Outline · [ Standard ] · Linear+ Abdicare regelui Mihai, A fost un act de tradare?

Si ca o completare: nu doar regalistii au avut de suferit, în urma sovietizarii Romaniei. A suferit un popor întreg, timp de mai multe generatii. E adevarat ca primii au îndurat, multi dintre ei (mai precis, cei care nu au renuntat la crez), chinuri groaznice, temnita grea si chiar exterminarea fizica. Restul romanilor au suferit la foc mic, timp de aproape jumatate de secol.

Si ca o completare: nu doar regalistii au avut de suferit, în urma sovietizarii Romaniei. A suferit un popor întreg, timp de mai multe generatii. E adevarat ca primii au îndurat, multi dintre ei (mai precis, cei care nu au renuntat la crez), chinuri groaznice, temnita grea si chiar exterminarea fizica. Restul romanilor au suferit la foc mic, timp de aproape jumatate de secol.

Nu sunt antiregalist.
Eu zic doar ca ...

Nu sunt pedelist doar ca altii mai buni nu exista... Du-te ba, esti si tu doar un umil pupincurist portocaliu!

eu sunt anti-regalist (din mai multe motive) dar sa auzi vorbe despre tradare din gura chiorului.. asta-i chiar nesimtire... pai mai du-te dracu' de pirat.. tu faci numa' ce zic aia a caror limba nu o inteleg io, si il faci tradator pe un pustan care nu avea idee ce inseamna regalitatea si comunismul... ca ta-su' care era un terminat si ala, n-a apucat sa-i povesteasca nimic (nici el nu cred ca avea idee de ceva...).. e chiar de boc (a se citi kkt)

oricum.. HAI CRAIOVA!!!!

De curiozitate, pentru toti anti-regalistii, care au aflat de ce a insemnat monarhia in Romania doar din propaganda comunista din scoala generala, care e motivatia voastra?

Cu ce e mai rea monarhia decat republica? Evident am in vedere o monarhie constituionala si nu una bananiera de tip african.

Cel putin in cazul Romaniei, perioada de monarhie a fost cea mai buna din toata istoria tarii. Monarhia a scos Romania din Evul mediu si a adus-o la masa tarilor civlizate, cu care discuta de la egal la egal.

Am avut 4 regi si 6 presedinti. Puteti face un bilant, intre cele doua regimuri, care contabilizeaza mai multe plusuri si care mai multe minusuri?

In cartile de scoala nu scria despre rege, doar despre Andreea Esca. De unde vrei sa stie?

@Radian - nu stiu daca la Petrosani acolo s-a auzit de Carol 2.0... asta e doar un exemplu... si din partea mea, SOCIALISM RULZ! Asadar, in ceea ce ma priveste n-ai cu cine discuta...

This post has been edited by skija: 23 Jun 2011, 21:27

Si ce-ai auzit rau despre Carol al doilea, in afara de faptul c-o avea prea mare? Ca a instaurat dictatura regala, dizolvind partidele? Tu n-ai face la fel cu cele de azi?
Pe vremea lui s-au construit citeva mii de km de sosele betonate/asfaltate/pavate cu piatra cubica, s-au construit zeci de silozuri de cereale, care mai pot fi vazute si astazi, cam toate fiind in picioare, in garile mai importante. S-a definitivat sistemul de cai ferate. A fost ceva cult al personalitatii, dar n-a influentat nivelul de trai. N-a fost un rege mare, dar, daca vrei sa dai exeple negative, trebuie sa vii cu altceva.

This post has been edited by corbex: 23 Jun 2011, 21:35

Tu esti ala care m-a injurat pe PM, chiar nu-mi propusesem sa leg un dialog cu tine, stai linistit.

copiii astia...

“În noaptea de 23 August, regele Mihai anunţa la Radio că fusese semnat un armistiţiu cu sovieticii (…) De fapt armistiţiul nu a fost semnat până pe 12 Septembrie, la Moscova. (…)  Dat fiind că nu se semnase armistiţiul, toate trupele române, care se aflau pe frontul din Moldova şi Basarabia şi care încetaseră focul, după ordinul regelui Mihai, au fost făcute prizoniere de către ruşi; soldaţii şi ofiţerii au plecat captivi către Rusia. Aşa că a fost o capitulare şi nu un armistiţiu. Exista aici un rege care îşi preda armata duşmanului. În ce ţară din lume poate fi găsit un şef de stat asemănător? Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat prin mareşalul Tolbukhin din ordinul lui Stalin „Ordinul Victoriei Sovietice”. Tristă onoare de a fi decorat de către duşmanul de moarte al poporului său!” – General Platon Chirnoaga, șef-adjunct al Statului Major al Armatei a III-a pe Frontul de Est

http://www.ziaristionline.ro/2011/06/23/do...beria-exclusiv/

15 Octombrie 1947, Bucureşti, Mesajul regal, ordinar, rostit la deschiderea sesiunii ordinare a Adunării Deputaţilor.

„ Doamnelor şi domnilor deputaţi, ( clipa lui”tovarăşi”, bătea la uşă… – n.m.)

Cu adâncă mulţumire sufletească mă găsesc din nou în mijlocul reprezentanţilor ţării, întruniţi astăzi în a doua sesiune ordinară a actualei legislaturi. Lucrările domniilor voastre în prima sesiune ordinară şi extraordinară au fost rodnice.

Guvernul meu (n.a.- e vorba de guvernul Groza, după grozăvia celor mai falsificate alegeri din istoria modernă a României) a găsit la domniile voastre tot sprijinul necesar şi colaborarea fructuoasă în opera de redresare şi stabilizare economică şi de reorganizare a activităţii economice în vederea stimulării producţiei şi a ridicării standardului de viaţă a celor care prin munca lor crează bogăţiile ţării.

Opera de lichidare a urmărilor războiului şi a secetei şi de aşezare a statului nostru pe baze sănătoase şi puternice este în plină desfăşurare.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Opera aceasta trebuie continuată.

Guvernul meu va supune deliberării domniilor voastre proiectul de lege al reformei justiţiei, menit a asigura o mai bună împărţire a dreptăţii prin apropierea aparatului judecătoresc de popor şi prin introducerea în anumite complete de judecată a judecătorilor populari aleşi.”

„  Veţi avea de examinat o serie de legi urmărind dezvoltarea instrucţiunii publice prin reducerea neştiinţei de carte şi asigurarea unei temeinice educaţii intelectuale şi fizice a tineretului.

Vor fi supuse deliberării domniilor voastre măsurile menite a aşeza finanţele noastre publice pe baze sănătoase.

Va fi revizuită aşezarea impozitelor pentru o mai dreaptă repartizare a sarcinilor fiscale şi asigurarea acoperirii integrale a nevoilor bugetare.

În cadrul acestei revizuiri se va asigura o mai bună şi mai scrupuloasă aşezare a perceperii dărilor către stat, cu eliminarea hotărâtă a birocratismului şi a abuzurilor.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În vederea refacerii ţării şi a ridicării bunăstării materiale a populaţiei, cât şi a dezvoltării schimburilor cu ţările străine, măsurile destinate a spori producţia industrială şi agricolă vor fi aşezate pe primul plan al lucrărilor domniilor voastre.

Eforturi pentru sporirea producţiei vor trebui făcute atât de tehnicieni şi muncitori, cât şi de întreprinzători.

Ţărănimea, care îşi munceşte singură pământul, va trebui susţinută pentru a-şi procura uneltele de lucru şi îngrăşemintele chimice prin cooperative, seminţe selecţionate prin ferme de stat, iar prin centre de închiriat-maşini agricole pentru a-şi putea lucra ogorul în condiţiuni tehnice mai bune.

În preocuprile domniilor voastre un loc important îl vor avea şi măsurile de susţinere şi extindere a cooperaţiei destinată a servi intensificării schimbului de mărfuri între oraş şi sat şi aprovizionării populaţiei cu produse de mare consum.

Armata se va bucura de o atenţie deosebită din partea guvernului meu care, respectând prevederile Tratatului de pace, o va înzestra astfel pentru ca ea să constituie un puternic scut de apărare a statului şi poporului român, un puternic instrument de apărare a păcii şi independenţei noastre naţionale.”

„  Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ratificarea Tratatului de pace şi politica de afirmare a independenţei şi suveranităţii naţionale aşează România în rândul ţărilor care merg pe drumul păcii şi colaborării sincere între popoare. (n.a- pe drumul tovărăşesc al sovietizării, desigur.)

Astfel, în domeniul politicii externe, România va avea un rol activ în consolidarea păcii, prin colaborarea strânsă şi sinceră cu naţiunile care respectă independenţa, suveranitatea şi libertatea popoarelor. (n.a – Care naţiuni?)

România va continua să desăvârşească colaborarea cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, a cărei armată şi-a dat sângele pentru eliberarea pământului nostru şi a cărei susţinere s-a manifestat în continuu în atâtea ceasuri grele pe care le-am străbătut de la terminarea războiului şi până azi.

Prietenia şi colaborarea în toate domeniile cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, apărătoare constantă a păcii, a democraţiei şi independenţei popoarelor rămân baza însăşi a politicii noastre externe.

Dimpotrivă, guvernul meu va continua politica de întărire a raporturilor cu ţările amice, încheind cu ele tratate de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Convins de sentimentele domniilor voastre de dragoste şi devotament pentru popor, sunt încredinţat că veţi da guvernului meu acelaşi sprijin preţios pe care l-aţi dat până acum.

Vă urez spor la muncă, rugând pe cel atotputernic să reverse binecuvântarea asupra lucrărilor domniilor voastre.

Eu declar deschisă sesiunea ordinară.

Mihai I

( Dezbaterile Adunării Deputaţilor”, nr.1, şedinţa din 15 Octombrie 1947, p.1-2.

Publicate în „ România- Viaţa politică în documente anul 1947, ARHIVELE STATULUI DIN ROMANIA, 1994, pag. 225-227 )

http://www.ziaristionline.ro/2011/06/23/me...egelui-mihai-i/

După desprinderea României de Germania la 23 august 1944, ţara a fost ocupată de URSS (de unde până atunci fusese satelit al Berlinului), i s-au pretins cedări teritoriale în Răsărit şi enorme daune de război, ulterior i s-a impus un nou regim social (comunist), iar lordul războiului, Mareşalul Ion Antonescu, după ce a fost anchetat la Moscova (1944-1946), a fost trimis la Bucureşti, pentru a i se intenta o farsă de proces, fiind condamnat la moarte şi executat la 1 iunie 1946. Ca lider al unui război popular şi naţional – în fond, ce-l de-al doilea război al României pentru reîntregirea ţării, după cel din 1916-1919 – Antonescu n-a fost şi nu putea să fie…”criminal de război”. O asemenea etichetare nu are substanţa juridică şi istorică. Este cazul să mă întreb dacă nu cumva calificarea drept “criminal de război” a lui Antonescu nu este în măsură să ascundă pe cei care – evident, criminali – s-au opus (ori au sabotat) Războiul reunirii naţionale din 1941-1944, condus de Mareşal?

De asemenea, este extrem de dificil a se face o distincţie între Mareşalul Antonescu, în postura de “criminal de război” şi poporul român, care l-a urmat până la 23 august 1944. Or, din cunoaşterea cea mai superficială a realităţilor istorice, este imposibil de culpabilizat, o dată cu Mareşalul, şi poporul român, cum că ar fi pregătit, declanşat, purtat şi finalizat un… “război criminal”… Conchidem că între a ridica la rangul de “criminal de război” pe cel de-al III-lea mareşal al României şi a culpabiliza un popor ori statul român şi armata sa, nu-i decât un pas – tentativă periculoasă, cu efecte greu de întrevăzut. Amintesc, în context, că în 1946, la Nürnberg, judecătorii au avut serioase reţineri în ceea ce priveşte trecerea Marelui Stat Major al Armatei Terestre Germane în rândul organizaţiilor criminale; pe când, deducem, pentru România, acest lucru nu pare exclus a se încerca. De altfel, în nenumărate alte situaţii, anterioare ori posterioare, în ochii asasinilor, atâtea dintre personalităţile trecutului au avut “cinstea” de-a fi fost plasate tot în rândul… ”criminalilor”: Mihai Viteazul, T. Vladimirescu, N. Iorga, Iuliu Maniu s.a. Şi, desigur, ce-a mai rămas din toate poveştile astea? Concluzia ce se impune nu poate fi decât una singură: Crime şi criminali nu-s termeni ce trebuie lăsaţi în seama politicienilor!

De 70 de ani, poporul român n-a încetat a cuteza o nouă trecere a Prutului. Să fie clar, trecerea Prutului echivalează, în Europa de astăzi, nu (repet: NU) cu o acţiune militară, ci cu depăşirea unor situaţii limită. În 1941, cu siguranţă, Mareşalul Antonescu a fost omul faptei; astăzi, el, chemat să rezolve problemele României, ne-ar apare demodat şi neputincios. Dar, putem admite că acesta-i un motiv pentru care ar trebui să neglijăm pagina de istorie care  s-a scris între 1941 şi 1944? Or, cumva, a o rescrie – în baza noilor documente puse la dispoziţia specialiştilor – este totuna cu a-l reabilita cu orice preţ pe Antonescu?

Nicidecum!

Nu-i nici o catastrofă. Căci nu-i în discuţie decât cunoaşterea trecutului, care revine – trebuie să se afle – exclusiv în sarcina istoricilor, cărora acest trecut (inclusiv acela al lui  Antonescu) le aparţine, după ce politicienii vremii ori criminali de profesie (I. V. Stalin, L. P. Beria ş.a.) au dispus asasinarea pe Mareşalului la 1 iunie 1946. Aici, în ţara lui, după cum anterior ori mai apoi au procedat şi în cazurile lui Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, N. Iorga, Iuliu Maniu, Gh. I. Brătianu sau ale atâtor altora …

http://www.ziaristionline.ro/2011/06/21/70...azboi-exclusiv/

Cercetările din ultimii ani în arhivele române şi străine au dat la iveală numeroase documente relativ la modul în care, după Stalingrad, profilându-se dezastrul Reichului nazist şi, deci, eşecul campaniei României alături de Axă în Est, Mareşalul a inaugurat şi a condus negocierile secrete de armistiţiu cu reprezentanţii Marilor Puteri ale Naţiunilor Unite. Un  fapt  remarcabil reţine atenţia: Mareşalul a fost preocupat  înainte de  toate să impună recunoaşterea drepturilor şi intereselor României, nu numai „aliaţilor” de ocazie, dar,  înainte de orice, celor care din 1942-1943  se profilau deja ca  învingători, aşadar  adversarilor de  război  - un obiectiv major  şi dificil, dar nu  imposibil, cât  timp  se putea miza pe şocul eventual produs de faptul desprinderii pretimpurii a Bucureştilor din tabăra Axei. Nu a fost astfel, căci Antonescu nu a realizat, nici până la 23 august 1944, ruperea raporturilor  politico-militare  şi  economice  cu Hitler,  ceea  ce  este  perfect  adevărat,  dar faptul  s-a produs numai  în contextul  în care Mareşalul, nici un moment, nu a admis  să sacrifice  interesele  permanente  ale  ţării  şi  ale  neamului  românesc  faţă  de  concesiile admise în 1944 de către SUA şi Marea Britanie în folosul URSS, inclusiv în detrimentul României. Pe Hitler, Antonescu dorea  -  cum  a  şi  făcut-o  în după-amiaza de 22 August 1944  -  să-l  avertizeze  asupra  deciziei  de-a  “dezerta”  din  Axă.  În  ceea  ce  priveşte negocierile  secrete  de  armistiţiu  separat  cu  delegaţii  Naţiunilor  Unite,  Mareşalul  a asigurat
cu fermitate şi măiestrie conducerea  lor; el a acţionat aidoma unui programator
aflat  la  pupitrul  de  comandă  -  acesta-i  rezultatul  ce  desprindem  din  cunoaşterea documentelor  privind  tratativele  angajate  prin  Cairo,  Ankara,  Stockholm,  Lisabona, Berna,  Madrid,  Istanbul  cu  trimişii  ori  cu  interpuşii  SUA,  URSS  sau  Marii  Britanii.
Mareşalul cunoştea şi domina problemele ivite în cadrul negocierilor separate, pentru că trăia prin şi pentru ele, iar ele nu era ale sale, ci ale ţării! A fost - culmea situaţiei! - un avantaj  pentru  Mareşal  şi  echipa  lui,  dar  din  care  s-a  desprins  finalmente  marele dezavantaj:  tratativele  secrete  de  armistiţiu  au  fost  numai  purtate,  dar  nu  şi  finalizate.
Finalizarea lor a revenit succesorilor săi, mai precis forţelor de opoziţie antiantonesciene, care  au  pregătit  şi  înfăptuit  lovitura  de  stat  în  toiul  războiului  naţional,  desfăşurat  pe teritoriul naţional, la 23 august 1944. Astăzi, numai în parte la înţelegem pe aceste forţe politice, dacă, aşa cum au pretins, au fost animate în acţiunea lor de voinţa de-a conduce cât mai grabnic ţara în rândurile Naţiunilor Unite în ansamblu. Ceea ce este una, întrucât în  fapt  realinierea  României  în  rândurile  Naţiunilor  Unite  s-a  efectuat  prea  degrabă  – datorită  dezinteresului  Vestului  -  sub  egida,  chiar  sub  dominaţia  URSS.  Totodată,
conspiratorii au realizat desprinderea de Axă în condiţii concrete inferioare celor zmulse Aliaţilor  de  delegaţii  Bucureştilor  şi  pe  care Mareşalul,  cu  siguranţă,  ar  fi  ştiut  să  le fructifice, deoarece încă mai beneficia de atù-uri serioase în vara anului 1944: un guvern şi  structuri  organizate.  Posibila  rezistenţă  a  armatei  române  pe  aliniamentul  Focşani-Nămoloasa-Brăila, care-l indispunea pe Stalin în asemenea pe Führerul Roşu încât, la 2 august 1944, era dispus  să contramandeze ofensiva planificată pentru 20 august 1944 a Fronturilor 2 şi 3 Ucrainene în zona Iaşi-Chişinău în caz de rezistenţă! Aşa se face că, în zorii zilei de 23 august 1944, de îndată ce un reprezentant al opoziţiei a aflat întâmplător de  intenţia Mareşalului de-a pleca pe  frontul din Moldova, unde  în  fond voia  să poarte până  la  26  august  1944  aşa-numita  “bătălie  a  armistiţiului”  (Ilie  Şteflea),  deci,  într-un asemenea context, s-a declanşat un întreg mecanism, care a fost acela al unei lovituri de stat, pregătită din vreme şi concretizată în  invitarea lui Ion şi Mihai Antonescu la Palatul Regal  din Bucureşti,  în  arestarea  lor  şi,  în  continuare,  a  unora  dintre  colaboratorii  lor.
Armistiţiul României cu Naţiunile Unite se va realiza, în consecinţă, pe baze noi, oricum nu pe cele  în privinţa cărora Aliaţii conveniseră deja  (la Cairo ori  la Stockholm) ori  se aflau  (la Stockholm) pe  punctul de-a  le  finaliza  cu  reprezentanţii  lui Antonescu. Ţara fiind de-acum “deschisă” trupelor sovietice, condiţiile armistiţiului au fost – în situaţia în care  Stalin  preluase  rolul  lui  Hitler  în  Europa  de  Est  -  nu  numai  îndulcite,  ci  mult agravate. Drept urmare, România, care a realizat în fapt o desprindere de Axă cu profunde consecinţe pe planul operaţiunilor militare pe continentul european pentru determinarea
cursului  războiului mondial  în  faza  lui  finală,  s-a  văzut,  în mai  puţin  de  24  de  ore,  în situaţia  incredibilă,  în ceea ce o privea, de a  fi asistat  la  lichidarea dominaţiei germane, sub forma satelitismului, pentru a primi în schimb Armata Roşie ca “eliberatoare”, care a introdus imediat pentru o perioadă  de cel puţin 15 ani cea mai brutală ocupaţie din întreg trecutul  nostru...  Dominaţie  întruchipată  ideal  de  I.  V.  Stalin,  devenit  în  conştiinţa poporului român succesorul Führerului de la Berlin, un veritabil Hitler al II-lea! În atare condiţii, Antonescu  şi  echipa  lui  au  ajuns  să  fie  atât  de  curând  (după  cum  se  exprima Grigore Gafencu) regretaţi, ca să folosim un eufemism, însă cursul evenimentelor nu mai putea fi  în vreun fel schimbat. A  fost şi motivul pentru care, atunci şi acum, cei care au acţionat  cu  bună  credinţă,  la  23  august  1944,  au  fost  priviţi,    în  chip  amestecat,  cu
recunoştinţă,  dar  şi  cu  acuzaţii  vagi  ori  precise  de  “trădare”,  făcuţi  responsabili  – deopotrivă Regele Mihai  I,  liderii partidelor  istorice şi comuniştii  - de ocupaţia  trupelor sovietice  şi  de  instalarea  regimului  stalinist  la Bucureşti,  prin  reprezentanţii PCR  (Ana Pauker  et  co.),  sosiţi  eminamente  în  furgoanele Armatei Roşii  direct  de  la Moscova  în august-septembrie  1944!  Era  o  nouă  dovadă  că,  în  absenţa  Mareşalului Antonescu, catastrofa României  în cel de-al doilea război mondial nu numai că nu fusese ocolită, ci devenise inevitabilă. Drept urmare, România a pierdut nu numai războiul, ci şi pacea ce i-a  succedat,  fapt  devenit  realitate  şi  în  situaţia  tuturor Marilor  Învingători  din  1945  - URSS, SUA şi Marea Britanie, care, înainte de capitulările Italiei, Germaniei, Japoniei şi a sateliţilor lor, au fost practic antrenaţi într-un nou conflict mondial, aşa-numitul “Război Rece”, care s-a dovedit, dacă nu mai devastator, oricum infinit mai lung şi mai bogat în consecinţe  decât  precedentul,  din  care  rezultase.  Este  greu  de  precizat  dacă  a  fost  o întamplare  sau  nu,  dar,  o  dată  cu  acestea,  se  consuma,  dincoace  de  „Cortina  de  Fier”, trasă la Moscova în octombrie 1944 ori la Yalta în februarie 1945, şi sfârşitul Mareşalului Ion Antonescu, căzut sub gloanţele unui pluton de execuţie improvizat, la 1 iunie 1946, la Jilava. 
Era şi momentul; hotărât de Kremlin, potrivit voinţei lui Stalin. În ceea ce-l privea
însă, Mareşalul  sfârşea eroic,  fără a  se  fi  trădat pe  sine  şi  fără a  se despărţi de destinul poporului său,  în privinţa căruia, nu o dată, a exprimat cel mai  înalt şi nobil elogiu, aşa cum  a  făcut-o,  de  pildă,  în  decembrie  1940,  când,  în  stilul  său  inconfundubil,  dăduse asigurări ferme că: 
“Poporul românesc n-a  lovit niciodată din spate şi nu şi-a dezlănţuit niciodată
cuvântul  sau  fapta  fără  măsură.  Poporul  românesc  n-a  cotropit  niciodată  un  pământ străin  şi  n-a  atins  nici  o  brazdă  fără  drept  şi  fără  luptă.  Pentru  el,  cuvântul  a  fost totdeauna  sfinţit.  Şi  el  a  ştiut  răspunde  de  veacuri  la  prietenie  cu  frăţietate  şi  la înţelegere cu recunoştinţă. El nu primeşte nici lecţii de cavalerism, nici pilde de onoare”.

http://www.cice-iasi.ro/download.php?f=Hit...20Antonescu.pdf pag. 121 - 122.

inainte de a arunca cu pietre cititi.

This post has been edited by george_scala_2004: 23 Jun 2011, 21:55

Tu esti ala care m-a injurat pe PM, chiar nu-mi propusesem sa leg un dialog cu tine, stai linistit.

recomand!

inainte de a arunca cu pietre cititi.

Papusa mica si linkuitoare, singurul care a aruncat cu pietre a fost Presedintele Romaniei, daca nu ma înseala memoria. Asa ca mai piano, ca ametesti naibii dreacu.

markos, nu la jack daniels ma refeream...ci la voi...

Papusa mica si linkuitoare, singurul care a aruncat cu pietre a fost Presedintele Romaniei, daca nu ma înseala memoria. Asa ca mai piano, ca ametesti naibii dreacu.

George_Scala.......frate, ai ceva cu linkurile....

markos, nu la jack daniels ma refeream...ci la voi...  

Ma faci sa ma autocitez, si urasc asta

Discutii vor fi la nesfarsit, daca era mai bine sa se sacrifice - fizic - decat sa aleaga abdicarea si calea exilului (pentru ca astea erau singurele variante posibile). Pot întelege asta. Ce nu pot întelege e altceva: cine pusca mea e marinarul asta troglodit, care rosteste sentinte de genul asta? Si o face din calitatea de Presedinte al Romaniei, nu de capitan de pachebot! Vreun mare istoric? Vreun mare om politic? Vreun martor al vremurilor respective?

Deci? Cine a aruncat cu pietre?

This post has been edited by Markos: 23 Jun 2011, 22:03

eu nu

normal, tu arunci cu linkuri

si ce...nu-ti plac ??? sterge-le sau nu mai citi...

This post has been edited by george_scala_2004: 23 Jun 2011, 22:20

Sunteti de coma

Soarta Europei s-a jucat la Yalta in februarie 1945, restul e cancan !
Iar acum, traim ce s-a stabilit la Malta in 1989 !
Chiar credeati ca suntem de capul nostru ?!

si ce...nu-ti plac ???   stege-le

Mamaa maamaaaa, ce le-as mai sterge, daca as modera pe-aici

Da-l las pe Ake, ca are vechime mai multa.

de fapt acolo s-a pecetluit ce incepuse mai devreme...prin '43 pe la teheran...cind s-a hotarit, pentru inceput, impartirea germaniei dupa razboi...

@markos: le stergi sau nu faptele ramin. in arhive, in carti...

This post has been edited by george_scala_2004: 23 Jun 2011, 22:21

Pe tabla de sah a istoriei, pana si regii pot deveni pioni cateodata !

Giorgele, da' bine le mai zice Tapalaga asta Parca-i alt om, peste noapte. Merita biciuit în plin si în plen, nu crezi?

Am vazut miercuri seara  latura intunecata a presedintelui Basescu: cinismul extrem, lipsa de scrupule, insensibilitatea fata de simboluri, nuante, drame, inadecvarea totala la o tema grava si grea. Cum Dumnezeu sa acuzi pe cineva de tradare razand? Si de fapt, printre glumite si chicoteli, ce i-a reprosat Traian Basescu fostului suveran? Ca n-a ales moartea sau puscaria pe viata in locul abdicarii? Prin ce incercari grele l-a trecut, pe el, istoria? Pistolul cui l-a avut la tampla si cu, glontul pe teava, sa decida vietile altora? Ca pana azi, soarta blanda l-a pus in fata unor alegeri ceva mai simple. A pendulat cel mult intre Boc si Udrea, intre PSD si PNL, intre intelectuali si Dan Diaconescu sau Gigi Becali etc, etc

Cand un sef de stat in viata acuza un fost sef de stat in viata ca a tradat, ca a fost sluga rusilor, are nevoie de probe concludente, de fapte si dovezi imbatabile.  Din aceasta perspectiva, Traian Basescu s-a comportat, miercuri seara, ca un infractor, capabil sa falsifice grosolan trecutul cu sange rece, din socoteli meschine care astazi ne scapa. Ce a facut Traian Basescu miercuri seara se cheama crima de lezmajestate, chiar daca Romania nu mai este azi o monarhie care sa pedepseasca eventuale ofense aduse regelui.

This post has been edited by Markos: 23 Jun 2011, 22:31

da' despre ce rege este vorba? Mihai I, Mihai Viteazul sau Mihai Traistariu?

ai fost pe pasaj cu bicla?

apropo de comunisti:

Romania a fost prima tara care a luptat impotriva comunismului !
http://www.ziaristionline.ro/2011/03/28/pr...ristian-negrea/

iar dupa Marea Unire Ungaria a devenit...bolsevica ! Armata romana a luptat si impotriva ei ajungind cu opinca pe cladirea Parlamentului Ungar:

http://www.ziaristionline.ro/2011/02/01/ra...puseni-pe-tisa/
http://www.ziaristionline.ro/2011/03/12/ra...tativa-pe-tisa/
http://www.ziaristionline.ro/2011/03/15/ra...a-la-budapesta/
http://www.ziaristionline.ro/2011/03/16/cu...e-la-budapesta/
http://www.ziaristionline.ro/2011/01/17/cu...parea-ungariei/

din pacate oameni ca inaintasii nostri nu mai gasim...noi am primit, prin jertfa lor, Romania.

celor de dupa noi ce le lasam ?

niste linkuri?

Giorgele, da' bine le mai zice Tapalaga asta    Parca-i alt om, peste noapte. Merita biciuit în plin si în plen, nu crezi?

man, eu cind il citam pe aici ma mustruluiati ca e pro jackdaniels...acum ca e anti...NU man, e PROFESIONIST si punct.

23 Jun 2011, 23:37:
hai markos, vorbesc foarte serios. uite ce zice parintele PARVU:

Iar romanii, la ora actuala, sunt stapaniti de duhuri straine, nu mai este duhul de altadata, sentimentul jertfei de neam, si nici nu mai exista o astfel de educatie, ba dimpotriva. Tinerii nostri sunt incurajati sa plece din tara in lumea intreaga, si in special cei care au capacitati mai inalte, astfel incat tara aceasta sa ramana a nimanui.

Si ajungem la scopul pe care dusmanii acestui neam il urmaresc de zeci de ani: sa nu existe o rezistenta in zona asta balcanica. Apoi, de unde sa mai fie vlaga de roman, daca bietii sunt crescuti la televizor si calculator, sleiti de puteri sufletesti si fara un ideal sau o constiinta puternica? De vina sunt si profesorii care nu cultiva in sufletul elevului sentimente nobile, sentimente patriotice. Pentru ca in fond ce este patriotismul? Patriotismul este dragostea si respectul fata de inaintasii nostri, voievozi, eroi si martiri care si-au dat viata pentru a ne oferi noua o Romanie puternica. Nu, acum schimba istoria din manualele scolare si il indobitoceste ca sa nu mai stie romanul de unde vine si incotro se duce. Ce respect sa mai aiba romanii fata de inaintasii lor, daca ei nu au respect nici macar fata de parintii lor, acceptand sa fie scoase din buletinele de identitate numele parintilor. De altfel s-a ajuns la un punct foarte inaintat al globalizarii. La ora actuala, putem spune ca Europa este o moscovie peste tot, comunism.

http://apologeticum.wordpress.com/2011/06/...e-tot-comunism/

This post has been edited by george_scala_2004: 23 Jun 2011, 22:37