Sã ne amintim de...

Filmul “Raliul”, din 1984

O mãrturie a unor timpuri în care automobilismul Românesc îºi recâºtiga locul în lume, prin eforturile unor oameni dedicaþi ºi sufletiºti.
Dupa sportivii de clasã internaþionalã din perioada interbelicã, sporturile cu motor au intrat intr-un con de umbrã.
În anii ’20-’30, au existat în automobilism oameni de excepþie, ca Ernest Urdãreanu, câºtigãtor al Raliului San Remo 1929; Petre Cristea, câºtigãtor al Raliului Monte Carlo 1936 ºi recordman pe Nürburgring în 1939 (record depãºit abia în 1953 de Stirling Moss), considerat cel mai mare campion Român de automobilism din toate timpurile; Jean Calcianu, inginer ºi pilot de curse (a lucrat pentru armata francezã, îmbunãtãþind tancurile în anii ’30, a devenit inginer ºi pilot de încercare la Bugatti (!!!), câștigãtor a numeroase competiții ºi deþinãtor al unor recorduri valabile ºi astãzi, ca Bucureºti-Brașov în 90m54s, ºi asta pe drumurile din 1939, cu ºiruri de cãruțe ºi piatrã cubicã pe alocuri – iar ºoseaua Bucureºti-Ploieºti avea douã benzi…); apoi Gheorghe Nadu, Bâzu Cantacuzino, prinþul Bibescu (primul Român care a traversat Africa în automobil, cu mașina sa înmatriculatã 0 B, "zero București")...
În motociclism, recordmeni ca Theodor Sãulescu (primul preºedinte al Moto Clubului Român), Marin Moraru, Nicolae Ionescu-Cristea, ªtefan Bonciulescu (caºtigãtorul a numeroase competiții internaționale în care a reprezentat România ºi deþinãtorul unor recorduri încã în vigoare, ca recordul absolut al cursei Feleac), considerat a fi cel mai mare campion Român de motociclism din toate timpurile.
În anii ’60 sporturile cu motor au început treptat sã revinã în actualitate, iar cursele auto ºi moto sã fie “resuscitate” în ochii publicului. Odatã cu apariþia mãrcii Dacia, au apãrut ºi piloți valoroºi, ca Eugen Ionescu-Cristea (fiul domnului mai sus-menþionat), Nicu Grigoraº (al cãrui prototip Dacia Turbo încã este un subiect de dezbateri fervente), Ionel Mãlãuþ, Ștefan Vasile, ºi multi alþii.
Dacia a ocupat locul 1 în Raliul Portugaliei, a urcat pe podium în Raliul Acropole (prin ªtefan Vasile ºi Ovidiu Scobai), ambele etape în WRC (în 1985), ºi a câºtigat “Tour d’Europe 1978” cu echipa de uzinã, în faþa unor mãrci ca Bmw, Mercedes, Alfa-Romeo, Volkswagen, Porsche, Opel, Toyota, venite cu echipele de uzinã respective (!!!). O performanþã extraordinarã, care a impus Dacia ca marcã pe mapamond. Din echipã fãceau atunci parte Iancovici, Scobai, Zãrnescu, Olteanu ºi Vezeanu.
Nu în ultimul rând, Aro M461 a câºtigat de-a lungul timpului competiþii internaþionale în faþa unor mãrci ca Land Rover (ca fapt divers, un Aro M461 apare ºi într-un episod din seria “Indiana Jones”, ca “maºina ruºilor”). Aro-urile 10.4 erau comercializate cu succes în Canada ca “Dacia Duster” (parcã am mai auzit undeva numele...?). Mulþi oameni de stat din țãri africane ºi arabe ”pretine” aveau maºini oficiale Aro 244 echipate “lux”.
În anii “monºtrilor” de grupa B, de peste 500CP, care au sfârșit prin a fi eliminaþi din cauza incidentelor tragice, oamenii de automobilism din România fãceau ce puteau cu maºinile Dacia de grupa 2. Maºina Dacia premiatã în Raliul Acropole ºi care a câºtigat Raliul Portugaliei era “împinsã” pânã la 75 CP la aproape 8000rpm. Pe lângã Daciile 1100 / Renault 8 (unele din cele mai “venerate” modele de curse ale anilor ’60), cu motoraºele Cléon de 1108cmc, ºi Daciile 1300 cu cei 1289cmc, au apãrut motoarele Dacia de 1400 (1397cmc), care, în combinaþie cu carburatoarele Carfil IRM 2A (cu difuzor mãrit la 27mm), au echipat modelele Dacia 1410 ale anilor ’80. În acei ani se preconiza ºi fabricarea sub licenþã a Renault-urilor 17, 18 ºi 20 - care s-a rezumat la importarea câtorva R20 pentru protipendada comunistã... Pentru Dacia Sport a fost prevãzut iniþial un motor V6 de 2000cmc, al cãrui prototip vopsit în galben încã mai zace prin subsolurile Universitãþii Braºov, folosit ca material didactic. Însã economia adusã în sapã de lemn nu a permis decat acelaºi motor 76x77 de 1397cmc, care ducea Dacia Sport… cam la aceleaºi performanþe ca ale unei Dacia 1410. Ei, ceva mai bune, cã era mai uºoarã, totuºi…
Cert este cã departamentul “Dacia competiþii” era un atelier bine echipat, care strânsese o mânã de oameni foarte talentaþi ºi devotaþi, ceea ce a permis obþinerea performanþelor amintite. Dupã 1990, s-a creat Dacia Nova, cu motor de 1557cmc (79x83,6 - încã nu se ºtie de ce nu 79x84, ca motorul de pe R12G – probabil din originalitate cu orice preþ), care în varianta de competiþii era echipat cu douã carburatoare Dell’Orto DHLA40, axã cu came cu timpi lungi ºi ridicare mai mare, supape mãrite, etc).
Odatã cu reluarea colaborãrii cu Renault, departamentul Dacia competiþii a fost treptat dat uitãrii. A mai ajutat alergãtorii independenþi cu componente ºi piese, apoi a rãmas doar… un exponat de muzeu. În ‘99, ultima oarã când am cãutat la ei niºte piese, bãtea vântul pe acolo - mai erau doar un inginer (mai mereu absent), ºi… secretara.
Însã vremurile frumoase, care au rãmas în mintea ºi sufletul amatorilor de automobilism ºi competiþii, îºi meritã cu prisosinþã locul în istoria sportului din România.
Un document de mare valoare, ºi un film artistic deosebit, este ºi “Raliul”, din 1984. Apar în el imagini reale din Raliul Dunãrii 1983, care era înscris în calendarul Campionatului European de Raliuri, ºi care strângea mulþi campioni strãini valoroºi, ca Röhrl, Ferjancz, Ciubrikov (ultimii doi, cu coechipierii lor, Tandari ºi, respectiv, Kazankov, apar ºi în acest film).
În distribuþia filmului îl gãsim pe Eugen Ionescu-Cristea (pilotul ºi proprietarul maºinuței de raliu Fiat Sport, pe care o vedem în film ca “aparþinând echipajului italiencelor”, cu care face câteva derapaje controlate, ºi un tête-à-queue tipic pentru maºinile cu “totul la spate”), care apare în rolul ºoferului maºinii de asistenþã Dacia – break-ul superlung galben (cu jante Gotti pe acoperiº), o altã invenþie Dacia autohtonã, ºi echipajul Vasile-Scobai (care aproape sigur sunt în Dacia neagrã cu dungi roºii ºi galbene, cu farurile interioare obturate). Ovidiu Scobai este și consultant tehnic al filmului.
Din mãrcile de maºini strãine regãsim Lada 1500, Lada 1200, Opel Commodore, FSO Polonez 2000, Polski Fiat 125, Trabant-ul de grupa 2 (filmat doar din lateral, o secundã), Oltcit Club, ©koda 130 RS de 130 de cai (urmaºa lui 110 Rallye), Porsche 911, ºi primele Renault 5 Turbo, care aveau la bazã… acelaºi motor (mai degrabã aceeaºi cilindree…) de 1397cmc ca al Daciei Sport. Însã aveau putere “ceva” mai mare datoritã turbinei, ajungând de la 120CP la mașinile de serie, pânã la 380 de cai la maºinile echipei de uzinã Renault.
Despre actorii din film, Diana Gheorghian (soþia lui Mircea Baniciu la acea datã), o frumuseþe autohonã de excepþie ºi o foarte bunã actriþã, care, deºi nu avea permis de conducere (nici astãzi nu e necesar pentru competiþii), a condus maºina în toate “dublele”. (Dra seamãnã teribil cu Hugh Grant, poate sunt rude îndepãrtate - dacã prinþul Charles are bunicã Româncã, mai ºtii…). Apoi marele Constantin Diplan, o prezenþã deosebitã, aflat la punctul de culme al maturitãþii artistice. Îl regãsim pe Adrian Pãduraru, din “Declaraþie de dragoste”, pe Monica Ghiuþã (“Monique Aghiuțã”…!?), pe “bãiatul rãu cu farmec personal” al acelor ani, Rãzvan Popa (a apãrut ºi în “Al patrulea gard lângã debarcader” într-un rol similar), ªtefan Sileanu (foarte cunoscut pentru rolurile din filmele istorice). Nu în ultimul rând, coloana sonorã beneficiazã de muzica de excepție a regretatului Florin Bogardo, interpretatã de soția sa, Stela Enache, o voce extraordinarã, cu un timbru inconfundabil. Recunoaștem și "muzica" motorului de Dacia fãrã tobe de evacuare, un sunet "sport" foarte viguros.
“Raliul” este un film-document foarte bine realizat, revãzut de fiecare datã cu aceeaºi plãcere, dupã peste trei decenii de la premierã.
Revedem în el Daciile noastre dragi, în care am copilãrit, care ne-au învãþat mecanicã, ºi cu care, în multe generaþii, am construit România. ªi care au ajuns astãzi printre cele mai bune și de încredere maºini din lume. Sã-mi fie iertatã colocvialitatea, însã pot spune cu mâna pe inimã cã în pofida puþinului care ni l-au lãsat conflictele mondiale ºi mãgãriile liftelor strãine care le-au dezlãnþuit, noi, Românii, ne-am pãstrat mintea limpede ºi am ºtiut sã facem din rahat bici. Dumnezeu nu ne-a uitat, a vãzut cât ne-am iubit Daciuþele ºi, iatã, astãzi chiar avem de ce sã fim mândri.
Drumuri sigure ºi frumoase, dragi colegi de forum.

Imagini gãsite pe net:
https://mega.nz/#!Xg4kjYJR!qJKc6IgF...Nt55l2VMNQWJNn4
http://uptobox.com/sac03jlt7pw7

era o carte cu pusti care se apuca de karting si isi modifica motoarele cu tot felul de chestii ingenioase. mi se pare ca Eugen Cristea e personaj in ea - am citit-o cand eram plod.

va suna cunoscut? isi aduce aminte cineva cum se numea?

Da, "Marele Premiu" se numeste cartea, scrisa de Chiril Tricolici.

E de ras sau de plans?

Sa amintim si de "Mitrea Cocor" si "Un suris in plina vara". Filme mari. Aproape doua ore.

LE: am citit totuºi ºi vreau sã retrag remarca rãutãcioasã pe care am fãcut-o. Filmul se gãseºte ºi pe youtube. Mi-a plãcut, deºi transpare ºi un pic de propagandã.

Cand eram prin scoala generala ne-au dat ca premiu la sfarsit de an niste benzi desenate romanesti cu ARO10 care concura intr-un raliu; mai mi-aduc aminte de o scena in care s-a oprit motorul ca avea benzina putina si nu mai tragea din rezervor apoi au ramas impotmoliti si au folosit "gratarele de aluminiu" si sacii de dormit . Bineinteles ca au rupt sacii de dormit si noaptea urmatoarea au trebuit sa se inveleasca cu gratarele de aluminiu.
Apoi mi-aduc aminte de o carte cu o aventura cu o rulota pe la munte, care avea si calitatea de a pluti...

Eu stiu o poveste si mai faina. Un cuplu din Petrosani stabilit in Africa de Sud au decis sa revina acasa. Dar cu masina...

Au traversat toata Africa de la Sud la Nord, noptile le-au dormit intr-un cort pe care-l montau pe o platforma de pe cupola masinii (un SUV). Masina o vad frecvent si acum, au inregistrat-o pe RO, dar mai este inscriptionata cu traseul urmat si toate tarile strabatute.

La vremea respectiva au tinut si un jurnal de calatorie pe care-l publicau intr-un ziar local, dar talentul narativ nu a fost chiar punctul lor forte.

http://revistacutezatorii.blogspot.ro/2010/05/raliul.html

am gasit benzle desenate.
moment de rememorare.