Atentie topic lung si pozne multe.
Avind in vedere succesul avut de acest topic http://www.daciaclub.ro/https://www.daciaclub.ro/index.php?showtopic=157136&hl= si discutiile avute/purtate pe topical dedicate masinutei mele o sa incerc in cele ce urmeaza sa descriu si sa pun poze din calatoria mea din aceasta vara.
Cum majoritatea celor care citesc acest subiect stiu povestea masinutei nu o sa o reiau aici. In ceea ce ma priveste asa cum am mai spus eu am o atractie speciala catre nordul Europei, catre zonele in care frigul/racoarea sunt la ele acasa, in care lumea este civilizata si zimbeste pe strada, chit ca apparent fara motiv, in care omul de linga tine nu te judeca dupa cum este imbracata sau ce masina ai, ci doar sa-I respecti drepturile si libertatile fundamentale si sa fii civilizat. Avind in vedere ca domnul Mutly a rasucit nitel cutitul in rana aici: http://www.daciaclub.ro/https://www.daciaclub.ro/index.php?showtopic=155076&st=0 , si cum sudul Europei nu ma atrage de nici o culoare asa ca il las pentru cei care au feeling aparte pentru el, gata si planul de vacanta pentru anul asta.In plus avind in vedere ca domnisoara Cristinica implineste anul acesta frumoasa virsta de 25 de ani, sfert de secol, ce poate fi mai frumos decit sa o duc sa-si vada fratii si surorile mai mari si mai “fortoase”.
Masinuta a fost pregatitat din bara in bara la Ydaniel Service, mai ales in ceea ce priveste partea electrica, pentru ca in 2 zile mi-a ars 2 relee electronice de incarcare si al treilea incarca 15.7V la relanti, asa ca a avut de lucru domnul ydaniel.. Am facut si aprovizionarea inainte de plecare, dar cum spatiul in portbagaj era deja ocupat, mai raminea bancheta din spate care a fost si asta rapid umpluta de bagaje, o cutie de machete pentru Denis (seful R12 din Francia), care ocupa cam 1/2 din bancheta+casca de protectie pe care urma sa o folosesc pe circuitul din La Chatre.
Cazarile au fost rezervate cu 4 luni inainte la cele mai mici preturi posibile, beneficiind de reduceri, mai putin cazarile din Ungaria, de pe drum si traversarea cu ferry-boat-ul din Suedia in Polonia, unde doamna de la agentie mi-a spus ca nu-i nevoie sa-mi fac rezervare cu 2 luni inainte ci este suficient sad au mesaj cu 2 saptamin inainte si nu am probleme.
Astea fiind zise a venit si ziua plecarii. Marturisesc ca aveam ceva emotii, masinuta era cu 3 ani ma batrina decit la tura din 2009 dar avea motor nou, bobina de inductie noua, delcou reconditionat si alte citeva marutisuri la care s-a umblat pe la motor.
Traseul a fost urmatorul:
Bucuresti-Pitesti-Slatina-DTS-Timisoara-Keskemet-Budapesta-Viena-Munchen- Laval Sur Vologne - La Chatre – Paris – Charleroy – Lubek – Kobenhavn – Malmo – Oslo – Stockholm –Gdansk - Chestochova - Kosice - Oradea - Pucioasa – Bucuresti.
Distanta_ 7.370 km
Prima etapa: Bucuresti-Craiova-Drobeta Turnu Severin-Timisoara-Kecksemet-Viena-La Chatre.
Am plecat la drum cit s-a putut de dimineata, s-a alimentat de al benzinaria din capatul strazii si am luat directia Slatina, unde urma sa fac prima oprire. Pina aici toate bune si frumoase, dar cind sa virez la stinga la un semafor in Slatina un bizon cu audi de Italia mi-a taiat calea si a trebuit sa trag stinga de volan. Rezultatul am lovit bordura cu laterala jantei si am avut ca rezultat un zgomot „ciudat” destul de greu de reprodus in cuvinte , ca un fel de rontaiala/frecangeala de metal pe metal dar destul de infundat, care era prezent numai in accelerari pina la 60 km/h, dupa aceasta viteza disparea. Zgomotul asta mi-a fost „companion” pret de vre-o 3.000 km si pe urma a incetat. Am trecut si de Slatina si de Craiova fara probleme, drum bun, nu foarte aglomerat, asa ca de marti dimineata, in schimb era o caldura de ma topeam, eu care urasc caldura, la propriu. Daca ar fi dupa mine ar fi in toata tara o temperatura constata de 18 grade si gata. Dupa ce am trecut de judetul Dolj si am intrat in jud Mehedinti, probleme, tot drumul era in lucru, decopertat si se circula la paleti, deci o placere nebuna la 40 de grade, cel putin sa stai intre 2 tiruri asteptind sa trecit.
La D.T.S. am mai facut un popas sa maninc ceva ca imi era foame si am plecat mai departe. In judetul caras Severin din goata masinii am admirat peisajul nu ma gindeam eu asa mintea mea in gindul ei ce tara frumoasa avem, ce peisaje care iti taie rasuflarea, dar ce pacat ca este locuita si nu avem infrastructura.
In apropiere de Timisoara a inceput sa clipoceasca beculetul de la benzina, asa ca am intrat in oras sa alimentez. A fost primul moment in care Joiana, copilotul vorbitor&indicator de directii a dat rateuri . Astfel la iesirea din oras ma tot baga in sensuri giratorii care nu existau sau daca existau ma punea sa ies pe la iesiri care nu erau. De exemplu: „In 100 m intrati in sensul giratoriu si parasiti-l la a IV-a iesire.” Ciuciu ca sensul ala girator nu avea decit 2 iesiri, cea pe care intrai si cea pe care ieseai, restul este de poveste . In fine intr-un final am luat indicatoarele catre Sannicolau mare - cenad si am lasat-o pe Joiana sa comenteze in durerea ei.
Inainte de Sinicolaul Mare am oprit sa vad daca am confirmarea unei cazari in Ungaria si bineinteles ca nu o aveam. Eu mi-am scos pe o hirtie adresele a 3 pensiuni unde puteam sa inoptez in Ungaria, dar bine inteles ca am uitat hirtia acasape birou. Asa ca prima varainta de cazare a cazut a ramas a doua varianta, in Kecskemet , le-am dat e-mail ca sunt pe drum si sa-mi rezerve si mie o camera.
Inainte de iesirea din Sinicolaul Mare am parte de al doilea incident neplacut din aceasta calatorie. La un moment dat se iese din zona de case a orasului, se intra in zona de miriste/papusoi/ogor arabil a orasului, dar nu si din zona teritoriala, ei aici m-a luat una bucata radar cu 71 km/h in zona de 50 km/h, deci va puteti imagina de fericire pe mine. Bani cash la mine nu aveam iar ei nu aveau POS sa platesc pe loc cu card-ul, intr-un final am rezolvat-o, prietena ramasa la Buc. urma sa o plateasca a doua zi.
Am trecut si granita intr-un final apoteotic si mai aveam cam 120 km pina la hotel. I-am dat bataie, dar credeti-ma ca a trebuit sa ma abtin sa nu o calc asa in razbunare pentru absenta autostrazilor din mindra noastra tarisoara, pentru ca eram obosit mort, asa ca am tinut-o la un 100 km/h si am ajuns la locul de cazare. Aici surpriza era un mic hotelas, nu cred ca avea mai mult de 25 de camere in mijlocul unei paduri, liniste, aer curat pasarile care cintau, deci conditii superbe de odihna, lucru ce l-am si facut. Am dormit bustean pina a doua zi. Luat un mic dejun, ceva gustari la mine si la drum.
Am tinut-o pe autostrada pina la Budapesta unde am luat-o pe centura, trecut de capitala Hungariei si luat drumul Vienei .
Trecut si de Viena fara incidente si facut un popas la un refugiu. Dupa ce ma uit mai bine vad ca la refugiul ala era si internet wi-fi, asa ca am scos laptop-ul si 10 min m-am dat pe net. Pe la 7 seara eram la vre-o 10 km de granita cu Germania.
Am oprit la primul hotel, luat camera +cina copioasa si somn pina a doua zi, cind ca o ghionoaie m-am trezit sa admir rasaritul de soare.
Ca o parere personala nu ma pot opri sa ma minunez cit de frumos si simplu au facut Ungurii si Austriecii autostrazile si ce frumos se vede verdele pe linga autostrada.
Uneori mai aparea si pe la ei cite cite unul din asta, exemplificarea/actualizarea bancului cu Trabantul, cine nu il stie: de ce este Trabantul cea mai lunga masina de serie, pai 3 metri masina 7 metri fumul
Pe 19.07.2012 am iesit din Austria si am intrat in Germania,
la nici 20 km de granita a inceput distractia. Mergeai 40-50 km cu 110-115 km/h urmau portiuni de 15-20 km de drum in lucru cu limitare 60 – 80 km/h si tot asa. Pe linga asta am mai intilnit pe aceste sosele specia de soferi pe care nu i-am intilnit in 2009 prin Cehia, „soferii kamikaze”. Imaginati-va urmatoarea situatie.Mergeti linistiti pe banda 2 cu 110 km/h, intrati in depasirea TIR-ului de pe banda 1 cind brusc si fara nici o semnalizare prealabila domnul TIR se hotaraste sa traga de volan spre stinga ca sa-i faca loc unui sofer care a intrat pe autoban de pe un drum exterior cu 120 km/h fix in fata lui, si tu la rindul tau trebuie sa tragi de volan stinga daca nu vrei sa faci cunostinta up close&personal cu sistemul de evacuare al magaoaiei. Este ceva de mare angajament. A fost super distractiva tranzitarea Germaniei cu autobanurile ei vestite si laudate de toata lumea.
M-am gindit sa ma opresc si la fabricuta asta ca tot era in drum, dar cum eram in intirziere am zis sa o las pentru tura urmatoare.
Totusi le dau un plus pentru ca pe portiunile semnalizate - drum in lucru, chiar se lucra, nu erau puse indicatoarele si atit, ca in Polonia.
Am trecut si de Germania si am intrat in Franta, de fapt grania este pe podul peste Rin , nu am fost foarte atent si m-am pomenit in tara lui Voltaire.
17 Aug 2012, 22:32:
La primul refugiu am tras pe dreapta si am debifat autostrazile si drumurile cu plata si am plecat mai departe. Bineinteles ca Joiana nu a inteles comanda pina la capat si m-a bagat printr-un tunel la care a trebuit sa las 9 Euro pentru tranzitarea a 15 km prin mijlocul muntelui.
Cind am ajuns la Denis mi-a explicat ca exista si o ruta ocolitoare peste munte care probabil m-ar fi intirziat vre-o 25 de min.
Intr-un final am ajuns si la domnul Denis presedintele Clubului R12 din Francia care m-a primit cu bratele deschise si care pe urma vre-o 40 de min a stat sa analizeze masinuta din toate balamalele. A vazut ce frumos toarte motorul si interiorul. I-am pasat cutia cu machete si mi-a pasat in loc o cutie cu un far pentru un coleg de froum, far care a facut si el inconjurul Europei cu mine.
Omul este o figura, bonom ca francezii de moda veche aducind nitel cu un Gerard Depardieu, vesel la fire si deschis la vorba, un om de nota 10. El mi-a aranjat si o cazare peste noapte asa ca nu pot decit sa-mi scot palaria in fata lui.
I-am spus de zgomotul ciudat de la roata stinga, a dat-o jos dar nu a gasit nimic suspect, asa ca am lasat-o asa, a dat-o jos si pe cea din dreapta si aceeasi poveste. Atunci aplicind principiul, „if it s working, don t fix it” le-am lasat pe amindoua in durerea lor. Iar in seara aia am stat la discutii pina la ora 1 noaptea. Mama cite lucruri se pot spune despre R12/D13xx. Se uitau nevasta si fica lui la noi de nu era adevarat.
Intr-un final s-a dat stingerea ca a doua zi urma sa mai facem niste km.In seara aceea domnisoara Cristinica a inoptat linga sora mai mare:
Plecarea a fost stabilita pentru ora 11.00 Am, de data asta nu am mai setat-o pe Joiana decit ca pasager si am mers pe drumul stabilit de Denis, pe drumuri nationale si expres. Ca o constatare si ei au tractoare pe sosele, nu doar la noi, numai ca tractoarele lor merg lejer cu 50-60 km/h deci in localitati nu sunt probleme.
Drumurile expres sunt un fel de A1 de la noi cu limitare de viteza la 110 km/h pe care se circula cu 110 km/h si nimeni nu simtea nevoia sa depaseasca 2 masinii din secolul trecut. De asemenea nu vedeam pe nimeni pe la porti, nu existau bancute la porti sa stea lumea la birfa cum se sta la noi prin comune si sate seara. Pe principiul exista locuri de intilnire, exista case, nu se sta la poarta, prin santuri sau pe sosea.
Dis de dimineata si pe urma aproape pe tot drumul ne-a siciit in continu o ploaie urita care ameninta sa ne strice week-end-ul, dar cel putin am avut masinile spalate gratis.
Pe drum si ne-am intinilt cu vre-o 2 OZN-uri pe care am reusit sa le pozeze, la celelalte nu am mai apucat.
17 Aug 2012, 22:32:
Am ajuns si la campingul din La Chatre, care de fapt nu era in La Chatre ci in Montgivray unde am intrat triumfatori claxonind din toti rarunchii. In 3 min. s-a strins toata suflarea posesoare/fana de R12 si a inceput sa dea roata la masina sa o admire, sa o analizeze, sa o ciocanaesca. Am stat la discutii cred ca vre-o 2 ore pina am simtit ca mai am putin si cad lat de oboseala. M-am scuzat si m-am dus la hotel. Era vre-o 9 seara, ora lor, ora 11 ora noastra. Acolo probleme, madama de la cazare imi incurcase rezervarea si ma programase de pe 19.07 in loc de 20.07.2012. Intr-un final apoteotic mi-am luat camera in primire, a carat bagajele in camera, facut un dus si la somn pentru ca eram rupt. A doua zi urma evenimentul pentru care am batut atita cale.
Continuarea in episodul urmator/ skal videreføres/ att fortsätta/ à poursuivre