Outline · [ Standard ] · Linear+ Ion Iliescu, scarbit de atata publicitate

Istoria se da la televizor La-nceput era o vorba: „Dumneata, care ai facut Revolutia in fata televizorului, n-ai nici un drept sa vorbesti!" A ramas de-atunci in constiinta publica ideea ca exista o specie de romani care privesc istoria la televizor. Stau inerti si privesc vremurile ca pe un film. La sfirsit se ridica din fotoliu, merg la baie, se baga in pijamale si se culca vag preocupati de ziua de miine. Timp de zeci de ani, oamenii acestia s-au uitat la viata lor ca la o dramatizare a carei tristete n-au inteles-o. Au alergat dupa o bucata de salam, au facut copii, au mers la fabrica, au injurat la telejurnale si, la un moment dat, zbang, filmul s-a rupt si istoria a luat-o razna. Atunci, pe ecranele televizoarelor lor alb-negru a aparut un om ce li s-a parut providential. Au inteles ca omul acela ar fi fost un Ceausescu cu mult mai bun si 80 % dintre ei l-au votat. Intre timp, din toata majoritatea asta, daca se mai aduna de citeva procente. Idolul a putrezit si din statuia impunatoare n-a mai ramas decit o toaleta pentru porumbei. Din marele om al destinului nu se mai vede decit un mosneag ranchiunos care pleaca dimineata la Senat, ca la o partida de sah in Cismigiu. Si cind pierde un pion sau o tura suduie in sinea lui si icneste de deznadejde. Il inteapa inima si transpira. Batrinul acesta fara nepoti, fara nostalgii erotice, fara frisoane transcendente, fara viata personala, fara lecturi preferate, fara dor de persoane dragi are o singura patima: politica. Acru ca o muratura ramasa de un deceniu pe fundul unui borcan, pare sa cerseasca tovarasia unei ultime portii de orez. Si cum asta nu se-ntimpla, incepe sa se agite si fuge de cameramani, riscind sa se impiedice de covoare si ochelarii sa-i sara pe jos, cit colo. Cu tensiunea crescuta, mormaie: „Bai, lasati-ma-n pace!". Cameramanii sint multumiti. Azi si-au facut treaba. Miine... Cotidianul, Alin Ionescu, 18 iun 2005

Istoria se da la televizor


La-nceput era o vorba: „Dumneata, care ai facut Revolutia in fata televizorului, n-ai nici un drept sa vorbesti!"

A ramas de-atunci in constiinta publica ideea ca exista o specie de romani care privesc istoria la televizor. Stau inerti si privesc vremurile ca pe un film. La sfirsit se ridica din fotoliu, merg la baie, se baga in pijamale si se culca vag preocupati de ziua de miine. Timp de zeci de ani, oamenii acestia s-au uitat la viata lor ca la o dramatizare a carei tristete n-au inteles-o.

Au alergat dupa o bucata de salam, au facut copii, au mers la fabrica, au injurat la telejurnale si, la un moment dat, zbang, filmul s-a rupt si istoria a luat-o razna. Atunci, pe ecranele televizoarelor lor alb-negru a aparut un om ce li s-a parut providential. Au inteles ca omul acela ar fi fost un Ceausescu cu mult mai bun si 80 % dintre ei l-au votat. Intre timp, din toata majoritatea asta, daca se mai aduna de citeva procente.

Idolul a putrezit si din statuia impunatoare n-a mai ramas decit o toaleta pentru porumbei. Din marele om al destinului nu se mai vede decit un mosneag ranchiunos care pleaca dimineata la Senat, ca la o partida de sah in Cismigiu. Si cind pierde un pion sau o tura suduie in sinea lui si icneste de deznadejde. Il inteapa inima si transpira.

Batrinul acesta fara nepoti, fara nostalgii erotice, fara frisoane transcendente, fara viata personala, fara lecturi preferate, fara dor de persoane dragi are o singura patima: politica. Acru ca o muratura ramasa de un deceniu pe fundul unui borcan, pare sa cerseasca tovarasia unei ultime portii de orez.

Si cum asta nu se-ntimpla, incepe sa se agite si fuge de cameramani, riscind sa se impiedice de covoare si ochelarii sa-i sara pe jos, cit colo. Cu tensiunea crescuta, mormaie: „Bai, lasati-ma-n pace!". Cameramanii sint multumiti. Azi si-au facut treaba. Miine...

Cotidianul, Alin Ionescu, 18 iun 2005

Un puci ratat (de Stelian Tanase)

In iunie 1990 Ion Iliescu a esuat in tentativa de a instaura o dictatura radicala de stanga. Nu a dorit una de tip stalinist-ceausist. Iliescu tintea spre imitarea regimului comunist reformist de la Moscova, dirijat de Gorbaciov-Sevardnadze-Iakovlev. URSS inca exista, avea sa se prabuseasca un an mai tarziu, august-decembrie 1991, dupa o tentativa de puci.

Dar Iliescu voia totusi un regim comunist cu asezonari la periferie, tip glasnost si perestroika. Lui Iliescu i se parea ca in Romania se ajunsese prea departe cu libertatile, si trebuia ca Romania sa faca pasi inapoi daca nu voia sa cada in "haosul democratiei occidentale". Partidele de opozitie constituiau o "opozitie tolerata".

PNL, PNT, PSD (infiltrate pana la varf de agentii securitatii si controlate), prinsesera cheag si deveneau tot mai populare, mai ales in mediile urbane. Exista "o parte a presei" care ataca puterea cu curaj si nu ezita sa conteste legimitatea puterii lui Iliescu.

Era clar pentru acesti jurnalisti si intelectuali contestatari ca "revolutia din decembrie", tindea sa isi restrInga obiectivele doar la schimbarea din sefie a lui Ceausescu, fara sa fie facute reforme procapitaliste, democratice. Iliescu refuza complet capitalismul, proprietatea privata, libertatea de asociere, libertatea de expresie... Regimul ante decembrie 89 avea destui partizani.

Odata cazut Ceausescu, cautau un nou dictator. "Aparatul" avea nevoie de un stapan care sa nu imite politica personala a celor impuscati in cazarma din Targoviste. Iliescu parea persoana providentiala pentru aceste interese.

Iliescu i-a reprosat lui Ceausescu la nivelul politicii si doctrinei ca

1/ ignora "revolutia tehnico-stiintifica", si dispretuia intelectualii bazandu-se pe muncitori, era asadar depasit, un dictator comunist de anii 50.;

2/ i-a reprosat nationalismul ideologic, autarhia economica, izolarea pe plan diplomatic, intr-o lume care se globaliza, se internationaliza rapid;

3/ i-a reprosat "comunismul de cumetrie", faptul ca doua clanuri, Ceausescu si Petrescu, controlau toate resursele tarii si dominau copios partidul, Guvernul, administratia locala, armata, Securitatea.

4/ i-a reprosat megalomania care il facuse sa investeasca resurse supradimensionate in "proiecte de prestigiu", ca sistematizarea satelor, canalul Dunare-Marea Neagra, Casa Poporului, etc. Faptul a produs saracia, iar saracia facuse nepopular regimul comunist; or asta era o crima vizavi de credintele bolsevice.

Ceausescu avea un dosar greu, din punctul de vedere al unui aparatcik si merita sa moara. Iliescu nu a exprimat niciodata regrete pentru felul in care a fost asasinat, dupa o mascarada de proces, Ceausescu. Nimeni altul decat patronul lui de alta data, protector al carierei sale in anii 60, cand "impartaseau aceleasi idealuri ale comunismului stiintific.

"A fost un paricid, dar si o rafuiala, intre vechi tovarasi, dupa un ritual mafiot. Unul tradase secta si trebuia sa plateasca cu viata, pentru ca intinase "idealurile", tot ce aveau mai sfant... tovarasii, cum ne-a lamurit chiar Iliescu. El refuza sa ii mai spuna "tovaras" lui Ceausescu, cea mai grava degradare intre bolsevici.

Asupra profilului omului care era cautat, armata, aparatul PCR si guvernamental, administratia locala, exsecuritatea, erau perfect de acord. Iliescu corespundea perfect. Acestui fapt ii datoreaza succesul sau in lupta pentru putere in care s-a lansat la 22 decembrie 1989. El a avut sprijinul celui mai tare si organizat centru de putere.

Pe aceste forte Iliescu s-a sprijinit si in organizarea loviturii din 13-15 iunie 1990, pentru ca acestea se simteau cele mai amenintate de o "deviere" a Romaniei spre o democratie reala.

Programul lor coincidea cu al lui Iliescu. El le reprezenta interesele: in esenta conservarea unei parti cat mai mari din fostul regim. Adica impiedicarea cu orice pret a reintoarcerii la capitalism.

Iliescu participase, tanar fiind, la instaurarea comunismului in Romania in anii 40 si la distrugerea Romaniei burghezo-mosieresti, a regimului ei monarhic constitutional. Pentru el, drumul invers, de la comunism la capitalism, era de neconceput. De aici blocaje psihologice si ideogice de netrecut. "La vremuri noi, tot noi !" se scanda ironic in Piata Universitatii.

Iliescu avea un atu: castigase - cu ajutorul masiv al acelor structuri- alegerile prezidentiale, 85% la 20 mai. Era asadar intr-o pozitie de forta, putea sa isi permita totul. Conform tacticii leninist-trotkiste, in care Iliescu este initiat, trebuie sa profiti de momentul favorabil pentru a da lovitura. Poti sa lovesti cand raportul de forte iti este favorabil.

Aureolat de victoria din duminica orbului, sprijinit pe fortele cele mai reactionare, antidemocratice si anticapitaliste, favorabile unei dictaturi de stanga, Iliescu si-a incercat sansa.

Piata Universitatii il irita continuu pentru ca o vedea ca pe contestarea lui ilegitima si periculoasa. Scoala de gandire politica bolsevica interzice orice diferenta, orice opozitie, oricat de neinsemnata. Piata Universitatii era o sfidare la ordinea pe care voia sa o instaureze. Era un exemplu care trebuia curmat.

Poate se compara cu Alexander Dubcek, liderul comunist al "primaverii de la Praga". Sau cu Salvador Allende. Amandoi au fost inlaturati cu forta. Unul de tancurile sovietice, celalalt de o lovitura de palat, cand a si fost asasinat in vreme ce isi apara cu arma in mana palatul prezidential din Santiago de Chile, Moncada, septembrie 1974.

Asta i-a accentuat lui Iliescu paranoia, teama bolnavicioasa ca va fi inlaturat si nu isi va putea realiza visul din totdeauna de a fi seful suprem al Romaniei si a juca un rol in istorie. Piata Universitatii se putea extinde la nivelul intregii tari sau macar in cateva orase mari, (asa cazuse si Ceausescu).

Asta putea da nastere unei noi revolutii Ultima solutie inca o revolutie! uneori scandau manifestantii. Una dintre lozincile care i-au dat cei mai grozavi fiori lui Iliescu. In tot estul Europei, lideri ca el, proveniti dinauntrul aparatului comunist rezistasera la putere in 1989-90 citeva saptamani, zile, sau ore. Spectrul pierderii puterii l-a impins pe Iliescu sa dea lovitura.

Ar fi reusit sa instaleze dictatura personala, una de stanga in termenii descrisi mai sus... Daca nu ar fi existat vreme de sapte saptamani extraordinare fenomenul din piata Universitatii, totusi.

Si daca dupa "mineriada", Occidentul atat de detestat de Iliescu nu ar fi reactionat atat de prompt. Aceasta reactie indica limpede ca Iliescu era omul altei epoci. Si el a avut partea lui de castig. Si-a conservat puterea, visul lui, dar pretul platit de Romania este enorm.

Ziua, Stelian Tanase, 18 iun 2005

Un articol interesant
http://www.hotnews.ro/articol_25200-Mai-pr...tian-Ghinea.htm

Nu vroiam sa-l mai aduc la suprafata dar ultima lui aparitie m-a umplut de respect. I-auziti aici :

“Eu nu pot fi inculpat. Asta ar fi o rusine nationala ca seful statului roman, care a functionat, din cei 15 ani, 11 ani, care a jucat rolul pe care l-a jucat in Revolutia romana, in transformarea democratica a societatii romanesti, sa devina obiect de culpa penala“

“Cum ar primi societatea romaneasca o asemenea chestiune? Ce semnificatie poate sa aiba asa ceva? (...) Cred ca ar trebui sa le fie rusine unora, sa le paleasca obrazul ca sa dezvolte asemenea actiuni impotriva celor care si-au asumat atunci riscul cel mai mare si raspunderea cea mai mare, in perioada cea mai grea prin care a trecut tara in acesti 15 ani“, a spus Iliescu.

Pe mine m-a lasat practic fara replica o astfel de justificare si astfel de pretentii.
El a mai spus ca se va prezenta la audieri doar “cand va fi cazul“.

Aaa, verigud arghiument.
Si Pol Pot, si presedintele ala african care manca copii, ba chiar si Hitler ar fi putut sa se gandeasca la asta.
Da parca Ceausescu a zis si el ceva asemanator si Ilici tot l-a impuscat. Naspa.

Eu cred ca si asta-i un caz patologic;
La fel cu Ceausescu care se credea "cel mai iubit" bla, bla, bla si Iliescu sufera de dedublarea personalitatii; se considera monument de stat, intangibil si deasupra judecatii umane; ce politruc nenorocit ne-a condus atita vreme, bleah !

Din punctul meu de vedere, rateaza si rateaza si rateaza la infinit.

Adica in loc sa spuna : "da, dom'le, au fost vremuri tulburi, eu am fost un iegzemplu de decenta si responsabilitate, deci sunt pregatit sa raspund si in fata instantei" el noah... "e o rusine". si mai pomeneste si de responsabilitate in acelasi discurs.

din doua una: ori s-a dilit complet, ori frige rau. n-am regrete in nici unul din cazuri. desi ceva preferinte as avea catre al doilea.

Pe de alta parte, tre sa recunosc ca la Fidel Castro, fiul revolutiei, inca tine chestia asta. As fi curios ce zice si boborul, ca noi ne cam amaram degeaba.

Sa-i zica cineva mosului ca pentru multi ar fi o mandrie nationala sa-l vada la ocna, nu o rusine. Ar insemna ca in sfarsit s-a facut dreptate chiar si acolo unde nu mai spera nimeni si ca suntem pe drumul cel bun de a deveni o tara normala. Criminalu naibii, are atatia oameni pe constiinta si se da Maica Tereza. Si ce sofisme grele baga, pai tocma tata daca afirmi ca tu ai facut transformarea democratica, atunci lasa-te anchetat si judecat, ca doar intr-o societate democratica nimeni nu e mai presus de lege. Tu'ti Corifeu cenzurat keghebist, cre ca daca-l vad la ocna plang de fericire de salta camesa pe mine, ca atunci cand s-a nascut fi-miu. O sa serbez ziua respectiva in fiecare an, ca pe o mare sarbatoare, promit.

...si mai repede daca se poate. ca am eu senzatia ca se apropie filmul ala polonez cu bataie de se chema "Nori negri".

L-ati vazut ieri pe Dinescu la Stelian Tanase? Zicea ca se pare ca nea nelu s-a calmat cu plecatu din partid din cauza a ce urmeaza, ca l-au sfatuit pesedii sa se calmeze si sa tina aproape, ca altfel nu o sa mai aibe cine sa-l sprijine.

Ion Iliescu vrea scut PSD in apararea sa in procesul mineriadei 13 - 15 iunie

„Nu este un pas sanatos" pe care il fac unii, ar fi spus Ion Iliescu ieri, la sedinta grupului senatorial al PSD, referindu-se la slaba solidarizare a partidului in jurul sau, pe fondul acuzarii sale in procesul mineriadei din iunie 1990.

Iliescu a facut de fapt aluzie la declaratii ale grupului de la Cluj, reprezentat de Ioan Rus, dar asimilate si de Mircea Geoana, care au sustinut ca PSD trebuie sa se desprinda de trecutul de partid neo si cripto comunist.

Singura concluzie la care au ajuns senatorii PSD la solicitarea sa de a-l apara public este ca „batranul" si-a revenit si nu pare ca ar mai renunta la sefia grupului de la Senat.

Cu bateriile critice consumate, ajuns in fata reprezentantilor presei, Iliescu a optat pentru un alt tip de discurs, copiat parca dupa Regele Soare.

„Ar fi o palma pe obrazul Romaniei", a afirmat senatorul, referindu-se la neobrazarea unor reprezentanti ai Justitiei de a-l inculpa in cazul evenimentelor din ’89 si responsabil moral pentru zelul sportiv de care au dat dovada minerii in zilele de 13-15 ale anului 1990.

„Eu nu pot fi inculpat. Ar fi o rusine nationala ca seful statului roman, care a functionat din 15 ani, 11 ani, care a jucat rolul pe care l-a jucat in revolutia romana, in transformarea democratica a tarii, sa devina obiect de culpa penala", a afirmat Iliescu.

Potrivit lui Iliescu, o eventuala aducere a sa in fata justitiei ca inculpat ar reprezenta „o politizare primitiva, cu efecte negative pentru o intreaga tara nu numai pentru un individ, atat pe plan international, dar si intern".

„Ar trebui sa le fie rusine unora, sa le paleasca obrazul, pentru ca dezvolta asemenea actiuni impotriva celora care si-au asumat riscul cel mai mare", a mai spus Iliescu, invocand in sprjinul tezei sale prevederile constitutionale.

Potrivit acestora, un sef de stat nu poate fi tras la raspundere penala decat pentru acte de inalta tradare si numai cu aprobarea a doua treimi dintre membrii celor doua camere reunite ale Parlamentului. Numai ca prevederile sunt valabile numai la suspendarea sau punerea sub acuzare a unui presedinte inca in functie.

Iliescu nu l-a uitat cu aceasta ocazie nici pe procurorul Voinea, care instrumenteaza cele doua dosare, afirmand ca „procurorul nu e Justitie, e organ de ancheta" si deci nu se poate pronunta in legatura cu calitatea sa de inculpat . „El nu a spus asa ceva. In rechizitoriu se afirma, iar acesta nu e finalizat, e inca in faza in care se mai cerceteaza", a continuat Iliescu.

In ceea ce priveste gestul tardiv al conducerii PSD de aparare a pozitiei sale, senatorului i se pare „firesc, mai ales ca in Le Figaro se face constatarea ca Iliescu a fost parasit de prietenii sai politici. Este raspunsul politic al PSD la aceasta afirmatie", a sustinut Iliescu, apreciind ca „atacurile concentrate" il vizeaza nu numai pe el, ci si partidul.

De altfel, Iliescu a lasat sa se inteleaga ca ralierea conducerii PSD in jurul propriei persoane ar sterge diferendele din trecut. „ Eu nu sunt un om ranchiunos, cantaresc lucrurile cu ratiune", a declarat Iliescu cu aerul unui om oarecum resemnat cu actuala stare de lucruri din partid.

Averea, 28 iun 2005

Hmm, n-are cineva pe acasa vreun Akm 47 cu luneta? Asa uitat prin pod...
Ca am oaresce treaba

Cameleonismul ridicat la rang de arta (de Tom Gallagher)

Dezbaterea motiunii de saptamana trecuta a fost una dintre cele mai interesante din ultimii 15 ani. A aratat ca Mircea Geoana nu va deveni arhitectul unei noi infatisari a PSD. Ca mostenitorii comunistilor nu se vor transforma intr-un partid angajat in favoarea pluralismului economic si politic, asa cum o facusera mostenitorii generalului Franco imediat dupa moartea dictatorului spaniol, in 1975.

Atunci, alaturi de noul Rege al Spaniei, Juan Carlos, statea Adolfo Suarez, tanar birocrat demn de incredere, provenit din interiorul regimului franchist si care s-a dovedit a fi groparul acestuia. Fusese guvernatorul unei provincii si seful unei televiziuni.

Stia unde erau parghiile puterii si le-a scos din functiune una cate una, convingandu-i pe dinozaurii regimului militar ca era vorba doar de o curatenie fara amploare.

In urma cu 30 de ani, nimeni nu acorda multe sanse reformatorilor spanioli. UE era inca departe, iar imaginea Spaniei era una a dictatorilor militari, a loviturilor de stat si a constitutiilor cu viata scurta. Prin contrast, UE e foarte implicata in Romania zilelor noastre.

Calitatea implicarii sale nu a fost foarte buna, dar este vorba de unul dintre cele mai inspirate momente ale Bruxelles-ului. Jonathan Scheele, oficialul rabdator care administreaza magazinul UE din Bucuresti de pe Str.

Jules Michelet, are un nou boss, Olli Rehn, care vrea ceva reforme adevarate, nu lozinci dragute! In domeniul justitiei, reformele sunt gandite sa puna capat devalizarii resurselor statului. In jurul lui Geoana sunt unii dintre beneficiarii de top ai anilor de jaf. In provincie, baronii urmaresc lucrurile ingrijorati.

L-au catapultat pe Geoana la conducerea PSD in aprilie, pe cand bagajele lui erau facute pentru o slujba la Londra.
Don Fabrizio, personajul principal din romanul lui Giuseppe di Lampedusa, Ghepardul, din Sicilia anilor 1860, declara: "Daca e vorba ca lucrurile sa ramana la fel pe aici, atunci trebuie sa aiba loc oarece schimbari".

Cartea descrie cum un sistem oligarhic a supravietuit neatins in timp ce elita insulei s-a adaptat sfarsitului monarhiei de Bourbon si venirii noilor conducatori "din Europa", regii Piemontului, care au unificat intreaga Italie.

Cosmar pesedist cu Basescu la Cotroceni

Geoana e precum tanarul Tancredi, a carui misiune este sa pastreze si chiar sa intareasca oranduirea veche plecand in lume pentru a face noi aliante si pentru a deturna orice schimbari din Nord, care nu erau binevenite.

Si priviti cat de bine o face! Geoana se opune unor schimbari destul de modeste menite sa asigure ca sistemul juridic slujeste binele public si o face cu mai multa convingere si elocinta decat ar putea arata vreodata Iliescu sau Nastase.

Si totusi popularitatea lui in sondaje ramane respectabila si, in ziua votului asupra motiunii, are loc chiar o ceremonie la Viena, unde PSD devine membru plin al Internationalei Socialiste, cu participarea unor ilustri precum Guenther Verheugen si Pierre Moscovici.

Cat si-ar dori acum baronii sa-l fi neutralizat pe Iliescu si sa-l fi trimis pe Nastase in 2004, nu in 2005! Sarmul si sinceritatea lui Geoana le-ar fi putut permite sa fure nu doar primul tur de scrutin, dar si pe cel de-al doilea, si atunci cosmarul cu Basescu la Cotroceni nu i-ar mai fi torturat.

Desi inchis in mansarda, Iliescu ramane un pericol

Iliescu, un trist Rege Lear inchis in mansarda de tanarul uzurpator, inca reprezinta un pericol, atat pentru baroni, cat si pentru Geoana. Dupa ce a dansat pe mormantul proaspat al lui Iliescu, Geoana a realizat ca o asemenea veselie poate provoca furia necontrolata a batranului. Recent, a propus ca Iliescu sa devina seful unei fundatii.

Vladimir Tismaneanu, profesorul american cu acelasi background rafinat de nomenclatura ca si Geoana, s-a facut ecoul acestui apel intr-un recent interviu in Observator Cultural.

El a subliniat si ceva nementionat niciunde in cartea sa, "Marele Soc", produsa in primavara lui 2004, pe cand Iliescu se afla la apogeul autoritatii sale: "Ion Iliescu a crescut in cultura politica a bolsevismului. El nu este fractionist... Previziunea mea: m-as indoi ca Ion Iliescu va iesi din PSD. Nu e genul. Logica leninismului este una a monolitismului autoritar".

Tismaneanu stie ca Iliescu e foarte sensibil la tema locului sau in istorie si, fie ca cei doi s-au intalnit sau nu in decursul recentei vizite a profesorului in Romania, acest mesaj este menit sa-i dea lui Iliescu un motiv sa se opreasca si sa se gandeasca ce ar trebui sa faca mai departe.

Ion Iliescu poate prelua deja presedintia Fundatiei Ovidiu Sincai gratie lui Adrian Severin. Presiunea occidentala asupra Belarusului creste, iar Severin are o slujba importanta de supraveghere, este raportorul special al Natiunilor Unite in Belarus.

in acest context, Tismaneanu a facut si o sugestie ispititoare, ca Iliescu "putea fi un excelent negociator sau mediator in crizele din fostul spatiu sovietic...".

Daca Iliescu poate fi impiedicat sa treaca in opozitie totala ocupand in schimb posturi lipsite de putere care totusi ii satisfac orgoliul, orice facator de pace va merita pe veci recunostinta lui Geoana.

Geoana executa acum cel mai indraznet exercitiu acrobatic al carierei sale

Trebuie sa se dovedeasca prietenul baronilor pentru a nu pierde controlul partidului sau. In acelasi timp, el trebuie sa-si pastreze inalta reputatie pe care o are printre eurocrati, de a fi o veritabila forta a progresului. Asta e o fatarnicie, asa cum a dovedit-o dezbaterea motiunii de saptamana trecuta.

Mihai Razvan Ungureanu ar face un bine pe termen lung tarii sale daca ar dezumfla imaginea gonflata de care se mai bucura Geoana. Nimeni nu e mai bine plasat decat Mihai Razvan Ungureanu pentru a o face. Eurocratii adormiti trebuie sa inteleaga faptul ca, facand cauza comuna cu cele mai retrograde forte din politica romaneasca, Geoana si-a distrus reputatia de liberal.

In zece saptamani, el a devenit un obstacol mult mai periculos in calea unei reforme sustinute decat a fost vreodata Iliescu, pentru ca pur si simplu el stie mai bine sa-si ascunda adevaratele sale instincte politice.

Romania Libera, Tom Gallagher, 30 iun 2005

nu cred ca Geoana e la fel de periculos. fie si pentru faptul ca-si mai da cu stangu-n-dreptu once in a while si e sub ditai presiunea careia nu cred sa-i reziste decat intre-un singur fel. Si in felul ala nu stiu daca o sa fie PSD-ul cal alb cu copite potcovite, adica vorba cantecului lui Wet Wet Wet - "More than worms..."

This post has been edited by Lolek: 30 Jun 2005, 10:22

L-ati vazut aseara? limba de lemn (" analiza responsabila", "tarisoara e la greu", " nu avem nevoie de anticipate"), dadea din mina in stilul plenarelor ... ce mai, e tot el ... insa mi s-a parut imbatrinit subit si arata cam rau la fata; ce iti e si cu omul asta, i-ai luat puterea si s-a dezumflat ca o punga goala. Sa ramina tot asa.

L-ati vazut aseara? limba de lemn (" analiza responsabila", "tarisoara e la greu", " nu avem nevoie de anticipate"), dadea din mina in stilul plenarelor ... ce mai, e tot el ... insa mi s-a parut imbatrinit subit si arata cam rau la fata; ce iti e si cu omul asta, i-ai luat puterea si s-a dezumflat ca o punga goala. Sa ramina tot asa.

mai distractiv mi s-a parut ca PSD-ul a simtit subit nevoia sa-l scoata la inaintare, ca acuma sa apara iar problema daca sa-l bage la loc sau nu. Si tare mi-e ca nea Ilici o sa se cam bosumfle asa...

Hai ma, ca pentru prima data a fost si baracuda haioasa.

"V-au sunat liderii PSD?"
"Da"
"Si ce raspuns le-ati dat?"
"...Ambiguu"...

a inviat mosu fratilor, pazea ca e de rau...a luat vitamine.... ce misto arata panasonicu' meu fara el....

Da' ce misto ar arata cu el in zeghe, a?

hehe.....o sa radeti, da in strafundu' cugetului meu io mai sper... nu cred da' sper...

Iliescu ar trebui sa stea cuminte si sa se consoleze cu vremurile trecute.
Cred ca-i ajunge.
Capacul l-a pus boacana aia monumentala cu gratierea !!!
Dar deh , prietenii trebuie recompensati.
Eu nu il agreez.Parca vad umbre din vechiul CC cind il vad la TV.

Si acum din ciclul ''fiecare cu Iliescu lui'' sau ''cine n-are Iliescu se multumeste cu un Castro'':

Cel putin 10 persoane au fost arestate la Havana dupa ce regimul castrist a mobilizat brigazi muncitoresti impotriva participantilor la o manifestatie de comemorare a 41 de cubanezi care, in 1994, au murin incercand sa fuga in SUA.

Zecile de manifestanti au fost alungati de membrii ai fortelor de ordine, in civil, carora li s-au adaugat brigazi muncitoresti - cel putin 200 de muncitori, inarmati cu bastoane de cauciuc sau cu bare de metal.

Apoi, regimul a organizat rapid o contramanifestatie. (romania libera)

Mi se face sila cand vad ca inca se mai practica 'brigazile muncitoresti' .

Mos "nea Nelu" strikes again:
iata cea mai populara descriere a homoxesualitatii:
„Natura a creat alte organe pentru satisfacţii sexuale. Nu intri într-o gaură care are altă funcţie: să elimine dejecţiile umane. Este o lipsă de igienă elementară. Dacă greşeşte Biblia, greşesc şi eu”.

A uitat sa mentioneze care-i problema cu sexul oral sau o fi de acord cu ala ??

pai el, fiind politician, a subinteles si gura... functia face organul, iar in cazul lor cantitatea de dejectii eliminate pe gura e mai mare decat at the other end...

asta-i gindire cu premeditare
asa e !!!

Mos "nea Nelu" strikes again:....

Hai mai costi, omul ala nici macar nu merita un spatiu pe forum, deci nici macar o urma de atentie (ori de care ar fi ea) pe aici. Am vazut acum citeva zile interventiile lui Iliescu din '90 pe cind golanii cotropisera Piata Universitatii, si m-am cutremurat. Pe vremea aia aveam doar vreo 14 ani, nici un fel de cultura politica, si nu intelegeam prea bine ce se intimpla. Dar acum... sincer sa fiu, cred ca nu e vreun om politic in Romania fata de care sa am un dispret mai mare decit fata de domnu' nea Nelu'. Ala e alt om care nu isi poate depasi conditia, creierul lui refuza sa gindeasca mai mult decit a invatat la Moscova sau sub Ceausescu. E totusi ciudat, pentru ca avut acces la informatii la care multi oameni nu putut ajunge... sincer, inafara de faptul ca are o coerenta ceva mai buna in exprimare decit Ceausescu, eu nu prea vad alta diferenta intre cei doi mari fosti calauzitori ai bravei noastre natiuni.

Informatiile privind venirea minerilor la Bucuresti, la mitingul de miercuri, din Piata Victoriei, reprezinta doar "niste speculatii care vor sa agite spiritele in legatura cu locul si rolul mitingului", a afirmat, marti, fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu. Intrebat daca, in opinia sa, Romania are nevoie de inca o mineriada, in conditiile actuale, Iliescu a precizat ca nu ii place aceasta "formula", iar ideea ca minerii ar fi adus violenta in viata politica romaneasca este "un fals".

"Vedeti, mie nici nu-mi place aceasta formula, ca si cum minerii ar fi adus violenta in viata politica romaneasca, ceea ce este un fals. Amintiti-va anul 90: minerii n-au fost nici in 12 ianuarie, nici pe 28 ianuarie, cand s-a aruncat cu sticle incendiare asupra cladirii Guvernului. Minerii n-au fost pe 18 februarie, cand a fost devastata cladirea Guvernului, minerii n-au fost la ocuparea samavolnica a Pietei Universitatii si mentinerea unui punct de incitare permanenta la violenta. Minerii n-au fost pe 13 iunie. Ei au fost efectul, nu cauza violentelor din iunie 1990. Este si aceasta o falsificare a istoriei si proiectarea unei realitati care nu a existat", a sustinut fostul presedinte al Romaniei.

This post has been edited by Markos: 18 May 2010, 15:03

nuuuuu, saracutii de ei... ii intrebau pe trecatori: nu va e sete ? sinteti obositi ? va e foame ? va doare capu' ? cum stati cu salele ? si dup'aia...rangi, bite, furtune si ce mai aveau ei p'acolo prin mina...

This post has been edited by george_scala_2004: 18 May 2010, 15:05

20 mai 1990 - 20 mai 2010. 20 de ani de la primele alegeri post-comuniste.


In 20 mai 1990, "Duminica orbului", Ion Iliescu a fost ales cu o majoritate demna de Nicolae Ceausescu. La numai cateva saptamani, viitorul lider al PSD-ului a pus in aplicare planul de inabusire prin forta a demonstratiilor pasnice din Piata Universitatii.

This post has been edited by george_scala_2004: 20 May 2010, 07:25