Outline · [ Standard ] · Linear+ Israel și arabii, Pro și contra

Și înainte de Iran a existat imperiul Persan. Ce caută aia acolo?

Și înainte de Iran a existat imperiul Persan. Ce caută aia acolo?

Pentru informarea celor care isi rup mainile de mila palestinienilor carora evreii cei rai le fura teritoriile:

Cu siguranță aveți cunoștințe și prieteni care pun întrebări. ❗️ Le puteți trimite acest text:
) .....
Vă rugăm să distribuiți pe toate rețelele de socializare și să transmiteți tuturor grupurilor și chat-urilor.
Sursa: @voceofisrael

voiceofamerica ce zice oare de "tara" \teritoriile lu' Talpa Iute ...

This post has been edited by Gil26: 20 Oct 2023, 11:44

Tu ai cumva descendenti?

ce e la voi la tara acolo de nu puteti discuta o idee fara sa va luati de familia omului? E de la apa ? de la alcool?

Asta suna a ceva ce ar zice ungurii despre Romania sau Transilvania...

Bagi batul prin gard?

ce e la voi la tara acolo de nu puteti discuta o idee fara sa va luati de familia omului? E de la apa ? de la alcool?

Nu-s toti asa, doar bion este asa.
Sau sa generalizam si aici?

Doar constat. Maine poimaine ne trezim ca 64 de comitate=Hamas
@ironik, unu cu nevasta, unu cu descendentii... Stii mosii aia d ela tara de te vedeau pe strada si te chestionau repede "tu al cui esti"? Frati mai ai pe acasa? Unul nu te intreba de prenume....

This post has been edited by einstein1984: 20 Oct 2023, 12:12

Einstein, lad-o balta. N-am de gand sa-ti raspund la provocari.

Daca as fi si eu la fel de intelept... O sa incerc sa fac si eu la fel mai des.

@ironik, unu cu nevasta, unu cu descendentii... Stii mosii aia d ela tara de te vedeau pe strada si te chestionau repede "tu al cui esti"? Frati mai ai pe acasa? Unul nu te intreba de prenume....

muppets.jpg

Și înainte de Iran a existat imperiul Persan. Ce caută aia acolo?

Covoare, evident.

Cirus, Darius, niste nemernici.

Auzii ca acei colegi filoislamici au pus de o adunare propalestina astazi. Sa nu utiati sa va puneti batistutele pe cap si sa ardeti steagurile israel si usa.
PS Dintre colegii musulmani de la profezionala cei mai ok de gasca erau libanezii, iordanienii. Cei mai uraciosi erau palestinienii.Erau si cativa sudanezi tovarasi de nadejde la alcohoale. Parca scapasera din ocna cand au venit in Europa.Cei cativa comunisti erau diametral opusi. Unii lovitii cu leuca( partizani prin Mozambic) si unul din Africa de Sud condamnat la moarte.Ala cu doi nigerieni aveau o capacitate de a ingera alcool demna de respect.

Halbstein nu te alinta .

Citatul zilei:
„Hamas nu este o mișcare națională. Hamas este o mișcare religioasă cu scopul de a înființa un stat islamic. Lor nu le pasă de naționalism. De fapt, ei sunt împotriva naționalismului. Dar eu am înțeles că ei folosesc cauza palestiniană doar pentru a-și atinge obiectivele, așa că obiectivul pe termen lung… [este] transformarea Orientului Mijlociu și a lumii într-un stat islamic.”
Mosab Hassan Yousef, fiul unui fost comandant Hamas

Iubitorii de beduini luati pe paine.

Guvernul aprobă ajutoare pentru Gaza. Ciolacu: Nu putem asista la drama a sute de mii de oameni care riscă să moară de foame și de frig .
Acum nu oracaie niciunu' din cei pe care-i deranjeaza "actorasul" si ucrainienii?
De unde plm frig? Azi am mers la maneca scurta, si pe la muslimi e mai cald.
"Multi au fost, putini au... hamas". Poanta de pe vremea Arafatului lor.

Ziua e cald..noaptea nu.

Mai iubitori de beduini,

Radiane, cred ca ar trebui sa iti pui ochelarii, si sa-ti mai cauti bunul simt, cred ca l-ai uitat pe undeva.

De ceva vreme ai devenit mult prea marlan cu colegii de pe forum, si cred ca ai putea s-o lasi mai moale. Sau daca nu, te pot si ajuta, dar parca sper sa se poata si fara.

pentru atacul hamas, israel a facut una cu pamantul parte din gaza si toata lumea i lauda. Dar il condamnam pe putin

Deci dinte pentru dinte..........

Pe jegosul ala l-au terorizat ucrainienii de n-au mai putut

Taisir era un tip de 24 de ani, student la medicină în Bucureştiul anilor '80. Sirian de obârşie, crescut în rigorile islamice, descoperise în România (unde era de ceva ani buni, pentru că "aprofundase" studiul) alcoolul, fetele şi muzica pop-rock a vremii.
Aveam cam aceleaşi pasiuni, plus literatură și istorie, dar în altă ordine, de aceea, pentru o vreme, am devenit foarte apropiaţi.
La vremea respectivă, cântam într-un bar. Taisir era mai mult pe-acolo decât la facultate, ne vedeam aproape zilnic, vorbeam câte-n lună şi-n stele despre ce se petrecea în piaţa muzicală, în restul lumii şi-n universul lui Allah.
Educat, spre erudit chiar, am petrecut multe nopţi în preajma unei sticle de whisky, taclălind despre Pink Floyd, Beatles, Zeppelin, parcurgând drumul caravanelor din vremea califului din Bagdad până la Damascul în care se născuse.
Hafez al-Assad tocmai reprimase revolta Frăţiei Musulmane, în Damasc se contura sediul mişcării Hamas, lumea arabă era atunci, ca de-a lungul întregii istorii, un cazan în clocot sub o aparenţă de prosperitate.
Într-o seară, puţin agitat, mi-a spus că urmează să-l viziteze fratele mai mare însoţit de nişte prieteni şi ar dori să mă invite la Inter; respectivul - pentru prima dată în România - arătându-se interesat să cunoască pe cineva din anturajul mezinului. Mi-a explicat, stânjenit, că nu trebuie să pomenim de băutură, cârciumi, muzică, fete şi restul ingredientelor care-i colorau cotidianul dâmboviţean.
Am văzut atunci un om total diferit de cel pe care-l știam. Taisir, care n-avea nici o problemă să se ia la harţă cu interlopii vremii care frecventau centrul Bucureştiului de atunci, devenise un fel de servitor umil, încercând să anticipeze dorinţele stăpânului.
Peste o săptămână, vizitatorii au plecat, şi-am aflat care sunt regulile de funcţionare ale societăţii musulmane, adică ierarhia imam, tată, unchi, frate mai vârstnic, cărora te supui orbeşte, indiferent despre ce-ar fi vorba. "Adică dacă frate-tău îţi zice să-mi iei gâtul, o faci ?" Fără să ezite, prietenul meu întru desluşirea tainelor lumii mi-a raspuns rece, plictisit, ca unui copil prost, că aşa trebuie.
Anul următor i-am cunoscut pe cei doi Zeid - i-am botezat "Prim" şi "Secund", pentru că-i chema la fel. Tot la medicină, scăpaseră de încorporare (era în vremea războiului dintre Iraq şi Iran) datorită studiilor. Mândri de poziţia progresistă a lui Saddam, versus primitivismul lui Khomeini, preferaseră, totuşi, să fie la adăpost de tranşeele ce urmau să configureze o nouă lume arabă.
Vândusem un pian electric, o căruţă de bani la vremea respectivă, şi le-am dat 50.000 de lei să-şi achite taxele de şcoală, pentru că banii de-acasă întârziaseră, şi erau în pericol de-a fi exmatriculaţi. A fost un impuls de moment, i-am văzut disperaţi, abia ulterior am realizat că nici măcar nu le ştiu numele de familie, nici în ce cămin locuiesc. Mai surprinşi decât mine (umblaseră la toate cunoştinţele din campus), mi-au înapoiat banii peste vreo săptămână şi, după spusele lor, au devenit fraţii mei pe viaţă şi pe moarte.
La scurtă vreme, aveam să aflu că dacă imamul, tata, etc.
Europa, şi nu numai, este plină de Taisiri şi Zeizi: educaţi, deja la a doua sau chiar a treia generaţie, obişnuiţi cu civilizaţia occidentală. Nu toţi musulmanii sunt terorişti, dar este suficient unul din 10.000 căruia, dacă-i zice imamul, tata, fratele mai mare...

Interesanta istorioara Adi, si ai spus-o frumos (asa cum ne-ai obisnuit cu cele din Valea Jiului), cum a scris si uica bion arabii astia erau de toate soiurile \natiile, si eu am cunoscut cativa prin faculta (cam toti erau pe la Medicina), unii mai buni altii mai rai, majoritatea pilangii, au iesit cateva batai mari (in "grup") cu ei, bisnita comunista, etc. .. ("discutia" poate sa fie mai lunga, dar voi ati povestit mai bine)

This post has been edited by Gil26: 20 Oct 2023, 19:11

Apreciez parerile dar nu sunt eu autorulnpovestii. Am citat-o.

(si nu am "probleme" sa imi recunosc greseala \"confuzia" facuta )

This post has been edited by Gil26: 20 Oct 2023, 20:42

ne am inchipuit

Sa canti in bar parca n ai zis pana acum

Uita sa puna ghilimele...

...Sa canti in bar parca n ai zis pana acum

Mai, am precizat, nu sunt eu autorul textului. In ceea ce ma priveste personal, cantatul exclus 100%. Putini oameni sunt mai afoni ca mine.

Bunicul dinspre mama, intors bolnav psihic de pe front si mort la scurt timp dupa WW2 a fost muzician inainte de razboi. Canta intr-o trupa de jazz in Oradea.Fratele lui maica-mea, i-a mostenit intucava abilitatile muzicale, canta bine la vioara. Maica-mea complet afoana. In clasa I-a m-a dus maica-mea la scoala de muzica, clasa de pian. Profesorul m-a testat. M-a pus sa cant, tin minte si acum dupa 53 de ani. M-o marcat pe viata... "Rata, rata, ce-ai in gusa? Zarzare si corcoduse'. A facut doua tentative apoi i-a zis la maica-mea ceva de genul D-na copilul acesta poate avea multe talente dar nu-l chinuiti cu muzica, copil mai afon ca el n-am intalnit... Cand eram copil, se purta sa ne serbam ziua de nastere acasa, invitam prienti, vecini. Sandwiciuri, prajituri, sucuri. Cand venea momentul festiv cu tortul si lumanari copii cantau "La multi ani" sarbatoritului. Prins de elanul momentului catam si eu alaturi de ceilalti copii. Toti intorceau capul spre mine si se uitau urat la mine, ii deranja vocea mea... De atunci la evenimente de genul acesta doar mimam cantatul, ca pestele, dadeam din buze, fara sonor...

Asta a fost extrem de scurta mea cariera muzicala. Pacat, as fi cunoscut-o pe consoarta de la 6 ani nu la aproape 50. Ea a urmat scoala de pian 8 ani de zile.

Revenind in spiritul topicului. Arabii urasc arabii. Lumea civilizata s-a mobilizat sa-i ajute pe amaratii aia, civilii din Palestina, au trimis convoaie de camioane cu ajutoare pentru civili iar egiptenii le-au imobilizat la granita. Aia n-au nici macar apa de baut iar camioanele cu ajutoare, inclusiv apa, sunt blocate la granita. Refuza sa le permit accesul in Fasia Gaza. De ce? Ei stiu. Nu permit nici accesul refugiatilor din Gaza. Cica le este teribil de mila de ei, dar le este frica ca printre civili se refugiaza si teroristi Hamas... Dusmanul de moarte al palestinienilor, Israelul, deschide sistematic culoare umanitare pentru refugiati si a deschis tabara pentru refugiati, pe care arabii refuza sa-i primeasca. Lumea civilizata vs. lumea musulmana...

This post has been edited by radian: 21 Oct 2023, 08:47

E a nu știu câtă oară când spui că Israelul deschide sistematic coridoare umanitare pentru refugiații din Gaza. În știrile din ultima săptămână gasesc doar că Israelul nu permite, și că multiple tari au cerut Israelului să permită acest lucru. Poți să indici măcar un articol din presa din ultima săptămână care sa arate că a fost deschis de către Israel măcar un singur coridor?

Stirile de la DG24. Au deschis de vreo 3, 4?ori pana acum timp de cateva ore.

au deschis azi pentru 20 de minute si pentru 20-30 de camioane

daca asa a spus la Digi, cum ca s-au deschis in mai multe zile, de data asta urmaresti canalul gresit


<span class='edit'>21 Oct 2023, 12:14:</span>

Mai, am precizat, nu sunt eu autorul textului. In ceea ce ma priveste personal, cantatul exclus 100%. Putini oameni sunt mai afoni ca mine.

Orice om e cel mai tare muzician cu vodca potrivita

This post has been edited by bgdrenault: 21 Oct 2023, 12:15

…
Orice om e cel mai tare muzician cu vodca potrivita

Te asigur ca exista exceptii…


Text prelut, nerecomandat simatizantilor musulmanilor..:
<span class='edit'>21 Oct 2023, 20:55:</span>
Găsesc ruşinos că în Italia se face o procesiune de indivizi care, îmbrăcaţi în kamikaze, urlă injurii infame la adresa Israelului, poartă fotografii ale şefilor israelieni pe a căror frunte au desenat o zvastică, incită poporul la ură contra evreilor. Şi care, pentru a-i revedea pe evrei în lagărele de exterminare, în camerele de gazare, în cuptoarele crematoriilor de la Dachau şi Mauthausen şi de la Buchenwald şi de la Bergen-Belsen eccetera, şi-ar vinde-o chiar şi pe propria mamă unui harem.

Găsesc ruşinos că Biserica Catolică îi permite unui episcop, care în plus mai şi locuieşte în Vatican – un sfinţişor care a fost găsit la Ierusalim cu un arsenal de arme şi de explozivi ascuns în compartimente speciale ale Mercedusului său sacru -, să participe la acea procesiune şi să se plaseze la un microfon pentru a mulţumi în numele lui Dumnezeu acelor kamikaze care îi masacrează pe evrei în pizzerii şi în supermagazine. Şi care îi numeşte pe kamikaze „martiri care merg la moarte ca la o petrecere”.

Găsesc ruşinos că în Franţa, Franţa acelui Liberté-Égalité-Fraternité, se ard sinagogi, se terorizează evrei, se profanează cimitirele lor.

Găsesc ruşinos că în Olanda şi în Germania şi în Danemarca tinerii îşi etalează keffiyeh-urile, aşa cum avangărzile lui Mussolini îşi etalau bastoanele şi insignele fasciste.

Găsesc ruşinos ca în aproape toate universităţile europene studenţii palestinieni se fac stăpâni şi alimentează antisemitismul. Că în Elveţia au cerut să se retragă premiul Nobel pentru pace acordat lui Shimon Peres în 1994 ca să îl concentreze în porumbelul cu rămurică de măslin în cioc, deci asupra lui Arafat.

Găsesc ruşinos că distinşii membrii ai Comitetului – un Comitet care (după toate aparenţele) în loc să premieze conform meritului, premiază culoarea politică – au luat în considerare propunerea şi se gândesc să o împlinească.

În iad să ajungă premiul Nobel şi onoare cui nu-l primeşte.

Găsesc ruşinos (suntem din nou în Italia) ca televiziunile de stat contribuie la renaşterea antisemitismului, plângându-i numai pe morţii palestinieni, neglijând pe cei israelieni, vorbind în mod rapid şi adesea cu un ton apatic despre ei.

Găsesc ruşinos că în dezbaterile lor îi găzduiesc cu atâta deferenţă pe nemernicii cu turbane şi cu keffiyeh care ieri ridicau în slăvi măcelul de la New York şi astăzi ridică în slăvi măcelurile din Ierusalim, din Haifa, din Netanya, din Tel Aviv.

Găsesc ruşinos că presa scrisă face la fel, că se indignează că la Betleem carele armate israeliene au înconjurat Biserica Naşterii Domnului, dar care nu se revoltă pentru că în aceeaşi biserică două sute de terorişti palestinieni, bine dotaţi cu pistoale mitralieră şi muniţii şi explozibili (printre ei diverşi şefi ai Hamas şi Al-Aqsa), au devenit oaspeţii nedoriţi ai călugărilor (şi care apoi acceptă apa minerală şi coşurile cu mere de la militarii de pe carele armate).

Găsesc ruşinos că, dând numărul israelienilor morţi de la începutul celei de-a doua intifade (patru sute doisprezece), un cunoscut cotidian a reţinut ca fiind corect să sublinieze cu litere mari că în accidentele lor de maşină mor mai mulţi (şase sute pe an).

Găsesc ruşinos că Osservatore Romano, ziarul Papei – un Papă care nu cu mult în urmă a lăsat la Zidul Plângerii o scrisoare de scuze pentru evrei – acuză de a fi exterminator un popor exterminat cu milioanele de către creştini. De europeni.

Găsesc ruşinos că supravieţuitorilor acelui popor (oameni care au încă numărul tatuat pe braţ) acel ziar le neagă drepul de a reacţiona, de a se apăra, de a nu se lăsa exterminaţi din nou.

Găsesc ruşinos că, în numele lui Isus Cristos (un evreu fără de care astăzi ar fi cu toţii şomeri), preoţii din parohiile noastre (sau din Centrele Sociale sau ceea ce sunt) se înamorează de asasinii celor care la Ierusalim nu pot să meargă să mănânce o pizza sau să cumpere ouă fără a fi aruncaţi în aer.

Găsesc ruşinos ca ei să stea de partea acelora care au inaugurat terorismul omorându-ne în avioane, în aeroporturi, la Olimpiade, şi care astăzi se distrează ucigând ziarişti occidentali. Să-i împuşte, să-i răpească, să le taie gâturile, să decapiteze ( după apariţia Mâniei și Orgoliului câte unul prin Italia voia să mi-o facă. Citând versuri din Coran, îi îndemna pe fraţii săi din moschei şi din Comunităţile Islamice să mă pedepsească în numele lui Allah. Să mă ucidă. Chiar să moară cu mine. Pentru că este un tip care cunoaşte bine engleza, îi răspund în engleză: Fuck you).

Găsesc ruşinos că aproape toată stânga – acea stângă care acum douăzeci de ani a permis unui cortegiu sindical de-al său să depună un sicriu (un avertisment mafiot) în faţa sinagogii din Roma – uită contribuţia pe care evreii au dat-o luptei antifasciste. De Carlo şi Nello Rosselli, de exemplu, de Leone Gizburg, de Umberto Terracini, de Leo Valiani, de Emilio Sereni, de femei ca prietena mea, Anna Maria Enriques Agnoletti, împuşcată la Florenţa pe data de 12 iunie 1944, de cei şaptezeci şi cinci din cei trei sute cinzeci şi cinci de ucişi la Fosse Ardeatine, de infinitul număr de morţi sub tortură sau în luptă sau înaintea plutoanelor de execuţie (tovarăşii, învăţătorii, din copilăria mea şi din prima mea tinereţe).

Găsesc ruşinos că şi pentru vina stângii – mai mult, în special din vina stângii (gândeşte-te la stânga ce îşi inaugurează congresele aplaudând reprezentantul OEP, cel din Italia fiind şeful palestinienilor care vor distrugerea Israelului) – evreilor din oraşele italiene le este din nou frică. Şi în oraşele franceze, şi olandeze, şi daneze, şi germane se întâmplă acelaşi lucru.

Găsesc ruşinos ca ei trebuie să tremure la trecerea nemernicilor îmbrăcaţi în kamikaze, aşa cum tremurau la Berlin în Noaptea de Cristal, în noaptea în care Hitler a pornit Vânătoarea Evreului.

Găsesc ruşinos că supunându-se idioatei, relei, neonestei, şi, pentru ei, super-avantajoasei mode Politically Corect , aceiaşi oportunişti, mai exact aceiaşi paraziţi, exploatează cuvântul Pace. Că în numele cuvântului Pace, acum deja mult mai murdar decât cuvintele Dragoste şi Umanitate, iartă numai unei părţi ura şi bestialitatea. Că în numele unui pacifism (citeşte conformism) acordat greierilor şi bufonilor care mai înainte îi lingeau picioarele lui Pol Pot, să-i aţâţe pe oamenii zăpăciţi sau nevinovaţi sau intimidaţi. Ca să-i inducă în eroare, să-i corupă, să-i conducă înapoi cu o jumătate de secol, la steaua galbenă pe haină. Aceşti şarlatani de care le păsa palestinienilor cât îmi păsa mie de ei. Deci deloc.

Găsesc ruşinos că atâţia italieni şi atâţia europeni au ales ca stindard pe domnul (să-i spunem aşa) Arafat.

Acea nulitate care mulţumită banilor Familiei Regale Saudite îl interpretează ad perpetuum pe Mussolini şi care, în megalomania sa, crede că va trece în Istorie ca George Washington al Palestinei. Acest agramat care atunci când l-am intervievat nu a reuşit să formuleze nici măcar o singură frază completă, un discurs articulat, aşa că pentru a recompune totul, pentru a scrie interviul, pentru a-l publica, am depus o muncă uriaşă şi am ajuns la concluzia că, în comparaţie cu el, chiar şi Gheddafi devine un Leonardo da Vinci.

Acest fals războinic care merge mereu în uniformă ca Pinochet, niciodată nu poartă o îmbrăcăminte civilă, şi care totuşi nu a participat la vreo bătălie. Războiul îl face, l-a făcut mereu aşa, prin alţii. Prin amărâţii care cred în el. Acest incapabil pompos care, recitând rolul Şefului de Stat, a falimentat negocierile de la Camp David, de sub medierea lui Clinton. Nu – nu – Ierusalimul – îl – vreau – tot – pentru – mine. Acest mincinos etern care are o scânteiere de sinceritate numai când (en privé) neagă dreptul la existenţă al Israelului, şi – aşa cum spun în cartea mea – se dezminte din cinci în cinci secunde. Face mereu jocuri duble, minte chiar şi când îl întrebi cât este ora, în el nu te poţi încrede niciodată. Niciodată! Sfârşeşti în mod sistematic trădat de el.

Acest etern terorist care stie să facă numai pe teroristul (stând în siguranţă) şi care în anii şaptezeci, atunci când l-am intervievat, se ocupa chiar şi de antrenarea teroristilor de la Baader-Meinhof. Cu ei, copii de zece ani. Bieţii copii! (Acum îi antrenează pentru a-i face kamikaze. O sută de baby-kamikaze sunt acolo: o sută!).

Acesta este stindardul care-şi ţine nevasta la Paris, servită şi reverată ca o regină, şi care îşi ţine poporul în rahat. Din rahat îl scoate numai pentru a-l trimite la moarte, la ucis şi la moarte, cum face cu băieţii de optsprezece ani care, pentru a-şi merita egalitatea cu bărbaţii maturi, trebuie să se umple de explozivi şi să se dezintegreze cu propriile victime. Şi totuşi atâţia italieni îl iubesc, da. Aşa cum îl iubeau pe Mussolini. Atâţia alţi europeni, de asemenea.

Găsesc ruşinos şi văd în toate acestea izvorul unui nou fascism, al unui nou nazism. Un fascism, un nazism, cu atât mai strâmb şi mai respingător deoarece este condus şi hrănit de aceia care în mod ipocrit fac pe oamenii de treabă, progresiştii, comuniştii, pacifiştii, catolicii, ba chiar creştinii, şi care au neruşinarea sa le zică aţâţători la război acelora ca mine care spun cu voce tare adevărul. Îl văd, da, şi spun ceea ce urmează.

Eu cu tragicul şi shakespeare-ianul Sharon niciodată nu am fost tandră („Stiu că aţi venit să adăugaţi un scalp la şiragul dumneavoastra” mi-a murmurat aproape cu tristeţe când am mers să-l intervievez în 1982). Cu israelienii m-am certat adesea, urât, iar în trecut i-am apărat destul de mult pe palestinieni. Poate mai mult decât ar fi meritat. Dar sunt de partea Israelului, sunt de partea evreilor. Sunt de partea lor aşa cum eram ca tânără fată ce luptam alături de ei, pe vremea când mureau împuşcate multe Anne Marie. Apăr dreptul lor la existenţă, la apărare, la a nu se lăsa exterminaţi pentru a doua oară. Şi dezgustată de antisemitismul atâtor italieni, a atâtor europeni, mă ruşinez de această ruşine care dezonorează ţara mea şi Europa. În cel mai bun caz, (Europa, n.t.) nu este o comunitate de state, ci o groapă de Pontus Pilaţi. Şi chiar dacă toţi locuitorii acestei planete s-ar gândi la asta în mod contrar, eu voi continua să gândesc aşa.

Orianei Fallaci

This post has been edited by radian: 21 Oct 2023, 19:59

Stirile de la DG24. Au deschis de vreo 3, 4?ori pana acum timp de cateva ore.

Ma vad nevoit sa te rog sa-mi dai un link. Ca tot nu gasesc nimic altceva in stirile internationale din ultimele zile inafara de "Mexic si Ucraina cer Israelului sa deschida un coridor umanitar", "UN chief calls Israel to open aid lifeline to Gaza" si "frontiera cu Egipt deschisa pentru a permite trecerea catorva ajutoareumanitare spre Gaza".