Outline · [ Standard ] · Linear+ singuratate, ati suferit careva de ea?

Nu te supara dar fraza asta nu o inteleg: am ales chiar si sa ramin amic cu tipul , si sa uit totul. dar dupa citeva intilniri cu el Tu ai ramas amic cu... si chiar iesiti la o bere ca baietii?

Nu te supara dar fraza asta nu o inteleg:

am ales chiar si sa ramin amic cu tipul , si sa uit totul. dar dupa citeva intilniri cu el

Tu ai ramas amic cu... si chiar iesiti la o bere ca baietii?

Io-s de parere ca argumentul cu "de dragul copilului" e unul dintre cele mai depasite concepte din mentalitatea romanului. Copilu' n-o sa invete nimic despre relatia sot-sotie de la doi oameni care stau in aceeasi casa doar de dragul sau, doi oameni care nu mai au nimic in comun si care se evita reciproc. Probabil ca o sa fie odata cu avansarea in varsta o sa fie iritat de acest lucru. Asa ca trebuie sa te gandesti bine daca merita sa continui in modul asta.
Faptul ca nu a recunoscut toata intamplarea si a trebuit sa auzi de la "amicul" respectiv detalii pe care ea nu le-a "divulgat" ma face sa am o impresie foarte proasta despre sotia ta.
Totusi asta e un forum, presupun ca-i relativ usor sa citesti sfaturi date de membrii, dar iti dai seama ca nu e nimeni in locul tau in momentul asta, tu cunosti situatia cel mai bine, tu-ti cunosti sotia cel mai bine si tu stii daca se poate continua sau nu. Trebuie doar sa gandesti cu mintea limpede.

This post has been edited by Merced: 29 Nov 2009, 23:54

Nu inteleg cum de ai ales sa ramai "amic" cu tipul ...

E foarte aiurea situatia in care esti. Mi-e ciuda ca se intampla chestii d-astea celor care deobicei nu merita. Adica pui suflet intr-o relatie sa iti faci o viata, partenera fiind un stalp pentru tine, care te sustine, pentru care tragi in viata, ca la un moment dat sa afli ca ca te-ai inselat si treburile stau cu totul altcumva. Ce e mai grav e ca la mijloc e un copil, fara nici o vina care va avea oricum de suferit din asta. Solutii din pacate nu sunt decat doua si cred ca stii care sunt. Eu zic sa te sacrifici de dragul copilului,cel putin pana mai creste, chiar nu merita un divort, mai ales la varsta asta. Asta daca vei reusi sa tii familia unita cat de cat, fara certuri si scandaluri, daca nu chiar nu are nici un rost. Daca spui ca esti foarte atasat de copil, poate reusesti sa-l tii aproape dupa divort, oricum va fi greu.

Imi cer scuze daca aberez

P.S. Oare Filip ce parere are?

Da-i viteza

Cat mai repede!!!


N-o fi forumu` cel mai indicat loc de luat decizii d-astea, da daca tot ai detaliat subiectul io-s de parere ca esti fraier daca mai stai cu ea! Pai s-a ftut cu unu, crezi ca i-o fi greu sa se duca si la altu`/altii???
Tu stateai ca fraieru` pe forum si intrebai lumea cum sa faci sa scapi de singuratate si ea, saraca, in timpu` asta facea vocalize...
Un sut in cur, pa pa, tii tu copilu` si-ti refaci viata cu alta(daca poti).


Apropo, pe ea poti s-o mai privesti in ochi fara s-o-njuri?

This post has been edited by pastrama: 30 Nov 2009, 00:09

Tinand cont ca au trecut vreo doi ani de atunci, se pare ca mai poate. Nu toti oamenii gandesc la fel. Dovada e faptu' ca tu nu ai putea sa ai o atitudine similara cu a lui. De curiozitate pastrama, chiar daca poate pare mai putin relevant in discutie: tu ai vreun copil?

Apoi n-ai cum sa fi sigur ca intr-un divort ar obtine el custodia copilului...

Eu? Ce parere sa am? Nu sunt casatorit... Cu toate astea stiu foarte bine ce inseamna depresia, singuratatea, sentimentul de "ultimul om". In timp, omul se obisnuieste cu singuratatea, ajunge chiar sa-i priasca, am observat ca de la un timp ma oboseste sa fiu in prezenta altor oameni (fie ca fac parte din familie, fie ca sunt straini). Nu spun ca este bine, insa omul se adapteaza in timp aproape oricaror conditii.

si eu stau singur de vreo cativa ani buni dupa o relatie esuata,sincer e bine si nu e bine depinde de situatie,am avut 2 accidente in ultimii 2 ani si cam naspa singur,dar cu perseverenta si ambitie poti trece insa uneori simti nevoia de comunicare ,de cineva langa tine....sa nu credeti ca nu am prieteni o duzina dar de treaba...oricum ce e al fiecaruia e pus deoparte nu se stie niciodata de unde sare iepurasul cel smecher...pana atunci bibiliti masina,apoi o sa bibiliti altceva

Imi pare rau pentru ce citesc dariusz, fii tare. Hotararea o vei lua tu, dupa ce simti in interiorul tau. Colegii iti pot spune ce ar face ei, sau cred ca ar face. Uneori de la vorba la fapta intervin multe, de care trebuie tinut cont. Ca si o constructie, daca crezi ca poate sa fie salvata, salveaz-o. Daca nu darama tot si reconstruieste. E clar totusi, ca pe o casa cu fundatia subreda nu te poti baza, mereu vei trai cu frica sa nu cada peste tine.

Tu stii tot tot, judeca, nu baga pe nimeni in seama, ca nu o sa duca nimeni, de aici, in spate hotararea pe care o vei lua. Poate totusi, te-ar putea sfatui cineva cu experienta in asa ceva...dar cine-i acela?

Pot totusi sa-ti spun doua vorbe:

Daca vrei, poti!
Niciodata nu e prea tarziu! si zicea americanul, parca ....never say never.

This post has been edited by fost membru: 30 Nov 2009, 01:14

De curiozitate pastrama, chiar daca poate pare mai putin relevant in discutie: tu ai vreun copil?

Ma, io n-am nici nevasta si tu vrei sa am copii?

da-i papucii, copilul va intelege cand va creste.

Apropo, pe ea poti s-o mai privesti in ochi fara s-o-njuri?

Tinand cont ca au trecut vreo doi ani de atunci, se pare ca mai poate.
Apoi n-ai cum sa fi sigur ca intr-un divort ar obtine el custodia copilului...

Adevarul poate l-a aflat in timp punand toate informatiile cap la cap si acum a ajuns la momentul unei decizii. Intr-o relatie printre alte lucruri si sentimente ai nevoie de incredere, daca dealungul acestor 2 ani acest sentiment a disparut (franturi de adevaruri, negari din partea ei etc) poate ca e momentul sa faci un pas mare. Nu poti pastra aparentele de dragul copilului, nu e corect fata de tine sa vii acasa si sa te intrebi daca inainte ta a plecat altul din casa ta,sau de fiecare data cand intarzie sa te intrebi unde dracu a stat atata.
Analizat la rece sunt multe de spus, multe intrebari de pus si multe raspunsuri care vor fi date.
De ce a facut-o ? (se simtea neglijata/ ti-a platit o polita mai veche),
De ce a incercat sa nege ca a avut o relatie?
Se agata de copil ca sa te tina intr-o "relatie" ?
Ce iti garanteaza ca nu o se se mai intample?
Daca ar afla ca tu ai acum o relatie cum ar reactiona?
Orice decizie vei lua nu iti va fi usor.

cati ani are copilu?

Mda, foarte foarte urat. Partea nasoala e ca lucrurile astea te marcheaza.

LE : am recitit ce ai zis tu si am o intrebare: Lucrurile astea s-au intamplat in 2007? EA cu EL? Dupa ce i-ai prins, a continuat nebunia? Starea ta de singuratate(ea fiind plecata mereu)?

This post has been edited by FLP: 30 Nov 2009, 06:59

Ma, io n-am nici nevasta si tu vrei sa am copii?

Pai se poate una fara alta...

imi pare rau pt intamplarea ta ,dar orice ai gandi sau ai vrea sa faci gandeste te ca un copil va suferi fara mama .

gandeste te ca  un copil va suferi fara mama .

Rahat! Da' mă-sa s-a gândit la copchil când s-a călărit cu hăndrălăul?

@dariusz: e viata ta si tu stii cel mai bine ce limite consideri tu ca sunt de neincalcat. Eu n-as pedala foarte tare pe asta cu fidelitatea/infidelitatea, fiindca mi se par concepte vagi si usor depasite. Sotia ta a stiut in fiecare moment ce face si totul a fost planificat, fara indoiala ca parte dintr-un plan mai larg, insa ceva nu a mers conform planului - si asta era previzibil. Sa rationam asa: daca era "rea de musca" (sau ce alte variante am mai vazut pe aici) ti-ai fi dat seama, in plus, daca relatia extraconjugala era just plain sex, nu cred ca te-ai fi prins si nici nu cred ca ar fi negat asta atat de mult. Sigur a fost mai mult. Undeva el a gresit (nu s-a despartit de sotie, n-a luat bilete Tarom de fugit in lume, etc.) si atunci ea se ascunde in spatele expresiei "nu a fost nimic". Negarea e pentru ea, nu pentru tine. Ea se simte tradata, a doua oara, si se inchide fata de tine. Stie si ea toate textele astea cu nedestramarea familiei de dragul copilului si am banuiala ca de asta s-a si intors la tine. Poate ca suna dur, insa e cam asa: sotia ta e inca in deplasare. Undeva, pe drumul ei, a fost abandonata intai de tine si apoi de celalalt. O sa puna copilul in fata si o sa accepte orice, din resemnare. Daca e importanta pentru tine, trebuie sa o sprijini. E momentul tau. Vinovatia asta vaga si neintemeiata poate sa o distruga. Bottom line: eu cred ca ea zbiara dupa ajutor si, daca ti-e la indemana, ar trebui sa o ajuti. Insa uitat-te in tine cu atentie: spui ca ai uitat, ca ai trecut peste... Ca sa citez din clasici pop: on n'oublie jamais rien, on vit avec. Asigura-te/asigur-o ca n-ai uitat, ci doar ca esti pregatit sa traiesti cu asta.

@grosse inkultur

Relatia ei cu "amicul" s-a terminat sau continua inca?

grosse inkultur - nu am dormit nopti intregi gindindu-ma exact la ceea ce spui . totul sa faca parte dintr-un mare plan . dar ajung si aici . nu imi face deloc placere sa scriu despre asta , dar daca tot am inceput am sa continuu.
nu am ales sa ramin " amic " cu tipul pentru a iesi la bere , ci pentru a ne saluta macar atunci cind ne intilnim pe strada . in fond , nu consider ca a fost vina lui. el nu are nici o obligatie fata de mine.
asadar , dupa ce totul sa aflat ,. am decis amindoi ca mergem mai departe Impreuna . ne spunem fiecare ce are pe suflet , si o luam de la zero .
insa , mai intilnindu-ma cu tipul de citeva ori , fara sa vrea imi spunea unele lucruri care ea nu le spuse-se , ba chiar le negase . asta ma facut sa nu ma mai intilnesc cu el , tocmai pentru a nu mai afla nimic , insa a sadit in sufletul meu saminta indoielii . am sa trec peste unele certuri , cele mai multe pornite de la mine , pentru ca ma asteptam sa vad linga mine o persoana spasita , care regreta ceea ce sa intimplat. nu puteam sa ma abtin ca la fiecare cearta sa ma abtin de la reprosuri ( si asta ma tem ca nu a fost bine deloc ) , si sa interpretez , poate uneori gresit , orice facea. am facut si eu greseli nu zic nu , legindu-ma de orice , reprosind , incercind sa o controlez tot timpul ( ce face , unde merge etc ).
insa , anul asta de 4 iulie , aflu de la sefi ca trebuie sa plec la Budapesta . ok , ii spun , si ma pregatesc de drum. a doua zi dimineata aflu ca nu mai trebuie sa plec acolo , ci doar la Cluj. ceva ma facut sa nu ii spun unde ma duc de fapt . pe drum innapoi , ii trimit un sms , prin care o rog sa mearga in kaufland sa imi plateasca cosmo. imi raspunde ca merge . bun . cind ajung acasa , casa goala . o sun , si raspunde de undeva de pe strada , si zice ca merge la kaufland sa plateasca factura . merg repede acolo in parcare ca sa o astept si sa ii fac o surpriza . stau acolo ce stau si nu apare . o sun iarasi . raspunde , tot de pe strada , si zice ca a fost deja . , si ca deja a pornit catre ai ei . o rog sa se intoarca inapoi , si sa intrebe ceva legat de o reziliere , si zice ok . iar stau , iar nu apare. iar sun , insa de asta data nu se mai auzea zgomotul strazii , ci parca era intr-o incapere. imi zice ca a fost deja si acum e linga blocul unei verisoare de a mea , se indreapta catre cumnata-mea . zic -" cum naiba ai fost ca eu stau chiar in fata la kaufland ? oricum , stai unde esti ca vin sa te iau ! " . zice sa nu ma duc ca nu e acolo , si ca de fapt e la cineva acasa , dar nu vrea sa imi spuna unde . treaba asta a cazut ca o bomba peste mine. o intreb de ce ma mintit pina atunci si zice -" am mintit pentru ca si tui ai mintit zicind ca te ducu la Budapesta . si nu zice unde e , ba imi dadea si ton de ocupat . stau si ma framint gindindu-ma unde naiba poate fi . imi amintesc ca colega ei era plecata la mare , si ma intrept rapid catre acae adreasa . la partearul blocului , surpriza , masina tipului. o sun iar , si raspunde , de aceasta data iar de pe strada .
acum imi pare rau , nu mai pot scrie , ca vine acasa , dar din ce am spus pina acum , cam ce se intelege ?

...numai sa nu dai la fatsa (ca mai stiu eu ce presedinte de tara), ca raman urme.

This post has been edited by cristianco2002: 30 Nov 2009, 15:50

Urat

nasol colega......
succes....

ia o decizie si ramai cu ea pana la capat...indoiala nu face decat sa te roada....

mda. se intelege.

Dude... esti rezistent... eu as fi facut precum trenul demult.

Dar daca a revenit la vechile obiceiuri... fa o sedinta in patru, si las-o pe nevasta aluia s-o paruiasca .

Cine stie, poate are o nevasta draguta si deveniti un cuplu "modern".

imi place cum gandeste bucatzel

Parerea mea ca-i vina ta integral si e cazul sa nu mai pozezi in victima.
De ce zic asta?
Pai, daca te-a orbit dragostea si nu ti-ai dat seama pana sa te-nsori cu cine ai de-a face, scuza-ma... iti cam meriti soarta. Acum scenariile si capcanele astea deja nu-si mai au rostul. Ori era ea "usuratica" de la inceput, ori crizele tale de gelozie au facut-o sa se gandeasca cum ar fi daca...
Smecheria in orice relatie e ca, chiar daca unul din parteneri mai calca si pe langa, sa-si dea seama ca ce are acasa e cel mai bun. Daca vine acasa si tot timpul are un stres legat de reprosuri si crize de gelozie, in timp se duce dracu' totul.
Sincer sa fiu, nu stiu ce femeie cu toate mintile acasa poate accepta pe cineva care e suspicios tot timpul.

Puteam sa te imbarbatez si sa te consolez si sa-ti spun ca mai ai o sansa, dar asa sunt eu, mai pe fata... Tu trebuie sa te schimbi in primul rand, iar relatia asta nu mai are nicio sansa. Bafta!

This post has been edited by vis-a-vis: 30 Nov 2009, 16:28

Da-i viteza ca-i rea de musca...

@dariusz: se intelege ce zici insa nu cred ca e relevant. Intrebarea mea este daca tu ii ceri sa te iubeasca sau sa nu te insele?

...la ficatsi e cel mai bine.