Outline · [ Standard ] · Linear+ Caterinca zilei, topic cu replici amuzante

Ideal ar fi viceversa

Ideal ar fi viceversa

As avea eu multe de spus aici, dar nu e locul si nici publicul potrivit. In al doilea rand, crezi ca as asculta vreodata comenzile vreunuia facut stab la apelul bocancilor, cu faculta la Spirache sau alte latrine universitare de teapa astora?...

Filip: Pot sa tractez Dacia cu Laguna la remat?

Marty: sa nu te trezesti naibii cu 2 bonuri in loc de 1.

evident ca e inainte sa ma sterg cu ea, doar nu era sa o postez dupa....

De ce nu? Ar fi fost interesant, mai ales daca nu te folosesti de rombul roz…

Fwtu-l in gura, pictor naiv...

E vorba de Mendeleev. Ala cu tabelu' ....

In vale curicula avea la chimie un singur capitol Etanolul si utilizarea sa in svop efucativ. La biologie Miciurin cu ltoilu la pruni

... eminentii ingineri romani.

... medicii erau romani insa....

Asa, la gioale, baieti!

In Dacia lui Filip mori de tetanos, pana sa faci accident cu Q7.

Adică când mergeam pe jos , îmi doream Dacia,
Când aveam Dacia îmi doream mașina străină
Când am avut mașina străină îmi doream sa aibă esp, turbo și discuri pe spate
Când am toate astea îmi doresc să fie 4x4 și automata.

Si totusi, niciodata nu si-a dorit sa stie sa conduca...

Atat!

Sa n-o ratam si pe asta:

Avea poze mai multe, de te uitai dintr-o parte-n alta prin ea, iar aia prin caroserie, nu prin geamuri.

O sa ziceti c-am dat in mintea copiilor...

Cineva o postat pe FB fragmentul de mai jos. Tom si Huch pregatesc evadarea lui Jim...

Am ras cu lacrimi. N-am mai citit despre aventurile celor doi din clasa generala, dar cred ca o sa caut cartile prin biblioteca si o sa le recitesc.


„ A doua zi dimineaţa ne-am dus în tîrg şi-am cumpărat o cursă de şoareci.
După ce-am adus-o acasă, am destupat cea mai grozavă gaură de şobolani, într-o oră, am prins vreo cincisprezece bucăţi clasa-ntîi.
Apoi am dus cursa în odaia mătuşii Sally, şi-am pus-o la loc sigur, sub patul ei.
Din păcate, în vreme ce noi umblam după niscaiva păianjeni, piciul ăla de Thomas Franklin-Benjamin-Jefferson-Alexander Phelps a dibuit cursa şi i-a deschis usiţa, ca să vadă dacă şobolanii ies afară.
Fireşte c-au ieşit, iar tusa Sally a picat taman atunci în odaie.
Cînd ne-am întors, am găsit-o cocoţată în pat şi urlînd ca o apucată în vreme ce şobolanii se sileau din răsputeri s-o distreze.
Ne-a luat la rost si ne-a scărmănat pe-amîndoi cu nuiaua, iar după aia ne-au trebuit vreo două ceasuri pînă să prindem alţi cincisprezece-şaisprezece şobolani, si nu de-acceaşi calitate ca ăi dintîi, care erau crema.
Fir-ar al dracului de mucos, ce i-o fi venit să-si bage nasul?
N-am văzut în viaţa mea şobolani mai frumoşi ca ăi din prima serie.
In schimb, am pus mîna pe un sortiment bogat de păianjeni, cărăbuşi, broaşte, omizi şi alte gîngănii d-astea.
Tare-am fi vrut să facem rost si de-un cuib de viespi, dar n-a fost chip, fiindcă toată familia era în viespar.
Nu ne-am dat însă bătuţi cu una cu două si am rămas acolo cît am putut, crezînd că viespile au să ostenească înaintea noastră, numai că a ieşit taman pe dos.
Ne-am frecat bine cu pătlagină locurile mușcate, pînă nu ne-a mai durut aproape deloc, doar atît că nu prea mai puteam şedea.
Ne-am dus apoi după şerpi şi-am dibuit vreo două duzini de guşteri şi şerpi de casă, i-am vîrît într-un sac şi i-am adus aşa în odaia noastră.
Se lăsase seara şi vă-nchipuiţi că după o zi întreagă de muncă pe brînci ne era o foame de lup.
Cînd ne-am întors sus, după cină, am băgat de seamă că în sac nu mai era nici un şarpe.
Se vede treaba că nu legasem bine sacul si ăia făcuseră ce făcuseră şi ieşiseră afară.
Da' nu ne-am necăjit prea mult, fiindcă ştiam că-s pe undeva, pe aproape, aşa că puteam pune mîna măcar pe cîţiva.
Pot să vă spun că multă vreme n-am dus lipsă de şerpi în casă!
Îi vedeai din cînd în cînd ieşind de pe sub grinzi si de prin alte locuri si te pomeneai cu ei în farfurie sau pe după gît— de obicei acolo unde n-ai fi dorit să-i vezi.
De altminteri, erau tare frumoşi, dungaţi și cu totul nevătămători, dar tușa Sally nu putea să-i sufere, de orice soi ar fi fost.
Se ferea de şerpi ca dracul de tămîie,
Ori de cîte ori se tîra vreunul după ea, lăsa totul baltă si-o lua la fugă, scoţînd nişte zbierete ca la zidurile Ierihonului.
N-am pomenit femeie ca asta.
Nici cu vătraiul nu voia să se atingă de ei şi dacă se ducea să se culce în odaia ei şi găsea un şarpe în pat, o zbughea pe uşă, răcnind de parc-ar fi luat casa foc.
Atîta îl amărî pe bărbat-su din pricina asta, că bietul de el ajunse curînd să blesteme tot neamul şerpilor, zicînd că mai bine nu li s-ar fi ivit pe lume sămînţa.
La o săptămînă după ce casa se goli de şerpi, tușa Sally tot nu se potolise.
Cînd şedea dusă pe gînduri şi-o gîdilai la ceafă cu o pană, sărea din papuci, nu alta.
Ciudat lucru, îmi spuneam, dar Tom zicea că toate muierile sînt la fel, cică aşa le-a zămislit Ăl de Sus, nu se ştie din ce pricină.
De cîte ori îi ieşea în cale vreun şarpe de-al nostru, ne trăgea cîteva scatoalce, zicîndu-ne că asta nu-i nimic faţă de ce ne-ar aştepta dac-am umple iarăşi casa cu şerpi.
Nu-mi păsa mie de scatoalce, fiindcă nu durea cine ştie ce, dar mă gîndeam ce greu o să ne fie să facem rost de-o altă colecţie de şerpi.
Pîn' la urmă, am făcut noi rost și de şerpi, şi de toate celelalte.
Să fi văzut ce trai era în chilioara lui Jim, cînd începea el să cînte şi toate dihăniile ieşeau din găurile lor şi tăbărau pe el!
Lui Jim nu-i plăceau păianjenii, şi nici ei nu-l plăceau pe el.
Cînd se năpusteau asupră-i, era vai de viaţa lui!
Jim se plîngea că şobolanii, şerpii şi piatra de moară ocupă tot patul şi nu mai are unde să-şi pună capul.
Şi cînd se nimerea să găsească puţin loc, nu putea închide ochii de atîta fojgăială.
N-avea linişte nici o clipă din pricină că dihăniile nu dormeau toate odată, ci pe rînd, aşa că atunci cînd picoteau şerpii erau pe covertă şobolanii, iar cînd şobolanii se duceau la culcare, ieşeau şerpii.
În felul ăsta Jim avea tot timpul un circ sub el, în vreme ce altă echipă juca tontoroiul deasupra lui, iar dacă se scula să-şi caute alt loc, tăbărau pe el păianjenii.
Jim zicea că de-ar scăpa vreodată de-acolo, n-ar mai primi să fie prizonier nici măcar pentru o leafă.
Pe la sfîrșitul celei de-a treia săptămîni totul era gata.
Cămaşa a fost trimisă la timp, în plăcintă.
De cîte ori îl muşca vreun şobolan, Jim se scula si mai scria un rînd în jurnal, cît era proaspătă cerneala.
Penele erau ascuţite, aşa că inscripţiile si toate celelalte au fost scrijelite pe piatra de moară.
Piciorul patului fu despicat în două cu ferăstrăul, iar noi am înghiţit talasul alegîndu-ne cu o durere de burtă grozavă.
Credeam c-o să dăm ortu'popii, dar am scăpat.
N-am pomenit talaş mai greu de înghiţit.
Tom era de aceeaşi părere.
Ei, şi cum spuneam, treaba era gata acum.
Cît despre noi, eram cam dărîmaţi, mai cu seamă Jim.
Bătrînul le scrisese de vreo două ori ălora de pe plantaţia de lîngă Orleans, ca să vină să-şi ia în primire negrul fugar, dar nu căpătase nici un răspuns, fiindcă plantaţia aia nici nu exista.
In cele din urmă, moşul se hotărî să dea un anunţ despre Jim în gazetele din Saint Louis şi New Orleans.
Cînd l-am auzit pomenind de Saint Louis, m-au trecut fiori şi mi-am dat seama că nu era vreme de pierdut.
— E timpul să trimitem scrisorile 'nonime! spuse Tom atunci.
— Ce mai e şi asta? îl întrebai.
— Ceva cu care dai de veste cuiva că se pune ceva la cale.
Uneori se face-ntr-un fel, alteori într-altul.
Dar întotdeauna se găseşte cîte o iscoadă, care-l înştiinţează pe guvernatorul castelului.
Cînd Ludovic al XVI-lea a vrut s-o tulească din palatul Tuleriilor, l-a pîrit jupîneasa.
E un mijloc foarte bun.
La fel si scrisorile 'nonime.
Vom folosi şi-un mijloc, şi celălalt.
Se mai obişnuieşte ca mama prizonierului să schimbe hainele cu el, ea rămîne-n temniţă, iar el o şterge îmbrăcat în straiele ei.
O să-ncercăm si asta.
— Bine, Tom, dar ce rost are să dăm de veste că se pune ceva la cale? Lasă-i să afle singuri, e treaba lor.
— Da, ştiu, dar nu te poţi bizui pe ăştia. De la bun început ne-au lăsat pe noi să facem totul. Sînt aşa de încrezători şi de nătîngi, că nu bagă de seamă nimic, aşa că dacă nu le dăm noi de veste, n-o să ne stînjenească nimeni, iar după atîta caznă şi bătaie de cap, evadarea asta o să meargă ca-n brînză, şî n-o să mai facă doi bani.
— Drept să-ţi spun, Tom, mie aşa mi-ar plăcea.
— Eşti om prost! spuse el, scîrbit.
— Bine, nu mai zic nimic. Cum spui tu, aşa să fie. Dar unde găseşti o jupîneasă?
— Tu o să fii jupîneasă. La miezul nopţii, te strecori în odaia mulatrei şi-i şterpeleşti o rochie.
— Nu se poate, Tom, fiin'că fata n-are decît o rochie, mai mult ca sigur, şi-ar ieşi tămbălău a doua zi.
— Ştiu, dar n-o s-o ţii decît un sfert de ceas, cît să duci 'nonima, şi s-o vîri sub uşă.
— Aşa mai merge. Dar aş putea s-o duc tot aşa de bine si îmbrăcat în ţoalele astea.
— N-ai mai arăta a jupîneasă atunci!
— Păi, tot n-o să vadă nimeni cum arăt!
— Nu contează. Trebuie să ne facem datoria, fără să ne pese dacă ne vede sau nu careva. Ce naiba, tu n-ai deloc prințipuri?
— Bine, fie, nu mai zic nimic. Am să fiu şi jupîneasă. Dar cine-o să fie mama lui Jim?
— Eu. Am să iau o rochie de la tuşa Sally.
— Asta-nsemnă c-o să rămîi în colibă după ce plec eu şi Jim.
— Da' de unde! Am să umplu hainele lui Jim cu paie şi-am să le-ntind pe pat, aşa ca să semene cu mama lui Jim, iar el o să îmbrace rochia mătuşii Sally si-o să evadăm împreună cu toţii. Cînd fuge un prizonier de soi, asta se numeşte evadare. De pildă, cînd e vorba de-un rege ori de-un fiu de rege, fie el naturel sau nenaturel.
Tom scrise aşadar 'nonima. In aceeaşi seară am furat rochia mulatrei, am pus-o pe mine şi-am strecurat scrisoarea sub uşa din faţă, întocmai cum mă învăţase Tom.
Scrisoarea zicea aşa:
„Păzea. Se pune ceva la cale. Fiţi cu ochii-n patru.
UN PRIETEN NECUNOSCUT„
In seara următoare, Tom desenă cu sînge pe uşa din faţă o tidvă şi două oase încrucişate, iar o seară după aceea, zugrăvi pe uşa din dos un coşciug.
Toată familia începu să tremure de frică.
Dac-ar fi aflat că li-e casa plină de strigoi gata să se repeadă asupră-le din toate părţile, de sub paturi şi din tavan, n-ar fi fost mai speriaţi.
Cînd se trîntea vreo uşă sau cădea ceva pe jos, tușa Sally sărea în sus, zbierînd.
Cînd şedea în jilţ si-i puneai mîna pe umăr, tot aşa.
Nu mai avea linişte, săraca.
Una-două, i se părea că-n spatele ei se mişcă ceva, aşa că întruna sărea şi ţipa, n-apuca să facă doi paşi şi se repezea înapoi, zbierînd, îi era teamă să se ducă la culcare, dar nici să stea trează nu-i venea.
Tom zicea că treaba merge strună:
— In viaţa mea n-am văzut ceva mai straşnic, asta înseamnă că am lucrat cum scrie la carte. Şi-acum— adăugă el— să dăm asaltul cel mare!”

Yeap, Hemingway a considerat-o "cea mai buna carte scrisa vreodata".

Hsbp, cate cuvinte....

Bre unii care au mai sarit lecturile din copilarie au revelatii.
Antologica e replica uanie din matusi la auzul vestii false ca aexplodat boilerul unui steamar pe fluviu si a murit faochistul negru. _
- Slava Domnului in urma cu cativa ani au murit si oameni.
Dac gasesc varianta digitala o sa va postez in foileton, Peripetiile bravului soldat Svejk.

PS Huck.

SARAC(adj)- cand ti-a ramas prea multa luna la sfarsitul banilor

This post has been edited by bion: 4 May 2022, 13:08

Bre unii care au mai sarit lecturile din copilarie au revelatii...

Iar esti uracios. Stiai ca pustiulica, erou combatant, mort la datorie, din "Baietii din strada Pal" are un monument ridicat in Budapesta? E drept nu chiar pe actuala strada Pal.

Lecturile copilariei mi le-am facut cu varf si indesat. Iarna,dupa ce mi se termina programul de joaca afara in zapada, bunica-mea nu prea accepta derogari, imi taiam o ceapa, de preferinta rosie, feliute subtiri, sarata binisor, o puneam pe o farfurioara si aveam locul meu pe pervazul geamului de la bucatarie unde ore intregi citeam si rontaiam cate o fideluta de ceapa sarata. Am citit, cred, de cel putin zece ori "Legendele Olimpului". Stau si ma intreb ce mama dracului o fi putut sa-mi placa in legendele alea...

Povestile fratilor Grimm, cartile cu aventuri din Vestul Salbatic, Fenimore Cooper, Karl May, 1001 de nopti, aventurile imaginate de Jules Verne, Ion Creanga si cate si mai cate, mi-au facut fericita copilaria.

Mai tarziu, student fiind, aparuse cu mare valva trilogia Shogun. Am primit-o imprumut intr-o zi la ora 12 si, mort, copt, trebuia s-o dau mai departe peste 3 zile, la ora fixa. N-am iesit din casa, n-am mers la cursuri, sa pot s-o termin de citit...

This post has been edited by radian: 4 May 2022, 16:37

Sa-l ia dracu' de Shogun, cu Richard Chamberlain cu tot, ca o facut ai mei rost de casete, si i-au dat cu binge-ul, 10 ore de Shogun intr-o singura zi. Mai rau era ca toti si-au pus in cap sa-si cultive copii, asa ca ne-au tinut si pe noi acolo, sa ne plictisim de moarte.

Cand au venit tura urmatoare, cu Pasarea Spin, m-am suit pe bicicleta si am rupt in doua recordul mondial la demaraj.

Nu e carte ca Shogunul
Si masina ca Lastunul

Baietii din strada Pal ersu lectura obligatorie alaturi Jokai Mor

4 May 2022, 20:01:
La legendele Greciei antice Kun batea la scor pe A Mitru.

This post has been edited by bion: 4 May 2022, 19:01

Orice ați face nu vă lăsați copiii sau nepoții, după caz, să citească "Elevul Dima dintr-a 7-a" sau oribilitatea aia de "Cuore, inima de copil". Bleah!

singura carte pe care efectiv nu am putut citi pana la capat a fost ”concert de muzica de bach”...... si era lectura obligatorie.... de mici ne invatau cu greul

Orice ați face nu vă lăsați copiii sau nepoții, după caz, să citească "Elevul Dima dintr-a 7-a" !

Talpa in exces te-a marcat?
Hector Malot
Tataita anumite carti trebuie citite la varsta potrivita. Daca le-ai citit la pregatirea pentru Bac sunt mai greu de perceput

Nu stiu ce fel de ingineri oi fi intalnit talica, da' sa stii ca nu toti au fugit de literatura. Elevu' ala era un lache flausat, ale carui mari realizari sunt ca a castigat la loz in plic si ca a facut o naroada sa se sinucida (ma rog, asa stia el, ca e Romeo care a trait), si la sfarsit afla ca nu de tot.

Enervant Real M. A cata oara au bulan la spartul targului

Sa-l ia dracu' de Shogun, cu Richard Chamberlain cu tot,

Dacă n-ai citit cumva filmul, pesemne vrei să te referi la John Blackthorne (Anjin-san).
Că-n film e interpretat de Chamberlain, e alta...

ON:
Am citit şi eu Sogunul la foc continuu, că era împrumutată şi cererea era mare, nu aveam prea mult timp la dispoziţie. Apoi, aşa cum se întâmplă cu cărţile citite astfel, la câţiva ani distanţă am recitit-o, că nu se legase de mine mai nimic din ea. Dar deja erau volumele mele (ulterior le-am tot împrumutat de am rămas fără ele ), şi am avut vreme să le citesc pe îndelete.

Dacă n-ai citit cumva filmul, pesemne vrei să te referi la John Blackthorne (Anjin-san).
Că-n film e interpretat de Chamberlain, e alta...

Da-mi voie sa ma citez

Sa-l ia dracu' de Shogun, cu Richard Chamberlain cu tot, ca o facut ai mei rost de casete

Am zis eu ceva de citit?

Pai ai zis acu', duar ca n-ai specificat ca n-a citit destul )... e cam ca aia la primarie:
- "Cnp-ul va rog"...
- "x.xx..xxxx"
- "data nasterii va rog"
....

Am zis eu ceva de citit?

M-am grăbit să (sub)înţeleg că ai citit, că eram axat pe cititul cărţii, şi că ai făcut şi maraton cu filmul.

Sa mai si radem !
Toate Faustele, Old Shatterhanii, Micutu si Porta nelipsiti, toate pendulele lui Foucault, Vracii, Muschetarii , Vicontii si reginele Margot, cu Shogunii imbracati in Rosu si Negru care se bateau cu Fratii Jderi, pentru cel Mai Iubit dintre Pamanteni care a cazut in Groapa , samd !
SF-ul e alt subiect !

M-am grăbit să (sub)înţeleg că ai citit, că eram axat pe cititul cărţii, şi că ai făcut şi maraton cu filmul.

Ca sa fac maraton, se presupune ca as fi vrut sa fug . Dupa prima ora, ma scurgeam de plictiseala.

Nici macar n-a tradus Irina Nistor, desi nu vad cum ar fi ajutat.
Am incercat cativa ani mai tarziu sa citesc cartea, dar invariabil imi aduceam aminte de experienta cu filmul...