Outline · [ Standard ] · Linear+ ROMANIA - plai cu dor!

Satul Corod s-a mutat în Italia "Din cauza saraciei, peste 2.000 de tarani din aceeasi localitate au pus de-o enclava romaneasca în Padova Exodul taranilor romani, impinsi de nevoi sa munceasca in strainatate, a atins cote halucinante în satul Corod, din judetul Galati: 2.000 de sateni lucreaza de ani de zile în Italia. Toti, numai în Padova sau prin imprejurimi. Acolo s-a mutat Corodul. In sat n-au mai ramas decat copii si batrani Corodul pare lipit cu forta pe harta Romaniei, undeva intre Tecuci si Galati. N-ai crede ca te afli intr-un sat romanesc daca, dis-de-dimineata, nu s-ar auzi guitatul porcilor cu cutitul la gat, inainte de Craciun, si harmalaia gastelor. Mai degraba seamana cu un sat italian: case mari si aratoase, unele adevarate palate, masini scumpe, cu numere de Padova, sateni îmbracati bine, care au iesit pur si simplu la plimbare prin centru, vorbind un dialect ciudat, o limba romana presarata cu expresii si cuvinte italienesti. Tot la patru-cinci case, una e pustie: porti încuiate, geamuri prafuite, curti napadite de balarii cat gardul. Acesta e Corodul, satul unde romanii n-au mai avut loc. De fapt, prin mai toate satele Moldovei gasesti zece, douazeci de oameni plecati sa munceasca in strainatate. Dar cum sa plece 2.000 o data? Nu mai e nimic de mirare într-o tara saracã precum România. Români de corvoada Pana la revolutie, Corodul era un sat sarac. Prin anii '50, covarsiti de impozitele insuportabile, taranii si-au abandonat pamanturile- cat vedeai cu ochii; statul le-a luat pe degeaba, le-a dat IAS-urilor, iar corodenii au devenit fie cooperatori, fie muncitori la IAS. Dupa 1989, fiinda n-au avut acte, nu si-au mai putut recupera terenurile si s-au trezit saraci cu desavarsire. Decat sa munceasca prin satele vecine, unde solariile de legume albesc pâna la orizont campurile, iar prin curtile taranilor ratele nu mai au loc de masini, corodenii au ales sa-si ia lumea-n cap. Iesit sa mai schimbe o vorbeasca cu cineva, la un pahar de Cinzano, Mos Mitruta, zis Colac, povesteste: Mai intai au plecat vreo doi, bre! Alde Gheara, Onica, Ciura, Matac; Au uschit-o peste granita, au muncit la negru pe colo, pe colo. Pâna la urma au ajuns la Italia la Padova îi spune. Da, si acolo au vazut ei ca, daca muncesti, ai si bani, nu? Si pe urma l-au mai chemat pe unul, a vazut si ala ca e bine, a chemat si el pe altul, si tot asa, s-au strâns toti corodenii nostri la Padova, cu copii, cu neveste, cu tot. Am si eu un baiat, e plecat de doispe ani. Vine rar pe acasa. Mi-a facut si un nepot, dar pe asta mititel nu l-am vazut. Maxi-taxi Corod - Padova Pana luna trecuta, între Corod si Padova a existat o linie de maxi-taxi. Pleca microbuzul în fiecare joi dimineata, la ora 9:00, din fata Primariei, si a doua zi ajungea în Padova. Acum, dupa ce firma de maxi-taxi nu a mai obtinut licenta de transport, între cele doua localitati, mai mult decat înfratite, se face un pod de autoturisme. Dar tot mai bine era cu microbuzul comenteaza cu nostalgie Vasile Duta, tocmai întors din Padova si protapit în intersectie, sa agate vreun corodean la taclale. El a intrat si a iesit din Italia de peste 100 de ori. Era un fel de curier. Cu microbuzul continua el, era mai ieftin, chiar daca dadeai spaga la vama. Era mereu plin, trebuia sa-ti faci rezervare. Unii plecau la munca, altii în vizita sau la cumparaturi; nici la dus, nici la întors nu mergea cu golul. Pensionarii nu plateau, mergeau cu cuponul de pensie, gratuit. Iar ceilalti, la doua-trei calatorii, aveau reducere la bilet. Iti convenea, certo! Cu limuzina dupa tigari Vorbind despre autoturisme, Duta face cu mana larg prin aer si arata, global, puzderia de masini de pe strada. Înainte, când zareai o masina prin Corod fugeai dupa ea, ca sa n-o pierzi repede din privire. Acum, sunt peste 2.000 de masini, toate marci straine, cele mai multe cu numere de inmatriculare italiene, de Padova: PA si un carnat de cifre. Vara, când corodenii vin în concediu, si de sarbatori, mersul pe ulitele satului devine o aventura: foiala masinilor e de nedescris. Acum, la volanul masinilor Opel, Mercedes, Alfa-Romeo, Renault, Volkswagen vezi cu deosebire femei si batrani. S-au ales si ei cu câte o masina de la fiii plecati în Padova, si-au luat carnet de conducere la batranete si, daca tot nu au altceva de facut, se plimba de ici-colo prin sat: se duc dupa tigari cu limuzina, ori în vizita la vecini. Dar mai ales se invart prin centru, poate mai apare vreunul din Padova, cu vesti. De cand cu atatea masini, în sat a aparut si o benzinarie. Bani garla, investitii zero Asta fac oamenii de aici cu banii castigati în Italia: isi cumpara masini, aparatura, isi fac case, ii dau la biserici, spune primarul Ion Savastre. Nu investesc, asta e partea rea. Nu investesc, deci comuna nu avanseaza, nu prospera, si ei nu vor avea nici un avantaj când se vor reintoarce aici. S-ar putea face o fabricuta de prelucrare a legumelor: în satele din jur se produc sute de tone de legume; Domnule, in Corod intra lunar peste un milion si jumatate de euro, cat bugetul pe patru ani al comunei. Avem agentie CEC, agentie Raiffaisen Bank, Banc Post, bancile din Tecuci îsi fac plinul tot de aici. Dar la bugetul comunei nu intra decat foarte putin, din impozite si din taxele pentru autorizatii.. Isi fac niste case. Eu le-am spus: bre, nu sunteti sanatosi la cap! La ce va trebuie casa cu 16 camere, ca o sa veniti în sat la batranete si nici n-o sa va tina salele sa mergeti prin toate camerele. Dar daca ei vor, n-am ce le face. Le dau autorizatie, ca arata si satul altfel, intra si la buget între 20 si 50 de milioane la fiecare constructie. Nu mai sunt fete de maritat Corodenii au pus de-o enclava romaneasca în Padova. Muncesc pe santierele de constructii. Munci necalificate, dar platite decent. Foarte putini dintre ei se duc la furat, cateva fete ies la produs. Cand canta cocosii în Corod, ceilalti galateni de la Padova sunt deja obositi de munca. Oameni harnici, ei castiga între 1.500 si 3.500 de euro pe luna. Bani din care-si permit si sa plateasca chirie si sa-si tina pe langa ei neveste si copii. Desi stau de ani buni în Italia, nu s-au pomenit casatorii mixte. În Corod nu mai sunt fete de maritat, asa ca italienii vin în tara si-si cauta neveste prin satele vecine. Copiii din Corod nascuti în Italia sunt botezati toti cu doua nume: unul romanesc si unul italian. Cel de macaronar este de regula nume de fotbalist. Asa s-au ivit corodenii Roberto-Vasile, Gheorghe-Alfredo, Marian-Giovanni, Emil-Francesco. Se nasc acolo, apoi, la varsta scolara, sunt adusi sa invete carte în Corod. In Italia, cica, nu se face scoala adevarata ca la noi, nici nu li se dau copiilor teme pentru acasa. Mamaliga, slanina si pizza Corodenii postrevolutionari au nume italienesti, vorbesc italieneste, poarta haine si conduc masini aduse din Italia, stau numai cate o lunã pe an în România. Cu toate acestea, n-au staiful italienilor adevarati. E rau ca nu se lasa lustruiti de civilizatia occidentala, nu vin cu alta mentalitate de acolo, zice primarul Savastre. Si-au facut capela ortodoxa în Padova si i-au cerut prea-sfintitului episcop Cassian, un preot ortodox, care slujeste acolo. Sunt harnici si credinciosi, dau multi bani pentru biserica din sat. Necajit ca i-au plecat 2.000 de oameni din sat (Nu mai am cu cine face nici o echipa de dansuri; O sa raman primar peste caini), Savastre s-a dus si el anul trecut în Padova, sa vada ce fac si cum traiesc acolo corodenii lui. A fost primit cu bucurie, cu paine si sare. Am fost prin cateva case, dar n-am observat nici o schimbare: muncesc ca la ei, în Italia, dar traiesc ca la noi, mananca mamaliga, slanina, pe care italienii o arunca, fasole si pizza. (Viorel Ilisoiu) Moldovenii, argati la italieni Cine nu pleaca în Italia sau nu are pe cineva acolo munceste pentru italieni la constructia caselor, la camp, la paza. Tata Sevastita nu e din Corod. A venit din Tutova cu sotul si copiii. Locuiesc împreuna în casa unuia plecat la Padova. În multe case din Corod gasesti familii din Suceava, din Iasi, din Botosani, din Bacau. Oamenii sunt platiti sa aiba grija de casele care, altfel, s-ar paragini din pricina pustietatii. Corodenii sunt excesiv de cumpatati, chiar zgarciti: nu ti-ar da un euro nici sa-l tii putin în mana, de pofta. Strang ban cu ban si-i aduc acasa. Celor care au grija de proprietatile lor, cat sunt ei la munca, le platesc cam doua milioane pe luna. Nu e mult, dar la tara sunt atatia care n-au doua milioane o data, bani gramada. Daca mai scot ceva si din gradina sau de pe parcela de pamant, oricum e mai bine decat saracia din care am plecat, spune tata Sevastita, dorindu-i sanatate si viata lunga tanarului care i-a lasat casa pe mana. Chiar si asa au rãmas multe case nelocuite, ispita pentru hotii din satele vecine (cei din Corod nu fura, nu se bat, nu ucid).In afara de cateva procese pentru pamant, neintelegeri n-au fost, spune primarul. Doi politisti erau de ajuns pentru toata comuna. De cateva luni, am mai adus doi, ca sa ne pazim bunurile si cele parasite temporar, si cele care se tot aduna. (Viorel Ilisoiu) Vaporul de pe balta Tatacu Corodenii isi baga banii, agonisiti cu sudoare, in masini scumpe si in case uriase, nu pentru a imblinzi orgolii de neam prost, ci pentru ca nu au în ce sa investeasca. Si nici nu au talent tarani din tata in fiu la afaceri. Nicolae Sarghi si-a bagat toti banii într-un viitor proiect agricol. Deocamdata a cumparat cam 100 de hectare parcele mici risipite în jurul satului tractoare, masini agricole. Cand va strange destui bani, se va intoarce in sat si va face agricultura. Mai indraznet si mai direct a fost Fane Savastre, cel care a castigat cu microbuzul, ducandu-si si aducandu-si consatenii din Padova. Omul si-a cumparat un vapor! Unul mai mic, ce e drept, si la mana a doua, dar vapor. Hardughia de metal, dracu stie cum adusa pana intre dealuri, pe care cu usurinta ar încapea 100 de persoane, sta pe chituci, asteptand sa fie data la apa. Deocamdata, apa e o balta. I se zice Tatacu si-ntr-insa abia s-ar putea balaci un card de rate. Nu-i nimic, spun satenii, e descurcaret, nu-i omul care sa traga barca pe uscat. Va aduce el si apa destula, sa facem duminica, dupa slujba, o tura cu vaporul. Euroleul de Corod Mariana Tuchel, operatoare la o casa de schimb valutar din Tecuci, isi face cruce cand povesteste despre clientii ei din Corod: Nu-mi vine a crede! Oameni batrani care nu stiu sã citeasca, nu stiu sã semneze, cand e vorba de valuta nu-i întrece nimeni. Cunosc cursul oficial al euro, stiu cum sta treaba cu comisionul, fac previziuni bursiere, sunt experti. In sat, euro a devenit moneda oficiala. Cumparaturi, plati, imprumuturi, daruri de nunta, vanzari-cumparari, totul se calculeaza în euro. Sandu Popa, care n-a stiut ce e valuta pana nu a inceput sa o primeasca de la baiatul lui, Ionel, explica, in felul lui, cum sta treaba. Vrei niste marfa, o izmana, o paine, un frigider, sa spunem. Sau o bere, ca omul. Bun, si n-ai bani la tine. Te duci la magazine, ca avem vreo 20, si spui: da-mi aia, da-mi si de aia, si de ailalta, si doua pachete de Kent. Ei, cat face în lei? Atat zice vanzatoarea. Si eu ii zic: asta face atatia eurolei, ti-i dau cand imi trimite baiatul. Si-ti da pe datorie. Si ei ii convine, ca euroleul nu-si pierde vlaga, nu-i ca banii nostri. Da si daca n-ai lei, platesti pe loc cu eurolei, ii primeste, sa faca vanzare. Treaba buna cu banii astia valutari, foarte buna! Andiamo la o bere! E bun euro, sa-l ai în buzunar, dar se castiga inuman de greu. Marian Leca, proaspat intors din Padova dupa noua ani, spune ca nu mai vrea sa se duca iapoi. Un an de zile am dormit în padure, am muncit la negru, mancam paine uscata. Cand am capatat contract legal, am hamalit la greu, am carat sute de mii de tone de mortar. Acum, gata. Am doi copii, mi-am luat masina, tractor, imi fac casa si ma apuc de agricultura. La numai 19 ani, dupa doi ani de salahorie în Italia, George Iftimie inca nu s-a saturat. A venit doar ca sa-si vada prietena care, culmea, l-a asteptat. Asa cum fac toti corodenii cand revin in sat, iese in centru si isi cheama rudele, sa le cinsteasca. Andiamo la o bere, parlare, biliardo. A gasit doi verisori care, în cinstea intoarcerii lui, chiulesc de la scoala. George, Marian, Nelu, Ghita se reintalnesc în Corod ca si în Padova, duminica: la o bere, biliard, table, parlare. Rad si petrec, parca n-ar trai in trista tara unde a fi salahor european a devenit ideal national. (Viorel Ilisoiu)" Si-uite asa o sa intram in Europa...ah unde sunt taranii din poiana lu' Iocan, unde sunt Moromete, Cocosila, Paraschiv sau Nila...la salahorie in Padova....unde esti tu Nenea Iancule....pe bancnota de 25 eurolei!!!!!!!

Satul Corod s-a mutat în Italia


"Din cauza saraciei, peste 2.000 de tarani din aceeasi localitate au pus de-o enclava romaneasca în Padova
Exodul taranilor romani, impinsi de nevoi sa munceasca in strainatate, a atins cote halucinante în satul Corod, din judetul Galati: 2.000 de sateni lucreaza de ani de zile în Italia. Toti, numai în Padova sau prin imprejurimi. Acolo s-a mutat Corodul. In sat n-au mai ramas decat copii si batrani

Corodul pare lipit cu forta pe harta Romaniei, undeva intre Tecuci si Galati. N-ai crede ca te afli intr-un sat romanesc daca, dis-de-dimineata, nu s-ar auzi guitatul porcilor cu cutitul la gat, inainte de Craciun, si harmalaia gastelor. Mai degraba seamana cu un sat italian: case mari si aratoase, unele adevarate palate, masini scumpe, cu numere de Padova, sateni îmbracati bine, care au iesit pur si simplu la plimbare prin centru, vorbind un dialect ciudat, o limba romana presarata cu expresii si cuvinte italienesti. Tot la patru-cinci case, una e pustie: porti încuiate, geamuri prafuite, curti napadite de balarii cat gardul. Acesta e Corodul, satul unde romanii n-au mai avut loc.
De fapt, prin mai toate satele Moldovei gasesti zece, douazeci de oameni plecati sa munceasca in strainatate. Dar cum sa plece 2.000 o data? Nu mai e nimic de mirare într-o tara saracã precum România.

Români de corvoada


Pana la revolutie, Corodul era un sat sarac. Prin anii '50, covarsiti de impozitele insuportabile, taranii si-au abandonat pamanturile- cat vedeai cu ochii; statul le-a luat pe degeaba, le-a dat IAS-urilor, iar corodenii au devenit fie cooperatori, fie muncitori la IAS. Dupa 1989, fiinda n-au avut acte, nu si-au mai putut recupera terenurile si s-au trezit saraci cu desavarsire. Decat sa munceasca prin satele vecine, unde solariile de legume albesc pâna la orizont campurile, iar prin curtile taranilor ratele nu mai au loc de masini, corodenii au ales sa-si ia lumea-n cap.
Iesit sa mai schimbe o vorbeasca cu cineva, la un pahar de Cinzano, Mos Mitruta, zis Colac, povesteste: Mai intai au plecat vreo doi, bre! Alde Gheara, Onica, Ciura, Matac; Au uschit-o peste granita, au muncit la negru pe colo, pe colo. Pâna la urma au ajuns la Italia la Padova îi spune. Da, si acolo au vazut ei ca, daca muncesti, ai si bani, nu? Si pe urma l-au mai chemat pe unul, a vazut si ala ca e bine, a chemat si el pe altul, si tot asa, s-au strâns toti corodenii nostri la Padova, cu copii, cu neveste, cu tot. Am si eu un baiat, e plecat de doispe ani. Vine rar pe acasa. Mi-a facut si un nepot, dar pe asta mititel nu l-am vazut.

Maxi-taxi Corod - Padova


Pana luna trecuta, între Corod si Padova a existat o linie de maxi-taxi. Pleca microbuzul în fiecare joi dimineata, la ora 9:00, din fata Primariei, si a doua zi ajungea în Padova. Acum, dupa ce firma de maxi-taxi nu a mai obtinut licenta de transport, între cele doua localitati, mai mult decat înfratite, se face un pod de autoturisme. Dar tot mai bine era cu microbuzul comenteaza cu nostalgie Vasile Duta, tocmai întors din Padova si protapit în intersectie, sa agate vreun corodean la taclale. El a intrat si a iesit din Italia de peste 100 de ori. Era un fel de curier. Cu microbuzul continua el, era mai ieftin, chiar daca dadeai spaga la vama. Era mereu plin, trebuia sa-ti faci rezervare. Unii plecau la munca, altii în vizita sau la cumparaturi; nici la dus, nici la întors nu mergea cu golul. Pensionarii nu plateau, mergeau cu cuponul de pensie, gratuit. Iar ceilalti, la doua-trei calatorii, aveau reducere la bilet. Iti convenea, certo!

Cu limuzina dupa tigari

Vorbind despre autoturisme, Duta face cu mana larg prin aer si arata, global, puzderia de masini de pe strada. Înainte, când zareai o masina prin Corod fugeai dupa ea, ca sa n-o pierzi repede din privire. Acum, sunt peste 2.000 de masini, toate marci straine, cele mai multe cu numere de inmatriculare italiene, de Padova: PA si un carnat de cifre. Vara, când corodenii vin în concediu, si de sarbatori, mersul pe ulitele satului devine o aventura: foiala masinilor e de nedescris. Acum, la volanul masinilor Opel, Mercedes, Alfa-Romeo, Renault, Volkswagen vezi cu deosebire femei si batrani. S-au ales si ei cu câte o masina de la fiii plecati în Padova, si-au luat carnet de conducere la batranete si, daca tot nu au altceva de facut, se plimba de ici-colo prin sat: se duc dupa tigari cu limuzina, ori în vizita la vecini. Dar mai ales se invart prin centru, poate mai apare vreunul din Padova, cu vesti. De cand cu atatea masini, în sat a aparut si o benzinarie.

Bani garla, investitii zero

Asta fac oamenii de aici cu banii castigati în Italia: isi cumpara masini, aparatura, isi fac case, ii dau la biserici, spune primarul Ion Savastre. Nu investesc, asta e partea rea. Nu investesc, deci comuna nu avanseaza, nu prospera, si ei nu vor avea nici un avantaj când se vor reintoarce aici. S-ar putea face o fabricuta de prelucrare a legumelor: în satele din jur se produc sute de tone de legume; Domnule, in Corod intra lunar peste un milion si jumatate de euro, cat bugetul pe patru ani al comunei. Avem agentie CEC, agentie Raiffaisen Bank, Banc Post, bancile din Tecuci îsi fac plinul tot de aici. Dar la bugetul comunei nu intra decat foarte putin, din impozite si din taxele pentru autorizatii.. Isi fac niste case. Eu le-am spus: bre, nu sunteti sanatosi la cap! La ce va trebuie casa cu 16 camere, ca o sa veniti în sat la batranete si nici n-o sa va tina salele sa mergeti prin toate camerele. Dar daca ei vor, n-am ce le face. Le dau autorizatie, ca arata si satul altfel, intra si la buget între 20 si 50 de milioane la fiecare constructie.

Nu mai sunt fete de maritat

Corodenii au pus de-o enclava romaneasca în Padova. Muncesc pe santierele de constructii. Munci necalificate, dar platite decent. Foarte putini dintre ei se duc la furat, cateva fete ies la produs. Cand canta cocosii în Corod, ceilalti galateni de la Padova sunt deja obositi de munca. Oameni harnici, ei castiga între 1.500 si 3.500 de euro pe luna. Bani din care-si permit si sa plateasca chirie si sa-si tina pe langa ei neveste si copii.
Desi stau de ani buni în Italia, nu s-au pomenit casatorii mixte. În Corod nu mai sunt fete de maritat, asa ca italienii vin în tara si-si cauta neveste prin satele vecine. Copiii din Corod nascuti în Italia sunt botezati toti cu doua nume: unul romanesc si unul italian. Cel de macaronar este de regula nume de fotbalist. Asa s-au ivit corodenii Roberto-Vasile, Gheorghe-Alfredo, Marian-Giovanni, Emil-Francesco. Se nasc acolo, apoi, la varsta scolara, sunt adusi sa invete carte în Corod. In Italia, cica, nu se face scoala adevarata ca la noi, nici nu li se dau copiilor teme pentru acasa.

Mamaliga, slanina si pizza

Corodenii postrevolutionari au nume italienesti, vorbesc italieneste, poarta haine si conduc masini aduse din Italia, stau numai cate o lunã pe an în România. Cu toate acestea, n-au staiful italienilor adevarati. E rau ca nu se lasa lustruiti de civilizatia occidentala, nu vin cu alta mentalitate de acolo, zice primarul Savastre. Si-au facut capela ortodoxa în Padova si i-au cerut prea-sfintitului episcop Cassian, un preot ortodox, care slujeste acolo. Sunt harnici si credinciosi, dau multi bani pentru biserica din sat.
Necajit ca i-au plecat 2.000 de oameni din sat (Nu mai am cu cine face nici o echipa de dansuri; O sa raman primar peste caini), Savastre s-a dus si el anul trecut în Padova, sa vada ce fac si cum traiesc acolo corodenii lui. A fost primit cu bucurie, cu paine si sare. Am fost prin cateva case, dar n-am observat nici o schimbare: muncesc ca la ei, în Italia, dar traiesc ca la noi, mananca mamaliga, slanina, pe care italienii o arunca, fasole si pizza. (Viorel Ilisoiu)

Moldovenii, argati la italieni

Cine nu pleaca în Italia sau nu are pe cineva acolo munceste pentru italieni la constructia caselor, la camp, la paza. Tata Sevastita nu e din Corod. A venit din Tutova cu sotul si copiii. Locuiesc împreuna în casa unuia plecat la Padova. În multe case din Corod gasesti familii din Suceava, din Iasi, din Botosani, din Bacau. Oamenii sunt platiti sa aiba grija de casele care, altfel, s-ar paragini din pricina pustietatii. Corodenii sunt excesiv de cumpatati, chiar zgarciti: nu ti-ar da un euro nici sa-l tii putin în mana, de pofta. Strang ban cu ban si-i aduc acasa. Celor care au grija de proprietatile lor, cat sunt ei la munca, le platesc cam doua milioane pe luna. Nu e mult, dar la tara sunt atatia care n-au doua milioane o data, bani gramada. Daca mai scot ceva si din gradina sau de pe parcela de pamant, oricum e mai bine decat saracia din care am plecat, spune tata Sevastita, dorindu-i sanatate si viata lunga tanarului care i-a lasat casa pe mana.
Chiar si asa au rãmas multe case nelocuite, ispita pentru hotii din satele vecine (cei din Corod nu fura, nu se bat, nu ucid).In afara de cateva procese pentru pamant, neintelegeri n-au fost, spune primarul. Doi politisti erau de ajuns pentru toata comuna. De cateva luni, am mai adus doi, ca sa ne pazim bunurile si cele parasite temporar, si cele care se tot aduna. (Viorel Ilisoiu)

Vaporul de pe balta Tatacu

Corodenii isi baga banii, agonisiti cu sudoare, in masini scumpe si in case uriase, nu pentru a imblinzi orgolii de neam prost, ci pentru ca nu au în ce sa investeasca. Si nici nu au talent tarani din tata in fiu la afaceri.
Nicolae Sarghi si-a bagat toti banii într-un viitor proiect agricol. Deocamdata a cumparat cam 100 de hectare parcele mici risipite în jurul satului tractoare, masini agricole. Cand va strange destui bani, se va intoarce in sat si va face agricultura.
Mai indraznet si mai direct a fost Fane Savastre, cel care a castigat cu microbuzul, ducandu-si si aducandu-si consatenii din Padova. Omul si-a cumparat un vapor! Unul mai mic, ce e drept, si la mana a doua, dar vapor.
Hardughia de metal, dracu stie cum adusa pana intre dealuri, pe care cu usurinta ar încapea 100 de persoane, sta pe chituci, asteptand sa fie data la apa. Deocamdata, apa e o balta. I se zice Tatacu si-ntr-insa abia s-ar putea balaci un card de rate. Nu-i nimic, spun satenii, e descurcaret, nu-i omul care sa traga barca pe uscat. Va aduce el si apa destula, sa facem duminica, dupa slujba, o tura cu vaporul.

Euroleul de Corod

Mariana Tuchel, operatoare la o casa de schimb valutar din Tecuci, isi face cruce cand povesteste despre clientii ei din Corod: Nu-mi vine a crede! Oameni batrani care nu stiu sã citeasca, nu stiu sã semneze, cand e vorba de valuta nu-i întrece nimeni. Cunosc cursul oficial al euro, stiu cum sta treaba cu comisionul, fac previziuni bursiere, sunt experti.
In sat, euro a devenit moneda oficiala. Cumparaturi, plati, imprumuturi, daruri de nunta, vanzari-cumparari, totul se calculeaza în euro.
Sandu Popa, care n-a stiut ce e valuta pana nu a inceput sa o primeasca de la baiatul lui, Ionel, explica, in felul lui, cum sta treaba. Vrei niste marfa, o izmana, o paine, un frigider, sa spunem. Sau o bere, ca omul. Bun, si n-ai bani la tine. Te duci la magazine, ca avem vreo 20, si spui: da-mi aia, da-mi si de aia, si de ailalta, si doua pachete de Kent. Ei, cat face în lei? Atat zice vanzatoarea. Si eu ii zic: asta face atatia eurolei, ti-i dau cand imi trimite baiatul. Si-ti da pe datorie. Si ei ii convine, ca euroleul nu-si pierde vlaga, nu-i ca banii nostri. Da si daca n-ai lei, platesti pe loc cu eurolei, ii primeste, sa faca vanzare. Treaba buna cu banii astia valutari, foarte buna!

Andiamo la o bere!

E bun euro, sa-l ai în buzunar, dar se castiga inuman de greu. Marian Leca, proaspat intors din Padova dupa noua ani, spune ca nu mai vrea sa se duca iapoi. Un an de zile am dormit în padure, am muncit la negru, mancam paine uscata. Cand am capatat contract legal, am hamalit la greu, am carat sute de mii de tone de mortar. Acum, gata. Am doi copii, mi-am luat masina, tractor, imi fac casa si ma apuc de agricultura.
La numai 19 ani, dupa doi ani de salahorie în Italia, George Iftimie inca nu s-a saturat. A venit doar ca sa-si vada prietena care, culmea, l-a asteptat. Asa cum fac toti corodenii cand revin in sat, iese in centru si isi cheama rudele, sa le cinsteasca. Andiamo la o bere, parlare, biliardo. A gasit doi verisori care, în cinstea intoarcerii lui, chiulesc de la scoala.
George, Marian, Nelu, Ghita se reintalnesc în Corod ca si în Padova, duminica: la o bere, biliard, table, parlare. Rad si petrec, parca n-ar trai in trista tara unde a fi salahor european a devenit ideal national. (Viorel Ilisoiu)"




Si-uite asa o sa intram in Europa...ah unde sunt taranii din poiana lu' Iocan, unde sunt Moromete, Cocosila, Paraschiv sau Nila...la salahorie in Padova....unde esti tu Nenea Iancule....pe bancnota de 25 eurolei!!!!!!!

Beton!
O sa ma apuc sa o copiez si o trimit pe mail!
Suuperb!

tare de tot...

si mie mi s-a parut extraordinar cand l-am citit...din pacate pentru mine am stat vreo ora sa schimb diacriticile ...voi cei care va pricepeti si cunoasteti tainele forumului...nu exista vreo optiune ca forumul sa recunoasca un text care are diacritice, sau sa le schimbe in ceva descifrabil?!

...si inca ceva, de ce naiba ma da afara dupa ce stau mai mult pe forum fara sa postez ceva (de ex am stat ceva timp sa modific textul asta...iar cand am vrut sa-l previzualizez sau sa-l introduc...imi expirase contul....whyyyyyyyyyy!!!...era munca mea de vreo ora...noroc ca-l salvasem in prealabil pe desktop)

No comment! Cum dracu' sa-ti cumperi, ma, vapor, cind n-ai un petec de balta in apropiere ??????

n'auzi ma ca are balta???? pt gaste ce-i drept, da' e balta

Ma totusi una peste alta nu e rau ca se duc si muncesc in Italia si se intorc cu banii in Romania. Lasand la o parte partea hazlie din povestire, io zic ca e bine, mai ales ca desi in articol se zice ca nu prea stiu ce sa faca cu banii, totusi unii dintre ei se gandesc sa investeasca in agricultura. Poate pana la urma s-or gandii altii sa faca si niste fabricutze si in timp "a nu vedea niciodata 2 milioane la un loc" va deveni o simpla amintire pentru toti taranii din zona. Din cate stiu io asa s-au ridicat sarbii in vremea lui Tito, din bani castigati la munca in Italia. La fel si albanezii in ultimii 10 ani, a fost un prieten de curand si mi-a zis ca s-au skimbat foarte multe fata de perioada comunista (bine tot varza sunt da macar nu mai sunt in situatia de 2 masini in toata Tirana). Deci, atata timp cat nu se duc sa faca potlogarii ci sa munceasca, io zic ca e bine, mai ales ca banii facuti de ei acolo vin in tara.

tu Ashu poate nu sesizezi tragic comicul situatiei...pai lasa domle ca se duc si muncesc, ce muncesc, prin Italia dar cand se intorc "ei ce-mi faceau": in loc sa contruiasca o ferma, ei isi fac case cu 16 camere dintre care sunt sigur ca folosesc una maximum 2 pentru ca pe celelalte nu au cum sa le incalzeasca (la asta nu s-au mai gandit). In loc sa puna bazele unei ferme agricole ei isi cumpara masini straine cu care circula 'al batran...sa-i fie mai usor pana la bodega din sate de unde nu-si mai cumpara Carpati sau Bucegi ori Snagov ci 2 pachete de Kent...in loc de construirea unei agropensiuni turistice ei isi cumpara vapor...pe care sa plimbe ratele...pe ulitele satului...ca balta nu-i decat o baltoaca....

in sfarsit, si mai tragic e ca taranii astia sunt cei pe care se bazeaza Bombonelul Adrian Nastase cand spune ca saracia a scazut, economia creste...ca in tara intra, anual 2 miliarde de euro....pai acum intra, si eu zic ca intra mult mai mult, dar mai incolo, peste vreo cativa ani, cu ce ne alegem...

Am fost prin cateva case, dar n-am observat nici o schimbare: muncesc ca la ei, în Italia, dar traiesc ca la noi, mananca mamaliga, slanina, pe care italienii o arunca, fasole si pizza

Am sesizat tragicomicul situatiei, dar lasa-ma sa cred ca e mai bine asa decat ca aia care sunt fericiti ca au grija de casa pe 2 milioane pe luna. Nu de alta da nici p-aia nu-i da p-afara spiritu de intreprinzator, si nici nu contribuie cu nimik la PIB ca sa zic asa. Decat sa stea toata ziua la bodega satului si sa astepte sa mai creasca pensiile agricultorilor, mai bine sa plece la munca in occident si sa vina cu banii in tara. Tot e bine macar ca nu mai trebuie sa se dea bani de la buget pentru ei. Si io zic ca totusi sunt si ceva beneficii, chiar daca ei nu pun bazele unor afaceri profitabile, si anume: dau de munca la alti tarani, cumpara materiale de constructii, cumpara benzina, cumpara ciunga la copii, etc, deci statu isi ia bani din TVA, plus ca mai intretin o gramada de buticari si alti mici intreprinzatori din zona. Si in plus poate cine stie, unu dintr-o mie se va gandi sa faca si ceva mai mult de-atat cu banii castigati. Asa ca d-aia am zis ca una peste alta nu e rau ca se intampla asta, mai rau era daca spijineau gardu toata ziua fara sa faca nimik.

ai si tu dreptate...totusi ce zici tu e numai partea plina a paharului

Gangsterul de la galeria Stelei


Strada Rosiori 15, o casa neterminata, in curte cativa caini si halci de carne agatate la uscat de grinda. Geamurile dinspre strada sunt sparte. In casa vreo 20 de rromi stau inghesuiti intr-o camera inghetata si asteapta in fata unui televizor stiri despre Giuseppe, ruda lor impuscata marti seara.

Nu pare nici prima, nici ultima rafuiala intre clanurile care isi disputa suprematia in Bucuresti. Giuseppe a scapat cu viata dupa ce a fost imbuibat cu alice de cei care imparatesc zona. Suntem poftiti printre rubedenii sa vorbim cu mama tanarului, Elena Stan. Femeia sta turceste pe canapeaua cu care deunazi blocasera usa casei sa nu intre vandalii. Elena a fost operata de cancer la san acum cateva saptamani si are diabet. Ne arata cu lacrimi in ochi retetele si dovezile de internare. Ca sa o credem ca ei nu sunt un clan mafiot.

Le-au cerut taxa de protectie

Suntem oameni pasnici, noi nu furam si nu cerem protect ie cum fac altii. Femeia ne povesteste ca fiii si sotul ei au fost plecati in Spania sa castige bani pentru tratamentele ei. Cand s-au intors, clanul lu' Mircea Nebunu, a lu' Bibiloi si a lu' Mustata le-au cerut taxa de protectie 1.000 de euro. Mustata este om putenic. E seful galeriei de la Steaua. Au crezut ca avem bani, nu stiau ca eu am cancer. Baiatul meu n-a avut de unde sa le dea banii si au venit peste noi, spune plangand Elena.

Legea lu' Nebunu

Femeia povesteste ca erau peste 100 de oameni inarmati cu bate, topoare si pusti. Cand au spart geamurile casei, femeile si copiii s-au ascuns intr-o camera. Sunt 11 minori in casa si ne-a fost frica sa nu-i omoare. Am inceput sa tipam ca ne-au omorat copiii, am sunat la Politie si am blocat intrarea cu canapeaua, spune Elena. Giuseppe, fiul de 25 de ani, a ramas insa afara. Dupa spusele mamei, a incercat sa se catere pe balcon si acolo a fost impuscat in spate. Ieri, femeile nu si-au mai trimis copiii la scoala de frica sa nu li se intample ceva. Toti stiu ca gasca lui Nebunu face legea in zona, cer protectie, sunt recuperatori. Vandalia a durat vreo 30 de minute, pana cand una dintre femei a iesit tipand cu un copil in brate. Probabil atunci s-au speriat si au plecat. Credeau ca ne-au omorat copiii, isi aminteste Elena.

Ore intregi in ancheta

Politia i-a prins marti noapte pe Mustata si pe Mircea Nebunu. Bibiloi, cel care a tras cu pusca, a fugit si acum este dat in urmarire locala. Alte sapte persoane au fost interogate. Dosarul a ajuns ieri pe masa procurorilor de la Parchetul Tribunalului Bucuresti. Seful galeriei de la Steaua si prietenul sau Nebunu au stat in ancheta toata ziua. La inchiderea editiei, procurorii propusesera arestarea celor doi. Decizia va apartine insa judecatorilor de la Tribunalul Bucuresti. MIRUNA PASA
ANDREEA CASCAVAL

Ziua lu Nea Nelu


Imbulzeala ca la agheasma la usa lui Iliescu


Imbulzeala ca la agheasma la usa lui Iliescu Primul Ion al tarii, presedintele Romaniei, mai trezeste inca pasiuni isterice in multime, ca o vedeta rock. Ah, e ultimul mandat, ultimul, si nu am apucat sa-i strang mana, striga o batrana, incercand sa-si faca loc printre sutele de oameni care, de dimineata, asteptau inghesuiti intr-un tarc la poarta Palatului Cotroceni. VIOREL ILISOI

E 10 dimineata, frigul taie prin paltoanele batranilor ponosite, din vremea lui Dej , oamenii stau stransi ciorchine unul in altul si tropaie ca un bizar miriapod rebegit, dar nici unul nu renunta. Dimpotriva, se impung cu coatele pentru un loc mai in fata, ca in vremurile de glorie ale cozilor. In masa de pensionari, numai cateva fete mai proaspete. Am venit ca ne-a rugat bunicul sa-i dam o scrisoare lui Iliescu, nu de altceva, parca se scuza doi liceeni, topiti in multime, cu niste casti minuscule infipte in urechi. Ei par mai degajati. Ceilalti vibreaza la unison de emotia apropiatei intalniri cu cel pe care-l considera trimis de Dumnezeu pentru noi, pentru tara noastra.

Coada la presedinte

"Cel trimis de Dumnezeu" e pe undeva in spatele zidurilor, i se simte apropierea. Va spun eu ca e aici, a venit, ne asteapta, ca el mereu a fost cu poporul, incearca un batran sa-i imbarbateze pe toti. Ion Roata ma cheama, ca acela care l-a pupat Cuza Voda, sunt din Suceava, am venit sa-i spun La multi ani lui domnul presedinte, sa-i spun sa nu se lase de presidintie, fiindca tara e cu dansul, sa ne mai dea pensii si sa ne scape de ticalosi. Mos Ion Roata are cupoane, merge gratuit cu trenul, dar tot a cheltuit vreo 800.000 pensia pe o luna pe cadouri pentru presedinte: flori si o carte despre Stefan cel Mare. Peste cateva ore, mos Ion avea sa iasa din palat cu florile si cu cartea in maini, negru de suparare. Era coada la presedinte, dom'le, nici n-am apucat sa ma apropii de el. Tot ei, tot parlamentarii s-au bagat in fata, intrau pe alta usa si il pupau. Cred ca nu i-a spus nimeni ca suntem si noi acolo, ca sigur venea si la noi, stiu eu. Am si cazut pe jos de oboseala, cat am asteptat, mi-a facut o doctorita injectie. Iaca, cartea asta o s-o tin pana la Sant Ion de la anu', ca daca le-o dadeam la secretare nu ajungea la el, numa' de hoti e inconjurat.

Marea piscotiada

Musafirii din popor ai presedintelui sunt introdusi in Sala Voievozilor in grupuri de cate o suta, o suta si ceva, urmand ca de acolo sa treaca in Sala Unirii, apoi, cate unul, prin cabinetul urarilor, lacramatiilor si al strangerii de maini. Sub ochii gloriosilor voievozi ii asteapta o masa lunga, punctata discret cu farfurii de plastic, ornate cu pateuri si felii de cozonac. Cat ai bate din palme, gustarile dispar. Peste tot in jur, ca intr-un cosmar, numai guri care mesteca zelos: guri fara dinti, guri ofilite, guri inca puternice, guri fara memoria ultimului ospat, guri fioroase, disperate, de infometati, sau guri frumoase si blande, de mame imbatranite. Ce nu dovedesc gurile dispare instantaneu in pungi si in buzunare. Batranii si consecvent ii admiratori ai presedintelui plimba prin sala grandioasa pungi burdusite cu pateuri, muti, ca intr-o procesiune. Unul se lamenteaza: Vin in fiecare an la ziua lui, dar ca anul asta Putina mancare, sampanie deloc. Am baut la cico de-asta, de ma doare burta, dar mancare n-am prins nimic, nici un piscot. Prea slaba sa prinda un loc in fata, la gustarele, o batrana se agata de ziaristi, de sepepisti, de ospatari, le varsa in ureche amarul vietii ei de pensionara si se alege cu cateva hartii de 10.000 de lei.

"Sa-l pipai si sa urlu: este!"

Oamenii asteapta de aproape patru ore. Unul se frange de mijloc si cade la podea lesinat deja al saselea in ultimele doua ore. Revine dupa ce e scos pe brate la aer sau doftoricit pe o banca. Ar fi in stare de orice sacrificiu sa ajunga in acel misterios cabinet. Nu mai pot, nu mai pot de emotie se destainuie zgomotos o femeie la vreo 50 de ani, cu o imensa caciula de melana pe cap. Am asteptat in frig, astept si aici, ma rog la Dumnezeu sa ajung la domnul presedinte. Am fost si anul trecut nu mai pot de emotie! l-am pupat pe obraji, el m-a strans uite-asa de brat, m-a batut pe umar. Ce fericita am fost! N-am nici un cadou, nici nu-i cer nimic, vreau doar sa-l ating, sa simt eu ca e sa- natos, ca mai poate conduce tara asta multi ani. Ce emotii am. Lasati-ma mai in fata! Altcineva spune: Ba uite ca nici nu ne baga in seama!, dar e repede acoperit de voci decise, nemiloase: Inseamna ca nu esti bun roman; Hai, ba, vezi ca te cauta Coposu pe-afara; Trebuie sa ai rabdare, cum vrei altfel?

Iliescu confiscat

Oricat ar incerca Ionela Prodan sa faca atmosfera de sarbatoare, nerabdarea multimii creste cu fiecare ora. Intai timid, apoi din ce in ce mai hotarat, se aud voci: Ni l-ati confiscat pe domnul Iliescu, asa cum ati facut si cu revolutia. Da, pe noi, revolut ionarii adevarati, ne tine Dan Iosif la gramada cu toti, si altii intra pe usa din spate. Il vrem pe pre- sedinte. Mooor, mooor, aoleu, oameni buni, ma omorati! Iesiti afara, sa va vedem, iesiti afara. Pentru cateva secunde... Tot atat de repede insa si fara o cauza anume, lumea se linis- teste. Deja e clar ca nici unul dintre cei ramasi, o suta, doua de oameni nu va mai ajunge sa-l pupe pe sarbatorit. Sa-l pupe si sa-i inmaneze plicul, fiecare cu durerea lui. Plicuri, dosare, mape umbla din mana in mana, pe deasupra capetelor, ca biletele in tramvaiele ticsite, si se aduna in bratele fetelor in albastru care fac oficiile de gazde. Lumea se linisteste, fiecare e convins ca plicul lui va ajunge sub ochii presedintelui si acesta, fara intarziere, ii va rezolva problema. Pana la urma, aceasta aniversare a fost o audienta colectiva, avea sa recunoasca insusi Ion Iliescu, in scurta sa aparitie (doua minute) in fata nenorocos ilor din Sala Unirii. Macar l-am vazut, s-au consolat musafirii, inghesuindu-se la iesire, prin sala fursecurilor.

Sarbatoare in Timoc


Suntem la romanii timoceni din Serbia. Aici, pe Valea Timocului si imprejur, patria-muma si-a uitat fiii in gradina sarbului, care a zis ca-s ai lui si a trecut sa-i creasca in legea sarbeasca. OANA STANCU

Colindeti, colindeti, usa descuieti! Colindeti, colindeti, usa descuiet i! Cuvintele, rostite tare, barbateste, taie gerul felii si se duc catre ferestre. Pe ulita, barbati trecuti de 40 de ani, tineri de 16-17, cu caciuli mari de blana de oaie si traiste din lana neagra si rosie, strapung zapada cu toiege lungi, arse in foc. Le zice colinde. Lemnul e ars si dupa aceea cojit in mai multe locuri in forma de cruce. Cei mai tineri stau cu urechea ciulita la cei mai batrani sa prinda vorbele din zbor. Nu stiu colindul. Abia ce-l invata. Ca si pe limba parintilor, mosilor si stramosilor lor.

"Stiu si sarbeste, ca m-a batut si-am invatat"

Fata de cei din Voievodina, romanii de aici nu sunt recunoscuti ca minoritate. Nu au scoli in limba romana, ba nici slujba la biserica n-o inteleg. Da' n-o inteleg nici ei, sarbii, ca e in slavona veche, imi spune Draghi Carcioaba, gazda noastra. Li spune vlahi. Dar nu pot sa-mi explice mie si unde este tara Vlahcia si care e limba vlaha, intervine din nou Draghi. Si el si copiii lui au invatat la scoala sarbeste. Cand m-am dus la scoala, la 7 ani, nu stiam decat romaneste. Muma voastra de vlahci!, zicea invatatorul si ma batea ca de ce vorbesc romaneste in curtea scolii. Pai daca altceva nu stiam?!, ne povesteste. A continuat sa vorbeasca insa pe limba lui. Stiu si sarbeste, ca m-a batut si-am invatat, dar eu tot roman sunt. Numa' ca nu-s roman din Romania, sunt roman din Serbia. Si nu s-a oprit aici. Si-a asumat rolul de parinte spiritual al fratilor lui si lupta sa le aduca inapoi limba si traditiile. Sunt 290 de case in Slatina, dar nu cea de Olt, ci cea de Bor, si toate de romani. Vreo 2.000 de suflete. In Bor sunt 12 sate, dintre care 11 de romani. Carcioaba spune ca in Valea Timocului si in imprejurimi ar fi vreo 700.000 de suflete romanesti. La recensamantul de acum doi ani insa, doar 3.000 s-au declarat romani si vreo 40.000 vlahi.

De la injuratura la vorba sfanta, tot romaneste

Draghi le-a facut revista, "Vorba noastra" (nu mai apare de cateva luni ca nu sunt bani), a facut Miscarea Democratica a Romanilor din Serbia, i-a dus in Romania in tabere, le-a adus carti, dar nu stiu sa citeasca romaneste. Asta ar trebui facut dinspre Romania. Sa-i putem duce acolo in vizita pe cat mai mult ca sa vada ca e aceeasi limba. Ca eu le spun: Ma, da' la targ cand cumparati de la romani, aveti nevoie de translator ori va intelegeti?. Ca multi nu stiu cum ii. Li s-a spus ca sunt vlahci si au luat-o de buna. Dar de la injuratura, tot de mama, sau de la dracuitul orataniei care nu asculta, pana la cuvintele de intampinare ale gazdei cand ii treci pragul: Buna sa va fie inima! si vorba sfanta de Craciun: Hristos s-a nascut/ Adevarat s-a nascut! toate se aud din gurile timocenilor in cel mai curat grai romanesc. Preotii sarbi le schimba numele la botez din Ion in Ionovici sau Ivan, autoritatile au schimbat numele satelor, apelor sau muntilor. Eroii cazuti in razboaie si trecuti pe monumentul din mijlocul satului sunt botezati tot cu "- ici" la coada: Paunovici, Busuiocovici, Vasilievici... Dar Ion ramane Ionut pentru ai lui, nu Ivan. Iar pe animalele din curte le cheama tot Baluta, Oachesa sau Joita. De aceea, Draghi Carcioaba ar vrea de la Romania sa se implice mai mult. Sa trateze cu Serbia sa fie si ei recunoscuti ca minoritate si sa beneficieze de drepturi doar cat au si sarbii in Romania, nimic mai mult. Sa-i ajute, nu cu bani, ci cu un pic de vointa si grija. Din toamna li s-a acordat dreptul la doua ore pe saptamana in scoli in limba romana. Dar au pierdut anul ca cine sa o predea? Romanii care s-au facut invatatori au invatat in sarbeste si au diplome pentru a preda tot in sarbeste. Draghi crede ca ar putea face Guvernul de la Bucuresti niste cursuri pentru ei, ca tot sunt tineri care au ramas fara slujbe, dupa ce de la mina de cupru s-a cam intrat in somaj, si ar putea sa se faca invatatori.

Carne fripta si coleasa

Pe timpul lui Tito nu se putea sarbatori Craciunul. Da' tot il sarbatoream. Gaseam pe unul in sat nascut in ziua de Craciun si ne strangeam la el. Daca ne intreba cineva, spuneam ca-l sarbatorim pe acela, reia Draghi povestea, in timp ce pune dupa soba fan si-o nuca "ieslea primordiala", iar Brana, sotia lui, pune pe masa dovleac copt, nuci si mere. Pentru noi, caci gazdele ajuneaza. In Ajun de Craciun, romanii de aici tin post negru toata ziua. Dar la miezul noptii se frige carne si se face coleasa (mamaliga din cucuruz alb, ca pe cel galben, hibrid, timocenii il dau doar la animale) si se da de pomana la morti ca postul a fost prea lung si nu mai pot astepta pana dimineata. Poporul roman trebuie ca s-o fi nascut pentru a doua oara aici, in Slatina de Bor.

Frunza uscata il supara pe Draghi

La Peter Mihailovici, care nu vrea sa-si zica Petre Mihai, Draghi nu vrea sa intre. Peter Mihailovici zice ca e vlah, dar nu roman. Ce sa faci, prostia romaneasca, tui ma-sa!, bombane Carcioaba, ca doar nici prostia nu-i straina de ce-i romanesc. E suparat si pentru ca vecinul este unul dintre aceia care l-au dat afara din primarie prin 92, cand era viceprimar, pentru ca a organizat un festival al satelor, cu dansuri si cantece romanesti, in doua limbi: romana si sarba. Numai prezentarea se facea bilingv, de cantat se canta doar romaneste. Dar foc se face cand vede ca unii si-au pus pe la poarta sau pe masa frunze uscate, traditia sarbului. Ma, neamul asta nu slaveste ceva uscat. Noi slavim verdgele, bradul verdge. Of.... De altfel, casa lui Draghi si a Branei este singura in care exista un bradut impodobit, chiar daca e din plastic. Mos Craciun nu exista insa. N-au pomenit la mosii lor asa ceva. La Slobodan Baz, casa rasuna a cantec atunci cand ne vede. Mos Slobodan are peste 70 de ani si canta la lauta balade vechi romanesti, despre mandra cu care s-a iubit. Feciorul lui canta si el. Nepotul, Bata, este langa el si-l acompaniaza cu acordeonul/ armonica. Draghi, care are si el un baiat de 28 de ani si canta si el romaneste, ba acum a scos si un CD cu cantece romanesti, zice din gura. Asa cum s-a transmis vorba romaneasca din tata in fiu. Patru ore mai tarziu, dupa ce tot satul a fost colindat, colindatorii se strang in casa lui Petrica (facut in hartii Peter Vasilievici) si desfac traistele. Rachiul e fiert pe soba, carnea fripta in tigaie, coleasa facuta. E miezul noptii si putem manca. Hristos s-a nascut!, ureaza Draghi. Si masa e udata cu vin si cu cantul dulce din gura lui si din arcusul lui Mos Slobodan si armonica lui Bata.

mojojojo am si eu o curiozitate : cu ce te ocupi? ca toata ziu bagi articole. nu ca nu ar fi interesante ...

i-am predat stafeta, hehe...

mojojojo am si eu o curiozitate : cu ce te ocupi? ca toata ziu bagi articole. nu ca nu ar fi interesante ...

he, he...deocamdata nu fac nimic....stau pe internet si citesc presa, sau alte tampenii pana se face ora de plecare si ziua de salariu...lucrez in telemarketing (vanzari prin telefon) dar firma mea nu mai are "produse" de prin martie anul trecut...eram multi aici, cam 160 numai la "sales" si multi altii la "sales suport"....am mai ramas vreo 5, de samanta, restul....restructurati (concediati). Ne pastreaza patronul ca sa aiba cu ce porni dinnou atunci cand o avea un "produs" nou.

...vindeam numai in strainatai, indeosebi SUA, Canada...dar si prin alte tari!