Ma bate gandul sa cumpar o casa in localitatea Dumitrana oras Magurele. Cel putin asa spune oferta dar nu stiu ce inteleg ei prin localitate si cat de oras e Magurele. Cunoaste cineva zona. Alte pericole ascunse in zona exista? Multe persoane se feresc sa investeasca in zona de frica radiatiilor.
Am gasit un articol pe aceasta tema nu stiu ce distanta este intre localitatea Dumitrana si institut si daca pericolul mai este de actualitate articolul fiind mai vechi.


La Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara - Horia Hulubei (IFIN) de la Magurele, contaminarea radioactiva atinge cote alarmante. Deseurile nucleare acumulate timp de zeci de ani zac parasite prin hangare. Platforma Magurele este o adevarata lada de gunoi pentru deseuri radioactive. La numai cateva luni pana la intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, riscam sa ne inecam la mal din cauza deseurilor nucleare. Termenul dat de Comisia Europeana pentru rezolvarea problemei se apropie de limita.
IFIN a fost, timp de zeci de ani, un loc unde s-au perindat oameni de stiinta si cercetatori de frunte in domeniul fizicii romanesti. Aici s-au pus la punct tehnologii care i-au ajutat pe romani sa stapaneasca puterea atomului. De cativa ani buni, institutul este o adevarata groapa de gunoi, o pata radioactiva la marginea Capitalei. Ca urmare, rata imbolnavirilor de cancer din zona este mai mare cu 30% decat in orice alta parte a tarii, iar oamenii care lucreaza sau locuiesc aici isi gasesc sfarsitul uneori in chinuri groaznice.
Problema deseurilor nucleare ar fi putut fi rezolvata, insa nu a existat interes in acest sens. Pentru conducerea IFIN pare sa fie mai usor sa gestioneze o afacere pe seama surselor radioactive pe care le are in responsabilitate decat sa dezamorseze problema prin tratarea si stocarea in conditii de siguranta a acestora.

Depozitul de deseuri nucleare
Partea neplacuta a istoriei de altfel impresionante a IFIN o constituie colectarea in timp a unei cantitati impresionante de combustibil nuclear, alte substante si materiale radioactive ori obiecte care au intrat in contact cu mediul contaminat. De la inceperea activitatii de cercetare pe platforma Magurele, in anii �60, locul ales pentru stocarea deseurilor nucleare este cunoscut sub denumirea de �Fortul Magurele�. Spatiul este, de fapt, locatia unei foste baterii de tunuri din sistemul de forturi pentru apararea Capitalei conceput de Christian Tell in era post-pasoptista. Amplasamentul urma sa fie folosit doar temporar ca depozit radioactiv, iar apoi sa se gaseasca o destinatie finala pentru materialele si substantele depuse acolo.
La sfarsitul anilor �70, fortul a fost inundat, iar zona a fost intens contaminata. In incercarea de a limita proportiile dezastrului, sursele de radiatii au fost scoase din incinta si depozitate in cadrul IFIN, intr-o nou-construita Statie de Tratare a Deseurilor Radioactive (STDR). La inceputul anilor �80 a inceput si amenajarea, pe locul unei foste mine de uraniu, a unui depozit de stocare a deseurilor nucleare (Baita Bihor).
Dupa 1989, activitatile nucleare din tara s-au diminuat, iar materialele si substantele folosite au fost aduse la STDR pentru tratare. S-au adunat astfel sute de butoaie si alte materiale contaminate, din care numai o mica parte au fost tratate si transportate la Baita Bihor. Odata cu inceperea dezafectarii reactorului din institut, cantitatea materialelor puternic radioactive a crescut. Astfel, printre deseurile existente se numara si unele care contin o doza letala de radiatii. Simpla manipulare a acestora a costat vieti umane.

Lada de gunoi radioactiv
De ani intregi la IFIN sosesc din toate colturile tarii materiale si substante radioactive, in vederea tratarii. Procesul tehnologic prin care se elimina (partial sau total) efectul radiatiilor este unul costisitor. Ca urmare, IFIN a avut posibilitatea de a realiza venituri consistente. In practica internationala, tratarea fiecarei surse costa sume de ordinul miilor de euro.
Desi in prezent la STDR nu mai este, practic, niciun spatiu pentru stocarea de noi materiale, conducerea IFIN a fost nevoita prin lege sa primeasca in continuare �marfa�. Este singura institutie abilitata sa detina, trateze si stocheze deseuri nucleare. Astfel, curtea este impanzita de surse radioactive a caror provenienta a devenit, in timp, din ce in ce mai greu de stabilit. Specialistii au botezat materialele a caror provenienta nu a putut fi determinata �surse orfane�. Mai mult, unele surse au o doza de radiatii prea mare, imposibil de tratat la STDR.
Pentru a face fata avalansei de materiale, in incinta institutului au fost ridicate baraci de depozitare. Absolut improprii scopului pentru care au fost construite, acestea sunt dovada lipsei unei strategii de dezvoltare a unor sisteme de stocare adecvate. Fie sub cerul liber sau in baraci de tabla, substantele radioactive contamineaza mediul inconjurator.

Fier vechi de origine nucleara
Pentru ca spatiul de depozitare a diverselor materiale provenite de la dezafectarea reactorului nuclear, dar si a �surselor orfane� a devenit treptat neincapator, unii angajati ai IFIN, poate mai intreprinzatori din fire, au luat �masuri�. Fara discernamant, o mare parte din materialele metalice folosite in diverse experimente stiintifice cu radiatii au luat drumul depozitelor de fier vechi. De aici pana la reciclarea sub forma de obiecte de uz casnic sau industrial drumul este foarte scurt. Cararile spre iesiri improvizate prin gardul institutului se intalnesc la tot pasul si asta se intampla la un obiectiv nuclear national.
Printre lucratorii din institut este deja de notorietate cazul bulibasei din Sintesti care, comerciant de fier vechi fiind, a cumparat din curtea IFIN un container destinat transportului si stocarii surselor radioactive fabricat din uraniu (saracit). Trimis la export, acesta a fost depistat ca fiind puternic radioactiv abia la granita ungaro-austriaca, returnat bulibasei si aruncat pe un camp din Sintesti. Ulterior, cazanul s-a intors la Magurele sub protectie.
Nu la fel s-a intamplat cu sutele de caramizi de plumb care inconjurau si asigurau protectie radioactiva in miezul reactorului nuclear. Acestea sunt luate de angajati cu sacosele si ajung in circuitul de reciclare puternic incarcate de contaminare radioactiva.
Sursa: Saptamana finaciara