Nu e chiar asa. Cand mor ii ingroapa totusi primaria.
Epitaf
L-a-nghițit azi glia
Căci – precum se știe -
N-a avut tăria
De-a nu bea tărie.
Epitaf
Pentru-n țoi când n-avea banu',
Își lăsa zălog sumanu'.
Pentru-n kil când a-nsetat,
Sufletul și l-ar fi dat.
De la crâșmă toți plecară,
Numai el mai stă pe-afară.
A plecat și el acum,
Cumpănindu-se pe drum.
Merge pân' la cruncea 'naltă,
ªi la cruce buf în baltă.
S-a sculat cu mare greu,
Iată-l la căminul său.
Soața-i zice : "Arde-o focul,
Crâșma ți-a mâncat norocu'!"
Dânsu'-i bate din picior:
"Nu șopti că te omor!"
Ea mi-l roagă:”-Hai la masă!”
El o ia de păr prin casa
Copilașii sar țipând,
El le cară pumni la rând.
“Vai păgânul….mi-i sugrumă!
“Ce ?…Mai na și ție ciumă!”
Apoi cade jos turtit
Somn adânc l-a copleșit!
Dimineața o arsură
Foc îi sunt: și piept și gură
Că să-i treaca al său jar
Merge-n sat la crâșma iar…
Într-o noapte viforoasă,
'Geaba l-așteptau acasă.
Dimineața l-au găsit,
Într-un șanț înțepenit.