Mi-am luat masina in primavara lui '99. Mare parte din voi stiti ce bucurie e sa-ti iei masina noua, chiar daca e Dacie. I-am facut reviziile, am avut grija de ea, am trecut si peste inerentele probleme 'de Dacie' care s-au rezolvat in garantie. S-au rezolvat, mai mult sau mai putin... Chestiile minore si evidente dealerul le accepta spre rezolvare fara probleme, dar cele mai complicate le evita. De exemplu consumul de ulei, care batea spre 1l/1000km, ceea ce nu-mi convenea. Si in general ma cam calca pe nervi felul in care eram tratat cand mergeam acolo. Nu de cei mici, mecanicii, baieti buni, de altfel, cat de seful de service, un subinginer cu nasul pe sus. Probabil ca si devenisem ca o musca enervanta, fiindca pentru orice problemuta alergam la ei - dar masina era in garantie, si ei nu aveau ce face. Eu aveam dreptate.

Dupa vreo jumatate de an am inceput sa ma plictisesc si oscilam intre a apela la OPC si a ma adresa direct producatorului. Un articol din ziar m-a facut sa ma hotarasc - era un interviu cu domnul Constantin Stroe cu ocazia reconfirmarii dansului, de catre Renault (care tocmai semnasera contractul) in pozitia de director adjunct al Automobile Dacia SA. Si mi-am zis ca daca Renault au avut incredere in el atunci stiau ei de ce, asa ca acolo trebuie sa ma plang.

Si m-am plans. Am scris frumos o scrisoare (vezi fisierul atasat), si trebuie sa recunosc ca eram suparat rau cand am scris-o, pe deasupra si catranit si furios. Si am trimis-o cu confirmare de primire. Mi-am zis ca n-am ce pierde...

Hmmm... Dupa vreo doua zile, cam cat a facut scrisoarea pe drum, primesc un telefon de la un domn de la Dacia, prin care mi se cerea permisiunea ca o comisie de la ei sa vina sa imi vada masina. Mai sa fie?!? Dupa inca o jumatate de ora domnul ma suna din nou si ma roaga, daca nu ma deranjeaza, sa ma intalnesc cu comisia la Sibiu, la dealerul de unde am luat masina si unde faceam garantiile. Am acceptat. Banuiam ca celor de la Emilian Srl nu le va conveni, dar rotitele se invarteau deja. Dupa-masa primesc un fax de la domnul Stroe (din pacate nu m-am gandit sa-l scanez atunci, si intre timp hartia de fax a imbatranit) prin care imi reconfirma intalnirea si ca spera ca toate nemultumirile mele se vor rezolva. Atunci, in acel fax, din antetul uzinei, am vazut ca Automobile Dacia SA era certificata ISO9001. Aha, acesta era misterul...

Seara primesc telefon de la un prieten din Sibiu. Un pic uimit, imi povesteste ca in acea zi era la Emilian Service si a asistat la o criza teribila de nervi a patronului, din pacate nu mai retin cum il cheama, fost mare fotbalist, care tuna, fulgera si ameninta la adresa mea. "Las' sa mai vina pe aici, ca ii rup picoarele, ii [beep] franele, sa se duca in [beep]..." etc. "Ce ai facut, ma, de asta era sa faca infarct?", ma intreaba prietenul la telefon. "Ce sa fac, ii raspund, se pare ca mai mult decat am vrut".

Trebuie sa recunosc ca nu mi-a fost totuna cand am auzit. Dar, fie ce o fi! Si in dimineata stabilita, la 7 fix, ma infiintez la poarta firmei. Ajunge si patronul, dandu-se jos din Mercedesul lui propriu si personal (chestia asta m-a deranjat intotdeauna - de ce trebuie sa conduci Mercedes daca vinzi Dacie?) ma priveste de sus, ca de obicei, si ma invita in birou. Dupa care incepe sa urle la mine. Am stat cuminte si l-am ascultat, fiindca omul trebuia sa se descarce intai, nu? Intre timp ajunge si comisia de la Pitesti, doi ingineri, si imi baga masina in lucru. Scrisoarea mea ajunge in mainile 'sefului'. Am uitat sa spun ca e un domn bine, eu sunt un tip masiv, dar dansul ma intrecea si in inaltime si in greutate. Si se apuca de citit la scrisoarea mea, pe care domnul Stroe facuse niste adnotari. In timp ce o citea se facea si mai mare - si eu cred ca pierdeam din greutate. Ce a urmat nu mai stiu, stiu doar ca timp de cateva ore m-a luat la frecat - in termeni foarte politicosi. Ca stiu cine e el? Stiu care sunt relatiile lui cu uzina si cu domnul Stroe? Cum mi-am permis sa-l jignesc in halul acela? Ca Mertanul si l-a luat din banii din fotbal? (Asta e fix problema lui, eu nu m-am legat ca avea Mertan, asta n-a inteles el) Ca stiu ca el a fost unul din primii clienti de Nova, cand inca nu avea omologare? Ca stiu ca nevasta-sa conduce Dacie? Ca stiu cat de greu a fost sa puna pe picioare afacerea si cate sacrificii a trebuit sa faca? Ca de ce am apelat la uzina, fara ca intai sa merg sa ma plang lui? (aici avea dreptate, recunosc, dar, dupa cum am zis, 'esalonul superior' al firmei privea de sus clientii obisnuiti, si zau ca nu mi-a venit sa merg sa ma plang unuia care se uita de sus la mine) Si uite asa, incontinuu, timp de cateva ore... De batut nu m-a batut, dar nici mult nu mai avea!

Dupa aceea m-am dus in atelier, sa vad ce e cu masina. Pe scurt, s-au rezolvat problemele avute. Inclusiv RK! Ca si bonus mi-au reparat si instalatia de climatizare, cu valve pneumatice aduse din uzina, ca pe atunci nu se gaseau nici sa dai cu tunul. Si toata tevatura asta a durat pana seara pe la 9. Toata firma, de la ultimul mecanic pana la patron, inclusiv cei doi ingineri de la Pitesti, a stat acolo (ce m-or fi injurat toti...) pana m-am declarat deplin multumit de masina, ca nu mai e de facut nimic.

Urmarile? Prietenii mei au aflat cu timpul si m-au admirat ca am avut curajul sa ma pun cu unul din oamenii influenti ai Sibiului (zau ca nu acesta a fost scopul). Site-ul jenant al Dacia a disparut tot atunci, si Dacia a stat fara site pana de curand. La vreo jumatate de an - un an am vazut in magazine primele piese Dacia in acum comunele cutii albastre cu timbru si inscriptionate 'Piese de origine'. Acestea au fost cele bune. Cele rele? Motorul n-a mai consumat ulei... vreo 3.000 de kilometri, dupa care a inceput iar (intre timp l-am rezolvat). Instalatia de climatizare s-a stricat din nou, dar am invatat sa o repar, fiindca aparusera valve si membrane de schimb. Cutia de viteze nu mai sare dintr-a treia, ci dintr-a doua. Si altele, multe altele...

De ce imi pare rau? Ca am uitat de capota de la portbagaj, care a ruginit in cateva saptamani, si nu m-am gandit sa o pun si pe ea pe lista, sa o schimbe. De altceva zau ca nu!

Ma intrebati daca am mai apelat dupa aceea la Emilian Service? Nu, fiindca n-a fost nevoie. Masina a iesit din garantie, si am gasit un domn in varsta, mecanic de meserie, care se ocupa de masina mea.

De ce va povestesc toate acestea? Din cauza la alte post-uri pe care le-am citit pe acest forum. Aveti curaj! Nu vi se rezolva problemele sau vi se rezolva nesatisfacator? Bateti-va! Luptati pentru drepturile voastre! Ati dat bani buni pe masini! Banii _vostri_, indiferent daca au fost castigati usor sau greu! In banii pe care i-ati dat intra si garantia. Bateti-va si luptati, altfel e greu de schimbat mentalitatea! Avem costuri mari de 'a ajunge in Europa', toti am inceput sa le simtim, dar vrem sa si primim ceva in schimb. E putin, sunt altele mai grave si grele, dar fiecare poate sa faca ceva. Si chiar daca e putin, e mai mult decat nimic...