DESPRE O CALATORIE PRIN JUMA' DE ROMANIE! Iasi-Praid Drumul facut cu Berlinutza injectata, plina cu nevasta si doi puradei, a trecut muntii pe la Tirgu Neamt. Pina acolo nu am simtit vreun pericol sau efect al unor inundatii. Dupa munti, am dat de primul semnal de alarma - n-am ce cauta pe la Bicaz- Gheorghieni, drumul e prost si in plus abia s-au apucat de lucrari, incit daca apuci sa-l faci, iti ia pe putin 4 ore! Am luat-o spre Toplita si apoi am cotit-o spre Gheorgheni - drum foarte bun, nou-noutz, plus peisaje super, dar cu multe zone inca in lucru - lucrau baietii lui Umbrarescu din Bacau zor nevoie mare! Cred ca m-am intersectat cu cel putin 100 de camioane si utilaje prin zona aia, toate cu BC si UMB la numere de inmatriculare! De la Gheorghieni am cotit-o iar spre Sovata, drum bun, cu toate ca nu e de rangul aluia de la Toplita. A! Am uitat sa spun ca am facut o oprire la Borsec si am baut tot felu' de ape minerale! Asa... Am ajuns care va sazica la Praid. Unde am gasit pensiunea unei unguroaice care are un baiat ce-a avut problerme cu astmul cind era mai tinerel. Baiatul s-a reparat dupa ce a facut o cura in Salina Praid si asa unguroaica, foarte amabila, si-a deschis pensiune in zona - camera cu doua paturi 800.000 de lei, plus gratar la dispozitie, plus parculet de joaca pentru copii in curte, plus doua trei capre si doua pisici (spre deliciul copiilor lasati sa le hraneasca cu orisice!), plus o masuta pe malul unui piriu unde sa-ti bei cafeaua la micul dejun! Ceea ce am facut si noi, impreuna cu un ungur din Budapesta (de fapt pe acolo e full de masini de Ungaria, iar unii se uitau cam uimiti la numarul meu care incepea cu IS!), care ne-a dat o imagine excelenta: "Vai dar ce multi turisti din Italia vin prin Romania!" Omu' vazuse prea multe masini aratoase cu numere italienesti. I-am explicat (in franceza, ca eu cu maghiara... nem tu dom si kosonom, atita stiu!) ca alea erau masini cu romani plecati la munca in Italia, care si-au luat o masina acolo si vin acu' sa-si faca vacanta acasa, iar omu' a zs: "Asa de multi?" In Salina am intrat cu un autobuz ca alea din transportul in comun. Acolo jos aveai impresia ca esti intr-o imensa sala de sport care miroase ciudat! Cred ca erau pe putin 2000 de oameni acolo care se jucau, stateau, se rugau, se informau, vizitau, pentru ca aclo, jos, in strafundul pamintului aveai loc sa joci badminton si fotbal, aveai chioscuri de unde sa-ti iei ceva de imbucat si baut (exclus total, binenintels, fumatul!), copiii aveau unde sa se plimbe cu masinutzele inchiriate sau sa sara pe saltele gonflabile (atentie cei avizati, ca transpira de mama foculu'!), in timp ce parintii lor se roaga la capela sau viziteaza muzeul! Am stat acolo aproape 4 ceasuri si a fost o experienta cu totul uimitoare pentru mine era pentru prima data cind toti patru intram intr-o salina). De iesit, am iesit cu invalmaseala romanilor si cu apelurile la calm ale maghiarilor, pina la statia de unde autobuzul ne-a scos la lumina! Care lumina era strecurata bine de o ploaie de munte, ceea ce ne-a facut sa ne luam talpasita repede de acolo! Si cind te gindesti ca dimineata ne-am baut cafeaua la micul dejun cu ungurul nostru simpatic, pe malul piriului, sub un soare blind si de-a dreptul montan! VA URMA

Doar 2 rectificari:
1) Bicaz-Gheorghieni e mai mult decat acceptabil (iar ca peisaj incomparabil), execptand cateva zone micute cu asfalt deteriorat
2) Toplita -Gheorghieni e bun, danr nu super, mai ales in apropiere de Gheorghieni (placi nu foarte aliniate); in schimb da, in jurul Toplitei e de nerecunoscut!!


PS: tot nu am aflat nimic despre faimosul Sovata-Reghin, despre care nu stiu ce sa mai cred...

Am fost anul trecut pe ruta Reghin - Sovata. M-a terminat psihic drumul ala, 2-3 km de asfalt acceptabil dupa care urmau 2-3 km de transee, gropi de bomba etc.

Praid-Transfagarasan

Acum, mey copii, urmeaza partea mai putin turistica si mai mult sofereasca! Adica sa va fereasca sfintu' sa patiti ce-am patit io!
Plecat noi din Praid cu gind bun sa ajungem la lacul Sfinta Ana. Am trecut prin Corund, frumoasa comuna, unde mai toate casele aveau in dotare magazin cu suveniruri traditionale chiar la strada! Super! Si ce daca mai intilneai printre suveniruri si texte, si harti, si poezii care vorbeau despre Ungaria Mare, asta e deja istorie, ca Ungaria e integrata deja! In Europa!
Bun, am ajuns la Tusnad, unde am aflat ca spre lac nu-i loc de trecut, drumul e stricat si trebuia sa facem un ocolis de mai bine de 90 de km ca sa ajungem acolo. Asa ca am zis pas! Si la fel am facut si cu drumul spre Vulcanii Noroiosi, numa' ca in cazul acesta (drumul Brasov-Buzau) nimeni nu o fo' in stare sa ne spuna daca e sau nu circulabil.
Asa ca am hotarit sa o luam spre Transfagarasan, cu varianta de rezerva Sibiu daca trecatoarea montana era inchisa. Trecatoarea nu numai ca nu era inchisa, dar faptul ca era circulabila a adunat atita lume incit noi nu am gasit loc de cazare decit la 13 km de Sibiu, la motelul Western Petrom, trei stele, foarte fain.
Dimineata ne-am pornit spre Transfagarasan, am oprit putintel sa cumparam brinza de aia in coaja de brad/stejar, meseriasha!, o recomand tuturor celor care sint atrasi de acest aliment!
Transfagarasanul meseriash si el, masini cit incape si-ntr-un sens si in altul, numa' ca la capitolul asfalt, partea dinspre Avrig e mult mai buna, partea spre Curtea de Arges e plina de gropi!
Eeh, inainte de a intra in Curtea de Arges, Berlinutza mea scuipat cu totu' toba intermediara! Si era duminica spre ora 2 dupa amiaza, si aproape ca mi-am pus miinile in cap!. Dar, la intrare in Curtea de Arges, surpriza! Magazin de piese auto deschissi cu toba intermediara pentru injectata mea! (la urma urmei tre' sa spun ca toba aia avea aceeasi virsta cu masina, adica 4 ani!). Mai mult, nenea patronu' imi da un baiet sa mergem la nu stiu care baiet care stie pune tobe. Dar ghinion, nici baietu' ala nici altii nu erau pe-acas' ca tocmai era duminica dinaintea Sintamariei si toti "era plecati". Asa ca, intr-un zgomot care acoperea muzica manelistilor strinsi in parcarea manastirii Curtea de Arges (ei, da!, in conditiile acestea ne-am permis sa facem si o vizita rapida a manastirii mesterului Manole!) si cu toba nou-nouta printre bagaje(!) ne-am pornit spre Pitesti, convinsi ca acolo vom avea rezolvarea.
Si se facea ca era duminica pe la cinci dupa amiaza, cind intraram in Pitesti si daram de un taximetrist. Care taximetrist a zis ca ne duce, pret de 6 km, la cineva care are toate ce ne trebe! Ajunseram noi acolo si a inceput adevaratu' calvar. Constatara ei p'acolo ca si saxofonu' trebe schimbat, asa ca am mers cu unul din baieti sa cautam saxofon. Vazui, fratilor acolo, bulevardul magazinelor de piese auto. Numa' ca si p'aici toti "e plecati", ca deh, era duminica si, in plus, dupa amiaza! Am ajuns apoi in comuna "dezmembratilor", sa luam un saxofon second hand. Si se facea ca in acea comuna, cei care se ocupau de dezmembrari, puneau o carcasa de dacia scorojita la poarta si lumea care trebuie sa stie, stia ce tre' sa faca! Am intrat si noi intr-o curte de asta si am gasit un saxofon clasic! Aproape bun!
Asa am aflat de o adevarata industrie de repus masinile in circulatie. Exista niste "priceputi" prin zona care "ia masinile duse la dezmembrari la fabrica s-apoi le face numa' bune de vinzare la tirg". Mai simplu, cu carcasa intr-o stare acceptabila, cu piesele de rigoare si cu alte "nimicuri" de astea (chituri, vopsitorie, tinichigerie), "priceputu" dadea 15 milioane si vindea masina la tirg cu 30! Si se facea ca omu' imi declara cu mina pe inima ca el e in stare sa faca si 3-4 masini pe saptamina!
Cu povestile si mai ales afacerile lor, aproape ca n-am bagat de seama ca pentru o toba intermediara noua, saxofon sh si intreg ansamblul legat cu sirma, ca "tine el pina acasa, la Iasi" (saxofonu' nu era pentru o injectata, ci pentru o dacie clasica!), plus consum gaz, ca am mers cu masina omului prin tot Pitestiul dupa saxofon, si manopera (inclusiv lovirea intensa a tobei finale, cu ciocanul metalic, ca sa intre, mama draq, in saxofonu' ala nenorocit!), am dat aproape 170 RON! Numai spun ca se facea de acum seara, soarele apunea undeva, dupa fabrica de la Mioveni, si noi nu mai aveam in cap nici un fel de plan de vacanta! eram "anesteziati" de Experimentul "Toba din Pitesti"!
VA URMA

Fost acu o luna pe acolo! Drumul varza!

Mey copii, sa nu ramin cu datorii anu' asta, iaca-ta si ultima parte a calatoriei mele!
Transfagarasan-Mamaia-Iasi

Nu o sa fie o istorioara la fel de "spumoasa" ca precedenta, ci numai o lista de curiozitati constatate de-a lungul si de-a latul calatoriei:
- pe autostrada Pitesti-Bucuresti, o fo' bine pina la momentul in care, fiind si seara tirziu, si ploaie, la 110 km/h, dadeai de gropi pe care nici nu le vedeai, d'apa'i sa le mai si ocolesti; d'aia ultimii kilometri i-am facut cu 60 pe ora!
- cam nasoala treaba cu indicatoarele pe soseaua de centura a Bucurestiului, ca sa ajungi de la est la vest; am luat-o prin nord, adica am traversat drumu' spre Ploiesti, da' tot m-au dus in eroare unele indicatoare!
- pe autostrada soarelui, monotonia te maninca, inca nu sint iesiri pentru un suc, o acadea, acolo, da' sigur o sa vina cu timpul; in plus, imagine tragica, de-a dreptul, cu sumedenia de parapeti de pe mijlocul drumului, care erau deja bine indoiti (va dati seama ca asta inseamna accident la cel putin 100 km/h!)
- in Constanta, mai exact Mamaia, cam curioasa invirtecuseala aia cu intrarea in statiune si faptul ca uneori primeam bon, alteori imi dadea un fel de fluturas informativ; mai adaug haosul cu parkingul la delfinariu, unde era plin de taximetristi si tu trebuia sa te duci la mama draq sa-ti pui masina, si imensa surpriza de la spectacolul cu delfinul Mark (unicul si inegalabilul, dar antrenat de romani!), platit pentru 30 de minute si desfasurat numa' vreo 15, ca deh!, s-a suparat delfinu'!; in rest, frumos, placut, dragut (nu chiar toata lumea!), dar si a draq de scump (noroc cu supermarketu' de la iesirea spre Navodari, unde "scorurile erau mai aproape de casa!);
- pe drumul spre casa, am trecut prin zona aia din Galati unde apele au dat iama pe ogoare; imagine apocaliptica, cu sute de hectare de luciu de apa din care ieseau zeci de mii de betisoare mare (fostele lanuri de griu si floarea-soarelui), dar si imagine a realitatii sociale, cind vedeam, in fata mai fiecarei porti de gospodarie afectata, un BMW, VW, Opel sau Audi cu numere de Italia.
Per ansamblu, am facut o simpla constatare: daca noi, romanii, vrem sa aducem europeni si alte natii pe meleagurile noastre, tre' sa punem la punct in primul rind infrastructura rutiera, altfel turismul o sa insemne in mare parte "vizitarea" gropilor de pe drumurile noaaaaaastre toaaate!