Ataturk si au inceput sa cante ceva, probabil imnul Turciei.
[attachmentid=1628075316]
Plus alti turci care au luat pozitia de drepti.
[attachmentid=1628075317] [attachmentid=1628075318]
Dupa ce au terminat turcii de cantat am taiat-o si eu spre Eceabat.
Ca o concluzie, se observa cat de cat din povestea asta cum australienii, britanicii sau turci au grija de propriile cimitire militare
Asta in contrast cu romanii care nu cu foarte mult timp in urma au inaugurat un cimitir militar in Federatia Rusa [cu osemnitele celor care au murit la Stalingrad] puse in cutii de carton.
Pentru final, bicicleta cu care am fost.
[attachmentid=1628075319]
Pana data viitoare cand ajung in peninsula Gallipoli, daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
nu stiam de Tancabesti
"Cimitirul de la Tâncăbești este unul dintre cele trei cimitire Commonwealth din România în care sunt îngropați militari, marinari și piloți morți în cele două războaie mondiale"
"Cimitirul de la Tâncăbești este unul dintre cele trei cimitire Commonwealth din România în care sunt îngropați militari, marinari și piloți morți în cele două războaie mondiale"
@nasty
Il stiu, am trecut odata pe acolo acum cativa ani.
Pe langa cimitirul de la Tancabesti, vad ca mai exista doua parcele, in Bucuresti si Slobozia:
https://www.cwgc.org/find/find-cemeteries-a...country=Romania
Il stiu, am trecut odata pe acolo acum cativa ani.
Pe langa cimitirul de la Tancabesti, vad ca mai exista doua parcele, in Bucuresti si Slobozia:
https://www.cwgc.org/find/find-cemeteries-a...country=Romania
Mai continua? 
QUOTE(gibonu @ 13 Nov 2017, 02:26)
Pana data viitoare cand ajung in peninsula Gallipoli[I], daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
Daca mai ajung in peninsula Gallipoli, va mai continua povestea.
Alte nelamuri?
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.