Outline · [ Standard ] · Linear+ Cumparaturi online, drepturile consumatorului.

cum acest tip de cumparaturi este tot mai des intalnit, m-am gandit ca ar fi de ajutor acest articol preluat de pe siteul legi-internet.ro. Ce se intampla in Romania cu contractele pe Internet ? Din pacate, inca nu suntem atit de avansati incit sa avem deja o doctrina si jurisprudenta in acest domeniu care sa ne permita sa tragem niste concluzii definitive si irevocabile. Pe de alta parte principiile exprimate in articolul anterior sunt valabile. Mai mult avem o legea a comertului electronic (Legea 365/2002) care ne ajuta in aceasta privinta daca este interpretata in mod corect. Art. 9 din aceasta lege numit „ Incheierea contractului prin mijloace electronice” spune in primul alineat : „(1) Dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţa ofertantului.” Sa aplicam acest articol la un contract de tip “click-wrap” – sa spunem un contract pe Internet prin care ni se ofera un serviciu de gazduire online. Practic, textul contractului pus la dispozitie prin Internet de catre firma care ofera servicii de hosting (Ofertant) este o oferta de a contracta (uneori titlul acestei sectiuni se numeste si Termeni si Servicii sau Conventie intre parti – acest lucru practic nu are importanta). Orice persoana care doreste sa aiba acces la serviciile respective trebuie sa “accepte oferta de a contracta” . Legea comertului electronic nu precizeaza ce inseamna aceasta “acceptare”. Nici nu trebuie sa o faca – legea trebuie sa suficient de neexhaustiva pentru a incorpora nu numai prezentele modalitati de a face aceasta acceptare, dar si orice alte modalitati care s-ar putea crea in viitor. In principiu acceptarea inseamna o actiune din partea cumparatorului (debitor – asa cum il precizeaza legea) – asa cum am precizat si in prima parte a articolului. Actiunea poate sa fie apasarea butonul de “ Accept contractul”, poate sa fie bifarea unei casute linga care este scris “Accept termenii si conditiile” sau orice alta forma care inregistreaza o actiune neechivoca din partea cumparatorului. Pentru a avea un contract valabil legea cere doar ca aceasta acceptare – sa ajunga la cunostinta ofertantului. Aceasta se poate realiza printr- o anumita insemnare care sa apara intr-o baza de date a ofertantului, un e-mail automat care il primeste ofertantul sau chiar un telefon sau fax primit de ofertant. (ultima optiune este posibila, dar improbabila ;). Mai exista o obligatie pe care legea romana o cere in cazul inchierii acestor contracte. Tot art.9 – alin 3 si 4 ne spun ca : (3) În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligaţia de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării acesteia, în unul dintre următoarele moduri: a) trimiterea unei dovezi de primire prin poşta electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală echivalent, la adresa indicată de către destinatar, în termen de 24 de ore de la primirea ofertei sau acceptării; B) confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau acceptarea a fost primită de furnizorul de servicii, cu condiţia ca această confirmare să poată fi stocată şi reprodusă de către destinatar. (4) Oferta sau acceptarea ofertei, precum şi confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, efectuate în unul dintre modurile prevăzute la alin. (3), se consideră primite atunci când părţile cărora le sunt adresate pot să le acceseze. Pe scurt – daca se incheie contractul pe Internet, Ofertantul are si obligatia de a-i confirma primirea acceptarii ofertei Cumparatorului in 24 de ore de cind s-a primit aceasta. Cum practic aceasta confirmare se face in mod automat – acest termen nu ar trebui sa reprezinte o problema. Aceasta se poate realiza prin trimiterea unui e-mail, alt mijloc de comunicare individuala (eu as incadra aici si o notificare pe un serviciu de Instant Messenging sau primirea unui SMS) – Alin 3 a) - sau pur si simplu afisarea unei pagini web prin care esti instiintat ca acel contract a fost incheiat si ca ar fi bine sa salvezi si sa printezi pagina respectiva (Alin 3 B) – in cazul in care vorbim de un contract acceptat pe o pagina web. Inca 2 precizari utile ar mai trebui facut referitor la incheierea contractelor pe Internet : a) Alin.1 al art.9 ne precizeaza la inceput “Dacă părţile nu au convenit altfel”. Aceasta ar putea duce la concluzia ca un Ofertant ar putea sa impuna conditii diferite de incheiere a contractului. Credem insa ca avem de a face cu o „traducere” imprecisa a Art. 11 al Directivei europene privind comertul electronic care vorbeste de „except when otherwise agreed by parties who are not consumers” (exceptind situatia cind partile – care nu sunt consumatori – au convenit altfel). Ca atare consideram ca si legea romana ar trebui interpretata in sensul ca partile ar putea schimba conditiile stipulate de lege, numai in cazul in care nu avem de a face cu contracte in care sa fie implicate persoane fizice. B) Alin 2 Art 9. face mai usoara insa toata aceasta procedura si precizeaza ca avem de a face cu un contract incheiat in mod legal atunci cind Cumparatorul (Debitorul) incepe sa execute contractul. De exemplu in cazul unui contract de gazduire, daca s-a acceptat contractul pe web si cumparatorul a inceput deja sa foloseasca spatiul pus la dispozitie – se considera ca acel contract a fost incheiat chiar daca debitorul sau ofertantul inca nu si-au verificat e-mail-ul pentru primirea confirmarii. Aceasta precizare este absolut normala in conditiile afacerilor pe Internet in care rapiditatea desfasurarii relatiilor contractuale ar face practic inutile prea multe obligatii legale – atita vreme cit partile au ajuns la un acord. (2) Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestaţiei caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se aplică prevederile alin. (1). alte informatii utile : Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 Legea 51/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 130/2000

cum acest tip de cumparaturi este tot mai des intalnit, m-am gandit ca ar fi de ajutor acest articol preluat de pe siteul legi-internet.ro.


Ce se intampla in Romania cu contractele pe Internet ?
Din pacate, inca nu suntem atit de avansati incit sa avem deja o doctrina si jurisprudenta in acest domeniu care sa ne permita sa tragem niste concluzii definitive si irevocabile. Pe de alta parte principiile exprimate in articolul anterior sunt valabile. Mai mult avem o legea a comertului electronic (Legea 365/2002) care ne ajuta in aceasta privinta daca este interpretata in mod corect.

Art. 9 din aceasta lege numit „ Incheierea contractului prin mijloace electronice” spune in primul alineat :
„(1) Dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţa ofertantului.”

Sa aplicam acest articol la un contract de tip “click-wrap” – sa spunem un contract pe Internet prin care ni se ofera un serviciu de gazduire online. Practic, textul contractului pus la dispozitie prin Internet de catre firma care ofera servicii de hosting (Ofertant) este o oferta de a contracta (uneori titlul acestei sectiuni se numeste si Termeni si Servicii sau Conventie intre parti – acest lucru practic nu are importanta). Orice persoana care doreste sa aiba acces la serviciile respective trebuie sa “accepte oferta de a contracta” .
Legea comertului electronic nu precizeaza ce inseamna aceasta “acceptare”. Nici nu trebuie sa o faca – legea trebuie sa suficient de neexhaustiva pentru a incorpora nu numai prezentele modalitati de a face aceasta acceptare, dar si orice alte modalitati care s-ar putea crea in viitor.

In principiu acceptarea inseamna o actiune din partea cumparatorului (debitor – asa cum il precizeaza legea) – asa cum am precizat si in prima parte a articolului. Actiunea poate sa fie apasarea butonul de “ Accept contractul”, poate sa fie bifarea unei casute linga care este scris “Accept termenii si conditiile” sau orice alta forma care inregistreaza o actiune neechivoca din partea cumparatorului.

Pentru a avea un contract valabil legea cere doar ca aceasta acceptare – sa ajunga la cunostinta ofertantului. Aceasta se poate realiza printr- o anumita insemnare care sa apara intr-o baza de date a ofertantului, un e-mail automat care il primeste ofertantul sau chiar un telefon sau fax primit de ofertant. (ultima optiune este posibila, dar improbabila ;).

Mai exista o obligatie pe care legea romana o cere in cazul inchierii acestor contracte. Tot art.9 – alin 3 si 4 ne spun ca :
(3) În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligaţia de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării acesteia, în unul dintre următoarele moduri:
a) trimiterea unei dovezi de primire prin poşta electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală echivalent, la adresa indicată de către destinatar, în termen de 24 de ore de la primirea ofertei sau acceptării;
B) confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau acceptarea a fost primită de furnizorul de servicii, cu condiţia ca această confirmare să poată fi stocată şi reprodusă de către destinatar.
(4) Oferta sau acceptarea ofertei, precum şi confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, efectuate în unul dintre modurile prevăzute la alin. (3), se consideră primite atunci când părţile cărora le sunt adresate pot să le acceseze.

Pe scurt – daca se incheie contractul pe Internet, Ofertantul are si obligatia de a-i confirma primirea acceptarii ofertei Cumparatorului in 24 de ore de cind s-a primit aceasta. Cum practic aceasta confirmare se face in mod automat – acest termen nu ar trebui sa reprezinte o problema. Aceasta se poate realiza prin trimiterea unui e-mail, alt mijloc de comunicare individuala (eu as incadra aici si o notificare pe un serviciu de Instant Messenging sau primirea unui SMS) – Alin 3 a) - sau pur si simplu afisarea unei pagini web prin care esti instiintat ca acel contract a fost incheiat si ca ar fi bine sa salvezi si sa printezi pagina respectiva (Alin 3 B) – in cazul in care vorbim de un contract acceptat pe o pagina web.

Inca 2 precizari utile ar mai trebui facut referitor la incheierea contractelor pe Internet :

a) Alin.1 al art.9 ne precizeaza la inceput “Dacă părţile nu au convenit altfel”. Aceasta ar putea duce la concluzia ca un Ofertant ar putea sa impuna conditii diferite de incheiere a contractului. Credem insa ca avem de a face cu o „traducere” imprecisa a Art. 11 al Directivei europene privind comertul electronic care vorbeste de „except when otherwise agreed by parties who are not consumers” (exceptind situatia cind partile – care nu sunt consumatori – au convenit altfel). Ca atare consideram ca si legea romana ar trebui interpretata in sensul ca partile ar putea schimba conditiile stipulate de lege, numai in cazul in care nu avem de a face cu contracte in care sa fie implicate persoane fizice.

B) Alin 2 Art 9. face mai usoara insa toata aceasta procedura si precizeaza ca avem de a face cu un contract incheiat in mod legal atunci cind Cumparatorul (Debitorul) incepe sa execute contractul. De exemplu in cazul unui contract de gazduire, daca s-a acceptat contractul pe web si cumparatorul a inceput deja sa foloseasca spatiul pus la dispozitie – se considera ca acel contract a fost incheiat chiar daca debitorul sau ofertantul inca nu si-au verificat e-mail-ul pentru primirea confirmarii. Aceasta precizare este absolut normala in conditiile afacerilor pe Internet in care rapiditatea desfasurarii relatiilor contractuale ar face practic inutile prea multe obligatii legale – atita vreme cit partile au ajuns la un acord.

(2) Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestaţiei caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se aplică prevederile alin. (1).


alte informatii utile :
Ordonanta Guvernului nr. 130/2000
Legea 51/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 130/2000