Outline · [ Standard ] · Linear+ Sa ne intelegem aproapele, sau ..., Psihologia si moderatorii

Nu cred ca exista forum in care membrii sa nu fie nemultumiti de moderatori. Aproape intotdeauna moderatorii sunt acuzati de excese si abuzuri. Oare sunt doar false impresii sau chiar acesta este adevarul ? Nu-mi propun sa dau eu raspunsurile, ci doar as dori sa va supun atentiei doua experimente psihologice care vor ajuta probabil la intelegerea anumitor atitudini. In 1971 Philip Zimbardo a initiat un experiment ale carui rezultate au surprins la vremea respectiva. Experimentul poate fi gasit aici : http://www.prisonexp.org “Philip Zimbardo a infiintat, in cadrul Universitatii Stanford, o inchisoare experimentala in care a desemnat aleator studenti in pozitii de gardieni si prizonieri. Acestia trebuiau, timp de doua saptamani, sa lucreze in schimburi de opt ore, daca erau gardieni. De asemenea, cercetatorul s-a asigurat ca toti participantii sunt cat se poate de sanatosi fizic si psihic pentru a putea distinge intre influentele dispozitionale si cele situationale asupra comportamentului lor. In acelasi timp, studentii au fost selectati astfel incat sa nu fi avut nici un fel de pregatire sau experienta in roluri de prizonieri sau gardieni. Ca elemente centrale ale experimentului, trebuie amintite puterea si lipsa puterii, dominarea si obedienta, controlul si revolta, identitatea si anonimatul, regulile coercitive si rolurile restrictive, libertatea si servitutea. Aceste aspecte au fost puse in practica prin crearea unor conditii reale specifice inchisorilor, inclusiv uniforme, numere de identificare, in loc de nume, pentru prizonieri si titluri pentru gardieni (superintendent, ofiter corectional etc). In fiecare moment erau noua prizonieri, cate trei in fiecare celula, si trei gardieni in schimburi de cate opt ore. Totul era inregistrat audio si video. Experimentul a trebuit oprit dupa sase zile, desi a fost organizat pentru doua saptamani, pentru ca situatia risca sa scape de sub control, deoarece violenta si degradarea prizonierilor de catre gardieni au ajuns la un nivel foarte ridicat. Oameni normali au ajuns sa se comporte sadic in rolurile de gardieni, producand umilire si durere tinerilor care erau prizonieri. Unii dintre studentii prizonieri au suferit caderi emotionale. Cele mai multe acte de violenta impotriva prizonierilor au fost inregistrate pe timpul noptii, cand gardienii credeau ca nu sunt supravegheati. Imaginile cu gardienii care abuzau de prizonieri si ii agresau seamana foarte mult cu fotografiile care infatiseaza abuzurile din inchisoarea americana din Abu Ghraib, care au socat lumea. Si intr-un caz si in altul, comportamentul abuziv a aparut pe fondul unui leadership impropriu, al lipsei controlului si al incapacitatii comandantilor de a intari standarde de comportament, aproband astfel, in mod tacit, comportamentele abuzive. Prizonierii care s-au adaptat mai bine au fost cei care s-au supus orbeste fata de autoritate, cei care au permis gardienilor sa ii dezumanizeze si sa-i degradeze din ce in ce mai mult. Prizonierii care au fost caracterizati ca avand o personaliate mai autoritara (accepta mai usor diferentele de status si putere, considerandu-le normale) au supravietuit mai bine in acest mediu total autoritar.” Un alt experiment interesant : “ In 1963, Stanley Milgram, profesor la Universitatea Yale, a realizat un experiment in care a testat obedienta fata de autoritate. El a recrutat, pe baza unui anunt in ziar, barbati de diferite profesii cu varste cuprinse intre 20 si 50 de ani, care sa participe contra a patru dolari pe ora, la un experiment privind memoria si invatarea. Studiul avea in vedere influenta pedepsei asupra invatarii. Din doi indivizi unul era desemnat „profesor” iar celalalt „student”. „Studentul” era condus intr-o camera, asezat intr-un fel de scaun electric si i se atasa un electrod. I se explica faptul ca „profesorul” ii va citi o lista de perechi de cuvinte simple si ca apoi ii va fi testata abilitatea de a-si aminti al doilea cuvant din pereche. In cazul in care va face greseli, i se va administra un soc electric de intensitate crescatoare. In realitate, experimentul viza comportamentul „profesorului”. Dupa instalarea „studentului” in scaunul electric, profesorul era asezat in fata unui generator de socuri electrice, prevazut cu 30 de leviere, fiecare etichetat cu un voltaj de la 15 la 450 de volti. Fiecare grup de patru leviere era etichetat de la „soc usor” pana la „Pericol: soc sever”; ultimele doua leviere erau marcate cu XXX. Cand unul dintre leviere era manevrat, se aprindea o lumina si se auzea un bazait. Fiecarui „profesor” ii era administrat un soc electric de 45 de volti pentru a-i intari credinta in autenticitatea socului electric aplicat „studentului”. Acesta din urma era, in realitate, un complice al experimentatorului. El nu primea nici un soc electric. In schimb, in functie de intensitatea socului pe care „profesorul” credea ca i-l administreaza, „studentul” trebuia sa mimeze durerea. Daca la 75 de volti „studentul” mormaia, la 120 de volti se vaicarea zgomotos, la 285 de volti scoate un strigat de agonie, iar dupa aceea nu mai scotea nici un sunet. Scopul experimentului era de a observa modul in care o persoana se va comporta intr-o situatie in care i se ordona sa produca durere crescanda unei victime. Inaintea experimentului, Milgram a cerut unui numar de 40 de psihiatri sa faca predictii cu privire la comportamentul „profesorilor”. Psihiatrii au estimat ca sub 1% dintre subiecti vor ajunge sa administreze socuri de 450 de volti. Aceste predictii au fost gresite deoarece experimentul a aratat ca peste 60% dintre subiecti au ajuns sa administreze socuri de 450 de volti care, daca ar fi fost reale, ar fi fost letale. Ulterior, Milgram a repetat experimentul cu peste 1000 de subiecti, in 18 sedinte diferite. El a reusit sa demonstreze ca procentul celor care manifesta obedienta si produc acte violente poate fi crescut la 90% sau scazut pana la 10% prin modificarea unor aspecte situationale. Obedienta a fost maximizata prin observarea colegilor cu un comportament obedient si agresiv (in cazul experimentului complici ai experimentatorului). Obedienta a fost redusa atunci cand colegii “profesorului” s-au manifestat rebel sau cand victima a actionat ca un masochist, cerand sa fie pedepsita. Milgram a stabilit urmatorii factori situationali care pot stimula oameni obisnuiti sa faca lucruri de care initial cred ca nu ar fi capabili: - prezentarea unei justificari acceptabile, rationale pentru angajarea in actiunea indezirabila. In cazul experimentului a fost vorba de a-i ajuta pe oameni sa-si imbunatateasca memoria prin folosirea judicioasa a pedepsei. In lumea reala echivalentul acestei justificari poate fi o ideologie, precum securitatea nationala; - crearea unei forme de obligatie contractuala, verbala sau scrisa, pentru a realiza actiunea; - prezentarea regulilor ce trebuie respectate astfel incat sa fie rezonabile la inceput, dar care ulterior pot fi aplicate arbitrar; - alterarea semnificatiei comportamentelor de la ranirea victimelor la ajutarea lor in procesul de invatare prin pedepsire; - crearea oportunitatii pentru difuzarea responsabilitatii pentru efectele negative prin implicarea agresorului intr-un grup social; altii vor fi considerati responsabili sau, in orice caz, subiectul nu se va considera singurul vinovat si va imparti responsabilitatea; - initierea comportamentului antisocial printr-un act de intensitate redusa, nesemnificativ (15 volti); - cresterea graduala a nivelului agresiunii astfel incat sa nu fie diferente observabile (doar 30 de volti); - schimbarea graduala a naturii autoritatii care exercita influenta de la just la injust, de la drept si rational la nedrept si irational; - crearea unor costuri mari de iesire din situatie si a unui proces de iesire dificil prin necalificarea dezacordurilor verbale ca fiind comportamente anti obediente. Esenta obedientei consta in aceea ca o persoana ajunge sa se vada pe sine ca un instrument in realizarea dorintelor altei persoane si, astfel, el nu se mai considera responsabil pentru propriile actiuni. O data ce a aparut aceasta modificare, apar si celelalte elemente ale obedientei. Cea mai importanta consecinta este aceea ca persoana se simte responsabila fata de cel care o directioneaza, dar nu simte nici o responsabilitate pentru continutul propriilor actiuni pe care autoritatea i le dicteaza. Binele si raul sunt definite in functie de cat de bine au fost realizate actiunile precizate de autoritate. Ceea ce in general este rau poate fi definit ca bine de catre autoritate si acest lucru este esential pentru persoana obedienta.” PS : Textele sunt preluate de pe site-ul http://www.presamil.ro/ apartinand Trustului de presa al ministerului apararii.

Nu cred ca exista forum in care membrii sa nu fie nemultumiti de moderatori. Aproape intotdeauna moderatorii sunt acuzati de excese si abuzuri.

Oare sunt doar false impresii sau chiar acesta este adevarul ?

Nu-mi propun sa dau eu raspunsurile, ci doar as dori sa va supun atentiei doua experimente psihologice care vor ajuta probabil la intelegerea anumitor atitudini.

In 1971 Philip Zimbardo a initiat un experiment ale carui rezultate au surprins la vremea respectiva. Experimentul poate fi gasit aici : http://www.prisonexp.org

“Philip Zimbardo a infiintat, in cadrul Universitatii Stanford, o inchisoare experimentala in care a desemnat aleator studenti in pozitii de gardieni si prizonieri. Acestia trebuiau, timp de doua saptamani, sa lucreze in schimburi de opt ore, daca erau gardieni. De asemenea, cercetatorul s-a asigurat ca toti participantii sunt cat se poate de sanatosi fizic si psihic pentru a putea distinge intre influentele dispozitionale si cele situationale asupra comportamentului lor. In acelasi timp, studentii au fost selectati astfel incat sa nu fi avut nici un fel de pregatire sau experienta in roluri de prizonieri sau gardieni.
Ca elemente centrale ale experimentului, trebuie amintite puterea si lipsa puterii, dominarea si obedienta, controlul si revolta, identitatea si anonimatul, regulile coercitive si rolurile restrictive, libertatea si servitutea.
Aceste aspecte au fost puse in practica prin crearea unor conditii reale specifice inchisorilor, inclusiv uniforme, numere de identificare, in loc de nume, pentru prizonieri si titluri pentru gardieni (superintendent, ofiter corectional etc).
In fiecare moment erau noua prizonieri, cate trei in fiecare celula, si trei gardieni in schimburi de cate opt ore. Totul era inregistrat audio si video.
Experimentul a trebuit oprit dupa sase zile, desi a fost organizat pentru doua saptamani, pentru ca situatia risca sa scape de sub control, deoarece violenta si degradarea prizonierilor de catre gardieni au ajuns la un nivel foarte ridicat. Oameni normali au ajuns sa se comporte sadic in rolurile de gardieni, producand umilire si durere tinerilor care erau prizonieri. Unii dintre studentii prizonieri au suferit caderi emotionale. Cele mai multe acte de violenta impotriva prizonierilor au fost inregistrate pe timpul noptii, cand gardienii credeau ca nu sunt supravegheati. Imaginile cu gardienii care abuzau de prizonieri si ii agresau seamana foarte mult cu fotografiile care infatiseaza abuzurile din inchisoarea americana din Abu Ghraib, care au socat lumea. Si intr-un caz si in altul, comportamentul abuziv a aparut pe fondul unui leadership impropriu, al lipsei controlului si al incapacitatii comandantilor de a intari standarde de comportament, aproband astfel, in mod tacit, comportamentele abuzive. Prizonierii care s-au adaptat mai bine au fost cei care s-au supus orbeste fata de autoritate, cei care au permis gardienilor sa ii dezumanizeze si sa-i degradeze din ce in ce mai mult. Prizonierii care au fost caracterizati ca avand o personaliate mai autoritara (accepta mai usor diferentele de status si putere, considerandu-le normale) au supravietuit mai bine in acest mediu total autoritar.”

Un alt experiment interesant :
“ In 1963, Stanley Milgram, profesor la Universitatea Yale, a realizat un experiment in care a testat obedienta fata de autoritate. El a recrutat, pe baza unui anunt in ziar, barbati de diferite profesii cu varste cuprinse intre 20 si 50 de ani, care sa participe contra a patru dolari pe ora, la un experiment privind memoria si invatarea. Studiul avea in vedere influenta pedepsei asupra invatarii. Din doi indivizi unul era desemnat „profesor” iar celalalt „student”.
„Studentul” era condus intr-o camera, asezat intr-un fel de scaun electric si i se atasa un electrod. I se explica faptul ca „profesorul” ii va citi o lista de perechi de cuvinte simple si ca apoi ii va fi testata abilitatea de a-si aminti al doilea cuvant din pereche. In cazul in care va face greseli, i se va administra un soc electric de intensitate crescatoare.
In realitate, experimentul viza comportamentul „profesorului”. Dupa instalarea „studentului” in scaunul electric, profesorul era asezat in fata unui generator de socuri electrice, prevazut cu 30 de leviere, fiecare etichetat cu un voltaj de la 15 la 450 de volti. Fiecare grup de patru leviere era etichetat de la „soc usor” pana la „Pericol: soc sever”; ultimele doua leviere erau marcate cu XXX. Cand unul dintre leviere era manevrat, se aprindea o lumina si se auzea un bazait.
Fiecarui „profesor” ii era administrat un soc electric de 45 de volti pentru a-i intari credinta in autenticitatea socului electric aplicat „studentului”. Acesta din urma era, in realitate, un complice al experimentatorului. El nu primea nici un soc electric. In schimb, in functie de intensitatea socului pe care „profesorul” credea ca i-l administreaza, „studentul” trebuia sa mimeze durerea. Daca la 75 de volti „studentul” mormaia, la 120 de volti se vaicarea zgomotos, la 285 de volti scoate un strigat de agonie, iar dupa aceea nu mai scotea nici un sunet.
Scopul experimentului era de a observa modul in care o persoana se va comporta intr-o situatie in care i se ordona sa produca durere crescanda unei victime.
Inaintea experimentului, Milgram a cerut unui numar de 40 de psihiatri sa faca predictii cu privire la comportamentul „profesorilor”. Psihiatrii au estimat ca sub 1% dintre subiecti vor ajunge sa administreze socuri de 450 de volti. Aceste predictii au fost gresite deoarece experimentul a aratat ca peste 60% dintre subiecti au ajuns sa administreze socuri de 450 de volti care, daca ar fi fost reale, ar fi fost letale.
Ulterior, Milgram a repetat experimentul cu peste 1000 de subiecti, in 18 sedinte diferite. El a reusit sa demonstreze ca procentul celor care manifesta obedienta si produc acte violente poate fi crescut la 90% sau scazut pana la 10% prin modificarea unor aspecte situationale.
Obedienta a fost maximizata prin observarea colegilor cu un comportament obedient si agresiv (in cazul experimentului complici ai experimentatorului). Obedienta a fost redusa atunci cand colegii “profesorului” s-au manifestat rebel sau cand victima a actionat ca un masochist, cerand sa fie pedepsita.
Milgram a stabilit urmatorii factori situationali care pot stimula oameni obisnuiti sa faca lucruri de care initial cred ca nu ar fi capabili:
- prezentarea unei justificari acceptabile, rationale pentru angajarea in actiunea indezirabila. In cazul experimentului a fost vorba de a-i ajuta pe oameni sa-si imbunatateasca memoria prin folosirea judicioasa a pedepsei. In lumea reala echivalentul acestei justificari poate fi o ideologie, precum securitatea nationala;
- crearea unei forme de obligatie contractuala, verbala sau scrisa, pentru a realiza actiunea;
- prezentarea regulilor ce trebuie respectate astfel incat sa fie rezonabile la inceput, dar care ulterior pot fi aplicate arbitrar;
- alterarea semnificatiei comportamentelor de la ranirea victimelor la ajutarea lor in procesul de invatare prin pedepsire;
- crearea oportunitatii pentru difuzarea responsabilitatii pentru efectele negative prin implicarea agresorului intr-un grup social; altii vor fi considerati responsabili sau, in orice caz, subiectul nu se va considera singurul vinovat si va imparti responsabilitatea;
- initierea comportamentului antisocial printr-un act de intensitate redusa, nesemnificativ (15 volti);
- cresterea graduala a nivelului agresiunii astfel incat sa nu fie diferente observabile (doar 30 de volti);
- schimbarea graduala a naturii autoritatii care exercita influenta de la just la injust, de la drept si rational la nedrept si irational;
- crearea unor costuri mari de iesire din situatie si a unui proces de iesire dificil prin necalificarea dezacordurilor verbale ca fiind comportamente anti obediente.

Esenta obedientei consta in aceea ca o persoana ajunge sa se vada pe sine ca un instrument in realizarea dorintelor altei persoane si, astfel, el nu se mai considera responsabil pentru propriile actiuni. O data ce a aparut aceasta modificare, apar si celelalte elemente ale obedientei.
Cea mai importanta consecinta este aceea ca persoana se simte responsabila fata de cel care o directioneaza, dar nu simte nici o responsabilitate pentru continutul propriilor actiuni pe care autoritatea i le dicteaza. Binele si raul sunt definite in functie de cat de bine au fost realizate actiunile precizate de autoritate. Ceea ce in general este rau poate fi definit ca bine de catre autoritate si acest lucru este esential pentru persoana obedienta.”


PS : Textele sunt preluate de pe site-ul http://www.presamil.ro/ apartinand Trustului de presa al ministerului apararii.

Daca nu va suparati,imi explicati [babeste] ce anume doriti sa stiti.

Asa suntem noi, oamenii, daia majoritatea trebuie sa aiba un sef peste ei sau sa le fie "frica" de cineva sau de ceva...dar sincer..nu cred ca e cazul de atat tam-tam...cu o floare nu se face primavara

Nu doreste nimeni sa stie nimic, adica nu asa se pune problema. In cazul asta, asemenea experimente sint efectuate pentru a explica anumite comportamente. Utilitatea lor consta, dupa aceea, in faptul ca, daca am constientizat aceste mecanisme psihologice, le putem contracara efectele negative. Adica un gardian/profesor/sef, daca a citit cele de mai sus, isi va constientiza rolul social si ceea ce implica el si probabil ca va incerca intr-o anumita masura sa se autocenzureze, sa se tempereze, asta e ideea.

Daca nu va suparati,imi explicati [babeste] ce anume doriti sa stiti.

m-as arunca eu la ceva "cocluzii" da ... imi e frica ca iar scriu singur (doar ptr sufletul meu)

Eu cred ca articolele alea sunt goange. Cel putin partial, la partea de concluzii. Faza cu aia 60% care aplica socuri letale mi se pare de neconceput. Doar daca nu si-or fi ales subiecti numai dintre psihopati. eu as inclina spre un 5% plauzibil

Oricum, am prins ideea din subtitlu cu moderatorii. . Achiesez cu procentajul de mai sus

Daca o furi pe coaja cand stai in inchisoare, e o treaba, ca nu ai unde pleca.
Daca o furi cand treci pe o anumita strada, si tot asa de mai multe ori, desi poti ocoloi usor strada aia, inseamna ca esti masochist si chiar iti place

@workarea : Ai sesizat exact scopul acestui topic : "Utilitatea lor consta, dupa aceea, in faptul ca, daca am constientizat aceste mecanisme psihologice, le putem contracara efectele negative. Adica un gardian/profesor/sef, daca a citit cele de mai sus, isi va constientiza rolul social si ceea ce implica el si probabil ca va incerca intr-o anumita masura sa se autocenzureze, sa se tempereze, asta e ideea."

@AKE : Rezultatele experimentelor sunt socante, insa sunt cat se poate de reale. Sunt mai presus de orice indoiala. Au fost repetate sub diferite forma si rezultatele au fost similare.
Asa se explica si agresiunile soldatilor mai vechi asupra recrutilor, violentele din diverse inchisori, si chiar uimitoarea longevitate a regimurilor totalitare.

This post has been edited by paul_p: 12 Nov 2006, 14:32

Daca o furi pe coaja cand stai in inchisoare, e o treaba, ca nu ai unde pleca.
Daca o furi cand treci pe o anumita strada, si tot asa de mai multe ori, desi poti ocoloi usor strada aia, inseamna ca esti masochist si chiar iti place

mai pot exista si alte variante:

1. poate astepti momentul sa-o mai si "dai"
2. poate-ti plac alte lucruri pe aceea strada si nu te lasi usor "impresionat" de orice 'derbedeu"
3. etc

Era vorba de gradul de comparatie.
Lumea face comparatii cu societati inchise si situatii fara posibilitate de ocolire (puscarie, relatii cu autoritatile statului) si situatii de interatiune cu posibilitati de ocolire (mers pe o anumita strada care are strazi paralele si poate fi ocolita, plimbarea pe la un tert prin casa desi nu te obliga nimeni etc.)

Oricum, interesant de ce unii se plimba pe strada respectiva...

...
Oricum, interesant de ce unii se plimba pe strada respectiva...

Mai ales prima din variantele enunţate cu două posturi mai sus.

"Articolele" nu sint nici articole, nici goange, ci experimente clasice care se regasesc in toate manualele de psihologie.

Nu cred ca exista forum in care membrii sa nu fie nemultumiti de moderatori.
.....
[/i]

Cred ca totusi corect era:
unii membri
de unii moderatori

N-am prea vazut vreo locatie in care toti cei 16.969 (asa cum vad in josul paginii) sa se planga de moderatori.
La fel cum nu pot spune ca nemultumirea se reflecta la fel referitor la toti moderatorii.

Clar este ca nimic din ceea ce inseamna autoritate nu este suportat in mod natural, nici de animale si nici de fiinta umana si totusi fiindca intervine nevoia de social, genetic prestabilita, este nevoie de reguli principial stabilite . Sub o forma sau alta trebuie pastrat echilibrul si cum putini din multi trebuie sa o faca si acestia sunt oameni .

ODA MODERATORULUI

Va multumim fierbinte
Moderatori iubiti,
Care pe noi cei far’de minte
Cu drag ne pastoriti.

Un sentiment inaltator,
Navalnic, patimas si iute
Ne umple mintea de fior
Si inima de sentimente mute.

DaciaClub e viitorul glorios
Aici noi le gasim pe toate cele bune:
Moderatori destepti cu intelectul luminos
Si useri capiati cu mintile nebune.

Dedicatie pentru moderatori ca sa isi depaseasca complexele de inferioritate.

Cred ca totusi corect era:
unii membri
de unii moderatori

Corect. Asta era ideea si asa ar fi trebuit sa formulez.
Din pacate nu-mi mai pot edita postul. Si chiar as dori sa-i corectez macar titlul, sa-i tai acel "h" in plus din cuvantul "phsihologia". Poate ma ajuta un moderator si face el corectiile necesare.

This post has been edited by paul_p: 13 Nov 2006, 18:59