Am deschis topicul asta ca sa aflu de la voi care a fost cea mai nasoala zi pe care ati prins-o ca soferi. Poate probleme peste probleme la masina, sau poate un accident, orice care implica masina, oricare ar fi ea... Ziua fiind deja trecuta, cred ca va fi amuzant si tot odata educational sa impartasim situatiile cele mai dificile. Daca a mai existat vreun topic similar, rog un moderator sa puna link si sa-l inchida p-asta.
Sa incep eu, prin a va relata probabil cea mai neagra zi de cand sofez. De fapt povestea mea implica chiar si urmatoarea zi, din nefericire s-au tinut ghinioanele lant.


Eram in a doua zi din "turul tarii" pe care doream sa-l fac impreuna cu niste prieteni cu Dacia din semnatura, asta ca sa fie cat mai pitoresc cu putinta. Dupa ce prima zi totul a mers ca pe roate, n-am incadrat in timp, masina a mers ceas, a doua zi ghinionul ne-a lovit. Rau. Prima patanie a fost pe la Ruschita. Urmarind o harta tiparita anul trecut dupa reteaua de drumuri de acum 20 de ani, incercam sa ajungem pe cel mai scurt drum catre lacul Surduc. Toate bune si frumoase initial. Insa drumul asfaltat se termina, incepe un drum pietruit si un peisaj plin de praf datorita exploatarii de marmura de acolo. Cand se terminau ultimile semne de civilizatie un om ne face semn sa oprim. Ne intreaba unde merge, noi ii spunem destinatia iar el incepe sa rada intreband ironic daca Dacia mea e "jeep". Apoi ne spune pe indelete ca drumul ala nu mai e practicabil, sau in niciun caz practicabil cu o Dacie. Ne intoarcem. Urma un ocol de vreo 100 de km, dar macar era drum european. Mare pierdere nu fusese, decat de timp. Insa pe la Otelu Rosu iar s-a intamplat ceva. Pana pe spate. Incepuse sa se lase seara, am scos repede jumate de portbagaj ca sa avem acces la rezerva si cric apoi ne-am apucat sa ridicam masina. Fara succes insa. Cricul mergea extrem de greu. Vreo 20 de minute 4 insi am tras de el, ridicand poate cativa centimetri. Am ridicat si de masina cu totul, pentru ca in gol mergea putin mai usor. Cand mai aveam cred mai putin de un centimetru si rezerva intra s-a rupt din sudura cricul. Nasolie. Luam curtile la rand, sa cerem un cric de imprumut. Ne ajuta cineva cu un cric, punem rezerva si dam sa plecam. Masina insa n-a prea fost de acord. Poate praful de la Ruschita isi spusese cuvantul, sau altceva, in orice caz am mers in suturi la turatii mici pana la Caransebes. Acolo in loc sa cautam o vulcanizare deschisa(desi se lasase intunericul de mult) ne preocupa sa reparam masina. Initial n-am avut sorti de izbanda, am plecat mai departe. Apoi cand mai erau vreo 20 de kilometri pana la destinatie am oprit, ne-am mai uitat pe la carburator si dupa cateva "palme" gunoaiele au ajuns in jiclorul de relanti pe care l-am curatat si am plecat la drum. Masina parca zbura, era deja ora 23 si noi trebuia sa gasim si lacul. Ghinion din nou insa. Dupa 10 kilometri iarasi pana, la aceeasi roata, stanga spate. Tot eu eram la volan. N-am mai rezistat si am bufnit in ras. Asta se intampla intr-o padure si de-o parte a drumului era un deal abrupt si impadurit bine de tot, iar in cealalta parte o valea a unui rau. Marginea drumului inexistenta, loc de pus cortul, ioc. Am incercat-o intai p-aia cu imprumutul de rezerva, dupa ce am oprit putinele masini care mai circulau pe acel drum la ora aia.
Normal, nimeni nu dorea sa imprumute rezerva, nici macar sa o vanda. Am ramas peste noapte in masina. Ceilalti au pus cortul mai mult pe drum, intre masina si un triunghi reflectorizant, ca sa-i vada din timp camioanele cu lemne care alergau soseaua respectiva. A doua zi am plecat pe jos pana intr-un sat numit Hauzesti, unde am cunoscut niste oameni in fata carora pot face o plecaciune. Ne-au dat rezerva, baiatul lor a plecat cu unul dintre noi la cea mai apropiata vulcanizare, adica la vreo 30 km, intre timp parintii lui ne-au invitat pe cei ramasi la ei la masa.
Dupa vreo ora se rezolvase totul, dar intervenise o alta problema. Bateria abia mai misca, masina o pornisem intr-o coborare in acea dimineata. Cand a venit omul cu rotile am constatat ca bateria murise. Definitiv. Incercarile de pornire impinsa se soldau cu frana de motor. Pornirea cu o alta baterie apoi legarea celei moarte se soldau cu oprirea motorului.
Din nou nu m-am putut abtine din ras. Cred ca-i un fel de semn ca am depasit si stadiul de nervozitate. Proaspetele cunostinte ne-au sarit din nou in ajutor. Dotati cu o baterie de tractor de imprumut, ne-am dus la Lugoj. Era sambata si ceasul in jur de 18. Am luat benzinariile la rand, sperand sa gasim acumulatori. In schimb n-am gasit nimic. Magazinele reperate de noi erau inchise, si am apelat la solutia suprema: am oprit politia. Oamenii au fost de treaba, chiar ne-au dus la cineva care avea magazinul la parterul casei. Omul a deschis magazinul, ne-a dat baterie si am plecat. Pierduse mai mult de o zi pe drum, o zi destul de importanta pentru ca totul fusese planuit dinainte, aveam un program fix pe care bineinteles ca l-am dat peste cap.
De acolo trecand prin Ardeal, coborand prin Moldova, ajungand in Dobrogea si pana acasa n-am mai facut nici macar o pana.
Insa ziua aia, mai bine zis cele doua zile nu cred ca le voi uita toata viata. Ghinioane in lant, altfel nu le pot caracteriza...

Sper ca povestea mea lunga nu o sa va indeparteze sa postati, puteti sa o sariti fara nicio problema si sa povestiti intamplarile voastre.