Outline · [ Standard ] · Linear+ Istorie, lucruri pe care nu le-am facut la scoala..

In Ro, jungla asta de-i zicem noi "viata" parca e mai salbatica decat prin alte parti.

In Ro, jungla asta de-i zicem noi "viata" parca e mai salbatica decat prin alte parti.

lasa dom'le ca romînu se descurca. asta e stereotipul mioritic, "adaptabilitatea", ca sa-i spunem frumos.

o sa supravietuim si la razboi atomic, ebola, asteroid sau invazie goa'uld. nus' ce se caca unii pe ei de la un basexu, o taxa de inmatriculare si un litru de 6 lei.

Poate-si mai face mila MOSSAD, GRU, CIA si mai organizeaza o "revolutie".

Un elicopter nu va mai fi de ajuns, nu incap toti politicienii in el.

Metrou, avion, vapor...

Băse fuge cu vaporu.

Istoria Italiei, in imagini:
italia.jpg ( Size: 56.58k ) Number of downloads: 1055

Ciudat e cum turcii, după primul război balcanic, nu mai aveau decât o bucățică din Europa ( cred că numai Istambul) și după ce bulgarii își atacă aliații ( cred că e cea mai proastă decizie din istoria lor), turcii revin cam cu ce au azi.
Nu e în manualul de istorie:

http://www.historia.ro/node/3393
"Recunoştinţa, repede uitată
Mai întâi, independenţa României la 1877-1878 a presupus sacrificii umane şi materiale enorme chiar pe teritoriul bulgar, dar victoriile împotriva Imperiului otoman au fost în final răsplătite inechitabil de către puterile Europei. României i s-a recunoscut doar condiţionat independenţa iar frontiera dobrogeană a devenit un motiv de nemulţumire atât la Nord cât şi la Sud de Dunăre. În primii ani ai Principatului autonom, bulgarii au arătat o anumită recunoştinţă faţă de sacrificiul etalat de români la Plevna, dar curând, după proclamarea independenţei la 1908, "uitarea" avea să se aştearnă peste memoria celor tineri sau chiar a celor mai bătrâni. Din amintirea momentului 1877, a mai rămas doar ajutorul surorii mai mari, Rusia. Cel de-al doilea moment important, care a oferit, o dată cu trecerea anilor, imagini consistente ale rivalităţii dintre români şi bulgari a fost războiul din vara anului 1913. Evenimentul în sine nu reprezenta de­cât deznodământul unei crize politice prelungite, începută o dată cu declanşarea primului război balcanic în toamna anului 1912. Eşecul discuţiilor privind modificarea frontierei comune a reprezentat actul intâi al dramei, iar războiul partea a doua.
...
În cadrul aceleaşi şedinţe a luat cuvântul şi deputatul D. I. Grădişteanu. După ce a încercat să argumenteze necesitatea rectificării frontierei dobrogene prin considerente de ordin strategic, el a lăsat să se înţeleagă că pretenţiile României şi-ar găsi o deplină aderenţă în principiul menţinerii echilibrului de forţe în Peninsula Balcanică. În acest fel, ţara ar fi fost îndreptăţită să-şi extindă frontierele pentru că, la împărţirea teritoriilor cucerite, aliaţii balcanici nu se puteau orienta decât după principiul compensaţiilor teritoriale. Fiecare stat balcanic beligerant urma să primească, în raport cu principiul compensaţiilor, o întindere de pământ cu populaţii amestecate, care trebuia să fie direct proporţională cu ponderea numerică a întregii populaţii naţionale din cadrul Imperiului Otoman. Conform acestui algoritm, România urma să beneficieze de compensaţii fabuloase.

Socotind că populaţia românească din Macedonia ar fi ajuns undeva în jurul cifrei de 300.000 suflete, regatul avea dreptul să solicite o suprafaţă de 13.000 km, adică exact întinderea Cadrilaterului bulgar (!!!). Dacă totuşi România nu ar fi cerut Cadrilaterul, ea trebuia să solicite minim linia Turtucaia Balcic, ceea ce însemna în mod obligatoriu şi includerea porţiunii Silistra Cavarna. Dacă bulgarii erau refractari cedării acestui teritoriu, în ciuda faptului că ţara şi-a vărsat în trecut sângele pentru libertatea lor, puterile europene rămâneau ele profund îndatorate României, pentru că la începutul războiului balcanic au îndrumat-o să nu mobilizeze armata şi i-au produs astfel un imens dezavantaj. Şi de această dată finalul discursului era apoteotic şi de aceea credem că, fără a mai insera comentarii, trebuie să-l redăm integral: "Nu mai voim să ni se spună mereu că suntem un element de ordine şi pace; toate lucrurile acestea, departe de a ne face plăcere, oricum mai mult ne amărăsc, căci de câte ori ni s-au spus acestea s-au nesocotit interesele noastre. Acum nu mai voim laude, voim să se ţină seama de interesele noastre". La rândul său, istoricul A. D. Xenopol publica, în numărul din 10 de­cembrie 1912 al prestigiosului "Jour­nal de Débats", un articol intitulat Les Revendications de la Roumanie, în care îşi propunea să demonteze toate acele opinii "rău voitoare" din Occident, care acreditau ideea că românii ar pretinde să se îmbogăţească, sau să-şi extindă teritoriul pe seama sângelui vărsat de bulgari. Motivul pentru care România solicita rectificarea frontierei era legat de cedarea fortăreţei Silistra.

Vechiul Regat avea tot dreptul să revendice stăpânirea acestui oraş, fiindcă numai aşa i se putea garanta stăpânirea paşnică asupra Dobrogei. Xenopol inserează în articolul său şi un scurt istoric al disputelor dintre cele două popoare pentru stăpânirea Dobrogei, ajungând la concluzia că turcii au fost cei care au stăpânit acest teritoriu vreme de aproape 500 de ani (1400 - 1878), după care el a revenit României prin tratatul de la Berlin, în schimbul celor trei judeţe din sudul Basarabiei. România a plătit pentru obţinerea Dobrogei de la ruşi cu o parte din teritoriul său naţional. În concluzie, bulgarii nu aveau niciun drept asupra Dobrogei, pentru că ea nu le-a aparţinut niciodată în istorie. Acest gen de reacţii erau familiare pe ambele maluri ale Dunării. În Bulgaria s-a iscat o veritabilă campanie de presă împotriva revendicărilor teritoriale româneşti."

This post has been edited by nasty: 3 Oct 2014, 15:47

Cât a furat Carol al II-lea?

În 1941, Ion Antonescu a hotărât constituirea unei “Comisii de Anchetă privind fraudele din avutul public săvârșite de Carol al II-lea”. Raportul comisiei, împărțit pe patru capitole a constatat numeroase abuzuri și ilegalități...

Harta Bulgariei dupa primul război balcanic, 1912.
Aveau granița foarte aproape de Constantinopole/Istambul.
Nu au fost mulțumiți și și-au atacat aliații ( pornind al 2-lea război balcanic) : Serbia, Grecia si Muntenegru, pt o mai mare parte din Macedonia ( o voiau toată, ar fi avut ieșire la 3 mări: Marea Neagră, Egee, Ionică) Ar fi avut o țară cu 8 milioane de locuitori, dar numai 4 milioane de bulgari.

This post has been edited by nasty: 6 Jan 2015, 14:35

Attached thumbnail(s)
image.jpg ( Size: 254.16k ) Number of downloads: 747

Fabulos!
Unde credeți că a dispărut tezaurul Spaniei?
De tezaurul României se pomenește din când în când că ar trebui returnat de Rusia.
Dar tezaurul Spaniei, se pare a 4-a cantitate de aur din lume, ăla adunat de regii Spaniei, odată cu descoperirile geografice, cu schimbul facut cu sălbaticii, cu mărgele, cuie și oglinjoare, din toate coloniile, trimis pe galiloane de Cristofor Columb, inclusiv din El Dorado, aurul de la azteci și maiași, unde a dispărut?
Surpriză?

http://m.romanialibera.ro/aldine/history/7...in-spania--8076

This post has been edited by nasty: 10 Aug 2015, 15:21

La schimbarile majore din istoria fluida a Spaniei in ultimii 200 de ani sigur au mai bagat ghearele si altii.

Cum a schimbat istoria, vinul de Tokay :

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/ultima...51820-20150908#

"Povestea „ultimei cruciade” a lui Ioan de Hunedoara începe în 1444, când după înfrângerile suferite de armatele otomane, sultanul Murad al doilea a semnat un armistiţiu de zece ani cu Ungaria. S-a retras apoi de la conducerea ţării, lăsându-l pe tron pe fiul său de numai 12 ani, Mehmet al doilea, cel care avea să fie numit Cuceritorul Constantinopolului. Animaţi de schimbarea petrecută în fruntea Imperiului Otoman, regele Ungariei şi papa Eugen al IV-lea au reluat planul unei noi cruciade împotriva musulmanilor, încălcând astfel tratatul de pace. În toamna anului 1444, o armată creştină de circa 20.000 de oameni, din care făceau parte maghiari, polonezi, cehi, cavaleri papali, bosniaci, croaţi, sârbi, bulgari, români şi ruteni, a înaintat spre Imperiul Otoman. În fruntea ei se aflau Ladislau al treilea, regele Ungariei şi al Poloniei, şi voievodul Transilvaniei, Ioan de Hunedoara. Potrivit istoricilor, armata era sprijinită de circa 5.000 de cavaleri, conduşi Mihai Szilagyi, cumnatul lui Ioan de Hunedoara.
...
...Echtesis Chonica, o cronică bizantină redă astfel evenimentele: „Ungurii s-au aşezat la sfat, căci ascultau de Iancu, cel priceput în războaie. El a vorbit în faţa regelui şi comandanţilor: socotesc mai nimerit să atac cu câţiva oşteni aleşi pe care îi cunosc bine. Dacă voi izbuti, vom mulţumi lui Dumnezeu, iar dacă se va întâmpla altfel, va rămâne regele cu oastea lui. Dacă va ataca regele şi nu va izbuti, ce se va alege din nou. Regele era tânăr şi nu a ascultat de îndemnul conducătorului de oşti, ci a urmat sfaturile unor tineri din jurul său care îi ziceau aşa: „până acum victoria este a ta. Ce a rămas decât să-l înhaţi pe sultan cu minile tale? Dacă se duce Iancu, se va răspândi vestea că el a obţinuzt victoria”. Auzind cuvintele acestor tineri el a dat repede semnalul luptei de ambele părţi. Apoi s-a avântat călare, în culmea bucuriei şi împins de beţie, căci avea obiceiul să bea vin şi să se îmbete înainte de a pleca la luptă. A pornit deci beat crezând că va dobândi o izbândă în faţa întregii oştiri. Oştenii i-au deschis calea să se ducă, deoarece era comandantul întregii oştiri. Sultanul Murat voia să fugă, dar nu l-au lăsat ienicerii, spunând: trebuie să mori împreună cu noi. Regele a găsit calea deschisă şi s-a apropiat fără rânduială de sultan, însă unul dintre ieniceri, Hamuzas, cu o secure aflată în mâinile sale a lovit picioarele dindărăt ale calului şi le-a tăiat. Calul a căzut lângă sultan, aruncându-l pe rege la pământ”.

This post has been edited by nasty: 10 Sep 2015, 18:09

Nu se stie ce a baut .

Fabulos!
Unde credeți că a dispărut tezaurul Spaniei?
De tezaurul României se pomenește din când în când că ar trebui returnat de Rusia.
Dar tezaurul Spaniei, se pare a 4-a cantitate de aur din lume, ăla adunat de regii Spaniei, odată cu descoperirile geografice, cu schimbul facut cu sălbaticii, cu mărgele, cuie și oglinjoare, din toate coloniile, trimis pe galiloane de Cristofor Columb, inclusiv din El Dorado, aurul de la azteci și maiași,  unde a dispărut?
Surpriză?

http://m.romanialibera.ro/aldine/history/7...in-spania--8076

Ce "coincidență"!
Nu cumva pe retur avioanele duc la Moscova tezaurul sirian?
http://adevarul.ro/international/in-lume/z...259171-20150926

Așa se scrie istoria...

This post has been edited by nasty: 26 Sep 2015, 19:31

SUA și Rusia duc negocieri intense pe fondul actualelor crize militare și geo-strategice. Negocieri care vizează și flancul estic al NATO, iar România este subiect de dezbatere. Fostul ministru de externe și ex-europarlamentar Adrian Severin spune că, în urma negocierilor, România poate fi scoasă din NATO. ”România nu era capabilă de vreun aport strategic semnificativ la consolidarea securității lumii euro-atlantice și de aceea, realizarea unei „Europe întregi și libere” care să includă Rusia se putea realiza mai ușor cu o Românie lăsată într-un zonă tampon despărțind sau articulând spațiul euro-atlantic și cel euro-asiatic. Dacă abaterea de la o asemenea filosofie este considerată, prin prisma gesturilor recente de revenire a Rusiei, o greșeală, nu rezultă, oare, că repararea greșelii ar presupune excluderea – de facto, prin marginalizare, dacă nu chiar de jure – a României din structurile euro-atlantice? Lucru nu foarte greu de realizat câtă vreme oricum România a fost menținută pe post de membru de mâna a doua a NATO și UE, ea fiind tratată mai mult ca o colonie sau teritoriu sub mandat decât ca un partener sau un aliat.”, scrie Severin.

http://www.stiripesurse.ro/strategia-care-...ato_969324.html

8 Oct 2015, 10:19:

Din Februarie 1945, soseau în Aiud aşa zişii criminali de război. La început câteva loturi de ofiţeri superiori şi inferiori, apoi subofiţeri, gradaţi şi simpli soldaţi. Criminalii de război constituiau elita armatei române care luptase împotriva cotropitorilor pământului strămoşesc şi a comunismului.

Prin jocul perfid al forţelor iudeo-masonice erau vinovaţi că au luptat împotriva poporului sovietic, a clasei muncitoare şi a înaltei concepţii de viaţă materialist-dialectice etc. Erau declaraţi criminali de război printr-o derogare şi extindere a hotărârilor Tribunalului de la Nürnberg.

Poporul sovietic nu era reprezentat în proces. Alt popor, cu toţi reprezentanţii lui, se substituia în actul de acuzare împotriva armatei române, agitând prostimea cu lozinci scrise pe pancarte, pe garduri, pe pereţii caselor, în instituţii, în uzine, în fabrici: „Moarte lor, moarte lor, Moarte criminalilor”. În sălile de procese grupuri de derbedei creau atmosferă, apărarea aducea o nouă acuzare: că sunt asupritori şi exploatatori ai poporului, burghezi retrograzi, chiaburi exploatatori ai satelor, imperialişti. Verificând câteva dosare ale criminalilor de război se poate constata că judecătorii şi acuzatorii erau cumpăraţi sau şantajaţi moraliceşte de evrei, iar anchetatorii care întocmiseră dosarele de trimitere în judecată, cu pedepse deja hotărâte, erau evrei. Iar după ce au fost cozi de topor, aproape toţi judecătorii au fost condamnaţi.

Toate le dirija marea ocultă internaţională; Rooswelt, evreul paralitic ajuns preşedinte al SUA, împlinea visul lui Israel de a împărăţi lumea. La conferinţa de la Yalta împreună cu masonul Churchill lăsase pe mâna lui Stalin şi a evreimii sovietice statele Europei răsăritene. Sub formă legală s-a realizat o răzbunare de proporţii, nemaiîntâlnită în istoria lumii: acesta fiind adevăratul holocaust.

Criminalii de război au fost cazaţi în Secţie, apoi, când a crescut numărul lor, în Celular, la ultimul etaj, pe ambele laturi. Unii militari sau membri ai organelor ordinii interne făcuseră parte din aparatele represive ale lui Carol II şi Antonescu. Având conştiinţa încărcată se aşteptau ca legionarii să aibă o atitudine duşmănoasă şi revanşardă. Au rămas stupefiaţi când la vizetă, înşelând vigilenţa gardienilor, legionarii îi salutau şi-i întrebau dacă au nevoie de ajutor medical (doctorul Uţă procura medicamente prin gardienii pe care-i tratase) sau le ofereau o bucată de turtoi, îmbărbătându-i. Cei pe care-i loviseră le răsplăteau cu dragoste.

***

Mulţi ofiţeri superiori au murit în Aiud plătind blestemul rostit asupra armatei române în momentul profanării osemintelor eroilor din primul război mondial. Căci în acel moment nici un ofiţer superior sau inferior nu a protestat atrăgându-şi împlinirea blestemului.

http://www.fericiticeiprigoniti.net/aiud/6...azboi-anul-1945

8 Oct 2015, 10:22:

La începutul lui 1462 Vlad Țepeș atacă posesiunile turcești de la Dunăre. În fruntea unei armate uriașe -a doua ca mărime după aceea care cucerise Constantinopolul- în primăvara lui 1462 sultanul s-a îndreptat spre Dunăre pentru a pedepsi cutezanța voievodului, decis să-l înfrunte.

Lipsit de sprijin extern în fața primejdiei ce-i amenința țara, Țepeș a recurs la tactica tradițională în asemenea împrejurări: a trimis în regiunile adăpostite bătrânii, femeile și copiii, i-a adunat sub steagurile sale pe toți bărbații și tinerii de la 12 ani în sus și s-a dat ordin să fie pustiit tot în calea invadatorilor, pentru ca acesta să fie lipsit de mijloacele de aprovizionare. În vreme ce oastea sa număra până la 30.000 de oameni, efectivele turcești urcau până la 100.000-150.000 de luptători și 175 de vase militare. O parte a oastei turcești a fost transportată pe mare, iar apoi a pătruns pe Dunăre până la Brăila, ”oraș al dacilor”(adică al Valahiei), în care, conform spuselor cronicarului bizantin Chalcocondil, se făcea comerț ”mai mare decât în toate orașele țării”, având însă în plan și cucerirea Chiliei. Grosul oștirii turcești a trecut pe la Turnu Măgurele, oștenii lui Țepeș nereușind să o oprească în dreapta fluviului. Voievodul a lăsat-o să înainteze prin țara pustiită, lovind prin surprindere detașamentele care se depărtau de tabără în căutare de hrană, apă, întregind cu sabia opera nimicitoare a foametei.

Având în vedere superioritatea zdrobitoare a inamicului, domnul român a aplicat tactica hărțuielii și ”pârjolirii pământului”, mai ales pe drumul Târgoviștei, cât mai departe, în munți, evacuând populația civilă din calea invaziei vrăjmașe. Un martor ocular, ienicer turc revenit în tabăra creștină, consemna că ”deși voievodul român avea o oaste mică și pretutindeni eram cu mare grijă și ne îngropam în fiecare noapte în șanțuri, totuși nu puteam fi siguri”, apariția lui Dracula fiind posibilă în cele mai neașteptate situații. Vizirul Mahmud s-ar fi exprimat chiar cu acel prilej că dacă voievodul muntean ”ar avea o oaste însemnată, s-ar putea să ajungă la o mare putere”.

În această atmosferă apăsătoare, în care oștile turcești, flămânde și înfricoșate, înaintau prin țara pustiită, a avut loc o mare lovitură a lui Vlad Țepeș: atacul de noapte din 16-17 iunie 1462, menit să demoralizeze oastea otomană, atac despre care povestesc toate izvoarele referitoare la campania din 1462. Vlad Țepeș a ales momentul cu multă iscusință: după un marș istovitor de 10-12 zile printr-o țară necunoscută, în care din orice parte putea să apară dușmanul prin surprindere, oastea turcească pe care ”abia o ducea pământul” își rărise simțitor rândurile, întrucât mulți turci fuseseră uciși în luptele de hărțuială. Românii s-au îmbrăcat în starie otomane pentru a spori confuzia în tabăra inamică. Acest faimos atac de noapte a produs pierderi însemnate inamicului, izvoarele indică exagerat 50.000 poate chiar 100.000 de otomani. Atacul a început “la trei ore după apusul soarelui și a durat până la patru dimineața” și a provocat o mare confuzie în tabăra otomană. Valahii au sunat goarnele și au dat foc corturilor turcești. Rezultatele exacte ale atacului diferă în documente. Unele surse spun că valahii au ucis un număr mare de turci, iar altele susțin că pierderile de vieți otomane au fost minime. Un număr mare de cai și cămile au fost ucise.

Câteva cronici dau vina pe un boier valah numit Galeș, care a condus un atac simultan asupra otomanilor cu a doua armată și că nu a fost suficient de îndrăzneț să cauzeze devastarea așteptată în tabăra otomană. Vlad însuși a dorit să atace cortul sultanului, după ce a distrus cavaleria anatoliană, dar l-a confundat cu cortul celor doi mari viziri, Ishak Pașa și Mahmud Pașa. Ienicerii sub comanda lui Mihaloğlu Ali Bey, i-au urmărit pe valahi, reușind să ucidă 1.000-2.000 din ei. Pierderile totale s-au situat la circa 5.000 de partea valahilor și aproximativ 15.000 de otomani. Ca efect al bătăliei ”pierzând în acea noapte orice încredere în privința armatei sale, sultanul a părăsit pe ascuns tabăra, luând-o la fugă în chip rușinos”. Convins de sfătuitorii săi să revină în tabără și văzând ”mare pierdere suferită de ai săi”, Mahomed al II-lea ”s-a grăbit să se întoarcă pe unde venise” dând ordine de retragere. În apropierea Târgoviștei îl aștepta un spectacol care a băgat groaza în oștile sale: o pădure de țepi în care atârnau o mulțime de turci uciși înainte sau în timpul bătăliei. În fața acestei sinistre priveliști, turcii ”s-au înspăimântat foarte”, iar sultanul a recunoscut că ”nu poate să ia țara unui bărbat care face așa de mari lucruri” și care ”ar fi vrednic de mai mult”.

http://www.istoria-romanilor.com/un-atac-d...ptau/2015/07/02

This post has been edited by george_scala_2004: 8 Oct 2015, 09:22

http://m.adevarul.ro/locale/turnu-severin/...261978-20151004

Istoria se repetă și acum se încearcă deposedarea de pământ a "răzeșilor", altfel:

Subvenția CE este primită numai de asociații și de marii proprietari de pământ
Impozite tot mai mari pe teren și pe recoltă
Amendarea daca lași pământul nemuncit ( în alte țari îți dă prime pt "odihnirea" pământului)
Prin arendare ești furat și nu primești mai nimic, ca să renunți la pământ
Cadastru costă mai mult dcât valoarea la zi a terenului agricol
Investiții reduse pt irigații, silozuri și alte mijloace de conservare și păstrare a recoltelor
Puține proiecte cu 85% bani europeni de modernizare a satelor ( de aici se fură mai greu)

In final satele vor fi pustii iar pământurile vor fi concentrate la marii latifundiari.

This post has been edited by nasty: 10 Oct 2015, 12:40

La noi mult pamant e odihnit de 25 de ani si din cel lucrat mari suprafete sunt la nivel de ev mediu . Daca aveau un pic de minte si niste conducatori patrioti pauerii se grupau in asociatii ca sa poata avea in lucru terenuri de mimum 150-200 de ha unde poti face ceva performant si rentabil.Cu 1=5 ha cresti doi porci si niste gaini .

Si ce-ai vrea sa creasca, camile?

Acusica or sa creasca si camile. Agricultura araba de subzistenta o sa fie usor de implementat la valahi.

Ce agricultura? De ce sa-l lucreze? Il parceleaza si-l vinde la 20E/mp, "zona rezidentiala" fara drumuri, cu apa din foraj, fara gaz, si cu "curent in apropiere".

Istoria care se repetă: Rusia e din nou în Levant:

http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080...rnalCode=raaf19

Postarea 54:


http://www.twcenter.net/forums/showthread....=1#post11516749

http://adevarul.ro/economie/business-inter...266893-20151018

"Miza geopolitică din Siria: exportul de petrol şi gaze Iar cei mai mari exportatori de petrol din lume se confruntă indirect şi din cauza conflictului din Siria. Rusia îl sprijină pe Assad, în vreme ce Arabia Saudită sprijină rebelii „moderaţi“, pe care aviaţia lui Putin îi bombardează de zor. Momentan, atât OPEC, cât şi Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA) preconizează ca anul viitor să cererea de petrol să crească modest, dar dacă economia Chinei continuă să performeze mai slab decât aşteptările, atunci piaţa chineză va deveni prea mică pentru ruşi şi saudiţi. Ambele economii sunt dependente de ţişei, iar păstrarea cotei de piaţă este o problemă de supravieţuire. Competiţia din domeniul petrolier este periculoasă pentru strategia actuală a lui Putin în Orientul Mijlociu. Liderul de la Kremlin speră cumva că va profita de reintrarea Iranului pe piaţa mondială a petrolului şi gazelor, eventual printr-o conductă care să traverseze Siria. De asemenea, Putin doreşte să-i oprească pe saudiţi în a stabili rute de export prin Siria. Iar cum supremaţia energetică a Rusiei în Europa este pusă în pericol, determinarea lui Putin de a rezolva conflictul din Siria în termenii săi nu poate decât să crească."

This post has been edited by nasty: 18 Oct 2015, 11:50

Altu care se uita la telejurnal si vrea sa-l stie toata lumea.

Ce misto se danseaza pe melodia aia

"În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, trupele celui de-al treilea Reich aveau nevoie de întăriri în Marea Neagră. Dar cum Turcia era neutră, ruta prin Bosfor spre Marea Neagră era interzisă încărcăturilor de război. Ca să rezolve situaţia, nemţii au decis ca un număr de 6 submarine aparţinând Flotilei 30 din Marina germană să fie transportate pe uscat şi pe cale fluvială. Încărcătura trebuia să ajungă din portul Kiel de la Marea Baltică până la Constanţa, oraşul-port de la Marea Neagră. Călătoria număra nu mai puţin de 2.320 kilometri (2.000 mile). Submarinele au fost parţial dezasamblate şi apoi încărcate pe pontoane în Kiel. Purtate pe canal până la râul Elba, piesele au fost duse la Dresda, unde au fost transferate pe trailere motorizate. Aşa au parcurs 300 mile, pe uscat, până la Ingolstadt. De la Ingolstadt, componentele de submarine au fost urcate pe ferryboaturi şi trimise spre Constanţa. Scopul era ca submarinele să atace vasele de război ruseşti din Marea Neagră. Încărcătura a ajuns cu bine la Constanţa în luna mai 1942, încheind astfel cea mai lungă călătorie pe uscat a unor submarine. Recordul a fost consemnat ca atare de Guinness World Records. În 2 ani de bătălii marine, nemţii au reuşit să distrugă zeci de vase sovietice, dar au pierdut trei dintre submarine. Apoi a venit momentul 1944, când România a întors armele şi a trecut de partea Aliaţilor. Submarinele nemţeşti au rămas blocate în Marea Neagră, fără portiţe de scăpare, deoarece atât Bosforul, cât şi Dardanelele fuseseră închise pentru a nu le mai permite ieşirea. Rămase fără bază de operare, echipajelor li s-a ordonat să îndepărteze submarinele de coasta Turciei, iar localizarea şi soarta lor au rămas un mister până nu de mult. Cele 3 submarine au rămas în istorie ca „flotila pierdută a lui Adolf Hitler în Marea Neagră“. În anul 2007, un inginer din Marina turcă, Selçuk Kolay, a fost cel care a localizat submarinele „ascunse“ în Marea Neagră. Printre cele 3 epave de război scufundate la o adâncime de 40 metri, la distanţa de doar 3 mile de oraşul turcesc Agva, se afla şi un submarin U-23. Acesta fusese comandat iniţial de amiralul Otto Kretschmer (1912-1998), eroul german considerat cel mai bun comandant de submarin din ce-Al Doilea Război Mondial. Datele au arătat ca submarinul a fost scufundat de echipaj la 10 septembrie 1944, pentru a nu cădea în mâinile sovieticilor."

http://adevarul.ro/locale/constanta/flotil...271272-20151030

This post has been edited by nasty: 30 Oct 2015, 19:28

Foarte tare, merci

O istorioară "ciudată":

http://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/Ste...f8e8/index.html

"Povestea al cărei personaj principal este Ştefan cel Mare a fost publicată în numărul 5-6 din iulie-august 1903 al revistei „Şezătoarea“, publicaţie de „literatură şi tradiţiuni populare“ condusă de Artur Gorovei. De la început se precizează că legenda a fost culeasă de la profesorul Leonida Bodnărescu, care a auzit-o de la tatăl său. La rândul său, acesta preluase povestea de la tatăl său, Mihai Bodnărescu din Gălăneşti, Bucovina, personalitate cunoscută după ce a devenit unul din cei patru deputaţi români în Parlamentul de la Viena, la mijlocul secolului XIX. Pentru a atrage interesul cititorilor, povestea este prezentată sub forma unei ghicitori - „Cu ce-i mai bună mămăliga?“. Ştefan rătăcit prin pădure Legenda spune că Ştefan Vodă, însoţit de boieri şi căpitani de oşti, se afla în căutarea unui loc pentru o mănăstire, după ce tocmai îi alungase pe tătarii care năvăliseră în Moldova. „Intrând Domnul Ştefan cu curtenii săi prin codrii deşi şi neumblaţi de prin pădurile Rădăuţului, descalecă într-un loc şi prinse a intra tot mai afund prin cele păduri. Până la o vreme curtenii îl însoţiră, dar sara întunecând, ei l-au pierdut din ochi pe Vodă“, spune legenda. Căutările curtenilor au fost în zadar, mai ales că se lăsase noaptea, iar pădurea era foarte deasă. Osteniţi, aceştia au aprins un foc şi s-au odihnit până dimineaţă, când au pornit din nou în cercetarea pădurii. „…când soarele era amu sus, îl aflară pre Ştefan Vodă dormind într-o colibă a unui biet Român“. Vodă tratat cu mămăligă şi un pat de fân Legenda spune că Ştefan cel Mare ajunsese seara târziu în coliba unde l-au găsit a doua zi boierii. Domnitorul dăduse de refugiu după ce văzuse o lumină prin desişul pădurii. „Strigă Vodă că de este cineva în colibă să iasă afară. Atunci ieşi un Român care tocmai se trezise din somn şi-l întrebă ce vrea. Ştefan îi zise că este un drumeţ şi c-a rătăcit prin pădure şi că este mort de trudă şi de foame“. Vodă a fost primit de gazdă în colibă, s-a aşezat pe un braş de fân aşternut pe jos şi care ţinea loc de pat. „De mâncare îi adusese Românul un darab de mămăligă rece. Vodă se uită la lumina unui tăciune ce-l ţinea Românul în mână la vârtoasa mămăligă şi întrebă pe colibaş ce are la mămăligă. Ori de n-are lapte, carne, verdeţuri sau altceva. Românul însă îi zise că n-are nimică la mămăligă“ Autorul poveştii ţine să precizeze că Ştefan nu era pretenţios („prea desmerdat în ale mâncării“), deoarece mult timp îl petrecea nemâncat în lupte. „Uitându-se însă la mămăliga cea rece şi vârtoasă, tot parcă-i venea oarecum s-o îmbuce aşa sacă. Dară vâzând că Românul n-are altă nemică, făcu voie din nevoie şi începu să îmbuce şi să înghiţă din ea, parcă era un fel din cele mai alese bucate“. După ce şi-a potolit foamea cu mămăliga rece, şi a băut apă rece de izvor, adusă de stăpânul colibei în pălăria lui, Ştefan a adormit pe loc „un somn din cele voiniceşti“, până ce a fost găsit de curteni. Ştefan Vodă şi-a încurcat boierii cu o ghicitoare Stăpânul colibei a aflat cu uimire de la boieri pe cine a găzduit peste noapte, iar Ştefan Vodă i-a mulţimit pentru buna primire cu o mână de bani. Apoi, însoţit de curteni şi căpitani, Domnul Moldovei a plecat spre mănăstirea Putna, unde stareţul i-a întâmpinat cu o masă îmbelşugată. „Pe timpul ospăţului, când vinul făcea ocol împrejurul mesei, şi toţi mesenii se făcură toţi vorbăreţi, întrebă Vodă pe curteni ori de-au mâncat ei mămăligă. Curtenii se cam mirară de această întrebare domnească, dar totuşi răspunseră cu toţii c-au mâncat. Dacă aţi mâncat, zise Vodă, atunci trebuie să ştiţi cu ce îi mai bună mămăliga“. La această provocare culinară, toţi şi-au dat cu părerea: „Unii gâciră, că cu friptură de pui cu smântână; alţii cu brânză de oi sau cu lapte, alţii cu verdeţuri ca: usturoi sau ceapă, alţii cu alte mâncări, care de care cum îl învăţa mintea a gâci, căci curtenii nu prea gustaseră din mămăligă, nu era ea doar mâncare boerească, ci ţărănească“ Variantele primite din partea mesenilor nu l-au mulţimit pe Ştefan care i-a uimit cu răspunsul: „La toate răspunsurile lor, Vodă clătină din cap necredincios, vrând să zică că n-au gâcit. În urmă, Ştefan Vodă le zise: Eu văd că nu gâciţi, de aceea vă voi spune eu cu ce este mămăliga mai bună – cu foamea!“


This post has been edited by nasty: 4 Dec 2015, 19:27

HSBP N-am stiut ca moldovenii sunt azteci.