QUOTE(nh1980ro @ 19 Mar 2007, 23:27)
Laudabila initiativa ta.
Dar daca vrei permis cel mai bine folosesti metoda 'pachetului de tigari'. E o tara ciudata asta in care suntem si daca nu poti invinge sistemul. macar foloseste-te de el.
Cred ca sistemul poate fi invins, mai ales daca sistemul este in mod clar discrimanatoriu, si mai ales daca sunt atatea alte precedente, adica celelalte tari europene care nu au asemenea reguli absurde. Suntem sute de mii, nu unul. E nevoie insa ca cineva cu portavoce mai mare decat a mea sa strige, si atunci medicii vor incepe sa ne bage in seama. Refuz pachetul, pentru ca nu doresc sa ocolesc sistemul desi e nedrept, ci doresc sa fie schimbat. Si cred ca poate fi.
QUOTE(ovidiusoft @ 20 Mar 2007, 00:10)
Cu Strasbourg-ul sincer cred ca n-o sa rezolvi nimic. ...
Tot aici in rroamania ar trebui sa luptati, sa faceti lobby pe la cineva care are puterea de a impinge o modificare legislativa ...
Da, e adevarat ca Strasbourgul nu ne poate impune asa usor legi, desi ne cer sa ne armonizam legislatia. In privinta aceasta cred ca ne-ar putea sugera destul de apasat sa facem acest lucru, pentru ca situatia este scandaloasa, daca ne-am apleca serios asupra ei, si daca fiecare medic ar fi scupulos pana la cer, adica, ar pica un barbat din 10 pentru ca e discromat. Daca s-ar intampla acest lucru, ar fi mult mai multa nemultumire decat e acuma, dar unii nu sunt picati, sau unii nici nu trec pe acolo, rezolva. Am scris despre asta in memoriu, citez:
Bine-intenționata și des-auzita frază "Lasă că va conduce soția" nu ne este de nici o consolare, iar rezolvarea în stilul clasic românesc nu este o opțiune.Cand ceva nu merge bine, e nevoie ca altcineva sa fie destul de incapatanat pana la a fi pisalog, daca e nevoie.
Un medic din Cluj mi-a sugerat si el solutia cu lobby-ul, si probabil ca si asta va fi una din etape. Deocamdata nu am apelat, oricum parlamentarii nostrii sunt ocupat sa faca epurarea celor care ii deranjeaza, si se ataca intre ei cu orice ocazie, si cu greu si-ar pleca atentia la un mucos de 25 de ani care doreste, vezi Doamne tupeu la el, schimbarea legii.
Cred ca o rezolvare interna ar fi o dovada de maturitatea si de grija practica a legiuitorilor pentru cetateni, si un frumos exercitiu democratic, initiat de societatea civila. Ma bucur ca nu sunt in graba. Nu am masina, nu sunt presat sa am cat mai repede acest permis. De asta am rabdare, si tenacitate, si nu ma voi opri pana nu voi sti ca am facut tot ce puteam face pentru a schimba aceasta situatie rusinoasa.
Pe voi va rog sa dati mai departe stirea. Sa stie cat mai multi oameni ca bunul simt, precedentele, si normalitatea e de partea discromatilor, nu a legii care ii discrimineaza.
http://tomoiaga.ro/discromat.htmlDiscromatopsia și drepturile cetățeanului în RomâniaScrisoare deschisă, către:
Ministerul Sănătății Publice
Comunitatea medicilor oftalmologi
Există o anomalie genetică numită discromatopsie ce afectează aproximativ 8% din bărbați și 0,4% din femei, care se manifestă printr-o sensibilitate diferită de cea normală la percepția culorilor, de multe ori fără ca respectivii să fie conștienți de asta. Studiile știintifice au demonstrat ca nu există o incompatibilitate între această anomalie și capacitatea de a conduce în siguranță un autoturism. Cu toate acestea, spre deosebire de multe state din vest, în țara noastră persistă o discriminare destul de răspândită față de persoanele afectate de discromatopsii, manifestată prin declararea acestora ca fiind inapte de a conduce o mașină, cu toate că legile în vigoare nu includ aceasă anomalie în lista afecțiunilor incompatibile cu calitatea de șofer amator.
Discromatopsia (uneori numită discromatie, dar și daltonism - vezi Anexa 1 pentru definirea termenilor) este caracterizată în general de incapacitatea de a distinge corect diferențele mici între anumite nuanțe de culori (cel mai adesea nuanțe de roșu și verde), de obicei apropiate în spectrul vizual. Aceasta este o afecțiune netratabilă, moștenită genetic, datorată deficienței celulelor fotoreceptoare aflate pe retină responsabile de vederea diurnă (conuri) în a filtra corect una din cele trei componente fundamentale de culoare - roșu, verde și albastru (vezi Anexa 1 pentru detalii).
Pentru a elimina posibile ambiguități și confuzii, dorim să clarificăm faptul că dacă o persoană este discromată, acest lucru nu înseamnă că nu distinge culorile, sau că nu distinge roșul sau verdele, sau încurcă roșul cu verdele. Este adevărat că sunt cazuri în care o persoană nu face absolut nici o deosebire între aceste două culori, însă acestea sunt extrem de rare. Persoanele discromate nu au în general dificultăți în a vedea culoarea roșie sau verde a semaforului. Nu vor confunda o mașină roșie cu una verde, și întotdeauna vor vedea mașina sau pietonul, indiferent de culoarea mașinii sau a hainelor pietonului. Persoanele cu discromatie întâmpină foarte puține dificultăți în a îndeplini sarcini care implică percepție normală a culorilor. Foarte mulți discromați nu conștientizează decât foarte târziu faptul că percepția culorilor la ei diferă în vreun fel de percepția normală. Pur și simplu întâmpină dificultăți în percepția diferențelor mici ale nuanțelor de roșu, portocaliu, galben și/sau verde ale spectrului color. Este posibil de exemplu ca un discromat să nu poată determina cu exactitate ce culoare are lumina unui bec de la un avion care zboară noaptea la depărtare, dar nu același lucru se întâmplă cu culorile semaforului.
Pentru a diminua efectele deficienței de percepție a culorii, discromații se bazează mai mult pe alte proprietăți ale spațiului vizual, deoarece identificarea obiectelor nu se face numai după percepția elementului cromatic, ci și după luminozitate, contrast, poziție, formă, context. Tocmai pentru a veni în întâmpinarea nevoilor persoanelor cu deficiențe de perceptie a culorilor, în țările dezvoltate se suplimentează cantitatea de informație non-cromatică care ajunge la participanții la trafic. Ca exemplu, pozițiile lămpilor roșu, galben și verde sunt standardizate. De asemenea, culoarea semafoarelor de trafic este intensificată, iar nuanțele sunt mutate către culori din spectru care sunt mai ușor perceptibile. Astfel, se folosește verde-albastru, și nu verde-roșu, iar în unele țări europene, mărimea lămpii roșii este accentuată, pentru a fi vizibilă de la o distanță mai mare.
Diferențele între discromați și persoanele cu vedere normală se pot observa la examinarea cu testele cromatice Ishihara. Acestea nu imită însă combinații de culori cumune din viața reală, ci au fost concepute artificial pentru a depista deficiențele de percepție a culorilor. Aceste teste au fost publicate pentru prima dată în 1917 de către Dr. Shinobu Ishihara, profesor la Universitatea din Tokyo. Studiile făcute până în prezent arată că aproximativ 8% din bărbați și de 0,4% din femei au o formă sau alta de tulburare de vedere legată de percepția culorii. Exista o variabilitate în funcție de zona geografică sau alți factori, însă procentele la bărbați variază între 5 și 12 la sută [1, 2, 3]. Pentru că discromatopsia are cauzalitate genetică, există uneori grupuri de indivizi, de obicei din populații închise, la care incidența este mult mai mare (Ungaria, Scoția, etc). Insula Pingelap este un caz special, unde ~8% din populație este acromată [1, 12].
În vestul Europei și în Statele Unite ale Americii, testele Ishihara precum și altele (lanterna Farnsworth, etc.) se folosesc în continuare pentru a identifica persoane cu deficiențe cromatice, de obicei în momentul în care acestea aplică pentru locuri de munca la care percepția culorii este critică pentru îndeplinirea sarcinilor, cum ar fi:
* poliție - recunoașterea culorii unei mașini sau a elementelor de imbrăcăminte, etc
* armată - coduri specifice de armament, ranguri militare, semnale specifice, etc
* navigație aeriană - recunoașterea simbolurilor de bord
* tehnică electronică - codarea cu culori a pieselor electronice
* arte vizuale – recunoașterea diferențelor subtile între culori într-un print, poză, imagine TV
Aplicarea testelor pentru evidențierea abilității de recunoaștere a culorilor se face doar în locurile în care aceasta este absolut critică și indispensabilă. În SUA se permite chiar și pilotarea unui avion, inclusiv comercial, pentru persoane cu deficiențe cromatice, eventual cu restricții de a zbura noaptea [13], iar în unele tări nu se cer nici un fel de abilități cromatice pentru a obține un carnet de conducere pentru amatori [7].
În România, tot mai multe persoane de sex masculin sunt declarate inapte pentru a fi conducători amatori de autovehicule, din cauza discromatiei totale sau parțiale cu care au fost diagnosticați, demonstrate prin inabilitatea de a distinge cifrele înscrise pe planșele cromatice Ishihara (vezi Anexa 2). Nu de puține ori se întâmplă ca persoana supusă diagnosticarii să încurce una sau două culori, în condiții de luminozitate specială, adică lumină crepusculară (cel mai adesea portocaliu/roșu, și alb/verde). În condiții normale de trafic persoanele discromate nu raportează probleme în a face aceste diferențe de culoare, ba mai mult, șoferi cu mulți ani de experiență și cu zeci sau sute de mii de kilometri parcurși atât în România cât și în afară, recunosc că nu au avut parte de evenimente rutiere deosebite, afecțiunea lor neîmpiedecându-i să fie participanți responsabili la trafic.
Dorim să amintim că dreptul de a conduce un autovehicul îl are fiecare cetățean a cărui sănătate fizică și mintală nu pune în pericol real siguranța circulației rutiere. În timp ce în SUA și în multe țări europene se fac eforturi serioase pentru a integra cât mai bine în sistemul de învățământ și în societate copiii și adulții cu deficiențe în percepția culorilor, în România se menține de facto aceasta discriminare inclusiv pentru forme ușoare, în care individul percepe clar culorile fundamentale.
Este interesant de urmărit istoricul legilor din țara noastră care tratează această problemă. Astfel, în ordinul Nr. 87 din 03/02/2003, Anexa 1, paragraful Oftalmologie, la numărul 4, discromatopsiile sunt incluse în lista afecțiunilor medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie. La scurt timp după aceasta (12/4/2003), apare un nou ordin, 350/2003, care îl modifică pe cel anterior, și înlocuiește lista afecțiunilor. În mod îmbucurător, discromatopsiile au fost eliminate. Acest ordin, care este în vigoare la această dată, elimină de jure discriminarea față de persoanele care doresc să fie șoferi amatori, dar au discromatopsii. Astfel, problema s-a mutat de la litera legii în cabinetele medicale, lăsând la latitudinea medicilor oftalmologi decizia privind impactul aptitudinilor cromatice în actul condusului ale persoanei examinate. În practică, din păcate, discriminarea se păstrează la grade înalte. Persoane care au reușit cândva să obțină carnetul, la reexaminare au fost declarate inapte, pe baza testării cu planșele Ishihara. Angajați ai unor instituții de stat au ajuns în situația disperată de a fi amenințați cu pierderea slujbei din cauza discromatopsiei, deși în toată perioada serviciului lor, și-au îndeplinit sarcinile fără nici o problemă. Persoanelor tinere care doresc să urmeze cursurile unei școli de șoferi li se taie avântul de către medicul specialist oftalmolog, prin declararea acestora inapte, după testarea vederii cu plăcile cromatice și la lumină crepusculară. Aceste cazuri sunt recente, inclusiv în a doua jumătate a anului 2006, când România se pregătea să adere la structurile Uniunii Europene.
În aceste condiții, considerăm necesară o discuție publică pe această temă. Medicii oftalmologi trebuie să înțeleagă faptele concrete privitoare la aceste anomalii minore. Este inadmisibil ca atâția oameni să fie tratați superficial și ușuratic, prin aplicarea fără discernământ a ștampilei de INAPT ȘOFER pe biletele de analiză. Știm că sistemul medical românesc este departe de a fi perfect, dar îmbunătățirea lui nu se va face dintr-o dată. E nevoie de pași mici, pe care fiecare persoană trebuie să și-i asume. Nu putem schimba practica unei țări întregi, dar putem îmbunătăți practica personală. Putem sa ridicăm probleme pentru dezbateri amiabile, putem sa analizăm date și statistici, putem sa examinăm practicile țărilor mai dezvoltate decât noi, și sa adoptăm și sa adaptăm specific acolo unde vedem că este nevoie de schimbare, ba mai mult, acolo unde vedem ca interesele oamenilor sunt tratate superficial sau chiar discriminatoriu. Nu dorim să spunem că discriminarea este cu rea intenție. Nicidecum. Credem mai degrabă că este vorba de inerție, din cauza practicilor care s-au statornicit de foarte multă vreme, din timpurile comunismului până în zilele noastre. Credem ca este vorba de lipsă de interes, din cauză că cei care dețin decizia nu sunt direct afectați, și nu văd necesitatea și urgența schimbării unor proceduri. Cu toate acestea, trăim din fericire într-o societate democratică, care este capabilă să genereze practici și legi drepte, prin dezbateri și discuții publice, prin conștientizarea nevoilor individuale și comunitare, prin cântărirea atentă a faptelor și a consecințelor, și prin reevaluarea procedurilor împământenite.
Suntem de părere că instituțiile din țara noastră trebuie să se adapteze la cerințele unei societăți moderne, și în acestă chestiune particulară să își armonizeze practicile cu cele din țările membre ale Uniunii Europene. Dacă este perfect legal ca un cetățean conducător auto al Uniunii Europene să intre pe teritoriul țării noastre fără a i se face la graniță un test Ishihara, considerăm că este de bun simț ca și cetățenii români să se bucure de aceleași drepturi în țara lor ca și vizitatorii. De aceea supunem acest memoriu atenției celor investiți cu autoritate în această problemă, pentru ca autoritatea lor să fie folosită cu responsabilitate și în folosul cetățenilor.
Avem încredere că medici oftalmologi din România au capacitatea de a analiza corect și imparțial datele, în ceea ce privește capacitatea de a conduce un autovehicul a persoanelor cu deficiențe cromatice, și pot lua măsurile necesare eliminării condițiilor discriminatorii. Este de datoria acestora să studieze cu mult mai mare atenție problema diferitelor forme de deficiență cromatică, să reevalueze impactul pe care aceastea îl au în actul conducerii unui autoturism, și dacă impactul negativ este neglijabil sau inexistent (lucru demonstrat de mulțimea de șoferi amatori cu discromatii din diverse state europene și SUA, și chiar România), atunci aceastea să nu mai fie considerate impedimente în calea obținerii permisului de conducere amator. Sperăm că motivul pentru care nu s-a făcut asta până acum ține mai degrabă de lipsa de informare, neglijență și inerție. Dar când vorbim despre drepturile a opt (8) procente din populația de sex bărbătesc a României, neglijența nu mai este o opțiune. Un calcul simplu ne arată ca este vorba despre aproximativ 800.000 de bărbați, adică cel puțin un jumătate de milion de bărbați adulți, nu de un procent sec într-o statistică oarecare. Fiecare din aceste persoane este un caz personal și poate constitui o dramă la propriu pentru cel afectat. A spune cu nonșalanță că acești oameni nu au dreptul să conducă un autoturism este o condamnare la imobilitate pentru ei, și o discriminare de proporții. Bine-intenționata și des-auzita frază "Lasă că va conduce soția" nu ne este de nici o consolare, iar rezolvarea în stilul clasic românesc nu este o opțiune. În țările dezvoltate, unde s-au efectuat studii științifice solide, s-a demonstrat fără drept de apel că discromații nu constituie un pericol sporit pentru circulația publică [7, 8, 9, 10]. Capacitatea de a conduce un autovehicul poate înseamna diferența între a fi apt de muncă și a fi șomer, între a fi mobil și a fi "sechestrat", între a fi 100% funcțional și a fi "handicapat". De aceea dreptul de a conduce un autoturism, de a obține acest carnet categoria B, în țările cu tradiție rutieră nu poate fi grevat de incapacitatea de a distinge corect anumite nuanțe de culori, în condiții speciale. Discromat fiind, ți se poate interzice să devii controlor de trafic aerian, polițist, șofer de autobuz sau șofer profesionist, în țările dezvoltate, UE, Canada sau SUA. Nu ți se poate interzice însă să conduci ca șofer amator [7].
Credem ca testarea în vederea depistării discromatopsiei este benefică si necesară, și ar trebui facută încă din clasele primare. Copii care suferă de această anomalie pot întâmpina uneori dificultăți ale căror cauze nu le bănuiesc, la materiile la care recunoașterea și discriminarea culorilor joacă un rol important, cum ar fi desenul, chimia - experimente care necesită observarea culorilor unor lichide sau flăcări, fizică optică - observarea culorilor în care se descompune lumina albă, electronică - recunoașterea codurilor de culori, etc. Considerăm că o educație minimală a elevilor discromați este necesară pentru ca aceștia să cunoască natura acestei minore afecțiuni, cât și eventualele probleme cu care s-ar putea confrunta. Credem că este foarte importantă menținerea testării și la examenul medical pentru școala de șoferi, dar în cazul în care se aplică pentru permis amator, rezultatul să fie mai mult informativ decât eliminatoriu.
În final, merită sa reflectăm la observația pe care o fac medicii de la Academia Americană de Oftalmologie, la pagina de Cerințe vizuale pentru condus [7]:
Permisul de a conduce o mașină pe drumurile publice este mai degrabă un privilegiu decât un drept. Acest privilegiu nu ar trebui să fie (acordat și *) extins în mod indiscriminatoriu.
Cu toate acestea, într-o societate în care autoturismul personal este principalul și deseori singurul mijloc de transport, anularea dreptului de a conduce rezultă în dificultăți personale excepționale, și acordarea permisului nu ar trebui să fie refuzată fără o justificare clară.
În numele celor peste un jumătate de milion de bărbați adulți români afectați,
Vasile Tomoiagă,
25 de ani, discromat (deuteranomalie), inapt șofer în România
email: vasile.tomoiaga@gmail.com
tel: 0744-119799
adresa: Lombului 3, ap. 101, Cluj-Napoca 400227, Cluj
Radu Popescu,
29 de ani, discromat, șofer auto în SUA
email: discromat@gmail.com
--
Se permite stocarea, copierea, distribuirea, printarea, citarea sau publicarea acestui material atâta timp cât se menționează autorul (Vasile Tomoiagă), sursa (www.tomoiaga.ro), și se păstrează această notiță de copyright.
( Anexele se pot urmari la adresa originala
http://tomoiaga.ro/discromat.html )
QUOTE(Petea @ 20 Mar 2007, 09:33)
Un discromat nu pune in pericol in nici un fel siguranta traficului deoarece el nu poate sesiza diferentele de nuante fine de culori dar vede fara probleme diferenta dintre rosu si verde (statistic, cam 20% dintre barbati sunt discromati). Periculosi sunt daltonistii care nu deosebesc rosu de verde si trec la semafor in veselie, ca la ei e verde tot timpul. Si eu sunt discromat si nu am nici o problema in trafic. Personal am optat pentru pachetul de tigari. Ca sa lupti cu birocratia e taaare greu in Romania.
Statisticile se invart in jurul a 8%. Unii zic ca e 5% altii ca 12%, dar cei mai multi zic ca sunt cam 8-10 procente. Asta la barbati. La femei e 0.4%, am explicat in Anexele de la Memoriu de ce ( vezi Anexa 1 si 2
http://tomoiaga.ro/discromat.html )
Lupta cu birocratia e intr-adevar grea. Dar si eu sunt greu, am vreo 81 kg
. Si, mai ales, nu ma grabesc. Initial mi-a trecut prin minte sa merg la o cunostinta, stiind ca moral nu e asa grava problema, pentru ca stiu ca dreptatea e de partea mea, dat fiind ca in alte tari europene, SUA si Australia, discromatii pot fi soferi amatori fara nici o discutie. Dar eu cred ca Providenta Divina m-a calauzit sa nu fac asa, ci sa imi asum responsabilitatea unei initiative de a schimba un sistem care este evident gresit. Inca nu am nici un rezultat incurajator, decat unii medici care zic ca principial sunt de acord cu mine, dar legal nu-si risca meseria. Ba chiar o doamna oftalmolog mi-a spus ca m-ar pune ea apt daca ar fi valabila stampila ei, ca si la ea in familie sunt multi discromati cu probleme. Pachetul de tigari, desi e calea scurta, nu face decat sa perpetueze sistemul, si noi devenim partasi la asta. Sunt foarte incrancenat sa nu ma las de ei. Mai e nevoie si de cativa entuziasti cu mai mare influenta si voce, si incet incet, cazul nostru o sa inceapa sa aiba atentie, si sper, pe final, castig.
QUOTE
O intrebare am si eu:
In ce situatii un discromat se afla in dezavantaj fata de un om fara aceasta afectiune, aflandu-se la volan?
Nu poate observa indicatiile semnelor de circulatie, semaforului sau sa deosebeasca luminile de avertizare ale diferitelor autovehicule?
Cu ce? Ca sa stiu si eu daca as fi de acord cu aceasta initiativa!
O sa enumer principale probleme cu care se poate confrunta un discromat la volan, Nu am condus nici 5 metrii, dar din mersul pe jos si din discutiile si informatiile pe care le am, cred ca aste sunt principalele.
1. Noaptea, in cele mai multe cazuri un discromat nu va deosebi intre farurile portocalii si cele rosii.
2. Un discromat vede culorile semaforului, dar nu asa intens si clar si nu de la o asa de mare departare ca un om normal. Verdele led, care e mai deschis, nu ii apare foarte mult diferit de albul neoanelor de pe stalpuri, dar asta nu e o problema ca la semafor se distinge clar culoare de sus de cea de jos. De asemenea noaptea discromatul poate sa nu faca prea mari diferente intre farurile si luminile mici rosu deschis, portocaliu si galben. Ma refer in principal la luminile semafoarelor vechi.
3. Am inteles ca discromatul e deranjat destul de mult de lumina crepusculara, cea vizibila uneori in serile senine la apusul soarelui, cand jocurile de lumini sunt foarte fumoase in special pentru fotografi. Pe discromat il cam deranjeaza si am inteles ca unii prefera sa faca pauza o lumatate de ora si sa continue drumul dupa ce s-a inserat. Asta ar putea fi din cauza combinatiilor de culori ale luminii, si a umbrelor. Nu stiu mai multe detalii.
CristiRzR, iti sugerez sa citesti cu atentie memoriul si anexele (
http://tomoiaga.ro/discromat.html ) pentru ca nu doresc pozitionari ideologice de o parte si de alta, ci doresc ca oamenii sa stie clar despre ce e vorba. De exemplu multi nu stiu care e diferenta intre discromat si daltonist. Dupa ce vei citi cu atentie ce am scris, o sa poti spune destul de clar. Eu am avut nevoie de cateva luni bune si am citit zeci de pagini de internet petru a putea compila toata acea informatie, si mi-am dat seama ca unele explciatii nu sunt corecte (erau cele invechite, sustinute de medici mai demult, dar acuma au venit cu alte explicatii), si a trebuit sa schimb dupa ce deja am printat 50 de pagini. E nevoie de efort si e nevoie sa ne cunoastem clar problema, cauzele, si consecintele ca sa putem respunde celor ce ne intreaba de ce dorim permis amator.
In rest, nu stiu alte probleme, poate ma ajutati voi discromatii soferi. Deci semaforul nu e una din ele, de vreme ce discromatii fac deosebire clara intre rosu si verde.