Outline · [ Standard ] · Linear+ Credeti in Dumnezeu?, o statistica interesanta

DA, insa nu ma duc cu babele duminca la biserica

DA, insa nu ma duc cu babele duminca la biserica

Dumnezeu, biserica si religia sunt in opinia mea lucruri distincte.
Nu conteaza ca nu mergi la biserica, asta nu te face mai putin credincios.

deci sunteti oricum niste pacatosi .odata ce exista zeci de religii si e ca in bancu ala dac nu faci parte din religia lor ajungi in iad. deci e clar

Luati d-aci!

http://www.epsilonprogram.com/

Nebuni mai sunt aia de la Rockstar Games!

Eu cred in Filip!

Lucrurile nu trebuie luate asa simplist.
Una este sa spui "cred in Dumnezeu" si alta e sa ai o traire in Dumnezeu.
Pentru cei care spun simplu "cred un Dumnezeu", dar nu traiesc dupa voia lui Dumnezeu, as spune ca ei cred in ideea de Dumnezeu. Nu au o traire vie in Dumnezeu.
Frica de Dumnezeu, as traduce-o ca pe o grija pe care trebuie sa o avem permanent, ca sa ne pazim sa nu iesim din trairea in voia lui Dumnezeu. Asta se realizeaza prin cultivarea discernamantului si a costiintei umane, astfel incat sufletului omnului sa se lase contopit de Duhul lui Dumnezeu - si sa traiasca omul dupa voia lui Dumnezeu - in asa fel incat omul sa se faca templul Duhului Sfant --- adica sa atinga omul starea de sfintenie. Asta nu-i imposibil, dar nici usor nu-i de atins.
Multi sunt foarte ignoranti si mai ales in ultimii 200 de ani, desconsidera ideea de credinta in Dumnezeu si de traire in Dumnezeu - confundand credinta vie, ca traire a omului in Dumnezeu - cu o dogma religioasa - care de multe ori o interpretata ca o literatura sau ca o invatatura umana lipsita de orice suport de traire sufleteasca. Mai mult decat atat --- desi rade de orice forma religioasa --- multi se raporteaza astazi la dogme de alta factura, fiind inventii umane si care exclud cu desavarsire idea si existenta lui Dumnezeu: cum sunt de exemplu Carta drepturilor omului, Carta drepturilor copilului, Drepturile femeilor si asa mai departe.
Adica se raporteaza omul tot unor dogme - dar fara sa mai constientizeze asta - in timp ce spune ca religia e dogma si ca Dumnezeu nu exista si de asemenea afirmand ca scopul religiei este manipularea oamenilor, etc.
Orice dogma induce o forma de manipulare. Si dogmele moderne (moderne - care exista sub diverse forme de pe la 1700) nu sunt chiar atat de noi cum am crede noi astazi, nu fac altceva decat sa aduca ceva "nou" - avand la baza o caracteristica umana - curiozitatea si nevoia de cunoastere a omului.
Constiinta si discernamantul - inseamna o manifestare a sufletului si a mintii impreuna - cultivata in celula de baza a societatii umane: familia.
Constiinta si discernamantul sunt superioare oricarei forme de reglementare sociala - si nu se pot afirma in lipsa trairii in Dumnezeu. Frica de Dumnezeu - asa cum am expus mai sus este grija permanenta de a ne curati mintea si sufletul de orice pornire nefireasca si nu inseamna a avea frica de Dumnezeu, ca si cum ne-am raporta la o pedeaspa.
Asta este ceva opus reglementarilor umane asupra societatii prin intermediul Legilor. Sistemul legislativ reprezinta o colectie de norme, mai mult sau mai putin acceptate de catre fiecare individ in parte - si care impune o anume sanctiune in cazul nerespectarii ei. Sanctiunile ce decurg din nerespectarea legilor - impun o frica distructiva - induc teama, frica, stres si sentimente negative.
Constiinta si discernamantul - in cazul unor oameni cu constiinta ridicata - induc bucurie, smerenie, modestie - eliminand frustarea, stresul, frica si toate sentimentele negative - care se manifesta din plin la omul fara constiinta si fara Dumnezeu, dar care are un orgoliu fara masura si care este orientata spre valorile materiale: acumulari materiale, bani, avere si care sunt destinate traiului trupesc.
Omul ca intreg inseamna si trup dar inseamna si suflet - si atata vreme cat ne concentram pe trup - sufletul isi pierde sensibilitatea si simtirea. De asta foarte multi se intreaba: Unde e Dumnezeu? De ce nu il vedem? De ce nu avem dovezi palpabile ale existentei lui Dumnezeu? ... si toate astea pentru ca omul s-a departat singur de Dumnezeu si in ignoranta in care traieste mai are si insolenta sa-i ceara lui Dumnezeu dovezi...
Oare de ce atunci cand omul are un necaz - o neplacere sau o suferinta - alearga sa-l caute pe Dumnezeu, sa-i ceara aujutorul? E momentul cand omul isi simte neputinta si cand descopera golul din sufletul sau... Din pacate cautarea este de scurta durata si odata cu starea de bine, omul considera ca nu mai are nevoie de Dumnezeu... Invariabil omul il cauta pe Dumnezeu atunci cand are o problema. Ar trebui sa mearga omul si sa multumeasca lui Dumnezeu, si atunci cand ii merge bine.
Dumnezeu nu este un panaceu la care trebuie sa dam fuga atunci cand ne doare spatele sau maseaua. Dumnezeu inseamna o persoana la care trebuie sa ne raportam in fiecare zi si inseamna o traire pe care trebuie sa o avem in fiecare zi.

"Dragă Emil,

Mă gândesc cu plăcere la clipa când ne-am cunoscut. Ţin să subliniez că apari, pregnant, în conştiinţa mea în mod pur, detaşat de timp şi spaţiu. Încerc să gândesc jocul pe care-l port între prietenie şi admiraţie. Am certitu-dinea că te-ai împlinit, eu însă nu. Mă consolez nu cu această iluzorie formă a nemuririi: gloria, ci cu nemurirea religioasă, care punctează cimitirele cu cruci. Crucea simbolizează anularea distincţiei între glorioşi şi învinşi. Fără religia creştină omul ar trăi neliniştea produsă de limitele vieţii şi de moartea absolută. Ce glorios este creştinismul ce populează templele şi cimitirele cu nemuritori! Religia creştină asigură fraternitatea între glorioşi şi anonimi şi învinşi. Fără creştinism, umanitatea ar fi alcătuită din bipezi anonimi şi glorioşi. Ce glorioasă e viziunea creştină asupra omului în care nebunii, neîmpliniţii şi geniile se întâlnesc, fratern, aici şi dincolo. Religia creştină ne permite să vorbim despre oameni fără deosebire. Este şi firesc, pentru că, deşi fizic se aseamănă, metafizic se deosebesc prin destin. De altfel, metafizica, această disciplină filosofică fundamentală, nu a putut şi nu poate înlocui religia. Religia creştină, prin puterea ei nivelatoare, înlătură oamenii de prisos; ea înlătură dezgustul existenţei şi spaima morţii absolute.
Dragă Emil, sunt bătrân, bolnav şi trist. Sunt neliniştit de perspectiva morţii. Ce pustie ar fi viaţa fără temple, sacerdoţi şi credincioşi. Îmi pare bine că şcoala, cu toate disciplinele ei, nu poate înlocui Biserica.

P.S.: Dragă Emile, cred că-ţi aduci aminte de scrisoarea, trimisă acum câţiva ani, prin care te rugam să-ţi las camera de lângă Cişmigiu. Acum, când perspectiva morţii mă preocupă mai mult ca altădată, revin cu aceeaşi rugăminte, pentru a avea şi tu, când te vei fi întorcând la Bucureşti, un acoperiş.

3 martie 1991
Bucureşti Petre Ţuţea"

Nu cred. Poate mi-as schimba parerea daca m-ar vizita si am bea o bere impreuna.

Tocmai matale, cardinale, esti necredincios?

Bai Pilife. Mai cucu vintele tale. Sau daca nu merge, mai da un copy-paste si trimite cate un mail cu citatul din Ţuţea ereticilor judecati de inchizitia bisericeasca.


This post has been edited by Victoras2001: 14 Feb 2011, 13:30

Lucrurile nu trebuie luate asa simplist.
Una este sa spui "cred in Dumnezeu" si alta e sa ai o traire in Dumnezeu.
Pentru cei care spun simplu "cred un Dumnezeu", dar nu traiesc dupa voia lui Dumnezeu, as spune ca ei cred in ideea de Dumnezeu. Nu au o traire vie in Dumnezeu.
Frica de Dumnezeu, as traduce-o ca pe o grija pe care trebuie sa o avem permanent, ca sa ne pazim sa nu iesim din trairea in voia lui Dumnezeu. Asta se realizeaza prin cultivarea discernamantului si a costiintei umane, astfel incat sufletului omnului sa se lase contopit de Duhul lui Dumnezeu - si sa traiasca omul dupa voia lui Dumnezeu - in asa fel incat omul sa se faca templul Duhului Sfant --- adica sa atinga omul starea de sfintenie. Asta nu-i imposibil, dar nici usor nu-i de atins.
Multi sunt foarte ignoranti si mai ales in ultimii 200 de ani, desconsidera ideea de credinta in Dumnezeu si de traire in Dumnezeu - confundand credinta vie, ca traire a omului in Dumnezeu - cu o dogma religioasa - care de multe ori o interpretata ca o literatura sau ca o invatatura umana lipsita de orice suport de traire sufleteasca. Mai mult decat atat --- desi rade de orice forma religioasa --- multi se raporteaza astazi la dogme de alta factura, fiind inventii umane si care exclud cu desavarsire idea si existenta lui Dumnezeu: cum sunt de exemplu  Carta drepturilor omului, Carta drepturilor copilului, Drepturile femeilor si asa mai departe.
Adica se raporteaza omul tot unor dogme - dar fara sa mai constientizeze asta - in timp ce spune ca religia e dogma si ca Dumnezeu nu exista si de asemenea afirmand ca scopul religiei este manipularea oamenilor, etc.
Orice dogma induce o forma de manipulare. Si dogmele moderne (moderne - care exista sub diverse forme de pe la 1700) nu sunt chiar atat de noi cum am crede noi astazi, nu fac altceva decat sa aduca ceva "nou" - avand la baza o caracteristica umana - curiozitatea si nevoia de cunoastere a omului.
Constiinta si discernamantul - inseamna o manifestare a sufletului si a mintii impreuna - cultivata in celula de baza a societatii umane: familia.
Constiinta si discernamantul sunt superioare oricarei forme de reglementare sociala - si nu se pot afirma in lipsa trairii in Dumnezeu. Frica de Dumnezeu - asa cum am expus mai sus este grija permanenta de a ne curati mintea si sufletul de orice pornire nefireasca si nu inseamna a avea frica de Dumnezeu, ca si cum ne-am raporta la o pedeaspa.
Asta este ceva opus reglementarilor umane asupra societatii prin intermediul Legilor. Sistemul legislativ reprezinta o colectie de norme, mai mult sau mai putin acceptate de catre fiecare individ in parte - si care impune o anume sanctiune in cazul nerespectarii ei. Sanctiunile ce decurg din nerespectarea legilor - impun o frica distructiva - induc teama, frica, stres si sentimente negative.
Constiinta si discernamantul - in cazul unor oameni cu constiinta ridicata - induc bucurie, smerenie, modestie - eliminand frustarea, stresul, frica si toate sentimentele negative - care se manifesta din plin la omul fara constiinta si fara Dumnezeu, dar care are un orgoliu fara masura si care este orientata spre valorile materiale: acumulari materiale, bani, avere si care sunt destinate traiului trupesc.
Omul ca intreg inseamna si trup dar inseamna si suflet - si atata vreme cat ne concentram pe trup - sufletul isi pierde sensibilitatea si simtirea. De asta foarte multi se intreaba: Unde e Dumnezeu? De ce nu il vedem? De ce nu avem dovezi palpabile ale existentei lui Dumnezeu?  ... si toate astea pentru ca omul s-a departat singur de Dumnezeu si in ignoranta in care traieste mai are si insolenta sa-i ceara lui Dumnezeu dovezi... 
Oare de ce atunci cand omul are un necaz - o neplacere sau o suferinta - alearga sa-l caute pe Dumnezeu, sa-i ceara aujutorul? E momentul cand omul isi simte neputinta si cand descopera golul din sufletul sau...  Din pacate cautarea este de scurta durata si odata cu starea de bine, omul considera ca nu mai are nevoie de Dumnezeu...  Invariabil omul il cauta pe Dumnezeu atunci cand are o problema. Ar trebui sa mearga omul si sa multumeasca lui Dumnezeu, si atunci cand ii merge bine.
Dumnezeu nu este un panaceu la care trebuie sa dam fuga atunci cand ne doare spatele sau maseaua. Dumnezeu inseamna o persoana la care trebuie sa ne raportam in fiecare zi si inseamna o traire pe care trebuie sa o avem in fiecare zi.

Un scurt tratat dogmatico-mistic in duhul credintei autentic crestine.Un model de urmat!

Am votat ! NEGATIV !

eu am votat varianta 3

Atunci cat toate sunt bune si frumoase si-ti merge bine, n-ai treaba cu Dumnezeu, dar cand ai un hop, de exepmplu astepti pe un pat de spital sa te operezi ... sa vezi cum iti vine Dumnezeu in minte, cum iti apare credinta in suflet.

Tribunul , tu ne spui din propria-ti experienta ?

Hehe...frica de necunoscut.

asta e o intrebare prosteasca si stupida.

Nu e prostească, dar de unde nu e, ce să ceri?!?!?

This post has been edited by Lostboy: 17 Feb 2011, 17:37

"Credeti in cine v-a creat?"

Corect, corect, bravo! Ai inteles!

18 Feb 2011, 22:08:

Bai Pilife. Mai cucu vintele tale. Sau daca nu merge, mai da un copy-paste si trimite cate un mail cu citatul din Ţuţea ereticilor judecati de inchizitia bisericeasca.

Bre nenea Victoras, eu nu am nici o treaba cu Biserica ca institutie! Sa fie clar asta! Si oamenii care au omorat si torturat "in numele lui Dumnezeu", l-au folosit pe Dumnezeu ca pretext, iar Biserica ca institutie, pe post de unealta.



This post has been edited by Filip: 18 Feb 2011, 22:08

majoritatea au zis nu

Sper sa va faca sa va puneti intrebari:
&feature=fvsr

"Multi vede putini cunoaste"...

Da!

Nu!

Nu nici eu. Daca mi s-ar pune cutitul la gat si as fi obligat-fortat sa cred in ceva, mai degraba sunt dispus sa cred ca suntem rezultatul unei genetici de masa, gestionata sau influentata de extraterestri (iar noi i-am luat drept Dumnezeu in nestiinta noastra) decat ca in ceruri traieste un om care le-a facut singur pe toate, iar acuma se uita la mine (si inca alti 6 miliarde de oameni) si scrie totul pe raboj.

This post has been edited by ATM: 15 Jul 2011, 06:48

ATM, in acel Dumnezeu, asa cum crezi tu ca ar fi, e normal sa nu crezi.

E normal sa crezi..

"Humans think they are free, conscious beings, when in truth they are deluded animals" de John Gray.