@Gibi - inca sunt in dubii daca sa iau bete sau nu.
Nu am dubii privind utilitatea unui bat, asta am descoperit-o cu multi ani in urma. Dar:
-nu stiu daca ma ajuta intr-adevar la coborare (tu zici ca da, si cred ca ai dreptate);
-din cand in cand folosesc unul la urcare, pe pamant sau in paduri; dupa folosire il arunc, deci nu ma incurca;
-mai car si alea dupa mine?!?
-cel mai mult: imi diminueaza din libertatea mainilor si a echilibrului de care am mare nevoie.
______
Impotriva febrei musculare, instalate binisor din a doua zi de catarat, am facut un masaj energic, in doua reprize - seara si dimineata. Pentru ultima zi am decis sa facem un traseu usor, ca de incheiere - Lacul Capra.
Traseul a inceput ca in ziua precedenta: masina in parcare la Balea Lac si hop pe traseu, care incepe chiar de langa cabana.
E un traseu relativ lejer, care se poate face de la cele mai fragede varste. M-am bucurat sa vad familii intregi urcand pe stancile nesigure, croindu-si drum catre varf. E un exercitiu minunat, mai ales pentru copii - inveti ce inseamna echilibrul, dozarea efortului, respiratia, tenacitatea.
[attachmentid=1628107856]
Un ciobanesc superb a urcat fara mare efort si a trecut pe langa mine - fusese si pe Moldoveanu, din cate am aflat, deci...
[attachmentid=1628107857]
Dupa vreo ora de urcat, timp in care am fost inconjurati non-stop de nori grosi, sus pe culme se vede Lacul Capra. Si iese si soarele! Apoi vin iar noi. Si iar soare. Si tot asa.
[attachmentid=1628107858] [attachmentid=1628107859]
Intre timp, pe culme e la fel de aglomerat ca luni dimineata in metrou la Victoriei. Tot de acolo de sus pleca drumul catre Moldoveanu, traseu de creasta de vreo 6-7 ore (doar dus!).
[attachmentid=1628107860]
Lacul e frumos, cu luciul apei de culoarea cositorului topit. Apa nu e prea rece, si e limpede - se vad niste pestisori razleti, ici si colo.
[attachmentid=1628107861] [attachmentid=1628107862] [attachmentid=1628107865]
Frumusetea cadrului natural e sursa de inspiratie pentru doua fete: una dintre ele se baga in apa limpede, in costum de baie. Cealalata ii face poze intr-o sedinta foto rapida
[attachmentid=1628107863]
Pe latura opusa urcarii, cea sudica, pe mal, este ridicat un monument al alpinistilor.
[attachmentid=1628107864]
Ca de obicei, cel putin jumatate dintre turisti sunt straini- majoritatea au urcat pe traseul nostru, altii au urcat dinspre Transfagarasan, de langa Salvamont.
Nemiscarea peisajului e deranjata doar de aparitia unei turme de oi - vin printre turisti, neabatute, nu se sinchisesc prea mult de ei. Ciobanul a ramas mult in spate, e batran si merge greu. Cei cinci caini de paza stau pe langa stapan si nu langa turma, lucru care spune mult nu doar despre loialitatea proverbiala a cainilor, dar mai ales despre respectarea ierarhiei; acesti caini stiu ca trebuie sa-l apere pe stapan orice ar fi, fara el turma nu face doi bani.
[attachmentid=1628107866] [attachmentid=1628107867]
Nu puteam sa ratez oaia neagra a turmei...
[attachmentid=1628107868]
Dupa vreo ora de admirat peisajele, mancam traditionalele fructe si coboram fara graba. Norii se risipesc abia la 50m de lac.
Luam masina si mergem spre pensiune. Decidem sa mancam la hotelasul de langa noi - Siesta, pareau sa aiba ceva interesant. Nu m-am inselat. Mancarea a venit repede, a fost foarte buna si pretul mai mult decat decent. Am luat o ciorba de vacuta si un pastrav cu legume la cuptor, foarte bune amandoua. Nevasta-mea a luat ciorba de burta si cascaval pane+cartofi si o salata. Plus o bere, plus un desert = totul la 92 de lei, ceea ce mi s-a parut foarte ok, mai ales comparand cu Balea Lac.
A doua zi am plecat spre Bucuresti, trecand prin Transfagarasan, apoi catre Brasov si Cheia. Ocolul l-am facut cu gandul sa ajungem la Muntele Rosu, auzisem ca drumul e proaspat asfaltat pana sus, la cabana. De la Muntele Rosu pleaca un traseu de cateva ore, pana in varful Ciucas, si voiam sa mergem putin in 'prospectie' si sa mancam acolo. Dar... la Muntele Rosu e totul inchis. Totul. Nici macar un automat de cafea n-am gasit. Cateva masini, cu cativa pensionari ce stateau pe iarba verde, si atat
. Am mers si am mancat in Cheia, apoi acasica.
Si pentru tot se poarta, pun si cifrele referitoare la consum. Doua persoane, ac 90%.
[attachmentid=1628107869]
In drum spre mare am scos 7.6, cu media 76kmh, distanta 462km (pana la Eforie Nord).
Desi am masina de un an si cateva luni, recunosc ca sunt in continuare compleCt indragostit de ea
Spatiu cat cuprinde (inclusiv in spate, in ciuda unor pareri contra), portbagaj incapator, materiale bune, ergonomie foarte buna. Pe langa astea - super confortabila, silentioasa (motorul il auzi abia dupa 130), scaunele alea nu stiu ce naiba au ca nu simti oboseala nici dupa trei ore de condus. Aerul te ingheata. Stabilitate in curbe, nu se clinteste. O ador!
[attachmentid=1628107870]