Antigelele actuale sunt bazate pe glycol - (mono)etilen-glicol, propilen-glicol (care se considera mai environment friendly, dar sunt si ceva mai scumpe). Cele pe propylen glycol sunt mai rare, se degradeaza mai greu (din opunctul de vedere al biodegradabilitatii), cele mai raspandite fiind cele pe etilen, la care ma voi referi in continuare. In alta ordine de idei, multi producatori mentionau (acum s-a mai schimbat situatia) ca utilizarea antigelului bazat pe propilenglicol conduce la pierderea garantiei.
Alt tip de antigel este cel bazat pe metanol, dar este folosit mai ales in lichidele de spalat parbrizul.
Antigelul pe alcool (bazat pe methoxy propanol sau methyl alcool) nu este recomandat a fi folosit in motoare, pe care le poate distruge.

Etilenglicolul (ca si propilenglicolul de altfel) are proprietati foarte bune fata de inghet, dar nu are proprietati de protectie a motorului contra coroziunii, motiv pentru care se adauga in antigel anumiti aditivi, care pot fi organici sau anorganici.

Cei folositi pe scara larga sunt cei anorganici (fosfati; silicati sau nitrati care au proprietati de protectie contra coroziunii in special pentru aliajele usoare - cum este aluminiul; nitriti care au scopul de a elimina fenomenul de producere de bule, in special la motoarele heavy duty).
Aditivii anorganici sunt mai instabili si isi pierd calitatile anticorozive (le scade alcalinitatea) in timp (de la caldura si datorita efectului de dizolvare a oxigenului), de aceea trebuie inlocuiti la cca. 2 ani, altfel existand probabilitatea de a apare coroziunea electrolitica.. Exista si pericolul ca dupa o anumita perioada sarurile insolubile din silicati si fosfati sa se depuna pe circuitul de racire.
O alta problema a silicatiilor este ca in solutie sunt abrazivi pentru garniturile 'siliconice' - tip gasket - mai ales la pompa de apa. In motoarele diesel nu se recomanda folosirea de antigel cu aditivi silicati caci aceste tipuri de motoare au mai multe izolarii cu gasket-uri si apare posibilitatea (dupa 150 - 200 k km) sa patrunda antigel in ulei. De asemneea nu se recomanda folosirea de aditivi pe silicati in motoarele heavy duty.
Silicatii sunt singurii non-carboxylati folositi la scara larga pentru protejarea aluminiului. Anumite impuritati si anumite conditii (pH scazut) pot duce la precipitare. Daca nu sunt stabilizati corespunzator cu silane, silicatii pot crea un polimer anorganic si formeaza un gel (silicagelul) care poate infunda circuitul de recire.

Aditivii organici constau in acizi organici (unul sau mai multi, in special carboxylat). Acestia au aparut in ultimii ani, si isi pierd mai greu proprietatile anticorozive (antigelul in sine - etilenglicolul isi pierde greu proprietatile anti-inghetz), de aceea au durata de utilizare extinsa.

NU se vor combina tipurile de antigel (cu aditivi organici si cu aditivi anorganici), pt. ca procesele chimice sunt diferite, cei organici producand precipitarea aditivilor anorganici ceea ce conduce la scaderea gradului de protectie oferit. Cei cu aditivi anorganici au in general o culoare verde sau albastra, cei cu aditivi organici au o culoare portocalie. De asemenea este de recomandat ca nici antigelul de tip etilenglicol sa nu fie combinat cu cel de tip propilenglicol.

Etilenglicolul (ca si propilenglicolul) este un mai prost conducator de caldura decat apa, de aceea intotdeauna se pune in sistemul de racire un amestec de antigel cu apa distilata. De asemenea, combinarea cu apa ii scade punctul de inghetz (doar la etilenglicol)!!
Propilenglicolul pur, fata de etilenglicol, nu are punct de inghetz (adica nu ingheatza, cel putin nu la temperaturile naturale).

Antigelul de tip glaceol RX tip D (Dacia, Renault) este bazat pe monoetilenglicol, se pare cu un continut mai mic de silicati.