Outline · [ Standard ] · Linear+ Ţăranul la suflet, Care ai tupeu sa recunosti?

Pitici Gratis vineri, martie 5, 2010 Profailăr: Ţăranul la suflet Există nişte oameni pe lume care spun că e e de căcat să etichetezi oameni. Acei oameni, după mine, fac parte din categoria oamenilor cretini. Dacă stai să cunoşti oamenii în profunzime, pierzi mult timp preţios în care ai fi putut să faci mişto de ei. Oricum prima impresie ţi-o faci. Şi dacă tot din prima unu ţi s-a părut un labagiu sinistru, de ce să îţi strici tu încrederea în tine dovedindu-ţi că te-ai înşelat? Aşa că, cum nu am nimic mai bun de făcut decât să mă uit la părul de pe piept cum se îndeseşte, mai ales pe partea stângă, am decis să vă mai prezint o tipologie standard de om de căcat, membri ai căreia sigur aţi întâlnit des: Ţăranul la suflet! Dar întâi o poveste. Am să vă spun cum am descoperit această specie. Eram clasa a cincea,  la o şcoală unde se purta cravată, ca să ne înveţe rigurozitatea vieţii în clasa muncitoare, ce va urma, deşi acuma pot să mă duc in maieu şi pantaloni scurţi la muncă, dacă vremea îmi permite. Aveam unul în clasă venit de la ţară. Ţăranul, îi ziceam noi, ca să vedeţi ce originali eram. Şi, fiind nişte mucoşi mici, la ora de geografie trăgeam la copiator hărţi cu ţări din manualele noastre alb negru şi le coloram formele de relief ca să arate frumos. Şi într-o zi pe care nu o să o uit niciodată, aveam două hărţi de-astea de făcut, ca temă. Evident că nu m-am obosit de acasă, că se dădeau desene animate la teve doar. Cum hărţile erau pe pagini diferite, trebuiau trase două la copiator. Şi văd eu la Ţăranul că şi le copiase frumos, le decupase pe ale lui şi se pregătea să le coloreze. Eu, isteţ ca o bujie, vin cu ideea: - Dă-mi şi mie ălea două ale tale, să le copiez direct pe o pagină, să nu trag două, zic eu. Moment în care, Ţăranul s-a uitat contrariat la mine şi a zis, pe un ton contrariat: - Adică cum, să dai tu mai puţini bani decât mine? Şi această logică absurdă, această problemă pe care şi-o punea el, că eu aş da mai puţini bani m-a uimit profund. Nu îmi venea să cred că există oameni pe care i-ar deranja că profit EU deşi EI nu pierd nimic. Atunci am înţeles eu că ţărănia nu ţine de cât ai prăşit şi cât de bine mulgi o vacă.  Ţărănia vine din suflet. Origini: Ţăranul la suflet vine, evident de la ţară. În cele mai multe cazuri a trăit până pe la 10-14 ani acolo, mergând 3 kilometri pe jos până la şcoală. Timp de mers destul cât să se gândească la copii ăia de la oraş care nu merg 3 kilometri pe jos până la şcoală şi să adune o ciudă profundă pe ei. Ciudă că el iese cu raţele la păscut şi ăia, imaginarii ăia pe care nu-i cunoaşte decît din bănuite, stau acasă şi se uită la televizor. Mai sunt şi ţărani la suflet crescuţi la oraş, din familie de ţărani mutaţi, genul care cresc găini pe balcon. Dar au avut multe rude la ţară, unde erau basculaţi în toate vacanţele şi weekendurile. Puţin important. Cert e că într-un moment, protoţăranul ajunge la oraş şi îl enervează colegii. Îl enervează că ăia n-au palma aspră, că n-au învăţat de mici ce e munca, că n-au accentul lui şi nici apucăturile lui necizelate. Şi se adună ciuda în el ca smegma la oamenii fără mâini. Educaţie: Ţăranul la suflet nu e un prost. La el în sat era chiar cel mai deştept de pe uliţă. Se mândrea bunică-sa cu el. Chiar şi la oraş e peste medie. Studios şi riguros în muncă, dar lipsit de originalitate, umor şi orice avînt în a face ceva mai mult decât ce se cere standard. Creşte ignorat şi batjocorit de colegi, că este tocilar, vorbeşte ciudat, îi face mă-sa pachet la şcoală şi are apucături dubioase. Şi le pierde repede pe cele superficiale, ca accentul şi scobitul în dinţi cu colţul caietului, dar cele de esenţă rămân acolo. Şi ciuda se tot adună în el. De ce îţi vine să îl calci pe cenzurat: Pentru că la maturitate ciuda este singura forţă care-l animă. Vede că există o diferenţă între el  şi restul. Că e singurul căruia îi mai pasă de părerea vecinului, că râde lumea de el când zice că nu e sănătos să te speli pe cap prea des şi că e cam penibil cum ia el toate gagicile în braţe, râzând libidinos la ele şi gândindu-se că asta e tehincă de agăţat. Ştie clar că e mai jos decât restul oamenilor. Şi aici vine scârboşenia lui principală ca individ. Aici apare trăsătura lui esenţială care-l face detestabil. El nu vrea să se ridice la nivelul celor din jurul lui. El vrea să-i tragă în jos la nivelul lui. Să se agaţe cu degetele lui aspre de ei şi să îi târască prin mocirla din care s-a născut caracterul lui penibil. Asta e frustrarea lui. Vrea să fie un ţăran deştept într-o lume de ţărani. Şi tot ce nu e ca el nu înţelege. Şi dacă nu înţelege ceva, pocneşte ficatul în el de ciudă. Nevoi speciale: Te urăşte pentru că tu ai avut un avantaj în viaţă la început şi vrea extrem de tare să-ţi demonstreze că, cu toate că el a pornit mai de jos, e mai bun decît tine. În capul lui e tot timpul e într-o competiţie cu cei din jur şi mereu are să le demonstreze ceva. Nu contează că sentimentul nu e reciproc. El vrea să-ţi arate că e mai bun decât tine. Ar face orice ca să ajungă şef. Ca să se uite justificat de sus la tine, cum se uitau copiii la el, la şcoală. Ăsta e idealul lui în viaţă: Să aibă un birou imens şi să fie deasupra unor orăşeni care în mintea lui seamănă leit cu copiii ăia care făceau mişto de el că e ţăran. Să demonstreze tuturor că ţăranul a ajuns leu la oraş, nu câine, cum a pornit. Şi să se scobească în dinţi cu colţul cărţii de vizită pentru că, oricât s-ar chinui, oricât şi-ar vărsa ciuda, oricât ar complota, ar săpa şi ar lucra pe la spate şi prin faţă, oricât de sus ar ajunge trăgând oameni sub el,  va rămâne tot timpul un ţăran. Asta e esenţa lui.

Pitici Gratis
vineri, martie 5, 2010
Profailăr: Ţăranul la suflet

Există nişte oameni pe lume care spun că e e de căcat să etichetezi oameni. Acei oameni, după mine, fac parte din categoria oamenilor cretini. Dacă stai să cunoşti oamenii în profunzime, pierzi mult timp preţios în care ai fi putut să faci mişto de ei. Oricum prima impresie ţi-o faci. Şi dacă tot din prima unu ţi s-a părut un labagiu sinistru, de ce să îţi strici tu încrederea în tine dovedindu-ţi că te-ai înşelat? Aşa că, cum nu am nimic mai bun de făcut decât să mă uit la părul de pe piept cum se îndeseşte, mai ales pe partea stângă, am decis să vă mai prezint o tipologie standard de om de căcat, membri ai căreia sigur aţi întâlnit des: Ţăranul la suflet!

Dar întâi o poveste. Am să vă spun cum am descoperit această specie. Eram clasa a cincea,  la o şcoală unde se purta cravată, ca să ne înveţe rigurozitatea vieţii în clasa muncitoare, ce va urma, deşi acuma pot să mă duc in maieu şi pantaloni scurţi la muncă, dacă vremea îmi permite. Aveam unul în clasă venit de la ţară. Ţăranul, îi ziceam noi, ca să vedeţi ce originali eram. Şi, fiind nişte mucoşi mici, la ora de geografie trăgeam la copiator hărţi cu ţări din manualele noastre alb negru şi le coloram formele de relief ca să arate frumos.

Şi într-o zi pe care nu o să o uit niciodată, aveam două hărţi de-astea de făcut, ca temă. Evident că nu m-am obosit de acasă, că se dădeau desene animate la teve doar. Cum hărţile erau pe pagini diferite, trebuiau trase două la copiator. Şi văd eu la Ţăranul că şi le copiase frumos, le decupase pe ale lui şi se pregătea să le coloreze. Eu, isteţ ca o bujie, vin cu ideea:

- Dă-mi şi mie ălea două ale tale, să le copiez direct pe o pagină, să nu trag două, zic eu.

Moment în care, Ţăranul s-a uitat contrariat la mine şi a zis, pe un ton contrariat:

- Adică cum, să dai tu mai puţini bani decât mine?


Şi această logică absurdă, această problemă pe care şi-o punea el, că eu aş da mai puţini bani m-a uimit profund. Nu îmi venea să cred că există oameni pe care i-ar deranja că profit EU deşi EI nu pierd nimic. Atunci am înţeles eu că ţărănia nu ţine de cât ai prăşit şi cât de bine mulgi o vacă.  Ţărănia vine din suflet.


Origini: Ţăranul la suflet vine, evident de la ţară. În cele mai multe cazuri a trăit până pe la 10-14 ani acolo, mergând 3 kilometri pe jos până la şcoală. Timp de mers destul cât să se gândească la copii ăia de la oraş care nu merg 3 kilometri pe jos până la şcoală şi să adune o ciudă profundă pe ei. Ciudă că el iese cu raţele la păscut şi ăia, imaginarii ăia pe care nu-i cunoaşte decît din bănuite, stau acasă şi se uită la televizor. Mai sunt şi ţărani la suflet crescuţi la oraş, din familie de ţărani mutaţi, genul care cresc găini pe balcon. Dar au avut multe rude la ţară, unde erau basculaţi în toate vacanţele şi weekendurile. Puţin important. Cert e că într-un moment, protoţăranul ajunge la oraş şi îl enervează colegii. Îl enervează că ăia n-au palma aspră, că n-au învăţat de mici ce e munca, că n-au accentul lui şi nici apucăturile lui necizelate. Şi se adună ciuda în el ca smegma la oamenii fără mâini.

Educaţie: Ţăranul la suflet nu e un prost. La el în sat era chiar cel mai deştept de pe uliţă. Se mândrea bunică-sa cu el. Chiar şi la oraş e peste medie. Studios şi riguros în muncă, dar lipsit de originalitate, umor şi orice avînt în a face ceva mai mult decât ce se cere standard. Creşte ignorat şi batjocorit de colegi, că este tocilar, vorbeşte ciudat, îi face mă-sa pachet la şcoală şi are apucături dubioase. Şi le pierde repede pe cele superficiale, ca accentul şi scobitul în dinţi cu colţul caietului, dar cele de esenţă rămân acolo. Şi ciuda se tot adună în el.

De ce îţi vine să îl calci pe cenzurat: Pentru că la maturitate ciuda este singura forţă care-l animă. Vede că există o diferenţă între el  şi restul. Că e singurul căruia îi mai pasă de părerea vecinului, că râde lumea de el când zice că nu e sănătos să te speli pe cap prea des şi că e cam penibil cum ia el toate gagicile în braţe, râzând libidinos la ele şi gândindu-se că asta e tehincă de agăţat. Ştie clar că e mai jos decât restul oamenilor. Şi aici vine scârboşenia lui principală ca individ. Aici apare trăsătura lui esenţială care-l face detestabil. El nu vrea să se ridice la nivelul celor din jurul lui. El vrea să-i tragă în jos la nivelul lui. Să se agaţe cu degetele lui aspre de ei şi să îi târască prin mocirla din care s-a născut caracterul lui penibil. Asta e frustrarea lui. Vrea să fie un ţăran deştept într-o lume de ţărani. Şi tot ce nu e ca el nu înţelege. Şi dacă nu înţelege ceva, pocneşte ficatul în el de ciudă.

Nevoi speciale: Te urăşte pentru că tu ai avut un avantaj în viaţă la început şi vrea extrem de tare să-ţi demonstreze că, cu toate că el a pornit mai de jos, e mai bun decît tine. În capul lui e tot timpul e într-o competiţie cu cei din jur şi mereu are să le demonstreze ceva. Nu contează că sentimentul nu e reciproc. El vrea să-ţi arate că e mai bun decât tine. Ar face orice ca să ajungă şef. Ca să se uite justificat de sus la tine, cum se uitau copiii la el, la şcoală. Ăsta e idealul lui în viaţă: Să aibă un birou imens şi să fie deasupra unor orăşeni care în mintea lui seamănă leit cu copiii ăia care făceau mişto de el că e ţăran. Să demonstreze tuturor că ţăranul a ajuns leu la oraş, nu câine, cum a pornit. Şi să se scobească în dinţi cu colţul cărţii de vizită pentru că, oricât s-ar chinui, oricât şi-ar vărsa ciuda, oricât ar complota, ar săpa şi ar lucra pe la spate şi prin faţă, oricât de sus ar ajunge trăgând oameni sub el,  va rămâne tot timpul un ţăran. Asta e esenţa lui.

colegu, incerci sa ne destainuesti ceva?

Ce-s, fraier?

Am un nene la munca fix pe profilu' asta... el inca spera sa fi convins pe cineva e el e sefu'

Pfuu, cat e de citit, si n-am timp ca mi-am luat Xtreamer. Mai pe seara.

Scoate asta la imprimanta si pune o anonima prin zona unde se desfasoara...

Suntem doar 3, dintre care un nene la 50 si de ani care n-are treaba cu calculatoarele

In cazul asta i-as trimite fituica prin curier frumos ambalata...

Am si eu la d-astia prin clasa...

In cazul asta i-as trimite fituica prin curier frumos ambalata...

Lasa, ca momentan mi-e bine... L-am lasat sa creada ca el e cel mai tare.

Care ai tupeu sa recunosti?

Bine ma, daca tot o dati cotita, recunosc io: nu sunt io, e vis-a-vis!

n-am timp ca mi-am luat Xtreamer.

Unde-l tii, langa netbook?

Bine ma, daca tot o dati cotita, recunosc io: nu sunt io, e vis-a-vis!

Bine ma, recunosc!

Baga din pix

Mie mi se pare cam slabut articolu'. Acu' sariti pe mine.
Nu pui si sursa?

Da' ce, esti batut in cap sa dai pe google?
V-ati invatat cu mura-n gura...

vis-a-vis, nu stiu de unde ai articolul asta dar...e tare, adica mie cel putin imi place, e la subiect si descrie lucrurile asa cum sunt.

Nu pui si sursa?

nu stiu de unde ai articolul asta

o fi de pe piticigratis?

Ce-s, fraier?

Am un nene la munca fix pe profilu' asta... el inca spera sa fi convins pe cineva e el e sefu'

Ai unu'? Sa-l tii sanatos, eu am peste 100. Si le mai si pute gura.

Sa traiesti intr-un oras muncitoresc plin de terchea-berchea importati de prin satele foamei din Moldova ca sa lucreze la cocserie in combinat, atunci sa vezi taranu' adevarat de oras. Cum da caldura, cum se strang 7-8 intre blocuri, pun 3 caramizi, gratarul si fac mici, pastrama, peste, etc. De revelion, nu-i spatiu de pamant in fata blocului (ca iarba nu pune nimeni, doar ceapa, cartofi, morcovi, etc si sa economiseasca 1000 de lei vechi la toamna si sa manance din curte, aaa, fata blocului) sa nu fie cate-un gratar pe el.

Nu asta era ideea

Da' ce, esti batut in cap sa dai pe google?
V-ati invatat cu mura-n gura...

pei da, cum sa depuna el mai putin efort ca tine

Cunoastem, si sunt exact ca in descriere.

A:"Auzi, poti sa imi imprumuti si mie cursurile tale sa le trag la xerox?"
B:"...?"
A:"Ti le aduc maine."
B:"Nu ti le dau. Tu de ce nu ai venit la cursuri?"

Si? Facultatea e obligatorie?

This post has been edited by Victoras2001: 6 Mar 2010, 13:54

Cunoastem, si sunt exact ca in descriere.

A:"Auzi, poti sa imi imprumuti si mie cursurile tale sa le trag la xerox?"
B:"...?"
A:"Ti le aduc maine."
B:"Nu ti le dau. Tu de ce nu ai venit la cursuri?"

aici nu sunt de acord cu tine si iti spun si de ce. cu toate ca eu am dat la xeroxat cursurile mele altor colegi de foarte multe ori...s-a intamplat ca le cer ajutorul si ei sa imi intoarca spatele. de atunci am zis ca..le mai da cotea. de ce? fiindca eu pot sa ma invoiesc de la munca sa ajung la cursuri dar unii din ei nu pot sa isi ridice curu din pat sa vina..cu toate ca le dadea taticu masina sau aveau cu ce veni. de ce eu pot sa ma strofoc sa vin..obosit..sa adun notite..sa invat..iar altu poate doar sa ceara?
alt ex. la prietena mea la facultate si master. a mers zi de zi..a luat cursuri..notite..fara absente sau alte incidente. vin colegele sa le de-a cursurile ca ele au fost la mall sau coafor sau io mai stiu ce. ea refuza si alea se supara.
ti se pare corect? mie unu nu mi se pare..eu sa muncersc si altu sa profite de munca mea. e ca atunci cand inveti din tot sufletul pt un examen..in cazul ei..nu dormi nopti intregi..si vine una cu hands-free si ia 10 si tu 9. nu iti pare rau? nu vine vorba de ura..dar nici bine nu te simti..esti impacat sufleteste ca tu stii ceva si ala nu stie..dar cand se tine cont de nota atunci cand se face media pt cei care sunt la buget sau la taxa..nu prea iti vine sa razi si sa fii fericit si binevoitor in a-i ajuta pe altii sa reuseasca prin munca ta si sa treaca la buget iar tu sa treci la taxa ca ai avut nota mai mica.

scuze pt postul lung.

Cunoastem, si sunt exact ca in descriere

Mai pe scurt, la munca nu la intins mana.

Examen la Drept Civil. Scrie Marty ce scrie (bineinteles, din ce a capatat de la colegu' din dreapta) si colegu' din stinga se aude suav: "Da-mi, colegule, si mie sa scriu ca habar n-am si n-am chef sa ma duc si cu asta in restanta". Ma uit in stinga si-l vad pe unu' de virsta lu' tata, cu o mina de milog intiparita pe fata, cu botu' lung si ochii umezi, de parca era Bamby intrebind de ma-sa. Ii dau sa scrie si eu imi vad de cersit pe la vecini pentru subiectul 2. Asta termina, imi da foile inapoi si-l vad ca mai umple 3 PAGINI. Zic "da si mie, sa mi scriu si eu cite ceva". Imi raspunde "Nuuuu, ca sunt doar timpenii, ce mi-am adus si eu aminte, da' sigur nu e bine". Se termina examenu', am reusit sa scriu juma' de pagina si la subiectu' 2, si astept sa ne dea rezultatele. Marty ia 4, Bamby ia... 7. Sa va explic ce scandal a iesit?

Sa va descriu cu ce tupeu cereau subofiterii de pompieri sa li se dea note mari fara examinare doar fiindca erau pompieri si faceau o facultate de constructii doar ca sa promoveze si sa devina ofiteri?
Probabil asa au ajuns unii dintre ei mari si tari, inclusiv pe forumuri, cine stie, cunoaste

Hai, ca usor-usor...

parca era Bamby intrebind de ma-sa.

tereaq

Da, da... uite-asa baga vis-a-vis vrajba-n forum...