Outline · [ Standard ] · Linear+ Biertan, O Biserica Fortificata Superba

Cu Biertanul a fost o adevarata poveste. Era ultima zi de sedere la Sovata si ne faceam planuri de întoarcere acasa. Unii dintre noi vroiam sa trecem prin Sibiu si sa mancam o pizza sau o înghetata în piata orasului, altii sa mergem la Târgu Mures iar altii la Cetatea de Balta, sa vizitam castelul baroc. Numai eu vroiam la Biertan. Ei, si tu, cu Biertanul tau, spuneau ceilalti. Ce-i aia, Biertan ? Ce naiba se mai afla si acolo ? In fine, dupa multe parlamentari, fiind si duminica iar copiii începeau scoala a doua zi si trebuiau sa-si faca ghiozdanele, temele si baita de seara, ne-am hotarât s-o tinem lunga catre casa (Târgoviste si Razvad). Pe la jumatea drumului, dupa vreo 200 de km, Florione, nasul, a ordonat pauza de pipi. Era o curba ciudata, larga, de parca n-ar fi vrut sa se mai termine, dupa o coborâre obositoare, cu serpentine lungi si curbe scurte. Imediat dupa ea urma o ramura spre Sibiu si una spre Brasov (spre care urma sa ne îndreptam noi). Am coborat din masini si nu stiu de ce toti, dar toti, eram foarte tacuti si tristi, un pic stingheriti… Parca ne lipsea ceva, parca excursia noastra nu era completa sau parca ni se parea ca ne îndreptam prea repede spre casa ? Asta o fi fost, oare ? Asa cum am patit-o la Densus, tot asa aveam s-o patim si aici. Adica, atunci mai întâi ne-am revoltat (ce Densus, dom’le ? Ce mai e si acolo ?) ca mai apoi sa arunc “momeala”: - Haideti, oameni buni, si la Biertan. Sunt 42 de kilometri pana acolo. - Of, fiti-ar Biertanul de râs sa-ti fie !, zise nasul cu naduf. Bine, pun GPS-ul pe Biertan ! Ceilalti începusera deja sa vocifereze, dar vrând-nevrând, au urcat în masini. Am mers noi ce-am mers, cale de poveste, ca înainte mult mai este, însa Biertan ioc ! “Unde e Biertanul asta, fratioare ?”, ma întreba Florione prin statie (comunicam prin doua statii de emisie-receptie, cu o bataie de 3 km). Eu stiam ca pe la jumatatea drumului dintre Sighisoara si Medias se face un drum la stânga, asa vazusem pe o harta comunista, din 1983. In sfârsit, apare indicatorul clasic de “biserica-cetate”, intram pe drumul lateral, plin de gropi si dupa numai cateva sute de metri apare o biserica darapanata, uriasa, neagra, ce sta sa se prabuseasca. Am oprit nedumeriti. “Asta ti-e Biertanul ? Pentru asta ne-ai adus aici ?” îmi reprosara ceilalti. Eu vazusem altceva pe net, asa ca am întrebat câtiva localnici, care ne-au indicat directia si înca vreo 8 kilometri de mers. Am luat-o în directia indicata de ei, drumul din ce în ce mai prost, cu portiuni de asfalt lipsa, gropi foarte multe. In jurul nostru imagini triste cu oameni saraci, betivii de duminica din fata birturilor, cai rupti de foame, cu coastele dezgolite, case parasite de sasi sau case luate în stapânire de tigani. Aceasta imagine dezolanta parca ne spunea sa ne întoarcem, sa ne impiedice cumva sa ajungem acolo unde doream. Am mers cam 4-5 km, mai-mai sa ne rupem masinile fiind sigur ca ceilalti ma înjurau de mama focului. Am mai intrebat un satean, care ne-a aratat aceeasi directie si ne-a spus ca drumul se va îmbunatati dupa câteva sute de metri. Si a avut dreptate! La fel ca la Densus, a inceput acel feeling de drum dus-întors, catre o singura tinta, drum întâlnit si la Histria, Sarmizegetusa Regia sau Voineasa, drum de parcurs într-o decapotabila, cu o blonda în dreapta, al carei sal sa fluture în lungul masinii… Un uliu ne-a însotit tot timpul în stanga noastra iar de-a lungul vaii care luase locul asezarilor omenesti, pustietatea si salbaticia au pus stapânire pe imaginea idilica ce ni se asezase în fata. Drumul serpuia lin prin valea tacuta, era un asfalt foarte bun, nu simteam nicio pietricica, aerul era racoros, copacii înalti, ne venea sa zbieram, sa urlam de atâta placere si uluiala, sa deschidem geamurile, sa punem masinile pe pilot automat si sa ne itim capetele afara, cu limba scoasa, ca pustanii de 4-5 ani. Apoi, dintr-o data, printre doi brazi semeti, în departare se ivira turlele uriase ale bisericii-cetate. Noi aflându-ne în vale iar cetatea fiind construita pe un deal, ni se parea de dimensiunile castelelor povestilor Fratilor Grimm: maiestuoasa, singura si trista. Am oprit masinile în mijlocul comunei, la poalele cetatii. Se lasase o liniste… Am iesit din masini parca timorati, striviti de puterea mistica a locului. Nimeni nu scoatea o vorba si nu mai erau suparati ca i-am pus sa vina pâna aici. - Eu zic sa ne întoarcem. Nu prea avem ce vedea aici ! le-am spus în gluma. - Ceeee ? Nici sa nu te gandesti, au exclamat vocile entuziaste care în urma cu numai o jumatate de ora ma injurau, cu siguranta. Mai multe aici: http://florinbad.blogspot.com/

Cu Biertanul a fost o adevarata poveste. Era ultima zi de sedere la Sovata si ne faceam planuri de întoarcere acasa. Unii dintre noi vroiam sa trecem prin Sibiu si sa mancam o pizza sau o înghetata în piata orasului, altii sa mergem la Târgu Mures iar altii la Cetatea de Balta, sa vizitam castelul baroc.
Numai eu vroiam la Biertan. Ei, si tu, cu Biertanul tau, spuneau ceilalti. Ce-i aia, Biertan ? Ce naiba se mai afla si acolo ? In fine, dupa multe parlamentari, fiind si duminica iar copiii începeau scoala a doua zi si trebuiau sa-si faca ghiozdanele, temele si baita de seara, ne-am hotarât s-o tinem lunga catre casa (Târgoviste si Razvad).
Pe la jumatea drumului, dupa vreo 200 de km, Florione, nasul, a ordonat pauza de pipi. Era o curba ciudata, larga, de parca n-ar fi vrut sa se mai termine, dupa o coborâre obositoare, cu serpentine lungi si curbe scurte. Imediat dupa ea urma o ramura spre Sibiu si una spre Brasov (spre care urma sa ne îndreptam noi). Am coborat din masini si nu stiu de ce toti, dar toti, eram foarte tacuti si tristi, un pic stingheriti… Parca ne lipsea ceva, parca excursia noastra nu era completa sau parca ni se parea ca ne îndreptam prea repede spre casa ? Asta o fi fost, oare ?
Asa cum am patit-o la Densus, tot asa aveam s-o patim si aici. Adica, atunci mai întâi ne-am revoltat (ce Densus, dom’le ? Ce mai e si acolo ?) ca mai apoi sa arunc “momeala”:
- Haideti, oameni buni, si la Biertan. Sunt 42 de kilometri pana acolo.
- Of, fiti-ar Biertanul de râs sa-ti fie !, zise nasul cu naduf. Bine, pun GPS-ul pe Biertan !
Ceilalti începusera deja sa vocifereze, dar vrând-nevrând, au urcat în masini.
Am mers noi ce-am mers, cale de poveste, ca înainte mult mai este, însa Biertan ioc ! “Unde e Biertanul asta, fratioare ?”, ma întreba Florione prin statie (comunicam prin doua statii de emisie-receptie, cu o bataie de 3 km). Eu stiam ca pe la jumatatea drumului dintre Sighisoara si Medias se face un drum la stânga, asa vazusem pe o harta comunista, din 1983. In sfârsit, apare indicatorul clasic de “biserica-cetate”, intram pe drumul lateral, plin de gropi si dupa numai cateva sute de metri apare o biserica darapanata, uriasa, neagra, ce sta sa se prabuseasca. Am oprit nedumeriti. “Asta ti-e Biertanul ? Pentru asta ne-ai adus aici ?” îmi reprosara ceilalti. Eu vazusem altceva pe net, asa ca am întrebat câtiva localnici, care ne-au indicat directia si înca vreo 8 kilometri de mers.
Am luat-o în directia indicata de ei, drumul din ce în ce mai prost, cu portiuni de asfalt lipsa, gropi foarte multe. In jurul nostru imagini triste cu oameni saraci, betivii de duminica din fata birturilor, cai rupti de foame, cu coastele dezgolite, case parasite de sasi sau case luate în stapânire de tigani. Aceasta imagine dezolanta parca ne spunea sa ne întoarcem, sa ne impiedice cumva sa ajungem acolo unde doream. Am mers cam 4-5 km, mai-mai sa ne rupem masinile fiind sigur ca ceilalti ma înjurau de mama focului. Am mai intrebat un satean, care ne-a aratat aceeasi directie si ne-a spus ca drumul se va îmbunatati dupa câteva sute de metri. Si a avut dreptate!
La fel ca la Densus, a inceput acel feeling de drum dus-întors, catre o singura tinta, drum întâlnit si la Histria, Sarmizegetusa Regia sau Voineasa, drum de parcurs într-o decapotabila, cu o blonda în dreapta, al carei sal sa fluture în lungul masinii…
Un uliu ne-a însotit tot timpul în stanga noastra iar de-a lungul vaii care luase locul asezarilor omenesti, pustietatea si salbaticia au pus stapânire pe imaginea idilica ce ni se asezase în fata. Drumul serpuia lin prin valea tacuta, era un asfalt foarte bun, nu simteam nicio pietricica, aerul era racoros, copacii înalti, ne venea sa zbieram, sa urlam de atâta placere si uluiala, sa deschidem geamurile, sa punem masinile pe pilot automat si sa ne itim capetele afara, cu limba scoasa, ca pustanii de 4-5 ani.
Apoi, dintr-o data, printre doi brazi semeti, în departare se ivira turlele uriase ale bisericii-cetate. Noi aflându-ne în vale iar cetatea fiind construita pe un deal, ni se parea de dimensiunile castelelor povestilor Fratilor Grimm: maiestuoasa, singura si trista.
Am oprit masinile în mijlocul comunei, la poalele cetatii. Se lasase o liniste…
Am iesit din masini parca timorati, striviti de puterea mistica a locului. Nimeni nu scoatea o vorba si nu mai erau suparati ca i-am pus sa vina pâna aici.
- Eu zic sa ne întoarcem. Nu prea avem ce vedea aici ! le-am spus în gluma.
- Ceeee ? Nici sa nu te gandesti, au exclamat vocile entuziaste care în urma cu numai o jumatate de ora ma injurau, cu siguranta.

Mai multe aici: http://florinbad.blogspot.com/

Bisericile fortificate din Transilvania, magnifice, fabuloase, dar numai Biertan este un muzeu binisor intretinut. Ce circuit turistic s-ar face daca ar fi renovate toate aceste monumente.
In rest ruine, drumuri de acces proaste - poate fiind " constructii saxone" ale sasilor, sunt pe planul 2. Dar cele daco-romane sunt pe planul 1?

26 Mar 2010, 20:13:
"Usa sacristiei, unica in Europa, a fost construita in 1515 de catre Johannes Reichmut (cel care a realizat si stranele). Pentru ca proteja camera tezaurului, pe partea interioara a usii a fost construit un sistem de inchidere care o bloca de jur imprejur, in 19 puncte.
In anul 1910, usa, impreuna cu incuietoarea, a fost dusa la Expozitia Mondiala de la Paris, unde a fost premiata"

http://www.travelworld.ro/atractii_romanes...tea_biertan.php




This post has been edited by nasty: 26 Mar 2010, 20:13

Attached thumbnail(s)
24.08.2009_127.jpg ( Size: 1005.12k ) Number of downloads: 418
24.08.2009_128.jpg ( Size: 1.13mb ) Number of downloads: 434
24.08.2009_129.jpg ( Size: 1.35mb ) Number of downloads: 417
24.08.2009_130.jpg ( Size: 1.19mb ) Number of downloads: 435
24.08.2009_132.jpg ( Size: 1.58mb ) Number of downloads: 438
24.08.2009_135.jpg ( Size: 1.1mb ) Number of downloads: 101
24.08.2009_136.jpg ( Size: 1.18mb ) Number of downloads: 105
24.08.2009_138.jpg ( Size: 1.08mb ) Number of downloads: 101
24.08.2009_139.jpg ( Size: 1.01mb ) Number of downloads: 82
24.08.2009_140.jpg ( Size: 912.96k ) Number of downloads: 69
24.08.2009_141.jpg ( Size: 1.01mb ) Number of downloads: 88
24.08.2009_142.jpg ( Size: 1.12mb ) Number of downloads: 92
24.08.2009_143.jpg ( Size: 1.12mb ) Number of downloads: 101
24.08.2009_147.jpg ( Size: 1.24mb ) Number of downloads: 128
24.08.2009_149.jpg ( Size: 1.11mb ) Number of downloads: 130
24.08.2009_150.jpg ( Size: 957.06k ) Number of downloads: 123

Am vizitat oate bisericile fortificate din zona sighisoara-medias. Sunt impresionante. Recomand tuturor.

Trebuie sa vizitati Biertan, o cetate cu trei ziduri de aparare, incinta de sus are nava bisericii care este Episcopia Evanghelica Saseasca pe toata Transilvania : (Aici sunt si clopote facute din tunuri capturate de la turci de catre armata lui Mihai Viteazu. Astazi se bat intr-o dunga si numai clopotul cel mic mereu - sa stie copiii comunei ora de plecare la scoala, ora de parasire a scolii si ora de intoarcere acasa seara.

In prezent, desi muzeu, mai vine aici si slujeste din cand in cand, doar un episcop din Ungaria...

Usa catedralei are o cheie mare stralucitoare peste secole ca si cum ar fi facuta din inox. Cu aceasta cheie, descui de 2 ori - usa nu se deschide- incui de doua ori- usa catedralei in sfarsit se deschide.

Cu usa de la sacristie - se tineau obiecte de pret pentru cult, aici - este urmatorul fapt istoric relatat de custodele muzeului:

Pe usa se vad in exterior urme multe de halebarda.

Usa de la sacristie avea 12 chei, nu se deschidea decat in prezenta sefilor a 11 bresle - starostele - si cea de a 12-a cheie, era la episcopul in viata...

Mihai, principe al Valahiei a facut un tratat de alianta cu Sigismund Bathory, principe al Transilvaniei, un tratat de vasalitate, (va amintiti din istorie, tratat ce nu a fost pe placul lui Mihai) si in urma caruia Sigismund a triumfat o scurta perioada ,prin alianta de vasalitate impusa politic de imparatul Rudolf la Viena:

,,Prea luminatul domn Sigismund, din mila lui Dumnezeu, principele Transilvaniei, Moldovei si Valahiei transalpine si al sacrului Imperiu roman, domnul partilor regatului unguresc si comitele Sacuilor, domnul nostru prea milostiv..."

Sigismund de Bathory a fost dat jos de pe tronul Transilvaniei de Imparat, Dieta de la Cluj si de varul sau, cardinalul Andrei Bathory-care s-a urcat pe tronul Transilvaniei.

Suparat pe varul sau, pe popi si pe averile lor, a inceput sa treaca prin sabie cu armata sa de mercenari tinuturile Transilvaniei...

A venit cu mercenarii si la Biertan, incercand sa jefuiasca biserica. Prea mult echipament de razboi nu a putut duce sus in ultima incinta de aparare -cea cu nava bisericii- este o scara abrupta ca la Sighisoara care duce sus.
Cu halebardele au dat in usa -au incercat sa-i dea foc- nu au putut sa o sparga...
Si atunci-de furie- a retezat de pe lespezile episcopilor morti si ingropati sus , langa catedrala, a retezat la toti, varfurile nasului si capetele ingerilor de la picioarele basoreliefurilor.

Aceste lespezi de morminte ale episcopilor care au slujit in catedrala, aceste basoreliefuri stirbite de mercenari, se vad astazi, in catedrala de la Biertan.

This post has been edited by rodi: 6 Dec 2010, 03:20

Mestesugarii cumparau mercenari si ii trimiteau la turci. Turcii din raialele dunarene faceau la fel.

Covoare capturate de la turci - nu se schimba modelul din oricare parte ai privi; steaguri capturate, arme: flinte, tunuri, sabii , pumnale, halebarde, buzdugane, ghiulele de tun, sunt gazduite de acest muzeu original.

Halebardele l-au ucis pe la spate si pe Mihai I pe campia de la Turda: Mercenarii nu aveau decat zeul banului: Acolo au fost sacui - mercenari cu traditie- masa de manevra, intre puterile vremii- soldati a generalului Basta.

Basta nu a avut glorie, Mihai I , da. De ce a reusit unirea ? Erau si la acea data mai numerosi romanii in aceste provincii romanesti. Ei au fost primii impovarati ai razboiului, au platit birurile- ei au fost uniti in lupta ci nu mercenarii si domnitorii lor vremelnici.
La toti le-au ramas urmele faptelor si au dainuit peste veacuri.