Outline · [ Standard ] · Linear+ Istorie, lucruri pe care nu le-am facut la scoala..

Care istorici? Maghiari?

Care istorici?

Maghiari?

Propaganda comunista la ora de istorie ne-a invatat ca Mihai Viteazu a avut o tentatia de a uni doua provincii romanesti. Istoricii spun ca de fapt a fost un razboi de cucerire. Ocupare, jefuire, ca in orice alt razboi din Evul mediu, numai de unire nu se poate vorbi.

Mihai Viteazu nu avea resursele necesare să învingă dacă nu avea populaţia română din Transilvania de partea sa. Dacă în fiecare sat/cătun prin care a trecut ar fi întâlnit gherile de ardeleni supăraţi, nu mai ajungea la Şelimbăr.
Da, a fost cosmetizată campania lui, că nu prea avem în istorie cu ce ne lăuda, dar ce spui acolo e total lipsit de adevăr istoric. Doar privit din partea hapsburgilor, poate părea război de cucerire.
De fapt Mihăiţă a profitat de starea destul de proastă a hapsburgilor, uzaţi în lupta cu otomanii (Andrei Bathory avea o armată mică la dispoziţie, aveau nevoie de multe resurse în lupta cu otomanii), precum şi de ideile tot mai aprinse ale românilor transilvăneni de a se unii cu ceilalţi români. Simplu.


EDIT:
Cu Moldova a fost mult mai simplu, s-au înţeles prin telefon... că la Bacău lupta a durat o zi sau două

This post has been edited by GBX: 16 Aug 2022, 09:36

Se vorbea de una si Radian a dat-o pe ce stie el mai bine.Legatura fiind?

Istorie contemporană:

https://www.mpublic.ro/sites/default/files/...u_revolutie.pdf


“ . M.M, membru CFSN, sediul SPM, 07.02.2017, declaraţie de martor (vol.I – Declaraţii, f.36-47)– „Din câte cunosc, începând cu anul 1985 au existat întâlniri frecvente între Ion Iliescu, Gogu Rădulescu, Ion Rusu, Ion Ioniţă, generalul Militaru, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan, Dan Iosif, Cazemir Ionescu, Virgil Măgureanu, generalul Şarpe, Mircea Dinescu care au început să organizeze nucleul de reflexie şi organizare a unei structuri politice, în perspectiva unor schimbări ce aveau să survină în România. Totul trebuie privit în contextul general european, inclusiv perestroica gorbaciovistă. Aşa se explică faptul că la 22.12.1989, Ion Iliescu, Petre Roman şi alţi componenţi ai nucleului dur civil au fost imediat primiţi la sediul MApN şi recunoscuţi ca lideri politici. Sosirea grupului Iliescu la MApN s-a făcut pe un teren fertil, dacă e să mă explic în mod plastic. Aş spune că s-a făcut inserţia între partidul comunist şi partidul comunist.”
Analiza declaraţiilor de mai sus, evidenţiază mai multe aspecte.
a.Este conturat filosovietismul componenţilor grupului dizident.
b.Componenţii acestui grup, prin funcţiile deţinute, puteau exercita influenţe
majore, atât cu caracter militar, cât şi cu caracter civil. Se observă că latura militară era compusă din ofiţeri superiori cu funcţii la vârful ierarhiilor MApN şi DSS, dar şi din ofiţeri ce au deţinut funcţii la nivel mediu. Latura civilă era formată din persoane cu funcţii ce permiteau exercitarea de influenţă asupra tuturor mediilor civile, inclusiv asupra elitelor culturale.
c. Aripa politică, ce-şi subordona aripa militară, era condusă de Iliescu Ion.
d.Aripa militară a fost iniţial condusă de generalul Ioniţă Ion (fost ministru al apărării), iar după moartea acestuia, de generalul Militaru Nicolae care, urma ca începând cu 22 decembrie 1989 să aibă un rol foarte important în desfăşurarea evenimentelor, fiind impus de Iliescu Ion în funcţia de ministru al apărării.
Din perspectivă istorică se constată că membrii grupului, aflați în viaţă la data de 22 decembrie 1989, s-au organizat rapid şi eficient şi au avut un rol esențial în evoluţia ulterioară a evenimenteleor . Cu toţii s-au regăsit şi au conlucrat în locaţiile cheie ale zilei de 22 decmebrie 1989 şi intervalul următor de timp – TVR, fostul CC al PCR, MApN. La orele 14:25 ale zilei de 22 decembrie 1989, în direct la TVR, cpt. de rang I Dumitrescu (Cico) Emil, în uniformă militară, a transmis următorul mesaj: ”Dragi colegi ai promoţiei 1958 , vă vorbeşte cel care a fost pentru voi Cico, cel care a venit în marina română împreună cu voi (....) Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg să vină la televiziune. Trebuie tovarăşi să ne organizăm”.
Toţi componenţii „grupului Iliescu” au preluat puterea totală în stat.
Iliescu Ion a fost preşedintele României pentru o perioadă de 10 ani.
Generalii Stănculescu Victor Atanasie şi Militaru Nicolae au deţinut în mod
succesiv funcţia de ministru al apărării.
26

Măgureanu Virgil a fost iniţial consilier al preşedintelui Iliescu Ion, iar apoi primul director al principalului serviciu de informaţii al României – SRI.
Vasile Ionel, a fost numit de Iliescu Ion în funcţia de şef al MStM al Armatei, iar apoi consilier prezidenţial.
Generalul Kostyal Ştefan şi-a reprimit gradul de general maior după ce a fost degradat în anul 1970 la gradul de soldat ca urmare a colaborării cu serviciile de spionaj sovietice.
Dumitrescu (Cico) Emil a fost numit în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne şi apoi de consilier de stat la Administraţia Prezidenţială.La scurt timp după preluarea puterii de către CFSN, condus de Iliescu Ion, a fost reactivat un număr important de generali şi ofiţeri superiori, cu toţii filosovietici.
În mod constant, până în prezent, Iliescu Ion a negat în public sau a bagatelizat existenţa acestui grup pe care, în realitate, aşa cum o arată probatoriul, l-a condus.
Prin apariţiile publice şi comunicatele de presă ale CFSN s-a dezinformat în sensul că Iliescu Ion şi noua conducere a ţării sunt „emanaţi ai Revoluţiei”. Probatoriul administrat contrazice această susţinere.”

This post has been edited by nasty: 17 Aug 2022, 20:59

Cu toate astea, filosovieticii de atunci au inițiat aderarea României la NATO.
Culmea, cu succes.

Acu de la nasty astepti o gandire proprie. Pentru el gandeste goagl.
Tovarasii avand experienta s-au reorientat cu succes

Sa nu exageram. Din 96 a urmat o schimbare totala de paradigma.

Deja la nivelul armatei se cam terminase epurarea fostilor kgbisti iar Virgil Magureanu urma dupa un an 2 ani la insistentele dep. de stat US. Dupa 2000 deja lucrurile erau puse in miscare....unde mai pui degringolada din rusia....chiar daca a revenit iliescu la cotroceni. Era pur decorativ.
Plus modificarea constitutiei.

Militaru fost ofiter gru sub acoperire dovedit de col. Ghe.Trosca..sa ii fie tarana usoara (coleg cu al batran).
Nici stanculescu nici chitac n au avut succes. Oricum..au murit in patul lor desi aveau pregatita o patura la beci.

This post has been edited by wolfin: 17 Aug 2022, 22:57

Dar astea le-au facut sparent paradoxal tovarasi convertiti subit la democratie. A venit bombonel cu garnitura lui msi citita mai rafinata mai cinica. Ordinul pe unitste primit la disparitia URSS a fost urmat. Multe chestii su fost trasate pana in 1996.De ex. in sanatate a fost aplicat cu rigoare cel putin pana prin 2010 un plan al FMI, etc. din 1994.

Cred ca e mult mai cinic de atat.

Am avut o sansa geopolitic....s au asezat astrele....razboiul din iugoslavia.....eltin si putin anilor 2000...clinton...in 96 parca.

Ideea e ca cineva a aprins lumina...si a zis hai sa schimbam pozitia.


Partea buna e ca istoria e scrisa de istorici....si peste 50 ani nu va mai interesa pe nimeni care a fost birul si cine a platit.

This post has been edited by wolfin: 18 Aug 2022, 00:00

Geopolitic am avea și acum o șansă, din păcate probabil o vom rata. Măcar dacă ne alegeam cu intrarea în Schengen și tot era ceva. Cred că nici asta nu va fi, politicienii noștri au n-au nicio treabă cu interesele țării.

Anii '90-'00 au fost alte vremuri. Acum ne minunam de ce se intampla aproape de granite, aflam cu stupoare ca suntem praf si pulbere la inzestrarea Marinei Militare (in anii aia ne laudam cu niste fregate "shk9"), rasuflam usurati ca ne asigura altii spatiul aerian, si ne ofticam cand un papagal clantau ne musca de cur la noi acasa (si nu o data), da' puliticienii nostri de rahat se uita unu' la altu' ("zi tu, ba, ba zi tu").
Ce dracu' sanse sa avem, cand intr-o tara normala Ciuca si Ciolacu ar fi spalat parbrize in intersectie?!

Ce dracu' sanse sa avem, cand intr-o tara normala Ciuca si Ciolacu ar fi spalat parbrize in intersectie?!

Numaei?

si noi...

Numaei?

Dulapu' e ales. Ei sunt numiti.

Pai ar fi spalat ei parbrize, cum spui, doar ca alternativa e la cei care mimau statuile prin Norvegia pentru vreo doi arginti

This post has been edited by bgdrenault: 18 Aug 2022, 20:11

Ce minunati suntem noi, pulimea, si ce de rahat sunt alesii nostri...

Cei pentru care au votat romanii de fapt nu au fost alesi in baza votului ci ne-au fost impusi de masoneria iudaica, e oculta mondiala, ca sa ne poata controla si sa ne transforme in nise zombi disciplinati...

Ba baieti, nu v-ati saturat de aberatia asta. De 30 de ani o tot aud. Politicienii nostri suntem noi, la scara redusa, doar ca ei au acces la borcanelul cu miere iar nu suntem frustrati pe tema asta. In rest, acelasi aluat...

Ei sunt alesii nostri de pe listele lor.
Nu conteaza cine voteaza, conteaza cine face lista.

Hmm, deci principalul vinovat este cel care face lista... Facatorii de liste sunt oamenii platiti de Soros...

Important e cine numara.
Nu neaparat Soros. E si Orban.

PS. Am auzit ca academicienii dela biblioteca il descondidera pe Popovici. Ei termina suta in o secunda

19 Aug 2022, 13:29:
Parca la 19 o8.1991 puciul ratat de la Moscova

This post has been edited by bion: 19 Aug 2022, 12:29

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-25749...rop-molotov.htm

„La 23 august 1939, la Moscova a fost semnat un acord interguvernamental care garanta că neagresiunea reciprocă a părților în cazul implicării uneia dintre acestora în acțiuni militare”, afirmă o postare făcută pe pagina sa de Facebook de ambasada Rusiei la București, susținând de asemenea că în anii 1930, URSS a pledat invariabil și activ pentru crearea unui 'sistem de securitate colectivă' în Europa”.

„Dar toate încercările sovietice de a crea o coaliție antihitleristă au fost, din păcate, zădărnicite de țările occidentale. Politica de pacificare dusă de puterile occidentale și lipsa lor de dorință de a coopera cu Moscova în deplină măsură și în condiții egale i-au dat lui Hitler mână liberă pentru a obține victoria sa politică cheie - semnarea Acordului de la München între Germania, Marea Britanie, Franța și Italia, prin care aceste țări chiar și-au închis ochii la dezmembrarea Cehoslovaciei”

Nu cumva și-au împărțit ceva țari între ele cu acest tratat?
Oricum aparent o mare greșeală sovietică pt că au ajuns să aibă graniță comună cu Germania. Dacă exista Polonia intre ele, nu ar fi existat niciun atac prin surprindere din partea AMBELOR PĂRȚI.
Dar URSS plănuia atacul asupra Germaniei și Romàniei ( ținte: campurile petroliere Ploiești și trecătorile din Carpați) pe 6 iulie 1941.

O imagine condensata si nepartinitoare (atata cat se poate, dar macar nu sunt unguri, romani sau polonezi) despre tratatul de la trianon https://www.youtube.com/watch?v=HEoZMe8MSPM...nel=TheGreatWar

Care a fost cea mai mare bătălie de tancuri din istorie și cine a câștigat-o?

Prohorovka/Kursk, nu prea e clar cine a castgat-o dar de ce intrebi? Te duci sa filmezi de la fata locului?

De 30 de ani o tot aud. Politicienii nostri suntem noi, la scara redusa, doar ca ei au acces la borcanelul cu miere iar [COLOR]noi le permitem[COLOR=red]

This post has been edited by IRONICK: 9 Sep 2022, 13:29

Prohorovka/Kursk, nu prea e clar cine a castgat-o dar de ce intrebi? Te duci sa filmezi de la fata locului?

Dacă mă cheamă la o colaborare, de ce nu.

De fapt voi pune aici un copy/paste foarte folositor în viață:

„La 12 iulie 1943, Corpul Panzer SS a ajuns într-un marş greoi la gara Prohorovka, la 34 km dincolo de punctul iniţial de atac. Era o pătrundere periculoasă, astfel că mareşalul Jukov (n.r. – şeful Marelui Stat Major sovietic) a autorizat un contraatac executat de Armata a V-a de gardă, comandată de P.A.Rotmistrov.
Ciocnirea care a rezultat s-a transformat în cea mai mare luptă de tancuri din istorie. Corpul 15 Panzer avea aproximativ 400 de tancuri, iar ruşii, de două ori mai multe. Tancurile Tiger şi Panther rămase, cu tunurile lor de 88 mm şi blindajul gros, puteau să lupte cu tancurile ruseşti de la o distanţă mai mare decât raza de acţiune a tunurilor acestora.
Pentru a micşora distanţa într-atât încât tancurile T-34 să poată acţiona eficient, ruşii au lansat o şarjă aproape sinucigaşă pe un teren deschis, vălurit. În teribila încăierare învăluită în praf ce a urmat, germanii au pierdut avantajul razei mari de acţiune, iar blindatele lor şi cele ruseşti s-au înfruntat aproape faţă-n faţă. Rotmistrov a pierdut peste 400 de tancuri, dar germanii au pierdut 320.
La sfârşitul zilei de 12 iulie, Prohorovka era un cimitir de tancuri mistuite de flăcări, dar ruşii reuşiseră să oprească ofensiva germană. Pierderile artileriei erau uluitoare. Nu numai tancurile Tiger, create de Porsche, eşuaseră, ci şi cele Panther cedau din cauza problemelor de direcţie şi a uşurinţei cu care luau foc, în virtutea insuficientei protejări a sistemelor de alimentare cu petrol şi cu benzină. Din cele 80 de tancuri Panther de la începutul operaţiunii rămăseseră doar câteva.
La 13 iulie, Hitler i-a convocat pe Manstein (n.r. – comandantul grupului de Armate Sud) şi pe Kluge (n.r. – comandantul grupului de Armate Centru) la cartierul său general din Estul Prusiei şi le-a cerut să suspende imediat atacul. Aliaţii debarcaseră în Sicilia şi era nevoie să se transfere în Mediterană trupe din Rusia.
Marele Stat Major rus făcuse o treabă excepţională, cedând teren, slăbind forţa atacurilor germane prin câmpuri minate şi sisteme de apărare antitanc. Deşi ruşii pierduseră mult mai multe tancuri decât germanii, îşi păstraseră superioritatea în blindate, astfel că la 23 iulie au împins Armata a IV-a Panzer înapoi până la linia de pornire.“

Narativul pe care propaganda sovietică l-a impus timp de 50 de ani vorbește despre șarje medievale și lupte „tanc contra tanc” din care Armata Roșie a ieșit învingătoare la Prohorovka. Povestea este spectaculoasă, dar fără legătură cu realitatea
În linii mari, aceasta este povestea știută de decenii

In general pune si cate 5 oameni morti la fiecare tanc distrus ca sa fie mai clare pierderile suferite. Rusii cred ca faceau 300 de tancuri noi intr-o saptamana, nemtii itr-o luna.
Nemtii au pierdut mai putin dar tactic as zice ca rusii au profitat.

This post has been edited by einstein1984: 9 Sep 2022, 13:44

La nemti 5, la rusi 4.

“ Bătălia de la Kursk, a fost decretată oficial drept cea mai mare luptă cu tancuri din istorie.
Istoricii au preluat-o şi transcris-o, generaţie după generaţie, aproape la fel. S-au făcut filme, s-au scris cărţi, a intrat în folclor.
Doar că aproape tot ceea ce se ştia e un fals. Bătălia de la Kursk a fost, într-adevăr, o strălucită victorie sovietică, dar în plan propagandistic şi nu pe câmpul de luptă, acolo unde lucrurile au stat altfel.
... Lucrarea „Distrugerea unui mit. Bătălia de tancuri de la Prohorovka“, a lui Zamulin, ajungea – după analiza documentelor din arhivele sovietice – la exact aceeaşi concluzie ca şi istoricul de dincolo de Ocean: bătălia de la Prohorovka fusese, de fapt, câștigată de nemţi.
În fa Lucrarea „Distrugerea unui mit. Bătălia de tancuri de la Prohorovka“, a lui Zamulin, ajungea – după analiza documentelor din arhivele sovietice – la exact aceeaşi concluzie ca şi istoricul de dincolo de Ocean: bătălia de la Prohorovka fusese, de fapt, câștigată de nemţi.
În fapt, versiunea „oficială“ ventilată decenii la rând în istoriografia celui de-Al Doilea Război Mondial e una dintre cele mai mari măsluiri propagandistice din toate timpurile. pt, versiunea „oficială“ ventilată decenii la rând în istoriografia celui de-Al Doilea Război Mondial e una dintre cele mai mari măsluiri propagandistice din toate timpurile.
Cronica reală a bătăliei de la Prohorovka
În zorii zilei de 12 iulie, posturile avansate ale Diviziei Leibstandarte, situată în centrul frontului german, au semnalat că se aude un puternic zgomot de motoare, ceea ce indica mişcări importante ale blindatelor sovietice.
La scurt timp după ora 5.00, sute de tancuri sovietice, încărcate cu infanterişti, s-au năpustit dinspre Prohorovka, grupate în mase compacte de câte 40-50.
Era stilul de luptă preferat de comandanţii Armatei Roşii, bazat pe atacul direct şi pe folosirea forţei brute: inamicul urma să fie strivit de o lovitură de ciocan şi nu străpuns cu o împunsătură de floretă.
Acelaşi tip de ofensivă nimicise Armatele a 3-a şi a 4-a română pe flancurile oraşului Stalingrad în zorii zilei de 21 noiembrie 1942.
Numai că, în dimineața de 12 iulie 1943, în faţa valului de blindate sovietice nu se afla linia frontului românesc, subţire ca aţa de papiotă, lipsită de armament antitanc şi de artilerie, ci elita armatei germane.
Diviziile SS au întâmpinat grupate în cele mai bune poziţii de tragere valurile de T-34 şi T-70 care înaintau în mare viteză.
A fost un masacru. Infanteria de pe tancurile sovietice a fost lichidată cu mitralierele, în timp ce asupra blindatelor s-a concentrat artileria de câmp, dar şi focul tunurilor antitanc şi al tancurilor.
În ciuda evidenţei că pierderile erau uriaşe, sovieticii au continuat să înainteze până când aproape toate tancurile primului val au fost nimicite.
Finalul atacului sovietic a adus punerea în mişcare a Diviziei Leibstandarte, care a început să împingă linia frontului spre Prohorovka.
A fost momentul coliziunii cu rezervele pe care le mai avea Rotmistrov. Un atac al Regimentului 181 de tancuri sovietic a fost zdrobit de câteva tancuri Tiger din Compania 13 tancuri grele a Regimentului 1 Panzer SS, conduse de legendarul locotenent Michael Wittman, cel mai bun comandant de tanc din istoria luptelor cu blindate.
Contrar legendei fabricate de sovietici, la Prohorovka tancurile Tiger n-au fost anihilate de T-34 în lupte purtate de aproape. În realitate, cele câteva tancuri Panzer VI (Tiger) au făcut măcel, fără să piardă vreun vehicul
Bătălia dintre compania lui Wittmann şi Regimentul 181 tancuri al Armatei a V-a de gardă este emblematică pentru felul în care au decurs ostilităţile în acea zi de 12 iulie 1943.
Wittmann şi tancurile sale Tiger înaintau acoperind flancul atacului principal al Diviziei Leibstandarte când au fost angajaţi, de la mare distanţă, de regimentul sovietic de tancuri.
Atacul ordonat de comandanţii Armatei Roşii, în câmp deschis, a fost sinucigaş, pentru că blindajul frontal al Tiger-urilor era invulnerabil la loviturile de la mare distanţă ale tunurilor de 76 mm existente atunci pe tancurile medii T-34 şi inexpugnabil de la orice distanţă pentru tancurile uşoare T-70.
În schimb, tunurile calibrul 88 mm şi sistemul optic de ochire existente pe Tiger permiteau nimicirea adversarilor de la kilometri depărtare.
În scurt timp, câmpul s-a umplut, literalmente, cu tancuri T-34 şi T-70 în flăcări.
Niciunul dintre tancurile Tiger n-a fost scos din luptă. În schimb, Regimentul 181 sovietic de tancuri a fost lichidat în totalitate.
Ceva mai târziu, în după-amiaza zilei de 12 iulie, Rotmistrov a aruncat în luptă ultimele sale rezerve din Corpul V Mecanizat, reuşind în sfârşit să oprească înaintarea Diviziei Leibstandarte.
În dreapta frontului german, Divizia Das Reich şi-a început atacul la câţiva kilometri sud-vest de Prohorovka.
Sovieticii au replicat prin contraatacul Corpului II tancuri şi Corpului II tancuri de gardă. Rotmistrov a folosit aceeaşi tactică aplicată şi în centru: grupuri de luptă de 20-40 de tancuri, încărcate cu infanterişti şi susţinute de avioane de asalt zburând la mică înălţime.
Lupta a continuat pe parcursul întregii zile în acest fel, cu pierderi cumplite pentru sovietici, în timp ce Das Reich a continuat să înainteze încet, dar inexorabil către est, înregistrând pierderi relativ uşoare.
Pe flancul stâng al germanilor, Armata I de tancuri sovietică a încercat zadarnic, toată ziua, să elimine capul de pod stabilit de Divizia Totenkopf peste râul Psel.
În acest flanc, nemţii au luptat împotriva Corpurilor XXXI şi X de tancuri sovietice, care erau sprijinite de Corpul de puşcaşi XXXIII.
În ciuda asalturilor disperate ale Armatei Roșii, grupurile de tancuri germane au continuat să înainteze de-a lungul unui drum care pornea din satul Krartaşcevka și ducea spre Prohorovka.
Bilanţul zilei de 12 iulie 1943: nemţii au pierdut 48 de tancuri, sovieticii – peste 650


În sfârşit, evenimentele de la Prohorovka nu au fost cea mai mare bătălie cu blindate. Acest titlu revene unei alte încleştări germano-sovietice: lupta de la Dubno-Brody, din iunie 1941.
Din rațiuni propagandistice (ciocnirea de la Dubno s-a terminat catastrofal pentru sovietici), regimul comunist a ascuns opiniei publice și istoricilor externi acea confruntare, camuflând-o prin comasarea cu toate operațiunile militare din startul campaniei Barbarossa, sub denumirea generică „bătăliile de la frontiere”.
Timp de aproape 50 de ani, bătălia de la Dubno-Brody, cea mai mare luptă cu tancuri din istorie, a rămas, astfel, necunoscută la nivel mondial.”
Sursa: https://colectionaruldeistorie.ro/batalia-d...ri-din-istorie/



9 Sep 2022, 13:56:
Completare:
“ Titlul de „regină” a bătăliilor cu tancuri îi revine în continuare luptei de la Dubno-Brody, din 23-30 iunie 1941, operaţiune în care trei divizii blindate germane, însumând circa 450 de tancuri, au respins contraatacul a patru Corpuri Mecanizate sovietice din Frontul de Sud-Vest, însumând circa 2.500 de tancuri.
Ca şi la Kursk, bătălia de la Dubno-Brody s-a încheiat cu pierderi moderate de partea germană şi cu nimicirea aproape completă a celor opt divizii de tancuri şi patru divizii mecanizate ale Armatei Roşii, grupate în cele 4 Corpuri Mecanizate implicate în contraatac.”
Sursa: aceeași

This post has been edited by nasty: 9 Sep 2022, 13:56