Outline · [ Standard ] · Linear+ Salariile bugetarilor scad cu 25%, ... iar pensile cu 15%

amnistia fiscala, o solutie ? poate ca da... 19 Jul 2010, 16:51: din nou bulgarii sint inaintea noastra... pe cind si la noi o asemenea masura ??? 20 Jul 2010, 15:20: Parazitul de criză: Un incompetent căruia oricât i-ai scădea salariul, nu pleacă Criza a transformat angajaţii neperformanţi de dinainte de 2008 în paraziţi care consumă resursele companiei, nu produc nimic, dar sunt şi nemulţumiţi de “sclavia” de la locul de muncă. Cosmetizează companiile condiţiile de lucru sau exagerează angajaţii? Află dintr-o analiză MONEY.ro cum recunoaştem angajaţii nemulţumiţi din companii, de ce nu renunţă la jobul prea solicitant, dar şi de ce nu sunt concediaţi. Angajaţii neperformanţi au avut salariile tăiate în mod repetat din 2008 încoace. Dar nu sunt singurii: tăierile s-au făcut proporţional cu salariul la toate nivelele în piaţă. Sunt nemulţumiţi de programul de lucru “draconic”, deşi nu se epuizează din cauza muncii peste program, şi de condiţiile de muncă dificile pe care le-a impus, temporar, criza. Cine sunt angajaţii neperformanţi? Angajaţii ineficienţi reacţionează împotriva măsurilor anticriză asumate de companii (salarii tăiate şi ore suplimentare) prin şi mai puţină muncă, neimplicare, blatism. Totuşi, nu sunt suficient de motivaţi să plece şi să îşi găsească alt job la care să se simtă mai apreciaţi. De ce? Pentru că îşi cântăresc corect şansele şi ştiu că nu sunt competitivi şi că, în consecinţă, nu ar găsi un loc de muncă în condiţii mai democratice. Rămân în companie şi din momentul în care se înverşunează să nu se mai consume la job, devin în mod oficial-paraziţi, specie nouă de criză. Paraziţii de criză bifează formal programul de ore suplimentare, dar muncesc puţin şi prost şi îşi justifică nonperformanţa sau eşecul prin condiţiile de muncă (prea) solicitante. Ei nu se simt ameninţaţi de probabilitatea concedierii, pentru ştiu că au de partea lor Codul Muncii. Iar un procent în minus la salariu e binevenit pentru a legitima nonperformanţa. “Câţi dintre cei nemultumiţi acceptă realmente faptul că nu sunt competitivi? Şi, dacă nu sunt competitivi, nu sunt competitivi în comparaţie cu ce? Cu obiectivele şi ţintele “inumane” ale angajatorilor? (sunt întrebările angajatului nemulţumit, evident). Oricine altcineva va fi de vină pentru situaţia lor, în afară de ei”, a spus pentru MONEY.ro Florin Ochiana, HR Operations Manager la Lugera & Makler. Sorin Faur, director consultanţă Resurse Umane şi coordonator regional la BDO Balkans, (poziţie din care coordonează activităţile de resurse umane ale firmei de audit şi consultanţă din şapte ţări) explică pentru MONEY.ro tipologiile angajatului parazit din companiile româneşti în an doilea an al crizei. “Unii dintre cei care se plâng în mod constant ştiu de fapt că exagerează şi încearcă să creeze o anumită percepţie pentru a-şi face viaţa mai uşoară. Acestia se vor plânge întotdeauna şi se vor arăta extrem de preocupaţi şi încărcaţi peste măsură. Ei pur şi simplu vor să munceasca cât mai puţin. În nici un caz nu vor demisiona decât pentru un job şi mai relaxat”, explică Sorin Faur. Dar în afară de nemulţumiţii oportunişti, în companii mai activează şi angajaţii depăşiţi de cerinţele postului, care preferă blatismul decât renunţarea la job. “O alta categorie este a celor care sunt depăşiţi de job şi fie realizează, fie nu realizează, nu vor să recunoască nici altora şi uneori nici sieşi. În masură în care realizează că vina le aparţine, nu vor face decât să se plângă, dar atât timp cât pot controla situaţia, nu vor face nicio mişcare”, mai spune Sorin Faur. Ultima categorie de angajaţi paraziţi descrisă de Sorin Faur se referă la cei care au expertiza necesară pentru a-şi atinge obiectivele de la job, dar care nu mai vor să muncească. “Angajaţi realmente demotivaţi care pur şi simplu nu vor să fie competitivi, nu vor să fie eficienţi, nu vor să muncească sau chiar vor să submineze activitatea angajatorului”, mai spune el. Cel puţin 10% din angajaţii unei companii se pot încadra în una din aceste tipologii ale angajatului parazit, explică Sorin Faur. “Jack Welch, celebrul manager al General Electric spunea că în fiecare organizaţie există trei categorii de angajaţi: top performerii, cei mai eficienţi oameni din companie, care reprezintă 20% din numărul total de angajaţi, zona angajaţilor de mijloc - 70%, în timp ce restul de 10% reprezintă pe cei mai slabi oameni din organizaţie. Iată deci că cel puţin 10% s-ar putea încadra în această categorie”, mai spune el. Cum motivezi un angajat parazit să muncească? Angajaţii neperformanţi şi nemulţumiţi se percep, în mod aparent paradoxal, într-o poziţie de putere, cea mai păguboasă pentru companie fiind “invulnerabilitatea” percepută de aceştia. Astfel că, având salariile micşorate sistematic angajaţii paraziţi cred că nu mai pot fi sancţionaţi de şefi. Tăierile repetate sunt echivalente, în optica lor, cu limita de jos, sub care nu pot coborî, următoarea mişcare aşteptată senin fiind concedierea care întârzie, însă. De ce? Codul Muncii este pro angajat. Şi angajatorii şi salariaţii ştiu asta. “Acesta este unul dintre cele mai problematice efecte ale crizei: mulţi au ajuns deja cu salariile la nivelul minim pe economie, alţii realmente nu pot munci pe salarii mai mici decât au deja şi nici soluţii gen PFA nu mai sunt chiar atât de interesante”, explică Sorin Faur. Iar firma nu va concedia nonperformerii, pentru că nu îşi permite costurile de recrutare şi training alocate unui înlocuitor. “Unei companii îi este dificil să renunţe la actualii angajaţi, nu neapărat pentru că nu vor găsi înlocuitori, ci pentru că inducţia noilor angajaţi va însemna costuri”, a spus pentru MONEY.ro Mihaela Scarlat, consultant HR în cadrul Advice EMA Partners. În aceste condiţii, angajatorul recurge la ameninţarea concedierii celor neperformanţi şi premierea simbolică a performerilor, explică Sorin Faur. În orice caz, dacă nu reacţionează la ameninţarea sancţiunii sau concedierii, angajaţii rămân totuşi sensibili la feedbackul privind activitatea lor, conchide Mihaela Scarlat. “Dacă “băţul” nu mai funcţionează, atunci poate “morcovul”, adică motivarea prin beneficii de orice fel. Cei neperformanţi vor continua să fie angajaţi pe aceleaşi salarii şi vor rămâne totuşi cu ameninţarea că la prima ocazie de îmbunătăţire a situaţiei economie a firmei vor fi înlocuiţi, cei performanţi vor primi mai mulţi bani. Poate nu cât şi-ar fi dorit, dar oricum mai mulţi”, mai spune Sorin Faur. Corina Neagu, HR Manager la Securitas Services România, spune că angajatorul poate folosi legislaţia în vigoare pentru a sancţiona nonperformanţa. “Când ai suficiente argumente şi dovezi (n.red. de neperformanţă) poţi aplica sancţiuni. De asemenea, poţi pune angajatul într-o poziţie inferioară celei pe care o are, micşorându-i aria de activitate. Poţi concedia angajatul pe motive de necorespundere profesională”, spune Corina Neagu. Mic tratat despre vindecarea nemulţumirii la locul de muncă. Oricât de draconic e perceput programul de muncă şi obiectivele impuse de angajator, salariatul nemulţumit poate renunţa la job, dacă se simte persecutat. Şi totuşi nu o face. De ce? Angajaţii paraziţi nu demisionează pentru că sunt slab pregătiţi sau obişnuiţi cu un anumit sistem şi ştiu că le va fi foarte greu să se adapteze altuia şi pentru că sunt conştienţi că nu au multe şanse de angajare în altă parte, a mai spus Corina Neagu. Nemulţumirea cronică se vindecă prin concediere. Se salvează şi angajatul şi compania. Când nemulţumirea angajaţilor ineficienţi costă compania mai mult decât recrutarea şi pregătirea unui înlocuitor, sigura soluţie rămâne concedierea. Această măsură e departe de a fi dramatică pentru cei doi actori. Pe de o parte, angajatul e constrâns să îşi asume consecinţele blatismului său, să afle că este interşanjabil, că oricând poate fi înlocuit de candidaţi mai bine pregătiţi şi mai motivaţi. Şi compania scapă de povara cuantificată în bani pierduţi din menţinerea angajatului parazit. “Până la urmă e vorba de bani sau beneficii, şi de o parte, şi de alta (n.red. angajat/angajator)”, conchide Florin Ochiana. money This post has been edited by george_scala_2004: 20 Jul 2010, 14:20

amnistia fiscala, o solutie ?

poate ca da...

19 Jul 2010, 16:51:
din nou bulgarii sint inaintea noastra...

pe cind si la noi o asemenea masura ???

20 Jul 2010, 15:20:
Parazitul de criză: Un incompetent căruia oricât i-ai scădea salariul, nu pleacă

Criza a transformat angajaţii neperformanţi de dinainte de 2008 în paraziţi care consumă resursele companiei, nu produc nimic, dar sunt şi nemulţumiţi de “sclavia” de la locul de muncă. Cosmetizează companiile condiţiile de lucru sau exagerează angajaţii? Află dintr-o analiză MONEY.ro cum recunoaştem angajaţii nemulţumiţi din companii, de ce nu renunţă la jobul prea solicitant, dar şi de ce nu sunt concediaţi.

Angajaţii neperformanţi au avut salariile tăiate în mod repetat din 2008 încoace. Dar nu sunt singurii: tăierile s-au făcut proporţional cu salariul la toate nivelele în piaţă. Sunt nemulţumiţi de programul de lucru “draconic”, deşi nu se epuizează din cauza muncii peste program, şi de condiţiile de muncă dificile pe care le-a impus, temporar, criza.

Cine sunt angajaţii neperformanţi?

Angajaţii ineficienţi reacţionează împotriva măsurilor anticriză asumate de companii (salarii tăiate şi ore suplimentare) prin şi mai puţină muncă, neimplicare, blatism. Totuşi, nu sunt suficient de motivaţi să plece şi să îşi găsească alt job la care să se simtă mai apreciaţi. De ce? Pentru că îşi cântăresc corect şansele şi ştiu că nu sunt competitivi şi că, în consecinţă, nu ar găsi un loc de muncă în condiţii mai democratice.

Rămân în companie şi din momentul în care se înverşunează să nu se mai consume la job, devin în mod oficial-paraziţi, specie nouă de criză. Paraziţii de criză bifează formal programul de ore suplimentare, dar muncesc puţin şi prost şi îşi justifică nonperformanţa sau eşecul prin condiţiile de muncă (prea) solicitante. Ei nu se simt ameninţaţi de probabilitatea concedierii, pentru ştiu că au de partea lor Codul Muncii. Iar un procent în minus la salariu e binevenit pentru a legitima nonperformanţa.

“Câţi dintre cei nemultumiţi acceptă realmente faptul că nu sunt competitivi? Şi, dacă nu sunt competitivi, nu sunt competitivi în comparaţie cu ce? Cu obiectivele şi ţintele “inumane” ale angajatorilor? (sunt întrebările angajatului nemulţumit, evident). Oricine altcineva va fi de vină pentru situaţia lor, în afară de ei”, a spus pentru MONEY.ro Florin Ochiana, HR Operations Manager la Lugera & Makler.

Sorin Faur, director consultanţă Resurse Umane şi coordonator regional la BDO Balkans, (poziţie din care coordonează activităţile de resurse umane ale firmei de audit şi consultanţă din şapte ţări) explică pentru MONEY.ro tipologiile angajatului parazit din companiile româneşti în an doilea an al crizei.

“Unii dintre cei care se plâng în mod constant ştiu de fapt că exagerează şi încearcă să creeze o anumită percepţie pentru a-şi face viaţa mai uşoară. Acestia se vor plânge întotdeauna şi se vor arăta extrem de preocupaţi şi încărcaţi peste măsură. Ei pur şi simplu vor să munceasca cât mai puţin. În nici un caz nu vor demisiona decât pentru un job şi mai relaxat”, explică Sorin Faur.

Dar în afară de nemulţumiţii oportunişti, în companii mai activează şi angajaţii depăşiţi de cerinţele postului, care preferă blatismul decât renunţarea la job.

“O alta categorie este a celor care sunt depăşiţi de job şi fie realizează, fie nu realizează, nu vor să recunoască nici altora şi uneori nici sieşi. În masură în care realizează că vina le aparţine, nu vor face decât să se plângă, dar atât timp cât pot controla situaţia, nu vor face nicio mişcare”, mai spune Sorin Faur.

Ultima categorie de angajaţi paraziţi descrisă de Sorin Faur se referă la cei care au expertiza necesară pentru a-şi atinge obiectivele de la job, dar care nu mai vor să muncească.
“Angajaţi realmente demotivaţi care pur şi simplu nu vor să fie competitivi, nu vor să fie eficienţi, nu vor să muncească sau chiar vor să submineze activitatea angajatorului”, mai spune el.

Cel puţin 10% din angajaţii unei companii se pot încadra în una din aceste tipologii ale angajatului parazit, explică Sorin Faur.
“Jack Welch, celebrul manager al General Electric spunea că în fiecare organizaţie există trei categorii de angajaţi: top performerii, cei mai eficienţi oameni din companie, care reprezintă 20% din numărul total de angajaţi, zona angajaţilor de mijloc - 70%, în timp ce restul de 10% reprezintă pe cei mai slabi oameni din organizaţie. Iată deci că cel puţin 10% s-ar putea încadra în această categorie”, mai spune el.

Cum motivezi un angajat parazit să muncească?

Angajaţii neperformanţi şi nemulţumiţi se percep, în mod aparent paradoxal, într-o poziţie de putere, cea mai păguboasă pentru companie fiind “invulnerabilitatea” percepută de aceştia. Astfel că, având salariile micşorate sistematic angajaţii paraziţi cred că nu mai pot fi sancţionaţi de şefi. Tăierile repetate sunt echivalente, în optica lor, cu limita de jos, sub care nu pot coborî, următoarea mişcare aşteptată senin fiind concedierea care întârzie, însă. De ce? Codul Muncii este pro angajat. Şi angajatorii şi salariaţii ştiu asta.
“Acesta este unul dintre cele mai problematice efecte ale crizei: mulţi au ajuns deja cu salariile la nivelul minim pe economie, alţii realmente nu pot munci pe salarii mai mici decât au deja şi nici soluţii gen PFA nu mai sunt chiar atât de interesante”, explică Sorin Faur.

Iar firma nu va concedia nonperformerii, pentru că nu îşi permite costurile de recrutare şi training alocate unui înlocuitor.
“Unei companii îi este dificil să renunţe la actualii angajaţi, nu neapărat pentru că nu vor găsi înlocuitori, ci pentru că inducţia noilor angajaţi va însemna costuri”, a spus pentru MONEY.ro Mihaela Scarlat, consultant HR în cadrul Advice EMA Partners.

În aceste condiţii, angajatorul recurge la ameninţarea concedierii celor neperformanţi şi premierea simbolică a performerilor, explică Sorin Faur. În orice caz, dacă nu reacţionează la ameninţarea sancţiunii sau concedierii, angajaţii rămân totuşi sensibili la feedbackul privind activitatea lor, conchide Mihaela Scarlat.

“Dacă “băţul” nu mai funcţionează, atunci poate “morcovul”, adică motivarea prin beneficii de orice fel. Cei neperformanţi vor continua să fie angajaţi pe aceleaşi salarii şi vor rămâne totuşi cu ameninţarea că la prima ocazie de îmbunătăţire a situaţiei economie a firmei vor fi înlocuiţi, cei performanţi vor primi mai mulţi bani. Poate nu cât şi-ar fi dorit, dar oricum mai mulţi”, mai spune Sorin Faur.

Corina Neagu, HR Manager la Securitas Services România, spune că angajatorul poate folosi legislaţia în vigoare pentru a sancţiona nonperformanţa.
“Când ai suficiente argumente şi dovezi (n.red. de neperformanţă) poţi aplica sancţiuni. De asemenea, poţi pune angajatul într-o poziţie inferioară celei pe care o are, micşorându-i aria de activitate. Poţi concedia angajatul pe motive de necorespundere profesională”, spune Corina Neagu.

Mic tratat despre vindecarea nemulţumirii la locul de muncă.

Oricât de draconic e perceput programul de muncă şi obiectivele impuse de angajator, salariatul nemulţumit poate renunţa la job, dacă se simte persecutat. Şi totuşi nu o face. De ce?

Angajaţii paraziţi nu demisionează pentru că sunt slab pregătiţi sau obişnuiţi cu un anumit sistem şi ştiu că le va fi foarte greu să se adapteze altuia şi pentru că sunt conştienţi că nu au multe şanse de angajare în altă parte, a mai spus Corina Neagu.

Nemulţumirea cronică se vindecă prin concediere. Se salvează şi angajatul şi compania.

Când nemulţumirea angajaţilor ineficienţi costă compania mai mult decât recrutarea şi pregătirea unui înlocuitor, sigura soluţie rămâne concedierea. Această măsură e departe de a fi dramatică pentru cei doi actori. Pe de o parte, angajatul e constrâns să îşi asume consecinţele blatismului său, să afle că este interşanjabil, că oricând poate fi înlocuit de candidaţi mai bine pregătiţi şi mai motivaţi. Şi compania scapă de povara cuantificată în bani pierduţi din menţinerea angajatului parazit.
“Până la urmă e vorba de bani sau beneficii, şi de o parte, şi de alta (n.red. angajat/angajator)”, conchide Florin Ochiana.

money

This post has been edited by george_scala_2004: 20 Jul 2010, 14:20

VIN IEFTINIRI!

Legea nr. 167/2010 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 504 din 20 iulie 2010.

Potrivit noului act normativ, ecotaxa platita pana in prezent pentru pungile de plastic din magazine va scadea de la 0, 2 la 0,1 lei.

baietii destepti mai dau o teapa...

asa, si unde e teapa?

am avut ocazia sa vad cum e cu paza la metrou nu demult, niste cocalari gelati fara gat ascultau manele pe telefon si faceau galagie, vin 2 'svarzanegari' d'astia de paza timizi si ii roaga sa se potoleasca ca deranjeaza calatorii, gelatii se umfla odata la ei, iar ei pleaca cu coada intre picioare in vagonul urmator, astia condinuandu-si auditia...

liniste ca ne invata argon cum e la metrou.



repet,
unde e teapa?

cum sa fie, tiganie, nesimtire, indiferenta, ca tot bucurestiul de altfel.

Exact...

TIganie la opera, tiganie in teatre. Numai tigani domle. Ne zice argon ca stie el...


Repet, unde e teapa ?

This post has been edited by FLP: 23 Jul 2010, 08:58

citeste comentariile la stire...si o sa intelegi unde e teapa...

Am citit deja si chiar nu inteleg unde e teapa. Daca ai facut o afirmatie inseamna ca stii despre ce este vorba, explica-mi tu.

This post has been edited by FLP: 23 Jul 2010, 09:06

cind s-a decis externalizarea unui serviciu - vezi intretinerea ramelor - s-a vorbit de faptul ca operatiunea in sine va duce la reducerea cheltuielilor. ca n-s fost deloc asa o dovedesc scandalurile legate de plata facturilor emis de alsthom.

la fel si in cazul de fata: exista politia metrou (chiar, ce rol o mai avea ?) care, la fel, s-a justificat ca nu poate face fata. atunci s-a decis instituirea pazei private. ceea ce este absolut uluitor este pretul pe care il plateste metrorex firmei si salariile amarite incasate de paznici. diferenta, dloc neglijabila, se duce in alte parti, poate si pe la partid...

probabil si din aceasta cauza indolenta paznicilor din rame, atunci cind unii calatori sint mai galagiosi...combinata cu slaba conditie si pregatire fizica...

prin urmare:
12,2 milioane euro/4 ani = 3,05 milioane/an
salariile paznicilor nu cred ca sar de 2000 lei/lunar. se adauga echipamentul. care costa si ala sa zicem inca 2000 lei (asta nu se schimba lunar) ci sa zicem la 6 luni desi nu cred.

prin urmare ramine o diferenta colosala care se numeste profit al baietilor din spatele firmei scorseze....

Hai sa iti explic cum vad eu lucrurile atunci :

12 milioane de euro in 4 ani, vine un buget de 250 de mii de euro pe pe luna.

Exista 77 de garnituri de tren din ce am citit eu pe acolo pe la comentarii. Sa zicem ca Scorseze sau cum ii mai cheama pe ratatii astia foloseste un numar de 250 de angajati care sa se ocupe de contractu asta. Asta vine 1000 de euro pe luna per om. Daca din banii astia se platesc doar salarii inseamna un salariu de 500 de euro de persoana. Unde dracu e teapa?

<span class='edit'>23 Jul 2010, 10:22:</span>
Vai de mine cat de ignorant poti sa fii. Tu crezi ca unui angajat ii platesti 30 de lei lunar si ai scapat? Pe langa aia 30 de lei mai dai 30 la stat domnu. Lasa partidele politice, lasa dictatoru si pinguinu ca te-a prostit televizoru. Vorbim pe date concrete, pe cifre. Daca nu stii cum se face un bussiness si ce inseamna sa ai grija de buget lasa parerile.

This post has been edited by FLP: 23 Jul 2010, 09:23

@argon
Daca ai fi fost interesat cu adevarat de situatie, ai fi observat ca fiecare agent de paza are un ecuson pe care scrie un numar si numele, macar o reclamatie sa le fi facut.
In rest, perfect de acord, prezenta alora in vagoane e cam degeaba, doar kinderii de liceu se mai conformeaza.

era prea emotionat ca circula cu metroul

Vai de mine cat de ignorant poti sa fii. Tu crezi ca unui angajat ii platesti 30 de lei lunar si ai scapat? Pe langa aia 30 de lei mai dai 30 la stat domnu.

În care film? Sau măcar explică despre ce sume vorbeşti: brute, nete, la negru. Ca să vorbim aceeaşi limbă.

era prea emotionat ca circula cu metroul

chiar plictisit, dar am fost nevoit ca sa evit bizonii de la suprafata.

Tzeapa a fost la 1.XII.1918
Dar me rog ce-si face omul cu mana lui

a mai fost de atunci una in '89.

Iar n-ai nimerit-o

Aia de la 23 afgust paş'pa a fost taare.

În care film? Sau măcar explică despre ce sume vorbeşti: brute, nete, la negru. Ca să vorbim aceeaşi limbă.

La o suma neta de 81.528 lei, am de platit la stat (contributii angajat+angajator, impozit venit salarii) 59.282 lei.

This post has been edited by ady77: 23 Jul 2010, 12:16

În care film? Sau măcar explică despre ce sume vorbeşti: brute, nete, la negru. Ca să vorbim aceeaşi limbă.

La braila e metrou?

ady77, multumesc.

Ok, la 300 de lei nu dai la stat inca 300, dai 250.

This post has been edited by FLP: 23 Jul 2010, 12:07

nu, si nici opera, sunt niste tarani, nu ca intelectualii de bucuresti.

O dati din cola in fanta si tot nu mi s-a raspuns: unde e teapa? Va place sa aruncati afirmatii gratuite la fel ca aia de la TV. Ce dicteaza televizoru asa face si natiunea. Nimeni nu mai gandeste logic, nimeni nu mai face calcule, nimeni nu face analogii. Stim in schimb foarte bine sa zicem : basescu e dictator, boc e de vina, banii nostri se duc pe apa sambetei. Imi aduc aminte si acum ca tot asa am luat foc intr-o discutie in campania electorala unde radian sustinea sus si tare ca UE a dat o lege prin care tarile membre sunt obligate sa aibe parlament bicameral. Intoxicatie pe fata, munciuni, totul fara nici o baza, fara nici o dovada. La fel si acum o dam din cola in fanta strigand ca astia sunt prosti si din cauza lor o ducem prost, ca fura.


Nervii astia probabil vin din cauza ca am vazut cum se fac niste locuri de parcare pe la mine prin cartier. Si ptr locurile alea de parcare s-au taiat niste copaci. Eehhh, pe restul copacilor s-au pus niste afise pe care scrie : " Nu ma taia, eu iti dau aeru care il respiri. Nu asculte ce iti zice dictatoru basescu"

Ne-am indobitocit? Se pare ca unii dintre noi da....

This post has been edited by FLP: 23 Jul 2010, 12:15

Ne-am indobitocit? Se pare ca unii dintre noi da....

Exact asa cred si eu. Unii dintre voi s-au indobitocit

Stiu ca multi or sa zica ca sunt fan basescu, boc, etc, nu e chiar asa.

Doar ca nu suport oamenii care arunca cu rahat fara sa vina cu argumente. Fix asta se face si la televizor, nu mai suport.


Iar treaba cu contractele astea pe care voi le numiti tepe Adrian Vasilescu a descris-o foarte bine : mana invizibila nu o sa dispara nicidoata.


Si stati linistiti mana invizibila exista peste tot.


http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C3%A2na_invizibil%C4%83

La o suma neta de 81.528 lei, am de platit la stat (contributii angajat+angajator, impozit venit salarii) 59.282 lei.

Nu ai tu (as in firmă) de plătit suma aia, ci, aşa cum ai şi scris şi salariaţii.

La braila e metrou?

Ok, la 300 de lei nu dai la stat inca 300, dai 250.

Da, dă o fugă până aici şi ţi-l arăt. Repet, nu dai tu (firmă) nici măcar 50-50, d'aia am întrebat despre ce sume vorbeşti.

Doar ca nu suport oamenii care arunca cu rahat fara sa vina cu argumente.

Curat argumentat ai venit şi tu. Aşa fac şi idioţii ăia de la guvern: aruncă câte un rahat, marea majoritate îl prinde în gură (printre care şi cei care cred că metro e numa' la ei în urbe) şi apoi văd ei ce iese.

Domnu DragosP,

Tu ai buget de 1000 de lei de salarii, poti da 500 de lei la un salariat si 500 de lei la un salariat? Daca dai 500 la unu si 500 la altu, nu mai trebuie sa mai dai tu ca firma la stat niste bani, si daca da, cam cat.


Am mai pus linku pe aici de vreo cateva ori, il mai pun odata


http://www.happyfish.ro/re_play/cat_costa_un_salariu_/


Ai scos vorbele mele din context si normal ca au sunat altfel. Te credeam baiat destept, de aici inainte te bag in aceeasi oala cu argon. Esti cam la acelasi nivel cu el.

This post has been edited by FLP: 23 Jul 2010, 12:40

Stiu ca multi or sa zica ca sunt fan basescu, boc, etc, nu e chiar asa...

Si daca ai fi, care e problema?
Ti-ar fi rusine de propriile optiuni?

Nu e vorba de asta, doar ca nu sunt fan. Nu ii admir... Ii iau ca atare.

Singuru politician care imi place ce a facut ptr mine este Liviu Negoita.

This post has been edited by FLP: 23 Jul 2010, 12:42