Outline · [ Standard ] · Linear+ Iesiri cu bicicleta

Iata ca prima expeditie cu bicicleta s-a intamplat. Dupa multe planuri, inscrieri, descrieri, renuntari si aparitii de ultim moment, dupa ce am schimbat ora de adunare pentru ca unii dintre noi nu isi terminau in timp util somnul de frumusete, ne-am adunat la ora stabilita in punctul desemnat pentru plecarea in marea expeditie. Unii dintre noi au venit incarcati ca Mos Craciun, de se auzea la fiecare hop cum dadea un 6-6 la table, altii au venit mai lejer dar toti plin de avant si voie buna. Care pe cursiere, care pe ciclocross, care pe MTB am purces toti la drum. Pot sa jur ca in capetele tuturor se invartea aceeasi intrebare. Ajung singur acasa sau pun mana pe telefon sa vina sa ma ia de pe drum. Primi 6 km de Bucuresti si Jilava au trecut OK. Casper a reusit sa isi gaseasca o pozitie astfel incat sa nu para ca merge pe tricicleta, Vis-a-vis a reusit sa lege papornita pe portbagajul spate, Zax s-a impacat cu furtunul de apa ce ii iesea din rucsac, iar eu reusisem sa ma dumiresc pe ce parte trebuie sa tin pedala. Vijeliosi am intrat in pasajul de cale ferata din Jilava si tot asa de repede am franat. Craterele existente erau de mare efect. Mutzu mai ca simtea cum se arcuiau jentile. Podul de peste Arges a fost prima proba de catarare din numeroasele ce aveau sa urmeze. Muschii picioarelor se flambau dar noi nu renuntam pentru nimic in lume. Mai rau a fost cand am inceput sa urcam o minunata panta de vreo 400 m. 10 minute am asteptat in deal ca sa ne regrupam. Mutzu si Vis-a-vis au incercat mersul la trena cu 45 de km la ora. Dupa aceea Vis-a vis a incercat franarea aerodinamica. In Calugareni abatorul ilegal era in plina desfasurare, halci de miei, porci sau pulpe de vaca vedeai prin toate portbagajele. Politia pazea traficul sa se desfasoare in bune conditiuni, adica cei care treceau cu pieile de oaie atarnand pe jos sa o faca pe trecere. Am lasat in urma Calugareniul cu miroasnele de organe atarnad la soare si colbul de pe strazi intreptandu-ne catre Uzunu, locul nostru de schimbare a directiei. Zax a fost rasplatit cu o succesiune de vai si dealuri spre bucuria sufletului lui. Rabdarea noastra a dat roade dupa ce ne-am facut triumfator intrarea in rezervatia Comana. Pacat ca cei de la drumuri nationale ne considera animale copitate si pentru a veni in sprijinul nostru asteapta sa se cojeasca tot asfaltul. In felul acesta vom merge pe pamant si nu vom avea probleme. Garminul montat cu multa truda si inventivitate pe ghidonul bicicletei ne-a semnalizat ca trebuie sa facem la stanga pe un drum de exploatare. Bariera si noroiul de 10 cm ne-a dat de inteles ca trebuie sa ii dau recalculare traseu. Noul drum ales de navigator adica je a fost ok pentru toata lumea, mai putin pentru Mutzu ce a mers o bucatica pe langa bicicleta. Pietricelele de pe drum ii afectau jantele. Superb e putin spus. Dupa 3 km prin padure am dat de o panta de 10 grade unde ne-am incercat puterile la cine ajunge cel mai sus. Unii au mers 10 m, altii mai mult, dar toti am fost aruncati in lastaris de un ciocoflender cu masina. Drumul prin padure a meritat tot efortul, toata lumea era fericita si plina de energie. Pana la ponton sau mai degraba ce a mai ramas din respectivul ponton, adica o scandura din 3 sau 5. Unii dintre noi au avut probleme de apreciere a distantei dintre scanduri, altii au avut probleme de apreciere a greutatii suportate de scanduri, iar altii au trebui sa fie luati pe sus  Conacul sau mai degraba ce a mai ramas din el in urma anilor de distrugere intentionata si delasare ne-a intampinat calduros. Ne-am asezat fiecare pe unde am putut si am purces in mod glorios sa inlocuim grasimea arsa in timpul deplasarii. Cei mai curajosi si plini de viata s-au dus la o scalda la Neajlov, exersand pasitul pe bibani sau giumbuslucuri ca foca. Uzi si secati de energie s-au intors la cartierul general. Starea de moleseala ce ne cuprinse-se pe ceilalti era de rau augur. A trebui sa mai mancam odata, sa bem ce mai aveam prin papornite si sa luam drumul spre casa. Cum am trecut de furcile caudine ale pontonului am intrat iar in civilizatia romaneasca cu mici, copii turbati, parinti cu scobitoarea in gura si manele la maxim in difuzoare gajaite. Plini de praful SUV-urilor ce pendulau intre sat si padure ne-am facut intrarea in Comana, satul cu cei mai multi militanti electorali pe mentrul patrat. Ne-am adapat si spalat la barul PDL-ului si ne-am umplut iar de praf de la Q7 celor de la PSD. Primarul in exercitiu asfalta cu grederul, adica ciobea asfaltul si imprastia bolovanii in mod uniform. Dupa ce ne-am facut damblaua si ne-am cumparat inghetata de anul trecut de la magazinul din centru, am plecat spre Bucale. Plecat e mult spus, de fapt incercam sa ocolim gropile in slalom urias. Urmatorii 20 de km s-au desfasurat in liniste si cu multe pauze pentru domolirea durerilor in zona dorsala. Intrarea pe drumul national s-a facut in marea de praf de la podul de peste Arges. Pana la destinatie nu a mai scos nimeni niciun cuvant. Eram preocupati sa ne bronzam uniform in soarele dupa amiezii. Per total a fost frumos, a fost superb chiar as putea spune, iar necesitatea continuarii acestor iesiri se impune de la sine. In acest fel am parcurs aproape 100 km plini de peripetii ce nu se pot descrie in cuvinte, dar pot fi traite participand la astfel de expeditii.

Iata ca prima expeditie cu bicicleta s-a intamplat.
Dupa multe planuri, inscrieri, descrieri, renuntari si aparitii de ultim moment, dupa ce am schimbat ora de adunare pentru ca unii dintre noi nu isi terminau in timp util somnul de frumusete, ne-am adunat la ora stabilita in punctul desemnat pentru plecarea in marea expeditie.
Unii dintre noi au venit incarcati ca Mos Craciun, de se auzea la fiecare hop cum dadea un 6-6 la table, altii au venit mai lejer dar toti plin de avant si voie buna.
Care pe cursiere, care pe ciclocross, care pe MTB am purces toti la drum. Pot sa jur ca in capetele tuturor se invartea aceeasi intrebare. Ajung singur acasa sau pun mana pe telefon sa vina sa ma ia de pe drum.
Primi 6 km de Bucuresti si Jilava au trecut OK. Casper a reusit sa isi gaseasca o pozitie astfel incat sa nu para ca merge pe tricicleta, Vis-a-vis a reusit sa lege papornita pe portbagajul spate, Zax s-a impacat cu furtunul de apa ce ii iesea din rucsac, iar eu reusisem sa ma dumiresc pe ce parte trebuie sa tin pedala.
Vijeliosi am intrat in pasajul de cale ferata din Jilava si tot asa de repede am franat. Craterele existente erau de mare efect. Mutzu mai ca simtea cum se arcuiau jentile.
Podul de peste Arges a fost prima proba de catarare din numeroasele ce aveau sa urmeze. Muschii picioarelor se flambau dar noi nu renuntam pentru nimic in lume. Mai rau a fost cand am inceput sa urcam o minunata panta de vreo 400 m. 10 minute am asteptat in deal ca sa ne regrupam.
Mutzu si Vis-a-vis au incercat mersul la trena cu 45 de km la ora. Dupa aceea Vis-a vis a incercat franarea aerodinamica.
In Calugareni abatorul ilegal era in plina desfasurare, halci de miei, porci sau pulpe de vaca vedeai prin toate portbagajele. Politia pazea traficul sa se desfasoare in bune conditiuni, adica cei care treceau cu pieile de oaie atarnand pe jos sa o faca pe trecere.
Am lasat in urma Calugareniul cu miroasnele de organe atarnad la soare si colbul de pe strazi intreptandu-ne catre Uzunu, locul nostru de schimbare a directiei.
Zax a fost rasplatit cu o succesiune de vai si dealuri spre bucuria sufletului lui.
Rabdarea noastra a dat roade dupa ce ne-am facut triumfator intrarea in rezervatia Comana. Pacat ca cei de la drumuri nationale ne considera animale copitate si pentru a veni in sprijinul nostru asteapta sa se cojeasca tot asfaltul. In felul acesta vom merge pe pamant si nu vom avea probleme.
Garminul montat cu multa truda si inventivitate pe ghidonul bicicletei ne-a semnalizat ca trebuie sa facem la stanga pe un drum de exploatare. Bariera si noroiul de 10 cm ne-a dat de inteles ca trebuie sa ii dau recalculare traseu.
Noul drum ales de navigator adica je a fost ok pentru toata lumea, mai putin pentru Mutzu ce a mers o bucatica pe langa bicicleta. Pietricelele de pe drum ii afectau jantele.
Superb e putin spus. Dupa 3 km prin padure am dat de o panta de 10 grade unde ne-am incercat puterile la cine ajunge cel mai sus. Unii au mers 10 m, altii mai mult, dar toti am fost aruncati in lastaris de un ciocoflender cu masina. Drumul prin padure a meritat tot efortul, toata lumea era fericita si plina de energie. Pana la ponton sau mai degraba ce a mai ramas din respectivul ponton, adica o scandura din 3 sau 5. Unii dintre noi au avut probleme de apreciere a distantei dintre scanduri, altii au avut probleme de apreciere a greutatii suportate de scanduri, iar altii au trebui sa fie luati pe sus 
Conacul sau mai degraba ce a mai ramas din el in urma anilor de distrugere intentionata si delasare ne-a intampinat calduros. Ne-am asezat fiecare pe unde am putut si am purces in mod glorios sa inlocuim grasimea arsa in timpul deplasarii. Cei mai curajosi si plini de viata s-au dus la o scalda la Neajlov, exersand pasitul pe bibani sau giumbuslucuri ca foca.
Uzi si secati de energie s-au intors la cartierul general. Starea de moleseala ce ne cuprinse-se pe ceilalti era de rau augur. A trebui sa mai mancam odata, sa bem ce mai aveam prin papornite si sa luam drumul spre casa. Cum am trecut de furcile caudine ale pontonului am intrat iar in civilizatia romaneasca cu mici, copii turbati, parinti cu scobitoarea in gura si manele la maxim in difuzoare gajaite. Plini de praful SUV-urilor ce pendulau intre sat si padure ne-am facut intrarea in Comana, satul cu cei mai multi militanti electorali pe mentrul patrat. Ne-am adapat si spalat la barul PDL-ului si ne-am umplut iar de praf de la Q7 celor de la PSD.
Primarul in exercitiu asfalta cu grederul, adica ciobea asfaltul si imprastia bolovanii in mod uniform.
Dupa ce ne-am facut damblaua si ne-am cumparat inghetata de anul trecut de la magazinul din centru, am plecat spre Bucale. Plecat e mult spus, de fapt incercam sa ocolim gropile in slalom urias.
Urmatorii 20 de km s-au desfasurat in liniste si cu multe pauze pentru domolirea durerilor in zona dorsala.
Intrarea pe drumul national s-a facut in marea de praf de la podul de peste Arges.
Pana la destinatie nu a mai scos nimeni niciun cuvant. Eram preocupati sa ne bronzam uniform in soarele dupa amiezii.

Per total a fost frumos, a fost superb chiar as putea spune, iar necesitatea continuarii acestor iesiri se impune de la sine.

In acest fel am parcurs aproape 100 km plini de peripetii ce nu se pot descrie in cuvinte, dar pot fi traite participand la astfel de expeditii.

Ca de obicei ai un stil de povestit de ne lasi masca!

Ma cam denigreaza prezentarea, dar eu am avut cele mai multe kilograme din tot grupul si 112 kilometri la destinatie happy091.gif
La mai multi!

Ati mers 112 km???

Genial, genial..deja am purces in achizitionarea unor jante mai rezistente....

Visu a mers 112, noi undeva pana in 100 km.

Cute

Banuiesc ca se organizeaza ceva in weekend. Iar nu pot sa vin!

Lucman> 100 de km in cate ore? (mi se pare totusi mult )

A fost plimbare de o zi, nu de scos timpi, ca nu sunt ciclisti in Turul Frantei!

Da, si tot tu, @vis-avis, declansai tsunami-ul la salturile in baltoaca
Oricum te-ai tinut bine, dar cred ca iti inregistra mai mult kilometrajul
Eu am avut 104km la final.

@Lucman, foarte frumos povestit.
Mai adaug eu ceva mai putin placut si care nu cred ca a fost observat de majoritatea (si mai bine!), chiar la iesirea din oras, era un biciclist intins pe bordura, mort . Mie mi-a pierit pe moment cheful de pedalat, insa noi n-am avut nici un eveniment neplacut in trafic.
Si tot la partile mai putin placute, multi "tarani", de toate varstele, prin toate satele din drum.

Hai urmatoarea tura!

This post has been edited by VladG: 19 May 2008, 15:27

Cu tot cu stat la umbra, mancat ca porcii, facut baie pana au facut pielea creata, opriri de apa, opriri de papa, opriri de... multe altele, am plecat la 8.30 si am ajuns la 5.30

Ptr cei interesati de date tehnice:
Distanta: 104 km (eu)
Viteza medie: 16.5 km/h
V max: 46.5 km/h (la vale )
Timp efectiv de pedalat: 6h11'
Stare de spirit: excelenta

Ma, ala nu cred ca era mort, era mort de beat da....dar nu mort..

Nt, nu cred, ca m-am uitat lung la el. Era teapan si nimeni, nici politistii de acolo, nu punea mana pe el. Macar de-ar fi fost beat mort...

Salutare. Foarte tare povestioara. Eu trebuie sa-mi cumpar o furca mai tzapana, deoarece pe actuala am rupt-o (deh, wheelie la 101KG e cam greu).

Sper ca data viitoare sa va pot "stresa" si eu la o asemenea drumetie.

Domnu' Lucman a uitat de urarile de bine ale primitorilor sateni printre care am trecut... urari de bine printre care una, foarte originala mi-a ramas intiparita in memorie si pe care v-o impartasesc: "LUATI-VA BA SCUTERE!!!!". Aceasta a fost expectorata de un vajnic urmas al lui Decebal, un mandru fiu giurgiuvean, in timp ce isi plimba mandruta pe un minunat "armasar pursange", o bijuterie de scuter care, sub imboldurile disperate ale voinicului, reusea sa scoata mai mult fum si sa faca mai multa galagie decat o intreaga termocentrala.

Bravo feciorii moşului!

Lucman man,
Stiu din sursa sigura ca azi ai pus mina pe pozele facute in iesirea la Comana, asa ca te poftim calduros sa le postezi.
Gurile rele spun ca eu am facut doar 86 km. Asta pentru ca locuiesc vis-a-vis de locul de intilnire (Da-da-da, stiu ca o sa faceti o gluma acum despre mine si vis-a-vis, in stilul vostru deja consacrat!).
Ce sa spun? Iesirea a fost minunata, la fel si miresele alaturi de care am pedalat. Inghetata buna si ea si pe masura. Scaldatul - mai ceva ca-n filme!
Negresit vom repeta figura. Poate ne lungim la doua zile, ceva pe la 120-150 km, sa apucam sa mincam si noi o ciorba de peste undeva pe malul Dunarii sau sa vizitam un mall.
Dupa asta nu-mi mai vine sa scot bicicleta ca sa merg doar pina in Tineretului sau Carol, ca mi se pare ca e ca si cum as iesi in parculetul de la bloc.

Fata,

dar nu ati anuntat nimic inainte? as venii si eu cu alta ocazie! si asa am o bicicleta care zace demult prin pod. poate publicati data urmatoarei expeditii

Dar strigaturile dupa mine ca eram imbracat in galben PNL PNL....

Pentru urmarirea viitoarelor expeditii, aici postam noi...

http://www.piua.ro/Ciclisti-t87-s510-p9006.html#entry9006


This post has been edited by Mutzunache: 19 May 2008, 21:01

Foarte, foarte tare!!!
Felicitari si tot respectul!
Pacat ca nu a fost un anunt si aici...ca zic io ca grupul era mai mare!


RESPECT!!!

http://www.piua.ro/Ciclisti-t87-s510-p9065.html#entry9065

Am avut netul oprit acasa asa ca nu am putut posta. Diseara daca merge o sa public si cronica foto, copyright - Atentat_cu_bomboana, careia ii multumim ca avut amabilitatea sa care ditai animalul de aparat in rucsacel.

La partea cu plimbatul prin parc asa este, dupa atatia km a ma duce in parc nu mai prezinta niciun interes.

Si totusi s-a postat si pe acest forum intentia de a iesi, eu de aici am aflat de excursie (incepand cu #63):
http://www.daciaclub.ro/cu-BICICLETA-in-Bu...ml#entry1381087

This post has been edited by VladG: 20 May 2008, 08:08

Eu am lasat linkuri pe unde am stiut... dar nici n-am vrut sa fiu nici prea agasant.

Printesele mele dragi,
Nu uitati ca peste doua saptamini avem alegeri locale! Constiinta nu ne lasa sa dam bir cu fugitii si sa lasam destinul urbei noastre pe miinile... soferilor!
Daca plecam pe 1 iunie, sloganul va fi "Votam, apoi pedalam". Comentarii?
P.S. Daca mai scrieti propuneri pe alte forumuri rebele, mizgaliti link-ul si aici, sa vada toata lumea interesata.

This post has been edited by atentat_cu_bomboana: 20 May 2008, 09:03

Lucman in stil caracteristic, frumos povestit, ma bucur ca ai sarit totusi pasajele in care voi pedalati lejer inainte, iar eu cu vreun km in spate, trgand pe "tricicleta" (care prin bunavointa ta am avut-o la dispozitie) ca magaru pe podurile patriei, cautand vitezele corespunzatoare, cu telefoanele sunand in rucsac, consumand jumatea de litru de apa pe care o posedam in organism, fara sa mai mentionez schimbul de experienta si de bicicleta cu stimabila in trening rosu , si trecand si peste "rautatile" aduse de o anumita persoana mai sus mentionata , per total a fost super.

vreau sa spun ca am mai fost in padure la Comana cand am achizitionat minunata masinuta din semnatura, atunci pontonul arata foarte bine puteai chiar sa intrii si cu masina pe el , dar nu m-am riscat, padurea era mai putin galagioasa nu se auzeau manele de la km-i departare, nu trebuia sa inchizii ochii cand treceai pe drum din cauza grataragiilor si a zmeilor care isi iau gipane sa dea blana pe pamant lasand in urma un nor de praf prin care dupa ce ai trecut trebuie sa iti clatesti gura cu apa sa elimini tot praful pe care l-ai inhalat.

acum cine imi da si mie un dvd in care sa fie si pozele cu inghetata atat a mea cat si a stimabilei care ne-a incantat tot drumul atat pe mine cat mai ales pe zax ?

PS: foarte draguta exprimarea "Printesele mele dragi" ma intreb oare cine e atentat_cu_bomboana ?

smda...frumos.....daca fac si eu rost de o bicla va tin si eu companie.....