Outline · [ Standard ] · Linear+ Cu negresa-ntre picioare

Imi place la vis-a-vis ca e perseverent.... Ce face pasiunea din oameni....

Imi place la vis-a-vis ca e perseverent.... Ce face pasiunea din oameni....

Visavis...ai grija mai mare la scuteristi ca eu din cauza unuia acu stau cu un picior in sus cu comprese cu gheata...si iti recomand sa-ti iei macar niste genunchere si o plasa cu protectii pana una alta...oricum...daca vrei pot sa-ti dau nr de tel al cuiva care a adus niste echipament de pe-afara si are cate ceva de vanzare oricum...spor la kilometrii cu neagra ta...
ps: Prinde 190?? a mea nu vrea mai mult de 175 )

Multam...

Niste poze cu mobra... de azi...

http://vis-a-vis.zapto.org/Comana-17.08.2008/

Povestirea mai incolo sau maine... 's ofuscat acum, ca nu mai incarca releul... a dracu' rabla

@vis-a-vis: din pura curiozitate si fara nicio urma de aluzie/repros - cand (aproape ca) te-ai intalnit cu peugeotul, ce viteza aveai? daca nu ma insel, dupa legislatia actuala, chiar daca aveai peste limita, tot vina lui era, nu?

Faina bestia, asfalt uscat!

Cand l-am atins sau cand l-am vazut?

Nu cred ca mergeam cu 90, poate 80... cand am vazut ca-i intersectie si vrea sa iasa martalogu', eram pe frana de motor, poate un 70 cand am inceput sa franez si un 20-30 in dreptul lui.
Aveam tot dreptul (chiar si moral) sa-i fac bucata. A trecut un logan si a inceput ala sa urle, sa ma duc la politie ca era sa ma omoare nevinovat, deci aveam si martori... dar n-am vrut.

Si mai vrea sa mergem impreuna la Capu Nord.El cu motocicleta si noi cu Toledo.

Motoreta incape in Toledo?

Aveam tot dreptul (chiar si moral) sa-i fac bucata. A trecut un logan si a inceput ala sa urle, sa ma duc la politie ca era sa ma omoare nevinovat, deci aveam si martori... dar n-am vrut.

Mare lucru ca ai avut puterea sa-l lasi in pace. Numa' sper ca si ala sa fi invatat ceva din asta.

Dupa toate peripetiile de acum doua duminici, coroborate cu caldurile de afara, toata saptamana trecuta m-am deplasat cu Loganu', beneficiind de racoarea cu care e dotat din fabrica.
Vine si ziua de sambata si cu gandul sa le iau urma biciclistilor, urmand traseul propus de ei catre si prin Padurea Comana... imi echipez rucsacul cu 3 gentute de scule, niste apa si diverse alte acareturi, cobor la mobra, care zacea prafuita de o saptamana. Leg strasnic rucsacul si dau s-o pornesc.
Surpriza!
Demarorul clincaie de cateva ori lesinat si se termina intr-un zgomot de coada de crotal.
Bateria aproape moarta. Ma uit pe langa ea, becul de frana aprins. Imi trece prin cap ideea ca de la impact s-a deformat pedala si nu mai actioneaza bine microintrerupatorul cu pricina.
Scoate sculele din rucsacul bine ancorat, desfa carapacea, masoara... de parca nu mi-era clar ca trebuie sa incarc bateria.
Scot bateria, pun totul la loc, dezancorez rucsacul, ce parca avea dor de duca si se lasa greu desfacut si urc inapoi cu toate catrafusele.
Pun bateria la redresor in timp ce-i dau explicatii lu' tata ca e moarta. Ma dezbrac si ma bag la somn... orele fiind matinale (in jur de ora 8:00).
Ma trezesc eu intr-un tarziu si cu chiu cu vai ma hotarasc sa ma duc sa vad ce-i cu pedala de frana. Singura pozitie accesibila e una cu care eram obisnuit de la dacie, adica pe jos, lungit pe spate
Sistemul de actionare e cel putin hilar, capatul intrerupatorului are o tija de care se agata un arc, la un capat, iar la celalalt capat, agatat de pedala. Nu stiu prin ce minune a functionat vreodata. Am scos arculetul si l-am deblocat.
Ma duc sus si iau bateria, o montez la loc. Dau o cheie... toate bune si frumoase.
Mai zac un pic pe langa ea, in timp ce savurez o bere binemeritata daruita de un Marian ce s-a nimerit la fix ca sa-i zic La Multi Ani.
Ma dau cu greu plecat, cu gandul ca a doua zi sa incerc iar marea cu degetul.

Duminica dimineata, aceleasi ore, acelasi "echipament", cobor nu tot la fel de increzator... dovada ca, am pornit mai intai de a lega cu strasnicie rucsacul
Porneste fara greturi, ma sui si incerc sa aprind faza lunga. Mi se taie aprinderea si motorul decedeaza subit.
Sudalme si ocari pogoara din mintea si gura-mi spurcata. O sting si dau iar la demaror. Porneste. nu mai aprind nicio lumina si-mi bag... picioru', plec.
Merg destul de agresiv, pana ma linistesc undeva pe Mosilor, unde incerc sa aprind cu strangere de buci iar lumina. Niciun efect negativ. O sting totusi... preventiv.
Ma calmez si merg numai cu viteza legala pana la sensul giratoriu care indica spre Comana.

Drumul (ca sosea nu-i pot spune) devine execrabil (pentru unii, ca pentru mine e desfatare) pana in primul sat. Totusi... din aducerile aminte, parca n-am mai trecut pe aici. Temerile mi se adeveresc in momentul in care "soseaua" se termina cu un drum pietruit cu niste denivelari demne de poligonul de teste de la Colibasi. Merg incet o portiune, pana mi se pune pata si ma ridic in scarite si cu 40-50 la ora mai ca nu sar prin hartoapele cu pricina, lasand in spate cateva masini care se deplasau maxim in treapta 2. Ajung iar intr-un sat pe care-l strabat repede si datorita soselei ce ia locul pietrisului. La iesire, ma hotarasc sa consult totusi harta si ma opresc la loc umbros si cu iarba. Chiar daca harta imi zice ca sigur n-am mai fost pe acolo, sunt totusi pe drumul cel bun. Iau o gura de apa si reincalec. Demarorul invarte cu putere. Ajung relativ repede in Comana, prin locurile unde odinioara treceau SUV-uri si camioane cu fel si fel de reclame electorale.
Fac dreapta pe drumul cunoscut catre padure. Ajung la "ponton", dar nu poposesc mult, stiind din acesta au mai ramas cateva scanduri pe ici pe colo.
Fac un 180 de grade pe drumul care urca si poposesc pe un soi de platforma sa fac niste poze bestiei jegoase, la cererea publicului.

001nx1.jpg

002ho2.jpg

004xu4.jpg

Mai dau un telefon, mai iau o gura de apa, leg casca peste rucsac, ma asez in sa si urc agale drumul prin padure pana la prima "raspantie". Mai fac niste poze, ca sa ma creada lumea pe unde am haladuit.

005sq7.jpg

009tk1.jpg

Aici niste copii galagiosi pe biciclete, imi intrerup actul artistic si imi dau cu "sarumana". Ii salut pe fiecare in parte si le zambesc.

Cum inainte stiam unde ajung, ma hotarasc sa o iau in dreapta si sa ma avant in padure. Trec agale prin frunzele cazute care-mi spun ca toamna bate la usa. Nici tipenie de om cale de cativa kilometri. Cate un luminis artificial, cu forma rectangulara cand si cand, rezultat din defrisarea pomilor pe o suprafata bine definita. Drumul se "surpa" brusc. Aceasta portiune banuiesc ca a fost deteriorata cu buna stiinta, ca sa limiteze accesul in padure pe aceasta parte.
Ma dau jos sa vad daca am vreo sansa sa trec. Nici cea mai mica. Ma uit inapoi si ma gandesc ca nu m-as intoarce din drum.

006wi0.jpg

Mergand pe instinct si intuitie, ma hotarasc sa o apuc pe cararuia (ca drum nu-i pot spune) ce ocoleste prin stanga. Aceasta ocoleste albia unui paraias inexistent. Drumul il parcurg cu maxim treapta a doua la relanti, fiind destul de denivelat si plin de crengi, mai ales in lateral si uneori de sus, ceea ce ma face sa ma ascund de multe ori dupa parbriz. Ajung in fine la un fel de trecatoare si apuc tot pe o cararuie paralela cu cea pe care am venit. Rezultatul acestei incursiuni de circa 20 de minute, ma bucura. Ajung exact in partea opusa a gropii.

007iy9.jpg

010il6.jpg

Intorc si pornesc pe drumul care vroia sa-l urmez si a fost intrerupt. Apar primele semne de ezitare al demarorului.
Nici urma de vietate, dar ma gandesc ca poate am norocul sau ghinionul sa ma intalnesc totusi cu vreo dihanie. Cararile se latesc si imi permit sa rulez repejor si dupa cativa kilometri deranjez o pereche de minoritari care stateau pe vine la o cola in padure, trecand cu ceva viteza printre ei. Semn ca am ajuns undeva aproape de civilizatie.

Ies din padure, undeva la marginea unui sat. Zaresc niste placute cu numele strazii (neasfaltate) si a localitatii (Mihai Bravu). O tai catre inima satului si ajung la sosea. Cunosc locatia, in dreapta e magazinul de unde am mai oprit odinioara cu bicicletele sa ne alimentam cu apa. O fac si de data asta. Beau apa pe saturate si rastorn ce a ramas in bidonasele de juma' de litru. Ma uit pe harta si ma gandesc sa ma intorc si s-o iau pe drumul care iese in Adunatii Copaceni. Dar cand dau sa pornesc, bateria nu poate invarti demarorul cat sa porneasca atelajul.
Am dat-o dracu'...
Ma dau jos, bag a doua si o iau la impins. Dau drumul la ambreiaj in timp ce dau si la demaror, bestia porneste si eu ma arunc din mers intai pe o scarita, apoi incalec spectaculos ca-n filmele cu Margelatu, macar sa atenuez din frustrarea ce ma cuprinde.
Bineinteles ca nu ma mai gandesc decat s-ajung acasa pe unde am venit. Ajung in Jilava, fac dreapta pe centura, traficul lejer, apoi o tai prin Catelu. Trec autostrada, apoi calea ferata. In capat semaforul de la Cora unde stai si la urmatorul ti se pune rosu. O tampenie.
Ce-mi zic, hai sa fac o magarie... s-o iau pe trotuar si sa ma duc la celalalt semafor.
Proasta decizie, caci dau sa urc bordura, cam inalta dar cum ma aflam in treapta a doua, nu reusesc decat sa urc putin cu roata din fata si sa ma dezechilibrez.
Cum nu am mai ajuns la sol cu picioarele, las matahala sa curga usor pe asfalt.
Ma bufneste rasul de prostia mea. O trag de pe bordura, ca deja incepea sa curga benzina si dau s-o ridic, sub privirile soferilor care se uitau ca la circ, in loc sa zica macar unu daca vreau ajutor. N-ai sa vezi.
Ma intorc cu spatele la ea, asa cum am vazut eu pe Discovery ca fac motopolitistii americani, o apuc de ghidon si de manerul de sub sa si ma infig bine in pamant. O ridic destul de usor. Mai greu e sa ii pastrez echilibrul in timp ce ma intorc spre ea
Acum incerc sa dau la demaror...
Canci!
Fac iar manevra de pornire din mers, imi iese. Dar ma sui de pe loc pe ea.
Pana acasa, nimic deosebit, doar o tura de recunoastere prin locurile unde ar trebui sa apara un pod care sa lege zona Baicului de zona Delfinului. Mai e mult de lucru...
In fine, ajung cu bine acasa. Sa vedem cand imi fac timp sa ma ma uit iar pe la fire...
__________________________________

Trecui de 70000 si astept uleiul.
Azi am primit si telefon ca a sosit cablul de ambreiaj.
003kj9.jpg

__________________________________

****
PS-ul a fost sters de un moderator si s-a acordat si BAN 20 de zile pentru injurii

***** sters de moderator *****

ma bucur ca ai invata sa-ti ridici singurel martoaga

felicitari ptr curaj si abnegatie ...

Eu sper sa nu te lasi si sa scri in continuare, si nu mai baga inseama pe cei care nu merita. Asta ii cel mai tare topic de pe forum si sper sa aiba o viata cat mai lunga.

Felicitari pentru decizia de a reposta acest thread!

Dacă tot are pauză vis-a-vis na poftim cu ce se ocupa dumnealui:

releu002iw4.jpg

This post has been edited by liviu2004: 21 Aug 2008, 20:52

si ca sa dam detalii, ala e releul de incarcare care se pare ca merge in continuare dupa ce s-au schimbat arsurile alea de fire

Motoreta incape in Toledo?

Nu incape!Motoreta va sta afara!In Toledo vom dormi toti trei ca ati vazut ce incapator este bebelusul.Mama,mama ce megapostari va scrie vis-a-vis in urma calatoriei la Capu Nord.Acum eu sper ca postarile sa nu-i serveasca sotiei lui ca probe indubitabile la divort.

Ma bucur sa revad acest topic si multumesc celui/celor care au facut posibil acest lucru.

Domnul vis-a-vis a postat ultima oara ieri la 16:37 si asta inseamna ca este plecat.Se pare ca spre seara o sa apara o megapostare cu poze si tot tacamul despre negreasa ajunsa vedeta.Asteptam!!!

Intradevar, am mers ieri toata ziua... dar n-am inspiratie de povestit

Tati,dau eu o fuga pana la tine si iti aduc o sticla de ceva bun bun si inspiratia o sa vina valuri valuri!Nici broasca nu canta pe uscat!!

E sambata noaptea si eu n-am somn, stau pe "mIRC" si joc trivia, gandindu-ma ca ar fi timpul sa ma bag totusi in pat daca vreau sa ma pot trezi la ora patru.

Ma las cu greu dezlipit de scaun si m-arunc dintr-o miscare-n pat. Adorm cu gandul la ziua ce va urma, zi pe care o astept de cativa ani. Dupa cateva ore, care mi se par clipe, aud sunetul alarmei telefonului meu antic. Sunt prea neputincios sa pot intinde mana, sa-l apuc de antena-i imensa si sa dau cu el de pereti. Al doilea gand e sa ma intorc pe partea cealalta si sa-mi continui sforaitul. Insa, dupa cateva secunde, ma plesneste in moalele capului, spiritul de aventura cu care am fost infectat iremediabil si ma trezesc brusc la realitate.

Imi trag boxerii si incep sa-mi burdusesc sarsanalele cu ce a mai ramas de bagat, adicatelea casoleta cu friptane de pui si de porc si o paine. Umplu cu apa rece termosul din inox proaspat achizitionat din Kauffland, ideal pentru calatorii si il bag in rucsac. Dupa ce aliniez toate papornitele, in numar de trei, la usa, ma bag in baie sa ma spal pe dinti, privind in oglinda moaca-mi barboasa care ar prinde bine pe orice calator de cursa lunga. Ma clatesc si dau cu apa pe ochi si un pic pe ceafa, suficient cat sa fiu cu mintea proaspata. Imi trag pantalonii cu buzunare multe, un tricou cu maneca scurta, altul cu maneca lunga si o bluza de trening, imi pun braul si pun manusile la indemana. Iau din mers casca si sarsanalele de la usa si cobor la negresa care parca asteapta si ea sa zburde prin racoarea noptii de toamna. O echipez ca pe un catar, legand geanta cu scule, mancare, telefoane, harti, haine de schimb si ce am mai pus pe acolo… apoi si o sacosa cu o haina portocalie de la drumuri, pe care as fi folosit-o in caz de ploaie sau foarte frig, cu o coarda de alpinism pierduta la mine in balcon, de cei care au montat o reclama pe fatada blocului. Imi arunc rucsacul in spate, ma sui pe negresa, ii aprind farurile care brazdeaza dintr-o data intunericul si purced usurel la drum.

Strazile capitalei pline de taxiuri, ude pe alocuri, ma imbie la un mers lejer. Ma felicit pentru ca m-am imbracat bine, dar totusi mi-e cam rece la maini. Prind aproape toate semafoarele din Militari, chiar daca traficul e mai mult decat lejer.

La iesirea pe autostrada, temperatura scade brusc cu cateva grade. Trag pe dreapta, imediat ce se poate si-mi pun manusile. Intru iar si rulez cu maxim 100 km/h prin intunericul si frigul care ma inconjoara. Faza scurta e cam chioara, iar cea lunga evit s-o folosesc, ca sa nu-i deranjez pe ceilalti. Ma depasesc multe masini si imi vine ideea sa ma tin la o oarecare distanta dupa o Honda Civic care ruleaza constant cu 110 la ora. Frigul ma face sa ma gandesc la haina groasa pe care o am in sacosa din spatele meu, dar nimic nu ma face sa ma opresc. Aproape de Pitesti parca se vede mai bine… sa fie oare obisnuinta cu intunericul sau faptul ca ar trebui sa se lumineze de ziua? Imi dau seama ca amandoua, dupa alti cativa kilometri. Aproape de iesirea de pe autostrada e deja lumina si mersul regulamentar prin oras mi se pare atat de silentios, de parca am trecut printr-o furtuna. In fata mea coloana de masini, pe langa care trec, pana undeva in fata, unde se afla o bariera. In stanga se vede un pasaj subteran in lucru. Opresc motorul, pun cricul si astept cuminte sa treca trenul. Dupa un sfert de ora apar si doua vagoane care se misca agale. Pornesc, cu gandul ca se va ridica bariera. Nici gand… vagoanele facand manevre undeva mai in dreapta. Manat de gandul ca mai am mult de mers, trec pe sub bariera.

Drumul pana la Ramnicu Valcea imi place mult. Dealurile si curbele largi ma imbie sa dau putin bice cailor. Asta ma incalzeste putin si ma opreste cand si cand din tremuratul incontrolabil care m-a napadit. E asa devreme, incat doar un gratar fumega anemic in vestita zona cu mici. La intrare in Ramnicu Valcea, ma opresc sa consult harta si sa ma dezmortesc putin. Un endurist echipat cu undite, ma claxoneaza in semn de salut, cu un sunet identic cu a goarnei mele. Zambind, ridic o mana catre cer, in semn de raspuns.


Beau prima gura de apa din termosul metalic, ma sui inapoi si plec cu destinatia voita spre Targu Jiu. Numai ca dupa vreo 30 de kilometri, localitatile parca nu se insiruiau ca pe harta, ci simteam ca ma indrept cam spre campie, nu spre munti.

Trag pe dreapta si scot iar harta, in timp ce privesc soarele galbui abia rasarit, in oglinzi. Se vede bine ca am luat-o mult spre sud. Ma uit cu atentie si vad ca la cativa kilometri inapoi se face un drum spre Horezu. O fi oare vreun semn ca ce mi-am propus, nu pot face intr-o zi?

Gandurile-mi fug cand in Ionesti, fac stanga spre Popesti si intru pe un drum denivelat, paradisul enduristilor. Zona e atat de rustica, incat localnicii nu se sinchisesc sa se uite in vreo parte cand trec strada. Ii trezesc diabolic din mersul de somnambuli, cu goarna mea de tir. Ies in drumul pe care ar fi trebuit sa apuc de la inceput si fac stanga in Horezu. Schitez un zambet la gandul ca azi noapte am aflat de la trivia, ca numele-i vine de la o pasare, "huhurez", adica bufnita.

Opresc la Petromul care era in constructie anul trecut si ma uit peste drum, la districtul unde am inoptat. Alimentez si il intreb pe vazator in timp ce platesc, daca mai e mult pana la Ranca si daca e vreun indicator. Ma asigura ca da. Scot telefoanele, vodafonul si digiul n-au retea. Le bag la loc si plec mai departe.

La un moment dat un indicator imi pune sa fac dreapta spre Novaci. Ma conformez si opresc imediat ce intalnesc primul trecator, sa ma asigur ca asta-i drumul spre Ranca.

Am facut bine ca m-am oprit, pentru ca trebuia s-o iau undeva in dreapta, pe un drum cu intrare destul de mica. In capatul celalalt, balci mare. Intreb si aici pe unde s-o ia spre Ranca si drumul aratat de mana domnului tucuriu, imi descrie s-o iau prin inima balciului. Cum minte multa nu se cere, asa si fac. Merg cu a-ntaia printre slatarii cu palarii mari din Ungaria, printre toalele revarsate pe jos si puradeii neastamparati. Ies intr-un final la soseaua principala si fac dreapta pe pod. In fine, un indicator pomeneste de Ranca. Cand totul imi era clar in minte, hopa, un baraj cu Logan de politie, cu doi politisti. Stiam ca-i cursa de VTM, dar speram sa nu fi inceput la ora aia… adica 9 si ceva.

-Nu se poate trece?
-Nu. Pe la doispe jumate este o pauza, cand se poate.

Trag langa masinile parcate in dreapta si ma dau jos sa ma dezmortesc.
Dau cateva telefoane, in timp ce privesc cum unele masini o iau pe camp, paralel cu soseaua. O gagica coborata dintr-o masina, ma incurajeaza ca ea ar lua-o pe camp daca ar fi cu motorul. O asigur ca asa am de gand sa fac, dar mai stau putin sa ma dezmortesc.

Ma echipez iar si o iau usurel pe drumul de pamant, care insoteste soseaua. Trec de locul de plecare in cursa, il zaresc pe colegu' BNZ in Renaultul lui 5 cu turbina si vad departe, pe un deal, cum o dacie se chinuie sa-l urce… dar nu reuseste decat sa starneasca un nor de praf.

Ajung pana la poalele dealului cu pricina si impins de un gand nebun, incep sa urc dealul cu pricina. Aproape de varf, un mare transeu facut de ape, ma face sa opresc. Am norocul sa nu cad si usor-usor reusesc sa ocolesc prin stanga. Ajuns in varf, pun mobra pe cric si ma dau jos sa inspectez pe unde as putea sa cobor. Dau de doua pitipoance care stau la soare, pe langa trece un drum ce ocolea tot dealul cu pricina. Ma gandesc ca tot spectacolul cu urcusul a fost gratuit si riscant, dar n-avea sa fie nimic in comparatie ce va urma. Cobor pe drumul ocolitor si "parchez" undeva intr-o vale, la umbra.

Desfac sarsanalele si caut sa ma infrupt din fripturi. Imi bag gheara in casoleta si savurez una, impreunca cu un colt rupt din painea inca proaspata. Un nene cu doi copilasi ma intreaba politicos daca am niste hartie igienica, il servesc cu un metru si-mi multumeste, adaugand ca vin "vremuri grele".

09dk0.th.jpg

Se aud primele rateuri puternice, in zona startului lasat cu aproape un kilometru in urma. M-apropii infulecand, de marginea soselei, unde trec pe rand bolizii scrasnind din roti si urland din motoare.

08sj3.th.jpg07ic5.th.jpg06rs9.th.jpg05cv3.th.jpg
04no7.th.jpg03rj8.th.jpg02bp7.th.jpg01gg1.th.jpg

La un moment dat se aude un scartait puternic de frane, urmat de un zgomot infundat… probabil ca o masina a ratat curba si s-a proptit in parapet. Cursa se intrerupe pentru cateva minute bune, prilej sa ma tolanesc la umbra si sa dau cateva mesaje.

In cele din urma se reporneste cursa si trec ultimile masini. Imi leg cu simt de raspundere geanta, si sacosa in spatele motocicletei, imi arunc rucsacul in spate si astept cuminte pana ce sirul de masini face cale intoarsa.

img2954fc2.th.jpg

Incalec si ies in sosea. Drumul este in rampa, urc doar in treapta 2 si 3 si ma uit la urmele de cauciucuri, ce trasasera curba ideala intre serpentine. Ajung la "finish", unde masinile "civile" asteptau cuminti ca sa coboare. Traficul se rareste simtitor pana aproape de Ranca… o asezare in tinutul alpin, plina de vile dar si de praf . Soseaua valurita se continua cu un drum pietruit, semn ca sunt la inceputul Transalpinei.

img2966bb5.th.jpg

This post has been edited by vis-a-vis: 11 Sep 2008, 17:17

Si continuarea ? Dupa ce m-ai captivat ma lasi asa ?

Acum imi permit, ca nu mai imi da nimeni reputatie cu minus

Cred ca au urmat vremuri grele...

Acum imi permit, ca nu mai imi da nimeni reputatie cu minus

Tocmai tu ?!

Si continuarea ? Dupa ce m-ai captivat ma lasi asa ? 

Acum imi permit, ca nu mai imi da nimeni reputatie cu minus

Eu reputatie cu minus nu mai pot sa-ti dau dar sa stii ca te urasc!De cand ai deschis si redeschis topicul tau cu negreasa s-a pus praful pe topicul meu cu bebelusul si s-a dus la fund.

Nea bulane, scuze pt faza cu sticluta, dar chiar n-am avut timp. Dar vedem noi cum facem.
Si de cand s-a redeschis, n-am mai scris... mi se luase... si mai aveam de povestit despre doua iesiri dragute

Hai ca m-apuc de scris... ca am mancat.

Asteptam cu rabdare si tutun

Drumul ingust, intradevar pietruit, cu pietre rotunde, pe care rotile aluneca in toate partile... permite un rulaj lejer, maxim in treapta a treia. Incepe urcusul si negresa trage puternic in treapta a doua si in curbele stranse si pline de bolovani, in treapta intai. Aici se simte greutatea si roata fata sare din piatra-n piatra. Cand si cand mai apar pietroaie colturoase, infipte bine in pamant si iesite destul de mult in afara. Peste primele doua trec usurel, cu picioarele sprijinite pe jos... dar pe urmatoarele le iau in viteza, nu mai catadicsesc sa ma opresc. Haul abrupt din stanga, parca ma atrage spre el si roata fata parca sare inadins numai spre margine. O las mai usor pana in varf. Urmeaza o vale lina cu o mare balta in mijloc. Trec usor prin ea, cu picioarele-n sus, rugandu-ma sa nu cad cu curu-n balta.

Mai urc putin, pana in varf. Urmeaza coborarea... pietrele parca sunt mai numeroase si mai mari. Cu franele apasate si in frana de motor cu a-ntaia ma strecor usor pe si printre ele. La prima curba stransa, parca sunt si mai multe... roata fata abia ma asculta... ma ajut cu picioarele ca sa trec cu bine. Dupa inca doua-trei astfel de curba, imi intru in mana. Ma ridic in scarite si sar toti bolovanii mai in viteza. Adica in treapta a doua pe frana de motor si franele actionate usor. La curbe cu a-ntaia. Am ajuns aproape in punctul cel mai de jos, cand zaresc pe celalalt versant un endurist cu acte-n regula, echipat din cap pana in picioare, pe o caprita (banuiesc ca era KTM de 450). Ne intersectam la un moment dat si ne salutam larg din cap, adica, din casti.

Undeva mai sus, se zareste un grup cu ATV-uri. Drumul se mai imbunatateste, in sensul ca nu mai e plin de pietre, doar bolovanii cei mai isi mai scot capetele ici si colo. Urc in forta stand in scarite, trec printre ATV-isti, in treapta doi, apoi reusesc sa schimb si a treia. Ajung sus dupa o serie de curbe, pe un soi de platou. Peisajul e selenar, iar ceea ce tradeaza ca am fi pe Pamant, e doar iarba care incepe sa se usuce. Sincer, parca e mai frumos in poze, sau poate aveam eu asteptarile mai mari. Datorita acestui fapt, a drumului care se parcurge cu o viteza mica si a faptului ca m-a apucat ora unu si ceva pana sa urc la Ranca, ma face sa iau decizia de a face dreapta la Obarsia Lotrului si s-o tin spre Voineasa si apoi pe Valea Oltului, spre casa. Dar pana la Obarsia Lotrului mai e, bornele kilometrice imi spun asta. In fata mea, un Subaru Forester se lupta cu drumul, dar merge destul de repede. In cele din urma il ajung si-l depasesc la o bifurcatie unde soferul se asigura din gura unui om ratacit pe acolo, ca spre stanga e drumul spre Obarsie. Lucru sesizat si de mine imediat ce am zarit prima borna kilometrica.
Subaru se tine tare dupa mine. Dar negresa sare sprintara peste bolovani. Urmarirea se incheie jos, la intrarea in padure. Aici ma intersectez cu un Mitsubishi L200 si ma gandesc ca ii va fi greu Subaru-lui sa treaca pe el. Prin padure mers lejer, la un moment dat drumul fiind brazdat de un firicel de apa. Pe la jumatate ma intalnesc cu un grup de motociclisti care poposeau intr-o poenita. Ii salut cu mana ridicata mult in sus si ei pe mine la fel. Ma gandesc ca vor avea mult de patimit pe pietrele dinspre Ranca. Padurea se deschide dintr-o data, intr-o oaza artificiala, provocata de defrisari. Simt un gol si trec mai departe. Ajung la poale, langa rau, asteptandu-ma sa vad vechiul pod de barne peste care anul trecut am trecut cu Loganul.
Surpriza!
Tocmai se construieste unul nou, mai falnic si mai frumos. Langa el, multe utilaje parcate. Un Outlander tocmai traverseaza vadul care ne leaga de celalat mal. Eu, cu lectia invatata, ridic picioarele si ma rog sa nu cad. Reusesc sa trec destul de lejer prin apa de vreo jumatate de metru. Ies in drumul nivelat si latit de utilaje. Depasesc in scarite toate masinile si ajung in soseaua pseudo-asfaltata care traverseaza Obarsia Lotrului.

Trag dreapta la o cabana cu terasa, cu gandul de a-mi umple termosul gol si de a bea o gura de apa rece. Parchez aproape de intrare si toti consumatorii isi indreapta privirile catre calaretul si calul prafuit care a starnit linistea pentru cateva clipe. Intru si imi insir termosul, rucsacul si casca pe o masa. Cer o apa plata dar si un Pepsi. Parca nemaiavand gust si vrand sa-l dreg cu licoarea dulce. Imi umplu termosul, aplatizez sticla de plastic cu litrul ramas si le bag in rucsac. Mai cer un Pepsi cu gandul de a mai poposi pe drum si sa am dupa ce mananc si restul de fripturi.
Ma intorc la negresa ce ma asteapta cuminte la intrare. In pun casca, ma sui, intorc si plec. Soseaua pe plina de gropi si imi taseaza vertebrele. Apoi incepe sa se imbunatateasca. Drumul virajat si putin stricat pe alocuri, e pe gustul meu si ma face sa uit de portiunule pietroase ale Transalpinei. Asta-i viata care-mi place. Curbe luate in forta, cu a treia si a patra, acele de par cu a doua cu iesiri puternice in rampa. Ajung destul de repede in locul in care vroiam sa poposesc, la iesirea din padure si marginea Lacului Vidra. Numai ca, din lacul ce-l stiam anul trecut, acum a ramas doar un fir de apa. Desfac sarsanalele si incep sa ma infrupt.
Langa mine opreste un grup de scuteristi din Petrosani, care ma saluta si-i salut.
Termin de mancat si beau sticla de Pepsi. Caldura ma face sa ma gandesc la o solutie a pun si rucsacul peste geanta. Il asez ca si cum geanta ar fi niste umeri si il leg si pe el in pozitia aia.
Plec descatusat de toate grijile. Drumul devine chiar bunicel, trecand de Voineasa... ma imbie sa dau bice pe curbe. Spre iesisea pe Valea Oltului, se face cald, ca dintr-o data... semn ca am coborat destul de mult din munti. Drumul pe Valea Oltului il strabat in coloana, mai depasesc cand am ocazia. Ajung in Ramnicu Valcea, urmez indicatoarele spre Pitesti si recunosc intersectia unde m-a salutat de dimineata enduristul cu unditele.
Zambesc in casca, la gandul ca am ratat drumul de dimineata. Ies usor din oras si incepe drumul atat de placut mie, inspre Pitesti. Ma cam iau la intrecere cu cateva masini, pe care le depasesc intr-un final, speculand un moment de aglomeratie si o formare de coloana. Aproape de Pitesti, coloana infinita de masini. Le depasesc ba pe centru, ba pe dreapta, ba pe trotuarul denivelat cu dale, pana ce ajung iar la bariera care n-am avut rabdare de dimineata sa o astept sa se ridice. De data asta e liber, dar mult prea multe masini, pentru un singur fir de strada.

Ies in autostrada si ma las cu spatele pe sarsanale, intind mainile la maxim si merg lejer cu 90-100. Positia e foarte relaxanta. Dar dupa cativa zeci de kilometri imi amortesc fesele si incep sa-i dau mai tare. Un Mercedes ma tatoneaza din spate la o depasire mai lunga. La 160 se baga mult in stanga mea. Nu-mi vine sa cred ca exista un asemenea imbecil, care m-ar da jos doar pentru a mai avansa o lungime de masina... caci inainte n-avea unde sa se duca, fiind coloana si pe stanga si pe dreapta. Ii fac loc nebunului, dar imi vin pandaliile si merg tare printre sirurile de masini. Ma mai ajunge dupa vreo jumatate de ora, cand am lasat-o mai moale.
Trag pe dreapta in dreptul padurii de la kilometrul 36. Oboseala si amorteala-si spune cuvantul. Dau telefoane acasa sa zic ca sunt teafar si mai am putin pana ajung.
Ma mai tin dupa un CBR cu o pasagera cu casca haioasa cu urechiuse. Ii pierd la intrarea in oras, unde ma strecor mult mai bine, ba printre masini, ba pe trotuar. Merg lejer apoi pana acasa, cu soarele apunand in oglinzi.

Eu si cu madam bulan ne-am hotarat te luam cu noi in calatoria cu bebelusul la Nordkaap!Cazare hotel toledo 5 stele in cap(eu dorm la mijloc).Iau bucataria ambulanta de la camion si masa se ia la botul calului(pardon al bebelusului).Megapostarile se vor posta in topicul bebelusului si va fi un roman foileton fluviu!

prin apa de vreo jumatate de metru

Acu inteleg prin ce chinuri trece instalatia electrica, pardon, matele alea nefolositoare.

Eu si cu madam bulan ne-am hotarat te luam cu noi in calatoria cu bebelusul la Nordkaap!Cazare hotel toledo 5 stele in cap(eu dorm la mijloc).Iau bucataria ambulanta de la camion si masa se ia la botul calului(pardon al bebelusului).Megapostarile se vor posta in topicul bebelusului si va fi un roman foileton fluviu!

Sa ne traiasca Bulan si Vizavi !

Lunga asteptare, da s-o meritat. Multumesc!