Outline · [ Standard ] · Linear+ Maroc, Loganul si altele....

Iata cateva mostre ale binefacerii civilizatiei capitaliste in lumea araba... P.S. poza cu McDonalds nu a iesit bine... asa ca nu am mai atasat-o. P.P.S. ... nu eu am fost cel care a vizitat acele locuri exotice ci un amic de-al meu, insa unele poze le-a facut special pentru daciaclub... ii multumim! le mai pun o data....

Attached thumbnail(s)
DSCF0081_mic.JPG ( Size: 115.97k ) Number of downloads: 1356
DSCF0128_mic.JPG ( Size: 115.99k ) Number of downloads: 1715
DSCF0320_mic.JPG ( Size: 130.53k ) Number of downloads: 1231
DSCF0375_mic.JPG ( Size: 117.72k ) Number of downloads: 1509
DSCF0459_mic.JPG ( Size: 107.65k ) Number of downloads: 1500

Iata cateva mostre ale binefacerii civilizatiei capitaliste in lumea araba...

P.S. poza cu McDonalds nu a iesit bine... asa ca nu am mai atasat-o.

P.P.S. ... nu eu am fost cel care a vizitat acele locuri exotice ci un amic de-al meu, insa unele poze le-a facut special pentru daciaclub... ii multumim!

le mai pun o data....

Loganul este asamblat in Maroc, din colectii CKD de la Colibasi.

Cica intra 7 colectii intr-un container (49 de masini).

@Stefan.A

Hmm... Ar trebui sa cantareasca 50 tone containerul ala... Esti sigur?

Nu inseamna 7 masini? O celctie de piese = o masina...

Cred ca m-am esprimat putin deficitar,scuze.

Deci: 1 Colectie are 49 de masini si e impartita in 7 containere in care se incarca aprox 7 tone pe fiecare.

O zi plina de o sumedenie de "prima data".

Prima data cind am zburat cu AirFrance, prima data cind am vazut Parisul... ce-i drept numai in timpului turului pre-aterizare, de sus, cind era somnoros tare, dimineata, prima data cind am trecut prin aeroportul Charles de Gaulle si
prima data cind am vazut Casablanca... Acum s-o iau mai usurel sa vaz ce-mi mai aduc aminte din mormanul de lucruri noi in materie de plimbari.

Convocat fiind in Casablanca de "aia mari" m-am apucat sa-mi aranjez de rezervare si bilet de avion din Lagos... Facut rost de numar de telefon de la o agentie, dat telefoane, pus oamenii pe drumuri.. asteptat raspuns... nika... asta nu prea e de mirare ca doar sunt in Lagos.. unde trebuie sa te zbati si sa tipi la toata lumea pina sa se miste ceva. Un pic fiind presat de timp prina linie aeriana care mi-a sarit in ochi ca ar avea mai multa treaba in Maroc mi-a aparut a fi AirFrance asa ca hop la ei la birou vorbit de rezervare cu tanti de la tejghea... "No problem, Sir, sunt locuri, si cu vedere la mare si cu vedere la desert", fac rezervarea, hop si pretul... 1380EUR ceea ce pentru un bilet, chiar si din Lagos e un pic cam mult
avind in vedere ca e pe perioada limitata, data fixa de intoarcere. Dau telefonul de rigoare: "It's fine, go ahead", vine si raspunsul prompt. Buuuun, deci la dus mai este cum mai este ca dupa doar 3 ore jumate de asteptare in Paris am legatura spre Casablanca.. la intors insa... se schimba treaba, chiar daca primul zbor pleaca la 6 jumate dimineata din Casa + 3 ore pe sus + ceva 2 ore diferenta de fus orar si uite asa ajunge mult dupa ce pleaca zborul spre Lagos, asa ca singura solutie e sa iau un zbor mai spre seara si sa stau 14 ore prin Paris.

In aeroport, in Lagos, fiind numai cu bagajul de mina, am fost primul peste tot: dupa cele (relativ) multe plecari si veniri din Lagos, cumulat cu faptul ca acum chiar nu aveam nimic de declarat si ca acum stampilele din pasaport aproape-aproape arata a fiind originale nici macar n-a mai trebuit sa investesc cei 2-3 usd pentru proiectul "Escape from Nigeria". La 18:00 deja eram in zona internationala destupind un Heineken rece. Cum avionul pleaca abia la 22:00 aveam destul timp la dispozitie sa casc gura si la meci: Brazilia-Croatia (cred, ca era un televizor mic, taaaare departe). Am trecut pe la putinele magazine "duty-free" cu preturi la dublul oricaror altor preturi din lume pentru un anumit produs, magazine care de fapt sunt un fel de muzee cu marfuri expirate ca in afara de ceva petrolisti beti care mai iau cite o sticla de rachie si un cartus de tigari nimeni nu mai cumpara nica de pe-acolo, si uite-asa se facu si vremea de intrat in burta la un Airbus A330-200 pictat in culorile Frantei. Frumos, nouta cutia, o schimbare binevenita fata de anticul MD-11 de la KLM care face Lagosul, ma luara aia de pazesc usa cu "Bonsoir monsieur", "Bienvenu", de ma napadira amintirile si nostalgii din tinerete, din liceu. Frumos era ca fiecare scaunel avea "personal entertaiment system", ai televizorasul tau pe care poti sa-ti pui ce film vrei, mai dai un joc, te mai uiti la pozitia aeronavei si cel mai spectaculos dintre toate poti selecta si 2 camere exterioare: una care preia imagini de sub burta monstrului si alta care e fixata in bot si-ti arata ce vede si nenea de la volan. Gresit... nu nenea ci tanti Astrid, ca era tanti capitaneasa, la volan si la pedalele masinariei. Asa am si descoperit ca femeile zboara muuult mai bine decit conduc, aterizarea din Charles de Gaulle a fost PERFECTA, multi au facut ochisori abia cind a tipat la noi tanti sa stam linistiti pina cind trage frina de mina la terminal.

La terminal n-am ajuns deloc cu avionul, a parcat undeva pe cimp de unde ne-au cules citeva autobuze si ne-au depozitat la terminalul 2F. Dragilor... aeroportul ala e varza comparat cu Schipol. In zare se vede un nou terminal in constructie, poate ala o fi speranta frantujilor in transporturi aeriene mai de Doamne-ajuta dar acum e o brambureala de nedescris. Din autobuz ne-au dat jos linga intrarea intr-un terminal, acolo "one of my brothers", un nigerian, presat de surplusul de lichid
distilat din berile si vinul rosu, s-a dat dupa un stilp si s-a eliberat de a inceput sa faca spume la gura ala de trebuia sa ne controleze de pasapoarte, in terminal era formata deja o coada care astepta cu rabdare sa ajunga in zona F41-F55, astepta
cu rabdare pina, dintr-un alt zbor, a aparut o turma de chinezi care in necunostinta de litere latine au gasit ceva scurtaturi, au ridicat citeva din benzile alea de interdictie si s-a facut o debandada de nedescris.

Un frantuz de la aeroport tot culegea intirziati de prin spate, ale caror zboruri deja incepusera boardingul si ii baga in fata, chinezii se imbulzeau in timp ce o tanti cam astenica incerca sa le explice ca nu-i frumos, petrolistii din zborul de Lagos, abia terminind o sticla de rachie au inceput sa faca galerie pentru Anglia... ca la nebuni.

In zona mult dorita F41-F55 mai nica... portile de imbarcare respective, la nivelul de mai jos citeva magazine duty-free vai de capul lor, cele mai frecventate locuri fiind 2 crisme: una pentru fumatori si una pentru ne. Mi-am gasit si poarta mea (F47) si-apoi dupa eforturi repetate, fara succes de a afla cum pot sa si folosesc Wi-Fi-ul mult trimbitat pe o multime de afise m-am potolit si m-am uitat la populatia care astepta zborul de Casablanca. Grija mea mare era sa nu fie prea diferiti de mutra mea (am ceva marja de toleranta ca-s mai negricios la fata) caci dupa 4 ani de stat in Nigeria mi-as dori sa mai merg prin locuri unde nu-s remarcat si fluierat "by default" pe strada. Uraaaa, majoritatea erau mai "caucazieni" ca mine... Slava Domnului.

Erau si niste avionase agatate de tulumbele alea de imbarcare corespunzatoare portilor dar se vede ca erau numai de design, tot un autobuz ne-a impachetat si dupa ce ne-a plimbat pe toate pistele in cautarea avionului nostru, ne-a livrat linga un A318-200 care era tocmai alimentat. Sus pe scara, "Bonjour, bienvenu-ul" de rigoare, motoarele in plin si hopa... la drum.

Ghinion de data asta, cu tot geamul spre ocean, n-am mai vazut nica pe-afara caci aveam locul chiar deasupra aripii asa ca m-am delectat tot drumul privind "DO NOT STEP BEYOND THIS LINE", inscriptionat pe aripa. "Nous commencons le descent vers Casablanca, Muhammed V airport" a reprezentat inceputul unui interval de 15-20 minute de rodeo: termice si curenti descendenti deasupra Marocului si-au batut joc de saracul Airbus de parca ar l-ar fi supus la teste dure de anduranta. Ultima gaura a prins-o la 2 metri deasupra tarmacului de l-a trosnit de pamint bine de tot. Eh, nu s-a rupt nimic, si ne-a depozitat frumos la locul lui de parcare. Autobuz, terminal, semnele jumate-jumate: jumate in araba, jumate in franceza... asa ca e suportabil... nu te simti chiar in plus pe-acolo: Sortie... sortie... sortie... si uite asa ajung la coada de la pasapoarte.

Un pic cu grija ca nu am mai sunat la ambasada sa intreb daca am nevoie de viza or ba, m-am multumit cu ce-am gasit pe net. Se pare ca marocanii sunt foarte incintati de Dacia Logan... mustaciosul cu stampila l-a vizat fara ezitare, l-a returnat cu un zimbet: "Roumanie, bienvenu monsieur!"

Afara din aeroport o pancarta mare afisata cu preturile la taxiuri spre cele mai populare destinatii: Casablanca (cam 35km), Rabat, Marakesh etc. Preturile in dirham (cam aproape 11 la un euro) mi-erau bune doar informativ caci nici nu vazusem pina atunci moneda locala. Am facut inventarul la franceza pe care tocmai o improspatasem in avion cu un "Le Figaro", totul ok, am destule cuvinte sa cer un taxi. "Au Sheraton?!", "Oui, biensur, viens ici..." "Combien? Je n'ai pas des dirhams...", "Oh, pas de probleme, il sera trente euro"... Done deal, let's go! Taxiul, unul din "Grandes taxis", e un Mercedes Cobra antic, mentinut intr-o stare tehnica perfecta, nici un zgomot nu razbate de la motor. Soferul... nu ducea franceza nici macar cit mine, era pe partea cu araba asa ca n-as putea spune ca ne-am conversat prea mult. Dupa vreo 15 minute pe autostrada (2 benzi pe sens, impecabila, semnalizata cu indicatoare imense, vizibile in franceza si araba) si alte 15 minute prin oras, m-a lasat la hotel. Acolo, rezervarea era facuta, cit am semnat formularul de check-in a venit un nene imbracat in Sheikh si m-a tratat
cu un ceai de "bienvenu". Camera... "cannot be better", Sheraton se respecta mai peste tot, cred ca inca mai multa grija au in tari africane decit in Europa. Tot ce ai putea avea nevoie, un minibar impresionant (si scump al dracu'), Wi-Fi (cam 7 euro/ora), a mai venit si un Costel dupa ce am ajuns in camera sa ma intrebe daca "Etez-vous content, la chambre, est-elle parfaite?"

Dupa check-in am si plecat sa-mi gasesc biroul in Casablanca, renuntind la oferta "alor mari" de a trimite pe careva dupa mine. In cautarea unui loc sa schimb niste bani (asteptindu-ma sa gasesc ceva la colt de strada, vreun dubios) am gasit un automat care iti lua euro si-ti dadea dirhami la un curs foarte bun, cu un comision doar de 90 centi la 100 euro. Placut surprins am fost de faptul ca lumea isi da interesul sa te inteleaga, recunosc ca-mi vine peste mina sa ma joc cu franceza dar se pare ca asta nu reprezinta un impediment in a te face inteles: beneficiezi si de tot suportul interlocutorilor.
Am gasit un Petit-taxi (toate-s rosii, masinute tip Renault 5, cu un portbagaj negru pe capota pe care scrie mare Petit-taxi) care dupa ceva cautari m-a lasat pe undeva pe-aproape de complexul unde am biroul. Vorbaret, taximetristul ma facea atent la Loganurile de pe strada... "C'est tres bonne... et n'est pas chere, pas de tout", Printre Petit-taxi erau si destule Solente.

Gata si cu prima zi in Casablanca, se pare ca o sa va mai spun povesti din Maroc in urmatorul an.

Au revoir, a bientot!


dsc000053ge.th.jpg

Doar o poza de la geamul camerei...

Am avut ceva griji referitor la transport si la masina, daca vor fi disponibile, la birou, pentru munca si pentru uz personal caci, desi cu soferi amabili si preturi rezonabile (a 2-a zi de la hotel pina la birou am platit doar 20 dirham, echivalent a 2 euro) Petit taxi nu pot reprezenta o optiune viabila pentru viata de zi cu zi in oras. Au fost spulberate dupa ce, in prima zi cind am decis ca voi iesi pe teren cu o echipa, iesind in parcare, baiatul care avea telecomanda a deschis un 407 nou-nout cu toate butoanele si bizonicele inauntru. La dus, spre Rabat a condus el si am avut destule emotii desi oriunde te uitai in masina scria Airbag... oricum nefiind obisnuit de prea mult timp cu strazile din Casablanca trebuia ghidat si uneori se infingea in pedale cu sete sa respecte vreun rosu aparut pe neasteptate. La intoarcere din Rabat am condus eu...
Rabat, capitala, este la 100 km de Casablanca, cred ca este cea ma buna pozitionare... Casablanca cel mai mare oras comercial, Rabat, oras diplomatic si cu toate ministerele la distanta de mai putin de o ora de locul de unde curg (sau picura) banii... 100 de km de autostrada perfecta, 2 benzi pe sens, sensurile separate. Limita de viteza pe autostrada este de 120, in cei 100 de km am intilnit cel putin 3 radare care cel putin par destul de sofisticate... sa descurajeze eventualii Schumacheri in devenire. Sincer... nici nu i-am vazut, la 125 pe ceasul masinariei am fost depasit doar o data de un Costel cu un BMW care de altfel a si frinat in fata mea pina la aceeasi viteza. Amenda pentru radar este relativ mica, am auzit de 400 dirham (40euro). Zice lumea sa nu incercati sa "discutati" cu politistul, este posibil sa vrea sa dovedeasca cit de zelos este in fata vreunui superior si atunci puteti ajunge la altfel de probleme.

Am traversat si Rabatul... multe lucruri vazute, mai putine intelese ca nici nu prea am avut pe cine sa intreb si nu eram chiar la capitolul turism... oricum am aflat ca Medina e "orasul vechi", arata ca o cetate, inconjurata de ziduri antice, cam fiecare oras mare are o "medina" a lui. Acum spune lumea ca Medina este si cartier comercial cu tot felul de bunuri locale, traditionale sau mai putin... am sa cercetez si revin. O parte a drumului prin Rabat a trecut si pe malul oceanului, o priveliste spectaculoasa, mai ales la intoarcere, caci coasta este de la nord la sud si soarele apune direct in mare... te-ai opri la fiecare 100m sa mai admiri privelistea. O multime de pescari amatori aruncau lansetele in apa valurita a Atlanticului, multi tinerei recreau ultimul meci de la Mondiale pe terenuri amenajate pe linga plaja. Pietonii nu au nici pe departe prioritatea la care s-ar astepta norvegienii, e cam ca pe la noi in Romania... daca tii la viata ta astepti pina trece bombalaul inainte sa pui piciorul pe trecere. Neavind nici o graba oricum am fost sofer model, spre disperarea unor grabiti din spate.

Aceaasi impresie... fiecare sa chinuie sa te inteleaga, oricit de incet ai fi in franceza, te asteapta, iti da hinturi, te ajuta unde se poate, ceea ce e un proces destul de laborios si consumator de timp si pentru ei... Incep sa am impresia ca e mai bine sa mergi in tari unde nu au NUMAI o limba de folosit... Aici de exemplu au 2 feluri de araba (araba clasica - in ziare si la televizor si in discutiile elevate este folosita, si araba vorbita in zona, care nici macar nu este limba scrisa, considerata limba celor needucati asa ca, din ce am inteles multi prefera sa nu o foloseasca cind intilnesc pe cineva strain), spaniola (mai in nordul Marocului), berbera (sud, in partea cu muntii Atlas) si franceza... care e singura de unde pricep ceva. Ideea este ca fiind asa de multe este imposibil si pentru ei sa se faca intelesi unul altuia, asa ca deja s-au obisnuit sa fie rabdatori si saritori in materie de comunicare. La benzinarie, Costel care era la pompa era berber: francais - un peu, espagnol - un peu, arabic - un peu, berber - tres bien... mda bine pentru el, eu am cam sarit lectiile de berbera din scoala.

Prinzul l-am papat in Rabat, intr-o zona careia inca nu-i stiu inca numele, un restaurant cafenea, citeva mese inauntru, citeva mese pe trotuar... aveau pizza excelenta, 3 pizza, 6 sucuri, 3 cafele undeva pe la 180 dirham, echivalentul a approx. 18 euro. Nu prea rau, cel putin din cite m-am asteptat eu.

Revenind la drumuri: autostrada, pe linga ca asfaltul este impecabil, este si foarte bine marcata: semne imense, vizibile, benzile trasate, intrarile si iesirile indicate din timp, cu benzi separate si limitari de viteza separate pentru banda de incetinire. Abia dupa ce intri in Casablanca tare ti-ai mai dori sa ai un GPS infipt in bord care sa-ti arate macar informativ drumul de urmat pina la destinatie. Asta o sa si fac, chiar fara a avea soft de navigatie sau echipament special (nici nu stiu daca au facut ceva pentru Maroc inca) macar daca au coordonatele la punctele mele de interes ar fi de un real ajutor. In cele din urma, ajunsi inapoi la hotel am descoperit ca au si parcare subterana privata, pazita, ceea ce e o usurare ca nu trebuie sa cari toate jucariile in camera. Preturile la una-alta in Sheraton... le-as mentiona dar cred ca v-as strica buna dispozitie... mie asa mi s-a intimplat cind m-a pus sa semnez chelnerul niste foite.

Super povestitor!
Am petrecut cativa ani in Maroc si mi-ai trezit dorul de a revedea o tara pe care o tin minte ca foarte interesanta...

Duminica, dupa o saptamina de razboi, ca fiecare alta saptamina, de altfel. Trebuie facut ceva ca sa nu-ti mai aduci aminte de munca, telefoane, calculatoare, internet, mailuri... trebuie iesit din casa, cautat ceva noi si interesant de vazut.

Duminicile trecute deja am verificat situatia plajelor din zona... totul e sub control, sunt frumoase, apa calma, nisipul curat (al naibii de fierbinte insa), nu te-ntreaba nimeni de sanatate, ceea ce din punctul meu de vedere e perfect. Vremea de plaja in Maroc va mai tine insa pina prin Octombrie asa ca nu e nici o graba cu statul excesiv la soare.

Decizia a fost luata, iesim la o plimbare mai lunga, afara din oras... dar unde?!? Ne-am uitat pe harta... mergem la nord?!? .. sau spre sud?!? In nord Tanger, Sebta, in sud Essaioura, Agadir, Marrakech. Investigind am aflat ca nu e nici o sansa in perioada asta sa gasesti cazare fara rezervare in prealabil asa ca fiind "in short notice" singura alternativa posibila este sa mergem numai pentru o zi: plecam dimineata devreme si sa ajungem inapoi spre seara. Asa am mai eliminat din destinatiile posibile (unele orase sunt prea departe) si am ramas la sud, cu Marrakech. Destinatie turistica populara, plin vara de straini, merge pentru o plimbare de duminica.

Autostrada vreo 70 de km de la iesirea din Casablanca, in rest drum cu o singura banda pe sens. Din fericire soseaua nu a fost foarte aglomerata asa ca am facut cei 250km in mai putin de 3 ore jumatate.

Ajunsi in oras, cu destula usurinta am gasit centrul, cu ajutorul indicatoarelor care sunt vizibile la fiecare intersectie si foarte explicite. Cafea la un coffee shop sa reincarcam bateriile, neavind nici plan bine definit, nici harta orasului am decis sa ne luam dupa un grupusor de turisti care se preumblau preocupati, poate ei au mai multa idee despre ce trebuie vazut in zona.

DSC03905.JPG ( Size: 33.52k ) Number of downloads: 477


Din moment ce toti pareau ca se indreapta spre Medina (orasul vechi)... hai si noi sa vedem ce-o fi acolo. Medina reprezinta orasul vechi, nucleul initial in jurul caruia s-a dezvoltat mai tirziu orasele actuale: este "medina" in aproape fiecare oras: Casablanca, Rabat, Tanger, Agadir, Marrakech. Acum Medina este aproape sinomim cu piata: piata pentru obiecte traditionale, alimente, haine, din pacate in unele orase indreptindu-se din ce in ce mai mult spre turcisme si chinezarii. In Marrakesh insa am inteles ca datorita fluxului insemnat de turisti straini se pastreaza mai mult specificul traditional al boutique-urilor din Medina. Costume traditionale, obiecte din lemn, piele, papuci, bijuterii din aur si argint, lampi ornamentale (o fi si vreuna de-a lui Alladin), tot felul de prostiute la care, daca ai timp te poti uita si zile in sir.

medina.JPG ( Size: 47.38k ) Number of downloads: 417


Din loc in loc este cite un omulet care face pe loc suc de portocale, grepfruit sau lamii, ce-ti doreste sufletelul, la doar 3 dirham paharul (echivalent la 0.3 EUR). Rece si bun.. inca nu stiu daca vine cu ceva in plus, abia ieri am baut sucul si stiu ca perioada de incubatie pentru unii barzauni e mai bine de 1 saptamina .

suc_portocale.JPG ( Size: 49.91k ) Number of downloads: 428


In piata centrala din Medina e plin de ghicitoare, imblinzitori de serpi, dentisti si doctori itineranti (iti alegi dintele dintr-o punguta de-a lui si ti-l instaleaza pe loc), desenatoare de tatuaje si alte feluri de absolventi de la scolile de arte si meserii locale. Asa ne-am facut si noi prieteni noi:

maimutele.JPG ( Size: 40.09k ) Number of downloads: 553


Atentie totusi la baietii care administreaza gradinile zoologice itinerante... Dupa ce faci poza si esti bucuros ca ai scapat fara nici o muscatura iti spun si pretul: "vingt euro pour chaque"... Din pacate pentru veniturile lor nu stiau ca am stat 4 ani in Lagos unde se negociaza si la supermarket pentru ca toti incearca sa te fure... asa ca s-au ales cu 15 dirhami pentru toti, asta ar face cam 1.5 euro.


Toate-s bune si frumoase pentru o vreme, numai ca, dupa vreo 2 ore jumate de "medina", nu stiu altii cum or fi dar io nu stiam cum sa gasesc iesirea mai repede, sa stau si eu ca omu' la un suc rece, poate ceva de papic, fiecare om are limitele lui la "shopping". La un moment dat trebuie sa spui: Stop!

stop.JPG ( Size: 37.83k ) Number of downloads: 501


Cautind un loc umbros de stat la suc si pizza ne-am dat cu parerea ca s-ar putea sa fie ceva la un alt obiectiv "must go" din Marrakech: Les Jardins de la Menara... si am purces la drum spre respectivul stabiliment. Prima data cind am vazut unde cresc maslinele (acum ca ma gindesc bun ar fi fost sa iau si eu o ramura de maslin poate m-ajuta sa scap de ceva razboaie), prima data cind am fost cu adevarat pregatit pentru o calatorie prin desert: camila, 2l fsi, convertible:



Sahara nu e departe deloc de Marrakech, cred ca totusi o sa optez pentru un Landcruiser sau un Patrol pentru plimbari dintr-astea "off the beaten path". Poate camila poate stoca ceva resurse in cocoase dar si Patrolul poate avea rezervoare suplimentare de diesel si apa si ofera si aer conditionat.

pe_camila.JPG ( Size: 41k ) Number of downloads: 421


Nici un stabiliment cu mincare si sucuri unde sa poti sa stai jos, cirduri de turisti dezorientati si evident deshitratati, dupa o scurta pauza pe marginea unui mare bazin, in care daca aruncai bucatele de piine pe suprafata apei ieseau niste pesti de jumate de metru si le consumau, am hotarit sa ridicam ancora in cautare de locuri mai prietenoase.
Centrul orasului Marrakech e superb: bulevarde largi, parcuri, verdeata, impecabil de curat si foarte bine organizat. Caldura amiezii probabil a alungat majoritatea tracatorilor dar am inteles ca seara e plin de turisti peste tot, viermuiala de statiune in sezon de virf.

coffee_shop.JPG ( Size: 53.58k ) Number of downloads: 379


Am gasit repejor pe bulevardul Mohammed VI un restaurant italian... mincare super, serviciu ireprosabil, pret rezonabil... inca o bila alba pentru Marrakesh.

Dupa ce am facut plinul la rezervoarele personale am hotarit ca ar cam fi timpul sa alergam 307-le spre Casablanca ca se facuse destul de tirziu. Pe drumul de intoarcere, stinga si dreapta, pare ca singura planta care mai rezista verde in timpul verii marocane este numai cactusul... Cactusi cu flori am mai vazut, am avut si-acasa dar cu fructe pina ieri nu! Pe marginea soselei erau omuleti care vindeau fructele de cactus, aranjate frumos in galetuse sau ladite din lemn. Am stat si m-am gindit: care cumpara de la astia cind oriunde te poti opri si lua fructe dintr-astea cit iti doreste inimioara. Am oprit si noi, nu sa luam ca nici nu prea stiu cum se maninca, ci macar sa le vedem mai de-aproape.

fruits.JPG ( Size: 64.83k ) Number of downloads: 390


Le-am vazut, eu am si pus mina pe un fruct sa vad daca chiar inteapa... eh... nici o intepatura, avea pe el o multime de perisori portocalii care nu faceau mare lucru, multi s-au lipit insa si de degetele mele.

Am urcat in masina, cind sa pun mina pe volan: HELL... toti perisorii aia s-au hotarit sa-mi intre in degete, in palme, intepaturi peste tot... si fiind asa de mici erau aproape invizibili, foarte greu se scos... Mda, asa am aflat si motivul pentru care oamenii CUMPARA fructele de cactus, alea de sunt la vinzare sunt deja scapate de perisori si tepisori si alte arme dintr-astea defensive.

Jar pentru motoras spre Casablanca, cu grija totusi prin localitati ca nu cred ca sunt multe fara politie si radar la vinatoare de Schumis... Inainte de a pleca masinuta facea un zgomot metalic pe la motoras ca si cum n-ar fi reglati tachetii (?!?) ... se pare ca regimurile de turatii de 4000+ au vindecat-o caci acum merge ca una nou-nouta. De la intrarea pe autostrada, la Settat, m-am pozitionat si eu intr-un "trenulet" care alerga cu 150 kmph asa ca intr-o jumatate de ora deja eram ajuns pe-aproape de casa...

apus.JPG ( Size: 17.13k ) Number of downloads: 321

foarte tare.

Imi plac povestirile lui Florin!

Imi plac povestirile lui Florin!

Multumesc pentru aprecieri... singura problema este ca nesimtitii astia care platesc pentru plimbarile mele: bilete de avion, car rental, hoteluri, benzina, taxe etc., nu prea imi lasa mult timp sa povestesc ...

Promit ca o sa fac rost de ceva timp de stat cu tastatura-n brate si amintit lucruri care mi s-au intimplat. Oricum trebuie sa fac asta cind scriu rapoartele .

Be back!

cu ultimii intorsi din Grecia, se cam termina "aventurile" noastre de vacanta. Speranta de a nu hiberna, pentru atatea luni pana la concediul urmator e FLORIN.
Nu-l mai cautati la NIGERIA , ca e in Maroc si nu avem altceva de facut decat sa-l citim.

Ce faci Florine? Nu mai dai nici un semn de viata, ca te asteptam cam de ceva vreme cu povestiri........
PS: Mai stie cineva ceva de el? I s-a intamplat ceva?

salut,
ce mai faci? nu ne-ai mai povestit nimic despre aventura marocana...Astepta vesti de la tine!!!

14 Sep 2007, 19:33:
Chiar nu mai are nimeni nici o veste de la Florin?

This post has been edited by zapata: 14 Sep 2007, 18:33

hai ma ... sa mergi in Maroc sa mananci pizza ... asta e blasfemie in toata regula ...

vesti de la tine!!!

Inca-s in viata, sanatos, voios.

Stiu... stiu ca ploua si eu urit pe-acasa... stiu ca mai e mult pina la vara... si stiu ca va e dor. Incerc sa fiu alaturi de voi.

Stau si ma-ntreb uneori cum naiba am gasit eu jobul care plateste sa ma plimb cu 4x4 pe malul Mediteranei si sa fac poze... asta in conditiile in care si pozele is sub orice critica... take a look:

Tanger-CaboNegro 9-10 martie 2007 - 25 grade - vizibilitate 10km+ - dupa balta e Spania

1.JPG ( Size: 126.48k ) Number of downloads: 365
2.JPG ( Size: 146.05k ) Number of downloads: 284

3.JPG ( Size: 128.59k ) Number of downloads: 241
4.JPG ( Size: 132.12k ) Number of downloads: 256

5.JPG ( Size: 139.22k ) Number of downloads: 255

Super ... superb ... multumim ca mai ajungi si pe la noi

Am auzit ca ar fi oameni care nu-s multumiti sa aiba o viata imbelsugata acasa la ei si din cind in cind renunta la tot si pleaca in locuri unde nu-s de niciunele: nu apa, nu copacei, nu iarba... numai uscaciune si soare nemilos. Si stau pe-acolo zile cu serpii si scorpionii... facind comuniuni cu natura.

In urma cu citeva zile chiar am si vazut citiva.

Eh, nu e chiar un post pentru "unde mai mergem in vacanta" pentru mine, nu stiu zau daca m-as aburca intr-o masinarie sa petrec vreo saptamina in mijlocul desertului fara nici un motiv ascuns... cum ar fi raliu, demonstratie sau "run for my dear life".

6.JPG ( Size: 110.54k ) Number of downloads: 271


Laayoune - Essmara a fost ruta pe care a trebuit sa ma plimb citeva zile.
Laayoune e un orasel de vreo 200.000 de oameni la aproximativ 1200 km sud de Casablanca, 650km sud de Agadir. Cum timpul uneori nu are rabdare a trebuit sa facem distanta intr-o singura zi. Casablanca - Marrakech - Agadir - Guelmim - Laayoune.

Pina la Marrakech... o placere, autoroute, prima cafea a zilei (+ pie) s-a petrecut abia la traditionalul McDonald's de-acolo. Desi distanta e de putin peste 200km nici macar nu simti ca ai face vreun efort, nici o senzatie de oboseala. Marrakech-Agadir insa... aici e suplimentul de adrenalina. In perioada de "high season" ruta devine foarte aglomerata si in ciuda eforturilor de a extinde soseaua pe portiunile de urcare, de a reconditiona suprafata asfaltului, de a extinde peste tot suprafata acostamentului, traficul este infernal: camioane care urca cu 10kmph, coloane de masini din care, exasperati de asteptare, pornesc in depasire tot felul de Schumacheri exact in momentele cele mai nepotivite, "grand taxis" care sunt super incarcate si nu au nici o regula in ceea ce priveste depasirile, opririle etc. Problema se pare ca va fi rezolvata pina in 2009 caci deja s-a inceput constructia la noua autostrada.

Chiar la iesirea din Marrakech iese pistolarul dupa un pom... radar...71kmph, intr-o zona de 60. (au niste dispozitive radar portabile care arata ca o camera video, uneori sunt montate pe trepied). De obicei impreuna cu actele masinii si permisul pui si 50dh (echivalent a 5 eur) si asa iti faci un bun prieten care iti doreste cale batuta si mult succes in viata. De data asta a trebuit sa negociez jumatate de ora ca sa ajung la 150dh. In Maroc deocamdata esti "out of line" daca vrei sa platesti amenda legala cu chitanta. Pentru informatie, amenda este 400dh. In caz ca nu ai sau nu vrei sa platesti ti se retine permisul de conducere, iti da o dovada de circulatie, permisul va fi trimis la politia de unde apartii tu. Nu sunt 100% care e procedura pentru permise straine. Dac'o fi vreuna.

Agadir, stop over, lunch tot la traditionalul... si-apoi plinul de motorina... la drum. In sud distantele dintre orase sunt mult mai mari, distantele dintre benzinariile care au marfa de calitate sunt si mai si, asa ca daca utilajul pe care il birjariti cere "specialitati" cum ar fi motorina ecologica (gasoil 350) sau fara plumb (essence sans plomb) ar fi bine sa faceti plinul la plecare din orase gen Agadir si sa trageti spre consum mai degraba decit performanta.

7.JPG ( Size: 132.85k ) Number of downloads: 304

Benzinaria cu 350 in Laayoune

Agadirul e format din orasul propriu zis si apoi se extinde spre sud, unit fiind de Inezgane, Ait Melloul + inca 40 de km de satuce mai mici asa ca primii 50 de km iti vine sa dai cu sapca de pamint cind vezi ca te tirasti cu 60 la ora, ai in fata drum de 650km si e deja ora 16:00.

Odata iesit de-aci insa nu mai este nici motiv sa nu mentii viteza de croaziera pe care-o doresti: drumul liber, drept 2-3km in fata, putinele masini pe care le intilnesti sunt conduse de oameni care au respect pentru ceilalti participanti la trafic, probabil multi se si cunosc intre ei. (semnalizeaza dreapta sa-ti spuna ca te-au vazut nu e nici o problema sa-i depasesti, schimba la timp faza pe timp de noapte etc.).

8.JPG ( Size: 152.81k ) Number of downloads: 321


La fiecare popas de pe drum (sunt si aici popasuri pentru camioane, restaurant micut, moschee, parcare, cafenea) sau in satele prin care am trecut este si Gendarmerie Royale, checkpoint, incetinesti, geamul jos, salam alekum, malekum salam, ca va, hamdulilah, shoukran, bislema... geamul sus si drumul... Asta pina treci de jumatatea distantei dintre Agadir si Laayouone caci apoi trebuie sa scoti si ID si sa expui si pe scurt motivul vizitei in locuri asa indepartate. La intrare in Laayoune, la 16 ore si 1200km de la plecarea din Casablanca, jandarmul din post ne-a si scris numele in caietelul lui ca i-am fost mai dragi si apoi politicos ne-a indrumat si spre hotelul unde aveam rezervare.

9.JPG ( Size: 135.22k ) Number of downloads: 253


Colegul meu mi-a spus dimineata: "If you wake up in the morning and the hotel's parking is packed with UN cars than you clearly are in the fucking wrong place on earth." UN tine un efectiv marisor in Laayoune, cele 3 hoteluri mai bunisoare de-acilea (Maasira, Parador si Nagjir) sunt ocupate in mare parte de trupe. Nu stiu ce fac "trupele" astea "for a living" dar din ce-am observat eu superficial e ca se trezesc dimineata, papa breakfastul la ore mari (apar somnorosi cind eu eram deja gata de plecare), apoi plimba landcruzeri si patroli albi cu gipiesi si alte gadgeturi prin jur (la cit erau de curate masinile nu cred ca ies de pe soselele asfaltate) si spre seara se trag la somnic. Am cautat locul unde pot sa pun si eu un CV dar se pare ca e lista mare de asteptare .

10.JPG ( Size: 160.45k ) Number of downloads: 243


Din Laayoune pina in Essmara sunt 222km de libertate deplina, o sosea asfaltata surprinzator de bine si nici tipenie. Eh, te mai poti intilni uneori cu cite o masina, in perioada in care am stat pe-acolo (3 zile) traficul a fost chiar destul de greu: am depasit/intilnit 6-7 masini.

11.JPG ( Size: 129.81k ) Number of downloads: 231


Land Rovere, probabil cu numere de serie din 3 cifre, in conditie superbuna, conduse de mosulici cu barbi lungi, albe purtind turbane, neintelegind de ce grabesc eu masinaria mea cu mult peste 100 kmph. Cind acolo nu este nici o graba, nu se intimpla nimic.

12.JPG ( Size: 158.25k ) Number of downloads: 250


Seara, ajunsi inapoi la hotel, Nagjir, am aflat si vestea proasta: hotelul isi pierduse licenta pentru bauturi alcoolice asa ca se pare ca seara va fi fara bine meritata bere... dar nu... caci ma gindisem ca asa lucru s-ar putea intimpla si aveam niste doze de Heineken aproape congelate in frigiderul din camera. Le-am baut cu lacrimi de recunostinta in ochi . Pentru cina insa am luat masina pina la hotel Massira, gratarel cu salata, apsoara proaspata "Sidi Ali" (asta e numele marcii cele mai populare, la restaurant nu e nevoie sa ceri apa ci direct petit/grand Sidi Ali).

Oamenii par a fi mult mai prietenosi, mai amabili, ajungi la concluzia ca pe masura ce te indepartezi de aglomeratii oameni devin ... mai oameni.

13.JPG ( Size: 151.71k ) Number of downloads: 225


In Essmara nu prea sunt multe de vazut. De notat ca la intrare iarasi am fost notati la caietel si s-au facut si ceva verificari telefonice inainte de "green light", oricum se pare ca nu corespundeam descrierii alora pe care ii cautau jandarmii asa ca n-a fost nici o problema, si-au cerut scuze ca trebuie sa ne intirzie din drum.

14.JPG ( Size: 158.69k ) Number of downloads: 220

Essmara

Aveam 2 baxuri de apa in masina si pe unde am oprit de buna ziua, cu sau fara treaba toata lumea a fost incintata sa primeasca o sticla de 1.5l de Sidi Ali. Se pare ca e o zona in care diferenta o gura de apa chiar conteaza. Paradoxal totusi am aflat ca in subteran, la Essmara, la doar 3-4 metri adincime este apa cita vrei. Nu este nici un fel de vegetatia caci nu este sol, doar nisip si piatra dar pe-acolo nu apa ar fi o problema. Este si hotel in Essmara (aproape de iesirea spre Laayoune), acolo am consumat si o portie de excelenta kefta de chameau (kefta >> chiftea, chiftelute de camila) cu salade marocaine. N-am insa nici o informatie despre hotelul respectiv ca nu a reprezentat prea mare interes pentru noi.

Camilele, ele bata-le vina, reprezinta cauza numarul 1 de accidente rutiere pe ruta Laayoune-Essmara. Statistic se pare ca situatia e mult mai buna dupa ce treci de Essmara, spre est. Acolo nu mai sunt masini.

15.JPG ( Size: 128.79k ) Number of downloads: 240


Useful informations:

Massira Hotel - number 1 - approximate 1000 dh/day
Rue de la Mecque, Laayoune Morocco (Africa)
Phone: (212) (08) 89 44 11
N 27 09 30.5
W 013 12 10.6

Parador Hotel - number 2
Address : Rue Okba Ibn Nafia
N 27 09 43.3
W 013 12 23.0

Nagjir Hotel - number 3 - 600dh/day, 25% discounts common.
6 Place d'Cheira Rte Es-semara
N 27 09 08.8
W 013 11 59.3

Filling station in Laayoune with Gasoil 350 and sans plomb:

Atlas Oil
N 27 09 29.6
W 013 12 06.7

Coordinates: Merchich

Drumul de intoarcere insa l-am impartit in 2 etape, am plecat tirziu din Laayoune, dupa 11 asa ca am facut popas in Agadir. Agadir, din punctul meu de vedere reprezinta a "must go" pe harta turistica a Marocului. Si asta nu numai datorita faptului ca au un super "English Pub" cu tot felul de bunataturi si cu un serviciu foarte ne-britanic (adica mult mai bun). Macar pentru privelistea de la etajele superioare de la Hotel Anezi care ar fi o alegere inteleapta pentru cazare.

16.JPG ( Size: 160.52k ) Number of downloads: 254


Motiv sa te autoexilezi vreo saptamina in tinutul scorpionilor si-al vintului uscat? Unul ar fi ca totul are alt gust dupa. Mai bun!

Ar fi incorect acum, dupa povestea din Laayoune sa nu mentionez ca mai este si un alt Maroc, poate mai putin spectaculos, dar unde oamenii sunt muncitori, cuminti, ospitalieri si unde viata pare sa fie mai blinda. Parte din acelasi proiect este si plimbarea la El Kelaa, Beni Mellal si Azilal. Intreb cum ajung si eu la El Kelaa, numele luat din documentele de planificare, si vad prin jur numai confuzie in ochii celorlalti... Aflu ca Kelaa ar insemna castel si nimanui nu-i era clar de ce voiam musai castel, se pare ca nu am prevazut in buget un castel ca locuinta de servici. Mai apoi am aflat ca numele intreg al oraselului este El Kelaa des Sraghna (a se citi: Saragna). Autostrada spre Marrakech cam 150km, iesire la Ben Guerir apoi inca 50km pe drum national si iote-te la El Kelaa. Apoi, prin zona, chiar un castel m-ar iesi mai ieftin decit un apartament in Maarif in Casablanca.

1.JPG ( Size: 147.72k ) Number of downloads: 212
2.JPG ( Size: 145.26k ) Number of downloads: 213


Autostrada... nu se pune, full speed (eh, cit poate sa fuga un tractoras) caci la ora aia nici Gendarmerie Royale nu e la treaba. Sunt jandarmi pe autostrada care au radar si is porniti pe vinatoare dar nu incep munca pina pe la ora 8, deh trebuie sa te duci la berou sa-ti iei geaca cu ecusonul, motoreta, radarul, bagi si vreo suta de km pina la vad si apoi te apuci de pescuit. Asta ia timp asa ca daca esti pe drum mai devreme... "go planet!". Dupa iesirea de pe autostrada trecem prin Ben Guerir, orasel care a inceput sa piarda acum din afaceri si pare cam pleostit. Inainte de autostrada prin Ben Guerir trecea cel mai important drum de legatura dintre Casablanca si Marrakech asa ca era un loc bun pentru orsice de la restaurant, coffee shop, vulcanizare, alba neagra si oricare alte business-uri care se mai fac in locurile de tranzit. Acum, pentru cei ce trec pe autostrada, reprezinta doar o imagine departata pentru 1 minut. Il poti foarte bine rata daca tocmai schimbi CD-ul sau admiri cactusii plini de fructe de pe partea ailalta a autostrazii. N-ai multe de pierdut daca-l ratezi, sictir, mizerie, atmosfera de "yalla, banu' jos ochiu' la usa" - asta am vazut de ultima data din era "pre-autostrada" cind am oprit pentru o cafea. La iesire un cimp intreg acoperit de pungi de plastic, sticle de plastic, resturi, imagini ale unei economii de consum care se construieste si care acum se termina exact inainte de a incepe reciclarea.

El Kelaa des Sraghna e la captul unei sosele care serpuieste printr-un desert cu pietre cit pumnul... cit vezi cu ochii. Pe drum inca o mina de fosfati, se pare foarte lucrativa caci din loc in loc sunt dealuri de zeci de metri de pamint de la sapaturile pe care le-au facut. Oraselul, micut, pare sa fie o creatie de-a lui Nea Nicu, tarani adunati si pusi la gramada in blocuri in orasele, pentru promisiunea unei vieti mai usoare. Poate e mai usoara, poate se bucura ca acum apa vine de la buton si nu din desaga magarusului, jos la supermarche este piine si brinza topita in fiecare zi si da, este chiar si un cafe unde poti sta pe scaune de plastic si privi trecatorii in timp ce savurezi un "nous nous" (moitie-moitie - jumate cafea jumate lapte) dar cu siguranta arata nelalocul lor. De remarcat ca totul este destul de bine organizat si toate institutiile care ar facilita viata unei comunitati sunt reprezentate: ONEP (echivalentul RENEL), posta, Maroc Telecom, bineinteles Gendarmerie Royale si Politia, benzinarii si chiar si un hotel in centru care chiar se cheama "Castelul". Am reusit si am facut o poza care arata cum se pregateste un teren pentru o viitoare zona rezidentiala. Poate ca asa ar trebui sa se faca si la noi, poate ca ar fi mai usor pentru toata lumea: iluminatul public, cutia cu racorduri pentru utilitati, soseaua (care se mai reasfalteaza odata imediat dupa ce cladirile sunt facute... chiar si semnele de circulatie sunt instalate inainte sa vina primul huturpan sa-si faca casa cu turnulete. Ah... scuze, nu se poate, cladirile trebuie facute dupa un plan de urbanism comun, centralizat. Si culoarea e specificata, nu mai vorbesc de inaltime, numar de etaje. Nu e perfect realizat pentru ca este distanta intre vointa si putirinta dar EXISTA. Realizez ca "imbunatatirile funciare" de se pomeneau inainte aveau un oarecare scop.

3.JPG ( Size: 159.04k ) Number of downloads: 203
4.JPG ( Size: 152.37k ) Number of downloads: 160


Cit am stat si am trebaluit pe-acolo am si vazut un "guardian" cum da cu batul de pamint. Tocmai omorise un scorpion care iesise la plimbare pe zona de folosinta comuna. Bad timing. Asta era puisor dar umbla vorba ca mortalitatea infantila e scazuta la scorpioni si sunt destui marisori. Am taiat din lista de echipament pentru drumetii sacul de dormit si cortul. Nu in Maroc.

5.JPG ( Size: 145.99k ) Number of downloads: 207


Surpriza vine la plecare, cind am fost intrebati daca nu ne-am arunca la un "dejeuner" printr-un stabiliment local. Eu, care trecusem deja prin orasel am inceput sa explic ca nu prea mi-e foame, ca de obicei sar peste lunch, ca aia, ca ailalta dar, am zis ca daca majoritatea ar imbuca ceva... atunci si eu iau un croissant si o cafea. Omul explica ca de fapt locul ar fi la vreo 2 km unde e si o benzinarie, un fel de restaurant de tranzit. Si uite asa am ajuns si in paradisul local: un restaurant in spatele unei benzinarii (nu stiu cit de frumos o fi fost inauntru oricum se laudau pe toate geamurile cu "salle climatisee", "flies free", "small cockroaches" etc. dar aveau un imens garden bar (impropriu spus bar, o gradina cu mese unde puteai sa imbuci cite ceva mai putin produsele care ar fi facut-o si bar). Mare, si umbroasa, si cu ciripit de pasarele, si aer curat si chelneri care nu-ti stateau cu fundul sprijinit de masa dar erau atenti si saritori si-si sincronizau de minune schimbatul farfuriilor. Schimbatul lor, da, ca n-am putut sa ramin numai la croissant, m-am gindit ca "salade marocaine, kefta de viande, coca si cu cafe... apres" ar putea sa ma salveze de neplacerea unei cine intr-un loc care o sa-mi placa mai putin (eventual) decit cel in care ma aflam.

6.JPG ( Size: 161.28k ) Number of downloads: 229


Mda, dupa asa festin cel mai bine e sa conduca altcineva si sa folosesti jumatatea de ora intre cele 2 siteuri ca sa-ti concentrezi energiile intr-o transa profunda. NU cred ca a fost prea interesant drumul pina in El Attaouia, nici nu prea am de unde sa stiu ca am dormit ca valiza.

7.JPG ( Size: 141.93k ) Number of downloads: 229


El Attaouia, mai mic, mai saracacios, realizezi cu adevarat ca sunt unele locuri pe pamint unde culoarea verde costa. Sunt printre proaspetii oraseni si dintre cei care au ajuns inainte ca blocul lor sa fie terminat. Sau poate orasul a ajuns inainte ca satul lor sa fie maturat. Doar ei stiu. Oricum se pare ca zonele astea nu conteaza, in multe locuri sunt zone sarace, cartiere intregi inconjurate cu ziduri, mai inalte decit casele, tot cartierul are iesire la strada principala printr-o poarta. E cam cum ar fi Medina, orasul vechi, traditional, doar ca in medinele noi traditiile sunt altele si nu vrei suvenirurile pe care le au ei la taraba.

8.JPG ( Size: 154.02k ) Number of downloads: 175
9.JPG ( Size: 156.42k ) Number of downloads: 140




26 Sep 2007, 12:16:
Bun, acum cred ca va intrebati (si eu ma intreb) ce dracu am vrut sa zic cu "viata mai blinda", "altfel de Maroc" ca El Kelaa si El Attaouia nu par mai sexy decit Laayoune si Essmara.

Ahaaaaa... de-acum incepe caci acum suntem in drum spre Beni Mellal. Muntii au inceput sa se vada in zare, oazele de verdeata sunt din ce in ce mai numeroase. Cimpuri cultivate, morcovi, cartofi, baloti de paie pe tarlalele de unde deja s-a recoltat griul, livezi de toate soiurile, tractoare cu remorci misunind peste tot, mosulici si puradei pe magarusi plictisiti, mda... viata activa.

10.JPG ( Size: 133.33k ) Number of downloads: 150
11.JPG ( Size: 149.45k ) Number of downloads: 139


Nici Beni Mellal nu e mare oras dar se poate vedea de la distanta ca e mult mai prosper. La intrare o imensa zona rezidentiala, supervile una linga alta, blocuri foarte elegante cu coffee shopuri doar otel si sticla, fintini arteziene, un sediu al Jandarmeriei ca am crezut ca e cel mai luxos hotel din zona pina am citit pe cealalta placa (in franceza) ca acolo e institutia care poate oferi numai cazare gratis pe perioade nedeterminate.

12.JPG ( Size: 143.99k ) Number of downloads: 135
13.JPG ( Size: 156.94k ) Number of downloads: 131


Am si inceput sa ma gindesc cit de bine o duc oamenii din agriculura. Hop Costel, mi-a zis un coleg, nu e chiar asa. Din agricultura oamenii o duc asa cum o duc peste tot. Adica pui couscous pe masa, ai magar si moped, ai bani de creioane pentru cel mic dar nu primesti pliante de la Ferrari in posta. Spilu este ca trei sferturi dintre baietii din Beni Mellal sunt capsunari, constructori si faiantari in aceleasi tari ca si ai nostri. Atunci am vazut ca mai bine de jumatate din masini erau cu numere de Spania, Italia. Ti de umple inima de induiosare, e asa de-"acasa" cind ii vad cum se invirt in jurul focusului nou sau meganului sau a dubei iveco cu tataia lui linga, care de mindrie ca are asa fecior strasnic si muncitor nici nu mai stie ce sa zica. Si nici feciorul nu stie, nici nu-i mai cunoaste pe multi din orasel care-l saluta asa ca da si el din cap "salamalekum" in stinga si-n dreapta ca sa nu fie luat de arogant si "ajuns".

14.JPG ( Size: 158.49k ) Number of downloads: 215
15.JPG ( Size: 148.27k ) Number of downloads: 160


Mda, si-atunci trec si ceilalti vecini in Cayenne tunat, Touareg cu jante de 21", CLS preparat de AMG, crapind geamul doar atit cit e nevoie ca sa arunce pe strada cutia goala de Red Bull sau sticla din plastic. Sau sticla goala de bere. Mi s-a spus ca nu-i chiar bine nici sa ma uit atent in ochii lor. Sunt unii dintre baietii merg atit de jos unde nici mafia ruseasca nu merge. Dar asta e, se pare ca cei din Beni Mellal deja stiu ca vacanta, chiar si pentru mafioti, nu tine o vesnicie. Si probabil nici life expectancy nu e prea mare asa ca se merge pe principiul cu risul la urma.

16.JPG ( Size: 157.1k ) Number of downloads: 150
17.JPG ( Size: 161.47k ) Number of downloads: 132


Cind te hotarasti sa te bagi la un hotel in orasele de tip Beni Mellal (as zice un fel de Vaslui) iti asumi un risc ca e posibil sa trebuiasca sa stringi din dinti o noapte pina cind crapa de ziua ca s-o poti lua din loc. NU prea a fost cazul aici: receptie cocheta, un nenic care din momentul in care am spus numele a stiut exact de unde sa ia faxul cu rezervarea (cel mai tare urasc fazele in care trebuie sa-mi spun numele pe litere, numele companiei pe litere, sa-mi aduc aminte pe la ce ora a fost trimis faxul, daca nu cumva stiu cu cine am vorbit cind am facut rezervarea etc. etc.), ne-a controlat meticulos actele de identitate verificind cu fisa pe care am completat-o, si ne-a urat apoi bun venit inminindu-ne cheile. TV, apa calda, camera mobilata sic, balcon imens, vedere spre o gradina luxurianta, in spatele copacilor era si piscina hotelului amenajata asa cum mi-ar place si mie sa o amenajez daca as fi amenajator de piscine. Super. Ah. Am deschis si computerul sa pun pozele de pe camera la loc sigur, pe un harddisk care ciriie din ce in ce mai tare si masinaria m-a intrebat politicos daca as fi interesat sa folosesc reteaua wireless. Da. A mers, ADSL cu distributie wifi, 512k. Gratis nu cum am platit 5 euro pe seara la saracii aia din Paris.

Hotel Chems Beni Mellal - 550dh/noapte, dintr-un motiv obscur am primit si o reducere pina la 470 dh. Echivalent a 45 eur. Include si un oarecare mic dejun. Cafea suportabila la baut daca este bauta la una dintre mesele din gradina.

18.JPG ( Size: 569.86k ) Number of downloads: 194
19.JPG ( Size: 559.1k ) Number of downloads: 193


Daca cineva mi-ar arata poza cu gradina hotelului as spune... Paradis... vreau acolo, vreau la liniste si aer curat la ciripit de pasarele sa privesc albinele zburind din floare-n floare. Hm... hai s-o fac eu pe myth buster daca n-ati aflat pina acum: copacii aia sunt imbracati intr-o planta agatatoare care creaza dedesubt un paradis pentru zeci, sute de cuiburi de pasari. Astea au un program deosebit de incarcat care le face sa se trezeasca la prima geana de lumina (asta ar fi cam pe la 5:20) si fac pregatirile pentru ziua in curs. Se pare ca primul lucru pe ordinea de zi este brain storming si discutia ideilor caci ai parte de 100 db pentru cam jumatate de ora. La 6 deja nu mai vezi rostul de a sta intins, oricum este up, running, alert si cu nervii incordati la maxim. Te trezesti, te primenesti si cind iesi din baie ce crezi ca auzi? NIMIC. Ca diavolii au plecat sa manince semintele de pe tarlale sau cine stie ce alte fluturasi nevinovati. Oricum nu mai poti face nimic asa ca dupa ce verifici toate cele necesare: baterii, camera, gps, harta, hirtii etc. te indrepti hotarit spre locul cu cafeaua. Asa cum am spus cel mai frumos este in gradina sa-ti savurezi cafeaua de dimineata, macar primele 3 cesti... zis si facut dar si asta e cu schepsis: am vazut muste alcoolice, albine innebunite de parfumuri frantuzesti, tintari care se pot ascunde dupa o mina de pix, aici am vazut viespi cu pata pe cafeaua de hotel. Abia am pus ceasca pe masa ca au si aterizat 2 pe marginea cestii holbindu-se la lichidul maroniu. Calculul e simplu: daca dai peste ele ai mari sanse ca sa se dea cu looping si sa te trezesti cu acu-n ochi. Daca iti aduci alta cafea nimeni nu-ti garanteaza ca is singure la parinti. Atunci stai si astepti in timp ce-ti tremura buza de frustrare. Asteapta si chelnerita care tremura toata de ris. Cred ca viespile alea-s dresate pentru deliciul personalului. Concluzia ar fi ca intotdeauna exista si reversul medaliei. Q.e.d.


This post has been edited by florin_el: 26 Sep 2007, 13:16

Foarte "tari" pozele. Multumim,

Florin_el: Cum ajungi sa lucrezi intr-un loc ca asta?

Foarte frumoase descrierile si pozele tale! Urmaresc tot ce ai scris de mult timp, de pe vremea cand erai in lagos! Am dat linkul tuturor prietenilor si colegilor de birou si toti au fost incantati sa citeasca aventurile tale.
Sincer, avand in vedere munca monotona pe care o fac,...pot spune ca te invidiez!! Noroc ca in viata de dupa servici nu e tot monotonia asta!!
Mult noroc , si sa ne auzim cu bine!
In Romania cand vii? Poate vii la vreo intalnire Dacia-Reno daca te nimeresti pe aici intr-o vineri.!
Bafta!!!

Multumesc pentru aprecieri. Intotdeauna trebuie sa stii ca moneda are 2 fete si totul are un pret. Am inceput sa invat sa fiu atent cu ceea ce imi doresc. It might happen.

Hopa sus, vine omul, sta oleaca dar si azi e tot zi de munca. Nu, aia care se aud sarind (deja) in piscina nu sunt reprezentantii clientului care au venit sa-ti semneze hirtiile de "acceptance". Nu, nu este vacanta, vacanta o sa mai fie la anu'. Se poate simti putin presiunea orasului, stresul inerent al aglomeratiei, in birourile clientului seful de centru tuna si fulgera dintr-un birou in altul, fluturind hirtii cu scheme grafice, schite trecind fulgerator de la dialect la franceza, la berbera, si apoi la ceea ce credea el ca e engleza (ca sa ne faca pe noi sa ne simtim ca acasa). Niste mosulici imbracati in halae albe de tehnicieni zimbeau intelegator, se pare ca tipul nu era primul trimis din Casablanca sa "puna treaba in ordine" care sa fi ajuns la depresie. Si noi am vazut multi ca el. Stiam ce sa spunem ca sa ne devina cel mai bun prieten. Asa am reusit sa alegem ce voiam. Asa am salvat macar o ora de discutii inutile in jurul unor subiecte care oricum nu se decid pe teren. Asa ne-a dat din proprie initiativa toate datele de contact pentru site-urile urmatoare, a sunat pe toti cei implicati si a aranjat toate rendez-vous-urile fara sa-l rugam macar, insistent.

20.JPG ( Size: 158.86k ) Number of downloads: 183
21.JPG ( Size: 160.66k ) Number of downloads: 142


Drumul spre Azilal este unul dintre multitudinea de Transfagaraseni pe care ii au. La fiecare curba fara sa vreau ma gindeam la cit de mult mi-as dori ca zona sa fie macar cu 150 de km mai aproape de Casablanca. Asa as putea in fiecare weekend sa ma dau o tura de 100 de km de viraje cu motoreta. Ce depresiv poate sa fie sa ai motor si sa fii inconjurat de sute de km de drumuri drepte ca rigla .

22.JPG ( Size: 141.04k ) Number of downloads: 164
23.JPG ( Size: 137.65k ) Number of downloads: 139


Apa vine din cer. In unele locuri vine mai des, aici vine numai uneori. Cu siguranta este sub pamint si s-a investit imens in captarea si transportul ei. UN lac artificial imens cu apa captata din munte este la 1700m. De-acolo porneste o conducta cu diametrul unui vagon de tren spre baza muntelui. N-o fi extreme engineering de pe discovery dar e unul dintre momentele in care realizez ca nu-s unul dintre cei care "think big, see the big picture".

24.JPG ( Size: 132.35k ) Number of downloads: 162
25.JPG ( Size: 132.55k ) Number of downloads: 157


Trecem de virful muntelui, sageata indicatoare de la GPS care era setat pe locatia unde trebuia sa ajungem arata ca si cum ne-am invirti in cerc fara sa ne apropiem insa. Cind am inceput sa ne INDEPARTAM am oprit la o cascarabeta in fata careia erau niste gospodari. I-am intrebat cam pe unde ar fi locul, unul ne-a aratat spre vale si apoi la stinga restul confirmind de zor. Noi aveam 3 in masina care inteleg si vorbesc araba (eu eram de altfel singurul care ma opresc la Malekum salam.) asa ca rezultatul interviului mi s-a parut concludent. Pina sa plecam a oprit si un Peugeot 206 din care a coborit o blondina fluturind un Michelin Guide ci degetul infipt intr-un punct pe harta. Am inceput sa rid: al dracu turisti, crezi ca te poti opri in creierii muntilor si sa intrebi in engleza unde e McDonald's? Ha ha ha. Mda, ne-am intilnit cu ei cind coborau. Noi urcam inapoi spre drum. Era gresit drumul, trebuia sa ne intoarcem 25 de km pina la lacul de acumulare din virful muntelui. Am trecut pe linga cascarabeta. Muncitorii erau tot acolo, ne-au facut din mina, rideau. Si noi. Printre dinti. Allah will help you houya (brother).

26.JPG ( Size: 157.07k ) Number of downloads: 179
27.JPG ( Size: 148.36k ) Number of downloads: 151


Am ajuns si pe virful muntelui. Privelistea iti taie respiratia, vezi 100 de km oriunde in jur. E amiaza, nu e pic de vint, soarele e blindut, nu are prea multa putere la 2000 de m. Terminam treaba repejor, ne adunam pentru de-briefing. Apare paznicul de la site cu o tava cu pahare, ceainic masiv lustruit, piine proaspata (ca turtele facute pe plita pe la noi), un bol cu ulei de masline si o farfuriuta cu un fel de prajitura. Rupi bucatica de piine, o inmoi in ulei de masline, o scurgi putin de marginea bolului sa nu te faci ca porcul si infuleci. Speli totul cu o gura de ceai. Ceaiul nu se toarna cu ceainicul aproape de pahar... nuuu, ceainicul ajunge pina la jumatate de metru inaltime. Asta e gratie in turnatul ceaiului. Nu cred ca ceainicul lustruit era cel de "zi cu zi", asa cum stiu ca si paharele erau din "set", impresia mea este ca s-a dat peste cap sa pregateasca asa festin pentru noi. Cind, in viata de zi cu zi stai in supermarket cu mina pe portofel, incui masina in parcare si apoi tragi de clante de jur imprejur sa fii sigur ca e incuiata, blochezi usile cind stai la semafor si ai geanta cu laptopul in spate... pierzi obisnuinta sa reactionezi la omenie. Am intrebat daca ar trebui sa platim ceva. Mi-au explicat ca trebuie doar sa multumim, l-am jigni profund daca am incerca sa-i cumparam ospitalitatea oferita cu citiva fifirici.

28.JPG ( Size: 172.47k ) Number of downloads: 235
29.JPG ( Size: 126.1k ) Number of downloads: 195


De-acolo pin' la Azilal nu mai e mare drum, la vale, prin serpentine, Allah will help you din nou la prietenii nostri care ne faceau entuziasti din mina, am trecut un fel de Vidraru pazit cu strasnicie de trupe, acolo inca au interdictie de fotografia barajul, interdictie de oprire, baietii aia chiar pareau seriosi in paza obiectivului.

30.JPG ( Size: 145.3k ) Number of downloads: 182
31.JPG ( Size: 159.42k ) Number of downloads: 155


Responsabilul din Azilal, o mare figura de om, rotofei si vorbaret mi-a explicat tot ce voiam si nu voiam sa stiu despre oras. Necazul e ca in franceza stia numai "Ecoute-moi..." si "Tu comprends..?" Eh cum sa nu te simti idiot cind omul iti atrage atentia cu Ecoute moi... vorbeste rar, pe intelesul tuturor in araba, gesticulind spre oras, spre poza regelui, spre vita de vie agatatoare si incarcata de struguri, spre cladirile din curte, spre Peugeotul lui 205 si apoi te intreaba: Tu comprends?... La plecare ne-a invitat la couscous-ul traditional. Vinerea, in Maroc macar e zi unde masa de prinz trebuie sa fie couscous. Am deja mai bine de un an de Maroc si am reusit sa evit couscous-ul pina acum. Nu mi se pare apetisant, cred ca inca mai am sechele cu orezul de la cantina scolii care arata cam la fel. Nuuuu, n-am inteles nimic, el nu ne-a invitat, ne-a informat ca sa ne spalam pe miini ca couscous-ul este deja pregatit si ne asteapta. Un platou imens de couscous, acoperit cu morcovi fierti, in mijloc o bucata de carne de miel. Ne-am asezat, simplu, in magazia care a devenit sufragerie pe ambalajele care erau deja pregatite, ne-am primit fiecare cite o lingura de la sef si am purces la mincat. Super bun, alaturi de platou a aparut si un bol cu o supa/zeama cu un polonic micut din care ne mai turnam in partea noastra de platou ca sa alunece mai bine pe git. Apa proaspata de izvor a completat masa excelenta. Abia am putut sa ne mai luptam cu un platou cu fructe: pepene galben, struguri proaspeti.

32.JPG ( Size: 153.59k ) Number of downloads: 162


Am multumit, ne-am strins miinile, ne-am urat toate cele bune si ne-am promis ca o sa lucram excelent impreuna. Insha'Allah. Cind o veni vremea.

E tirziu deja, cit de bun o fi hotelul in Beni Mellal cei 250 de km pina in Casablanca n-o sa ne tina departe de patul de-acasa in seara asta. Jar la masinarie, am iesit din munti in desertul de pietre. Amurgul, apusul in culori incendiare ascunde saracia si pustiul de-acolo unde apa lipseste. Inainte de a se intuneca de tot am vazut si semnul albastru: Autoroute. E timpul pentru cautat CD-ul preferat... si apasat pe "engage" ca-n Star Trek. Acum oamenii si satele si magarusii sunt doar imagini in departare. Daca nu-ti plac poti sa admiri cactusii. Poti sa cauti alt CD. Viata este asa cum o stim deja pe-aci, si aici noi am facut regulile.

33.JPG ( Size: 126.41k ) Number of downloads: 141
34.JPG ( Size: 155.47k ) Number of downloads: 136

35.JPG ( Size: 153.83k ) Number of downloads: 156
36.JPG ( Size: 126.55k ) Number of downloads: 159


This post has been edited by florin_el: 28 Sep 2007, 11:52

Attached thumbnail(s)
26.JPG ( Size: 157.07k ) Number of downloads: 171

"Literele" alea ale lor ai inceput sa le stii sau nu te pasioneaza ?

Cam greu cu araba, greu in primul rind din cauza alfabetului. Mi se pare mult mai usor sa invat ceva care are si suport scris... si atita vreme cit n-am trecut de alfabet mi-e greu sa fiu optimist in ceea ce priveste restul.

A 2-a limba vorbita aici, dupa dialectul marocan este franceza. Se mai vorbesc spaniola (in nord), berbera (in sud si est).

Avind obisnuinta de a trai intr-o comunitate in care se vorbesc limbi diverse si datorita milioanelor de turisti care se perinda anual prin Maroc oamenii sunt mai dispusi sa faca eforturi sa inteleaga ce are de spus interlocutorul.

Eh daca e franceza e ok atunci adica no' e totusi mai usor decat "zgarieturile" lor

Nu mi-este usor sa-mi rezerv ore sau zile numai pentru mine. De cele mai multe ori ar insemna sa fiu egoist, in ceea ce priveste ori munca, ori familia si ar fi nedrept. Dar din cind in cind se aliniaza planetele si rasare soarele si pe straduta mea.

1.JPG ( Size: 130.35k ) Number of downloads: 209


Mi-am luat brotacelul de mai bine de sase luni si-apoi am purces constiincios, in masura timpului disponibil la antrenamente. Am citit cu atentie si rubricile de accidente pe forumurile de profil. Cu usurare am descoperit ca nu a fost nici un accident in care motoretistul, nevinovat e spulberat la semafor de camionul criminal. De ceva vreme, cu aproape 5000 km facuti in opt, frinari de urgenta, evitari de obstacole, oras, autostrada, incercat de la viteza melcului pina spre 240, am decis ca ar fi cam timpul sa ies la plimbari ceva mai lungi. Autostrada, pentru o motocicleta sport, nu este deloc distractiva. Sa mergi la 120kmph in conditiile in care motocicletelor, in Maroc, nu li se aplica limitele de viteza, nu are nici un rost, ajungi pe la 160kmph, aici pare destul de rezonabil. De obicei insa din varii motive, o autostrada libera, lata cit sa aterizeze un 737, te invita la mai mult. Un drum virajat, in schimb, este muuult mai distractiv asa ca am decis ca destinatia va fi Ouarzazate. 220km pina in Marrakech pe autostrada si apoi inca 220 km pina in Ouarzazate. Un coleg care deja a fost pe-acolo mi-a spus ca drumul e grozav, spectaculos. Ouarzazate se mai cheama si Bab Sahara, poarta spre Sahara. Desertul inca ma fascineaza, sunt cumva atras de locurile cu conditii de viata extreme, asa ca pare sa fie destinatia ideala. Prilej bun si sa incerc si echipamentul proaspat cumparat.

2.JPG ( Size: 143.23k ) Number of downloads: 223


Am facut prezenta si am raspuns numai eu asa ca pregatirile s-au simplificat extraordinar. Am indesat in sacul de rezervor un tricou, periuta de dinti 2 sticle de jumate de apa (mergeam in desert, nu?) si o sticla de 1 l de pepsi, am pus in buzunarul transparent de deasupra telefoanele si GPS-ul, am cautat peste tot vreo harta cu Marocul (cind eram pusti vedeam pe motociclistii straini care veneau pe la noi aveau harta in buzunarul de deasupra, super sa-ti alegi destinatia aruncind cu banul) si n-am gasit nici una  asa ca am renuntat. Am gasit si un buzunar la sacul de rezervor numa bun pentru portofel ca sa-mi fie usor sa scot bani pentru benzina, autostrada etc. Am pus portofelul acolo exact in momentul in care citeam ca “Les ailments du sac de reservoir peuvent endomager les cartes bancaires”... shit, scoate repede ca ramin in pielea goala prin desert. Cit am baut dimineata cafeaua am gasit pe un site si ceva coordonate din Ouarzazate si le-am scris ca sa am o idee de citi km sunt in linie dreapta pina la destinatie... si gata. Ready to go.
Motoreta era si ea gata de plecare, am descoperit incintat ca n-a pierdut nici o picatura de ulei, baietii care au reparat capacul de la motor si au inlocuit garnitura au facut o treaba excelenta. Eu am impartit “trezitul dimineata” in 2 categorii: categoria “birou” si categoria “plecat”. 6:00 pentru “birou” e cumplit: cu ochii cirpiti apa in ibric, incerci sa te limpezesti cu capul sub apa rece de la chiuveta, gindindu-te la un motiv suficient de bun ca sa nu poti munci in ziua respectiva: boala in stadiu terminal, tsunami, tornada, cutremur... Cind vezi ca nu ai nici o scapare, e gata si cafeaua, radio21 si yalla... pe plantatie. “Plecat” insa e cu totul alta poveste. Indiferent la ce ora imi pun ceasul sa sune is treaz cu 5 minute mai devreme. Chiar daca e inca intuneric afara, dimineata e o poezie in sine, radioul trece pe plan secundar, chiar nu-i simt lipsa nici lui Buzdugan si Morar. Ma simt viu si abia astept sa aud primul miriit al motorului trezit la viata (de oricare ar fi el). Astazi e inca si mai special, e motorul de la motoreta, trezit pentru un drum pe care l-am asteptat de multa vreme.
Is un pic ingrijorat, sper sa am tot ce-mi trebuie (mai precis sa nu-mi trebuiasca nimic caci nu am mare lucru), sper ca sa fiu destul de pregatit pentru asa drum. Imi fac un checklist mental si ies OK asa ca incalec si... la drum. E duminica, 8:00AM si Casablanca inca doarme, pustiu pe strazi, doar ici si colo cite un ratacit. Se pare ca ceilalti de pe strazi is in “office mood” nu vad nici unul care sa cinte de bucurie. Plinul la Shell si apoi autostrada.

3.JPG ( Size: 141.26k ) Number of downloads: 235


Am gasit echilibrul la viteza pe autostrada pe la 160 pare sa fie “nici prea-prea nici foarte-foarte , motorasul sta pe la 7000 rpm, nici macar nu-l aud. Fericit. O sclipire in oglinda din stinga (ai o vizibilitate infecta pe motoretele sport, trebuie sa-ti dai mina/cotul la o parte ca sa vezi ceva) si trece pe linga mine un Audi S4... Uf... TREBUIE sa-l vad mai de-aproape. 200-220-240 descoper rapid de ce sacul de rezervor este folosit de obicei pe motocicletele touring. Pe cele sport, folosite ca atare, impiedica pilotul sa se ascunda in spatele parbrizului. Incercati sa scoateti capul pe geam sau prin trapa la 200... Cind am ajuns paralel omul s-a uitat surpins la mine, aproape sa scape bricheta cu care tocmai is aprindea o tigara. El, saracul, n-avea nici o idee ca merge repede sau ca eu eram in hot-pursuit. Am dat si eu drumul la gaz inainte sa ajung ca lupul din desene animate agatat de ghidon cu picioarele la orizontala.

Marrakech, la intrare filtru de la politie, primul imi face semn sa trec, imediat de pe margine se desprinde altul care ma fluiera si-mi face semn sa opresc. Am inteles ca primul a vazut ca am numere marocane si l-a atentionat pe al doilea. “Bonjour-bonjour, les papiers.... Aaaah vous etez resident? Je peux voir la carte nationale... Oui, c’est bien monsieur, bonne route”. Sunt multisori care au motorete care nu au nici un fel de acte. Se pare totusi ca straini sunt deasupra oricarei suspiciuni .

4.JPG ( Size: 162.94k ) Number of downloads: 227


McDonald’s... again. Care m-a vazut asteptind 10min. in parcare la McDo, asteptind sa se deschida are acum mai multe de comentat de “fast foodurile care creeaza dependenta”. Are in schimb avantaje care alte stabilimente nu le au: parcare pe care o pot vedea dinauntru, staff politicos si oarecum impersonal din fericire, espresso aproape bun, si mincarea de la care nu te imbolnavesti (short term at least). Cu bateriile incarcate: let the fun begin. In aproprierea marilor orase, in Maroc, e cumpit din punctul de vedere al traficului: masini, camioane, grand taxis care opresc unde vor ei, mopeduri care n-au nici o regula, scutere, sarete, carute, magarusi intr-un melanj de trebuie sa fii foarte rabdator sa treci fara sa te infurii. Dar, asa cum se spune, la Roma trebuie sa faci ca romanii. Asa ca is si eu cu scuterele si mopedurile prin dreapta, prin stinga, pe unde se poate. Start...stop...start... motorul sta pe la 100-105 grade, abia astept sa ies din aglomeratie.

5.JPG ( Size: 154.99k ) Number of downloads: 198


Trec de-un sat, de inca unul, vad o benzinarie. Abia am facut plinul in Marrakech si sper din tot sufletul sa mai fie inca una inainte de Ouarzazate caci nu stiu daca am 220 km autonomie in conditii de munte. Oricum am inregistrat numele satului si numarul de km la care eram. Grija mare la depasiri, mai ales de coloane, “grand taxis”, de obicei Mercedesuri 240 D, albe, sunt supranumite de motociclistii de-aci “the great white sharks”: de obicei trag de volan inainte sa se uite in vreo oglinda. Brusc terenul se schimba, viraj dupa viraj in urcare, incet, incet ies de pe “linie dreapta” pe “condus montan”.... I love it, se pare ca am si destula aderenta cu Metzeler-urile noi, sper ca asfaltul sa ramina in conditia superba de la inceput, asa as avea circuitul meu privat pina in Ouarzazate. Deodata privelistea se deschide si trebuie sa ma opresc: muntii sunt impresionanti, arizi, populati doar cu niste arbusti care probabil, ca unii dintre prietenii mei, daca nu este bere n-au nevoie de nimic. Sate berbere se intind pe coasta muntilor, unele case sunt construite pe niste pante imposibile, or fi si magarusi enduro?

6.JPG ( Size: 153.14k ) Number of downloads: 165
7.JPG ( Size: 157.15k ) Number of downloads: 137


Peste tot gasesti de vinzare “flori de mina”, pietre de cuartz cred, unele pictate in culori stralucitoare. Sunt unii care imi fac semne si mie, renunta repede, realizeaza cred ca n-as putea fi un bun cumparator, nu prea am loc pentru bolovani pe motocicleta.

8.JPG ( Size: 154.85k ) Number of downloads: 191


Incep sa-mi aduc aminte de ce mi-am luat motocicleta sport, e incredibil cit de mult poate deveni masinaria parte din tine, e ca si cum as fi cu picioarele goale pe asfalt simtind cind e superaderent, cind este ceva nisip sau pietris, cind trec peste dunga de ulei pierdut pe mijlocul benzii de camioanele in urcare. Aplecat in viraj motorul miriie pe la 6-7000, il cresc progresiv pe iesire aducindu-l pina la urlet pe scurta linie dreapta. Pulsul si dozajul adrenalinei urmaresc cumva turatia motorului. Copiii imi fac semne, pe unde opresc apar de niciunde, unii, scoliti, vorbesc franceza. Sunt peste tot, acum e inca vacanta de vara si sunt prin munti cu caprele sau culegind pietre de cuart, fosile. Am o multime de bunataturi pentru ei prin sac, bomboane, guma de mestecat. Am facut bine ca nu am luat nici o ciocolata caci chiar si in munti sunt peste 35 de grade. Trebuie sa-mi mentin si eu popasurile sub 5 minute ca sa nu iau foc in echipamentul negru si destul de gros. Vad asa ca am inceput si eu sa copii motocicleta. Daca opresc cu motorul pornit se incalzeste infernal. Singurul bai este ca la mine n-am gasit de unde sa-l opresc. Sper sa-mi mai ia citiva ani de cercetare.

9.JPG ( Size: 143.23k ) Number of downloads: 296
10.JPG ( Size: 144.39k ) Number of downloads: 222


Ajung la un sat pe la mijlocul distantei, in munti, opresc sa iau o cola rece. Popas mare acolo, loc pentru prinz, kefta, cotlet de oaie, capra, camila, sucuri de fructe, traditionalul ceai marocan... sunt toate igredientele pentru un popas reusit. Cit sunt insa “bagat in priza” nu pot sa maninc nimic, abia astept sa urc iarasi. Is invitat sa cumpar ceva suveniruri berbere... “pour vous ou pour madame”, un pic surprins ca vinzatorul vorbea asa bine franceza l-am intrebat cum de-a invatat. A fost paznic “guardian” in “Californie”, un cartier de vile in Casablanca. L-am intrebat ce l-a facut sa vina inapoi in munti: mi-a raspuns ca el nu-i de-acolo, din “Californie”. Tuaregii sunt acum aici, acum dincolo, nu poti sa-i pui intre ziduri. Ceea ce numea el casa e la 60-70 de Km est de Zagora. Zagora este ultima asezare de pe harta la 70 km est de Ouarzazate. I-am promis ca daca o sa gasesc hotel convenabil in Ouarzazate si n-au sa ma usuce aia pentru o cina si, astfel, la intoarcere o sa mai fiu in bani, o sa opresc la el si voi cumpara ceva. Hm, ceva vesti bune insa: la aproximativ 40 de km ar fi o benzinarie. Uraaa. Prevad ca in curind o sa am o lumina in plus in bord asa ca vestea e minunata. (n-am indicator pentru nivelul de benzina, am numai martor inbord pentru rezerva). Ne stringem miinile si imi vad de drum. Dupa ce cineva iti stringe mina, aici, isi duce mina la inima, in semn de respect. Pe tot drumul am depasit si intilnit Land Cruisere si Patroli plini de turisti entuziasmati de peisaj si de faptul ca erau “acolo”. Am fost un pic dezamagit caci toate erau cu geamurile sus, climatizate, de ce te-ai duce intr-un loc asa special, PENTRU locul respectiv, nu ca sa livrezi iaurt, si sa ramii in atmosfera controlata? Un ultim popas pe un alt virf de munte pentru apa rece si sa curat viziera de la casca. Intr-un mic magazin de suveniruri un mosulica gateste tagine, mirosul de mincare imi aduce aminte ca si eu mai am putin si intru pe rezerva. Ma invita pentru tagine si ceai, il refuz, ii promit insa ca trec sa-l vad pe drumul de intoarcere. Afara turisti au facut din motoreta mea vedeta pentru photo shoot, sper sa n-o dea de pamint ca inca am problema cu busonul de la benzina si acum nu-mi permit sa pierd nici o picatura.
Uraaaaaa, vad benzinaria, 3 pompe pe marginea drumului, un semn de la Total atirna peste tot stabilimentul, reduc, ajung paralel cu pompele, caut, emotionat, cu privirea semnul verde... hm, nu-i aici, trebuie sa fie alta pompa, poate putin mai in fata, mai in spate, vad pe unu’ de la benzinarie clatinind din cap: “Pas de sans plomb monsieur... Uniquement a Ouarzazate”... Shit. Exact in momentul ala luminita portocalie se aprinde in bord. Yalla sidi ca nu vreau sa ma vad impingind motoreta pina in Ouarzazate. Nu stiu de ce, imi vine in minte un desen dintr-o carte de Karl May din seria Winettou cu un schelet de vaca in desert, cu vulturi rotindu-se deasupra. Hm, cred ca asa ar arata si-al meu ca trebuie, intr-adevar, sa fii bou sa nu-ti socotesti un consum si un numar de km cind pleci la asa drum. Am estimat eu ca o viteza economica ar fi 120kmph.

11.JPG ( Size: 144.58k ) Number of downloads: 166


Odata cu iesirea din munti s-a terminat si asfaltul de circuit de care m-am bucurat. Este in continuare asfalt bunisor dar oarecum valurit, ondulat... se pare ca onduleurile intra intr-o rezonanta draceasca cu suspensiile sport ale motoretei exact la viteza la care merg caci simt cum mi se re-aranjeaza toate maruntaiele. 40 de km pina in Ouarzazate, trec pe linga studiourile de filmare (unde s-au turnat bucati de prin Cleopatra, Gladiatorul si altele) si vad si prima atractie locala: o statie Total full size, CU sans plomb.

12.JPG ( Size: 145.56k ) Number of downloads: 192
13.JPG ( Size: 150.55k ) Number of downloads: 206


1 Oct 2007, 07:27:
Planul, in Casablanca, era sa gasesc vreun camping cu casute, sau vreun hostel, casa cuiva unde sa trag peste noapte, asa rustic, mincare traditionala, stat seara sus pe stinca, linga focul de tabara si admirat stelele. Trebuie sa spun ca am incercat, am facut o tura chiar pina dupa Ouarzazate, prin ceva sate din jur si n-am gasit nimic care s-ar fi calificat. De obicei locurile de genul asta trebuie sa le cunosti sau sa ai pe cineva ca sa ti le arate. Macar trebuie sa vorbesti un pic de berbera sau araba ca sa intrebi. Recunosc insa ca n-am insistat prea mult in proiectul asta, dupa 500km pe motoreta mi se facuse pofta brusc de dus fierbinte, asternuturi curate, si intrerupatoare pentru aprins lumina. M-am uitat in stinga si-n dreapta, hoteluri tot inainte, autocare si landcruzere parcate prin fata lor. Am presupus ca, cu cit arata mai traditional cu atit trebuie sa fie mai scumpe si imi si faceam calculele ca o sa-i lasa pe prietenii mei fara vinzare la suveniruri pe drumul de intoarcere.

14.JPG ( Size: 154.19k ) Number of downloads: 167
15.JPG ( Size: 149.51k ) Number of downloads: 127


Cind aproape pierdusem speranta de “ieftin si bun” apare... Ibis. Chiar pe panoul de la intrare era trecut si pretul: 420dh pe noapte pentru camera single, approx. 38eur, adjudecat.
Hotelul este pe un virf de deal, am gasit un loc, la marginea parcarii sa fac o poza cu unul dintre cartierele din oras. Acolo am gasit, intre 2 pietre o bancnota un pic decolorata de 100dh. Haha, la cit de uscat si saracacioasa arata zona, uite ca totusi, lumea are bani de aruncat. I-am pus in buzunar decretindu-i bancnota mea norocoasa.

16.JPG ( Size: 137.09k ) Number of downloads: 143
17.JPG ( Size: 141.67k ) Number of downloads: 145


I loved Ibis. Si pentru faptul ca la 12 noaptea am iesit din piscina doar pentru ca sosise pe margine o bere foarte rece.

18.JPG ( Size: 154.86k ) Number of downloads: 167
19.JPG ( Size: 150.75k ) Number of downloads: 152


Orasul e micut, curatel, pustiu in timpul zilei. Caldura uscata, totul pare sa se petreaca in slow motion pe strazi, in magazine, restaurante. Odata cu caderea serii se mai anima atmosfera un pic, localnicii ies in piata centrala a orasului, de jur imprejur sunt boutique-uri, restaurante, chioscuri cu dulciuri.

20.JPG ( Size: 147.04k ) Number of downloads: 132
21.JPG ( Size: 142.35k ) Number of downloads: 101


Am mincat un cotlet fara nici un gust la un restaurant stropit din belsug cu Coca-Cola si Sidi Ali iar cafeaua am savurat-o in coffee shop-ul de vis-a-vis la cea mai buna masa: cea care imi permitea sa vad cea mai aglomerata intersectie din orasel. “Nus-nus” (sau moitié-moitié) e cafea cu lapte – jumatate cafea – jumatate lapte. Mai este si “marsa” (intr-o traducere aproximativa: sparta – broken) care e similar cu nus-nus numai ca e mai multa cafea si mai putin lapte... se serveste in paharele mici si laptele se vede ca o dunga alba prin cafeaua maronie. Bineinteles poti avea, daca vrei si cafea espresso, capuccino. De preferat insa sa comanzi café alongé decit americaine.
Dimineata, breakfast... motoreta imi face cu ochiul, ea e gata de drum cu mult inaintea mea. Si mie mi-e foarte pofta de drumul de intoarcere pina in Marrakech. La Shell... un adevarat festin: am miscat-o sa intre “sans plomb” in toate cotloanele rezervorului, sper sa ajunga pina in Marrakech. Banu’ jos, ochii la usa, ies ca o furtuna din Ouarzazate.

22.JPG ( Size: 161.83k ) Number of downloads: 190
23.JPG ( Size: 158.02k ) Number of downloads: 164


In primul satuc mi-am dat seama ca am epuizat rezerva de bomboane si bunataturi asa ca purced la cumparaturi. In fata magazinului o motoreta enduro, proprietarii, un frantuz cu prietena lui, savurau o tajina la o masa de plastic (singura masa din “restaurant” de altfel). Cit beau si eu o cola aflu ca au facut deja turul Marocului, 4000km pe drumuri diverse, in aproape o luna. Hey... eu unde semnez, vreau si eu asa vacanta, in care sa plec si sa uit sa ma intorc vreo luna. Hm, profesori... 4 luni vacanta pe an si un pic in afara targeturilor pe care le consideram normale: vile cu 12 camere in majoritatea capitalelor, serii 7 si S-klassuri etc. Omul facuse anul trecut turul Vietnamului si Laosului pe un Minsk!!! El mi-a dat si adresa unui loc in care pot sa poposesc data viitoare in Ouarzazate, de fapt pe linga oras, in munte: Kasbah Tamdaght, Amerzagane, Ouarzazate, Maroc, acolo de cautat Bahia Montaser la 067841574. A spus ca ar fi prieteni care au casa acolo, ei de fapt nu se ocupa cu turismul dar sunt incintati sa primeasca oaspeti. I-am multumit, m-a trecut un fior: tocmai vazusem “Turistas”, altii care desi nu se ocupau cu turismul si erau incintati de oaspeti. Eh, or intelege ca nu-s prea material de calitate, tot ce am in mine e de unica folosinta. A la prochaine, donc, et bonne route.

24.JPG ( Size: 151.8k ) Number of downloads: 184


Si-asa a fost, superb. Am oprit unde am promis ca voi opri. E grozav sa o poti face, sa te asezi la umbra, sa savurezi un ceai oferit, sa privesti lumea care vine si pleaca, sa stai cit iti doreste inima, sa privesti 2 telefoane pe operatori diferiti care au de spus numai: “No network”. Grozav!

25.JPG ( Size: 150.8k ) Number of downloads: 182
26.JPG ( Size: 169.06k ) Number of downloads: 176


Odata insa in sa kilometrii zboara, curba, redus, centrat pe viraj, accelerare pe iesire, redus iarasi, schimbat de pe o parte pe cealalta, sunetul motorului cu secventa manevrelor, imbinate cursiv e parca legata de exercitii coregrafice. Avind o rezerva considerabila de putere pentru motoras e usor sa reusesti sa depasesti absolut tot fara sa creezi probleme celorlalti, adica eu asa cred, cei din masini mi-au facut semne de ok, salut, well done pe tot traseul. Sper sa nu fi fost vreo greseala de interpretare. Oricum pe unde am oprit cei ce ma ajungeau erau zimbitori, n-a oprit nimeni sa ma ajusteze cu cheia de roti.

27.JPG ( Size: 153.42k ) Number of downloads: 153
28.JPG ( Size: 125.45k ) Number of downloads: 123


Si gata cu distractia pe curbe, am iesit din munti, Marrakech nu este departe. Plinul la Afriquia (Cele mai mari lanturi de benzinarii aici sunt Shell, Total, Afriquia, si Petrom.), o pizza la o terasa unde am mai fost inainte. Patronul e interesat sa-mi cumpere motocicleta, se pare ca nu ne-am inteles la pret, s-a decis brusc sa-si ia totusi un Buell. Yalla. In Marrakech cred ca este si mai cald decit in Ouarzazate in schimb e plin de turisti. Desi nu-i pe malul marii (si prin asta il descalifica ca destinatie turistica pentru mine), recunosc ca are toate ingedientele pentru oras turistic: istorie si shopping in Medina (cea mai mare si mai cunoscuta din Maroc), hoteluri superbe (pentru un pret pe masura) sau “buget”, chiar si la 5-6 euro pe noapte, bulevarde superbe, arhitectura specifica zonei...

29.JPG ( Size: 149.58k ) Number of downloads: 112
30.JPG ( Size: 158.56k ) Number of downloads: 106


Gare de Peage – 800m, autostrada spre Casablanca. Aici doar trebuie sa iei un tichet cu banda magnetica sa faci bariera de la autostrada sa se deschida. Biletul il dai unde iesi de pe autostrada, acolo iti spune cit ai de plata. Pentru toata lungimea tronsonului de autostrada pina la 30km de Casablanca trebuie platit 60 dirham, pe la 5 euro si ceva. Pentru ultimii 30km mai platesti 10dh. Abia intrat pe autostrada comit si prima ilegalitate, opresc. Oprirea este ilegala pe autostrada. Daca opresti apare repejor masina de la interventii (“Assistance Rutiere”, de obicei dube cu vopsea galbena reflectorizanta), pune conuri de plastic de avertizare pina la 100m inaintea masinii, daca pot rezolva problema pe loc, daca nu cheama masina de tractare. Distractiile de genul asta costa binisor. Asigurarile obligatorii de-aci includ insa plata tractarii/platforma pentru 250km pe an.

31.JPG ( Size: 141.26k ) Number of downloads: 120
32.JPG ( Size: 140.77k ) Number of downloads: 118


Pina am facut eu o poza si mi-am transferat telefoane si gps-uri din buzunare in sac n-a venit nimeni. Yalla, let’s go. Din fericire autostrada e destul de libera, surprinzator lumea parca e legata de banda 1. Am scazut sub 180 numai cit am vorbit cu un nene spaniol care plimba un Harley inapoi spre casa lui. Ma gindeam sa stau cu el la o cafea sa mai povestim pe la vreuna din “Aire de repos”, zone de odihna (cu benzinarie, restaurant, coffee shop, magazin) dar cind mi-am dat seama ca ar trebui sa merg inca vreo 100km cu 100kmph si acolo sa descifrez un amestec de spaniola, franceza, araba, engleza si DA, ROMANA (omul o rupea binisor cu “salut, ce mai faci, esti bine, buna ziua, la revedere etc.) i-am zis Bislema (la revedere) si am purces la drum. 2 radare de la jandarmerie, amindoua luate la un pic peste 200kmph, mi-au facut dojenitor cu degetul cind am trecut pe linga. Se pare totusi ca nu asta e viteza economica caci iarasi mi s-a inveselit bordul inainte de vreme. Am ajuns la “Aire de repos”, am pescuit dintr-un buzunar al gecii 100 dh si am pus benzina (aprox. 10l). Pornesc, ies din zona de popas inapoi pe autostrada: hop, imediat dupa aia Gare de Peage, payback time. Am incremenit. Flash-back la restaurantul din Marrakech, cind am platit nota am vazut amuzat ca in portofel nu mai am nici o bancnota. Stiam insa ca mai am ceva ceva prin buzunare. Apoi benzinaria: sigur am scos din buzunar ultima bancnota de 100 dh. Mai aveam ceva fise zornaind, sigur nu-s pina la 60dh.
Ouarzazate... hotel Ibis... parcare... yeeeeee, INCA MAI AM BANCNOTA NOROCOASA. Am cautat in “compartimentul secret” din portofel si uite-o... o dau la casa cu inima cit un purice sa nu spuna ala ca e decolorata, si-apoi la dracu sa nu fie cumva chiar falsa. Nici o problema, imi da restul, bonne route, se ridica bariera... Inapoi in Casablanca. Au fost 2 zile superbe, de libertate, surprinzator totusi sunt fericit ca am ajuns inapoi acasa. Care sa fie oare balanta ideala: cit aici, cit dincolo? Cit intr-un fel? Cit in altul. Patrolul protesteaza cind ajunge pe rosu... shit, gata, nu mai e motoreta, inapoi la treaba, miine iar la drum, spre Oujda.

33.JPG ( Size: 155.44k ) Number of downloads: 145


Aaaa... plinul. la ATM.

34.JPG ( Size: 135.3k ) Number of downloads: 209


This post has been edited by florin_el: 1 Oct 2007, 08:27

Bravos. Drumuri bune pe brotacel

A trecut ceva timp de cand nu ai mai scris nimic. Ce se intampla? Ce mai faci?