Outline · [ Standard ] · Linear+ Cu parintii sau cu bona?, Derivat din topicul cu alocatia

in primii doi ani nevoia de ingrijire a copilului este foarte mare. Ea scade treptat, mai ales ca odata ce a invatat sa vorbeasca, poate sa inceapa sa raporteze "relele tratamente" (soru-mea facea chiar abuz, devenise o mica delationista). Deci cei doi ani sub directa supraveghere materna sunt bine-veniti. Asadar, plasarea anfantului de doi ani in grija unor persoane "profesioniste" mi se pare, mie cel putin, mai acceptabila decat plasarea lui la sase luni.

in primii doi ani nevoia de ingrijire a copilului este foarte mare. Ea scade treptat, mai ales ca odata ce a invatat sa vorbeasca, poate sa inceapa sa raporteze "relele tratamente" (soru-mea facea chiar abuz, devenise o mica delationista). Deci cei doi ani sub directa supraveghere materna sunt bine-veniti.

Asadar, plasarea anfantului de doi ani in grija unor persoane "profesioniste" mi se pare, mie cel putin, mai acceptabila decat plasarea lui la sase luni.

Atunci "plasez pachetul" cu bunicii... ...Iti dai seama ca nu stiu...deja ma gandesc si eu la una alta, dar inca imi tremura fundu' sa chinui un copil acuma...mai pot astepta insa...

Adso ai copil? Sau vorbesti din spusele altora. Uite eu am exact la aproape 2 ani si nu e asa cum zici tu.
In astia 2 ani, copilul s-a obisnuit numai si numai cu maica-sa. De iesit numai cu mine in parc iese, nu zice nimic, dar daca este sa plece maica-sa si sa stau cu el in casa, am parte numai de plinsete si de sta la usa.

Cit despre lasat cu altcineva, la 1 an se putea, chiar am incercat asta. E drept pentru citeva ore. Dar a mers.
Acum si daca-l las cu mama sau soacra-mea e jale.

n-am copil inca dar am asistat nemijlocit la cresterea soru-mii (14 ani diferenta).

stiu chestia cu obisnuitul cu mama, dar chestia e o faza foarte utila in dezvoltarea psiho-emotionala a boracului, mai ales daca e baiat. Baietii crescuti de mame isi rezolva mult mai repede si mai bine Oedipul decat ceilalti, iar chestia asta e benefica (vorbesc serios).

si oricum ai lua-o, mama isi va creste copilul mai bine decat oricine altcineva, chiar daca e neexperimentata. Iar in acest caz, doi ani sunt mult mai buni decat sase luni, mai ales ca e o varsta cu acumulari fantastice, iar grija permanenta si preocuparile pentru dezvoltarea psiho-motorie pot sa ii ofere un "head-start" foarte bun.

Dupa o perioada de cateva saptamani de "inconstienta" dupa postnatal si ce a mai putut sa isi ia, maica-mea a redevenit mult mai prezenta in cresterea soru-mii (chestia cu bona a devenit un bun eye-opener), iar la doi ani soru-mea numara, aduna pe degete, stia pe dinafara zdreanta etc., fiind in general, mult mai "prezenta" si mai activa decat alte fetite de varsta ei, crescute "institutionalizat".

Mda, sa vezi cind vei fi direct implicat. Si noi la fel am gindit...si acum ne dam seama ca nu am facut bine. Suntem obligati sa o bagam in colectivitate. Nu conteaza ca-i cu bani, dar totusi e altceva si putin mai naspa decit daca ar sta cu o bona.
Iar la 2 ani, cel putin din ce vad cind stau cu ea la nisip (e fata, nu baiat), sunt probleme existentiale. Acum vreo 2 zile, i-a tras unu o lopata in cap, de i-a facut ditamai cucuiul. Bine ca nu i-a scos ochiul. Si exemplele pot continua.
So, ma gindesc ca la gradinita, oricit de atente ar fi educatoarele alea, tot o impinge unul, una si-o da cu capu de ciment sau pereti, tot isi trag cu jucariile in cap si asta in conditiile in care inca nu au dezvoltate reflexele de a se proteja.

Ramin, dupa experienta proprie, la parerea ca 1 an este suficient de stat cu copilul.

bomica, imi permit sa ma bag si io: 1 an as zice ca e 'minim' mai degraba. Se chiar recomanda sa il alapteze 1 an daca poate.... bine, ca de pe la 6 luni trebui sa inceapa sa-i varieze meniul, dar asta e altceva. Problema e ca pana catre 1,5-2 ani copilul nu simte nevoia de colectivitate, simte nevoia de atentie exclusiva. Dup-aia se schimba lucrurile.
O solutie buna e cresa. Noi am dat-o pe fica-mea si suntem foarte multumiti, pe bune, e mare diferenta fata de orice bona. Cu observatia de rigoare: sa dai un copil prea mic la cresa, e un chin pentru el, sufera de lipsa de atentie si nu castiga cine stie cate din faptul ca sta cu alti copii. Gradinitele particulare sunt o solutie, dar de multe ori nu o solutie mai buna decat o bona (unele tin copii la televizor si alte asemenea 'fericiri'; culmea, cele mai multe lucruri proaste le-am auzit despre Melba care cred ca e cea mai scumpa). De multe ori tot alea de stat sunt mai bune, si acolo e greu sa-ti dai copilul si de la 3 ani daramite mai devreme.
Cu 'fitele' - nu-ti fie frica, odata intrat in colectivitate, se supune regulilor, n-are ce face. Educatoarele sunt mult mai putin impresionabile decat parintii
Aaa si un ultim lucru: sub un an, nici o cresa care se respecta nu-ti prea primeste copilul. De-aia, ca nu-i face bine.

Vv, poate nu m-am facut inteles, tocmai atentia aia exclusiva e sa zicem daunatoare. Depinde dependent de mama.
Si la 2 ani cind ii pui in fata o bona, va reactiona ostil. El va vrea doar mama.
Iar copilul pina la 3 ani, nu e pregatit de colectivitate, orice mi-ati spune voi.
Il bagi intr-un ritm de viata cu care el nu e obisnuit si care la inceput va fi obositor pentru el.
In fine, nevasta-mea a ales sa stea 2 ani si sunt pe terminate.
Revenind la topic; gindesc ca pe undeva este bine, daca dupa ce te duci la job, iti mai baga in traista 35%. sa ne gindim, ca unele mamici au fost nevoite sa se duca la job, mai devreme de 2 ani, chiar la 1 an.
Esti, acoperit de lege, in sensul ca ti se garanteaza jobul, in astia 2 ani, dar la 1 saptamina dupa astia 2, ti se poate pune un preaviz in mina.

Sunt de acord ca pentru copil e cel mai bine ca sa creasca cu mamica lui pana la 2 ani. De fapt cred ca e bine sa creasca pana la 14. Da vad ca omiteti un aspect. Mamica isi poate permite sa stea acasa 2 ani? Totusi, pentru multe slujbe 2 ani e ca un reset. Si daca face 2 copii sau 3 copii? 4-5-6 ani de stat acasa, pai deja mai bine ramane acasa si se face casnica, ca a pierdut trenul.
Nevasta-mea mai mult de 6 luni nu prea poa sa-si permita. Si asa de fapt vor fi 8, ca a trebuit sa stea acasa din luna a saptea din cauza unor probleme cu sarcina. Mai mult n-ar fi stat nici daca ii dadea statul indemnizatie cat salariul ei intreg. Va fi naspa pentru copil, va fi naspa si pentru ea ca s-a obisnuit sa stea cu copilul 24 de ore din 24, dar asta e. Totusi noi suntem norocosi, ca copilul are doua bunice care n-au nici o treaba si abia asteapta sa-l ingrijeasca, ceea ce e infinit mai bine decat cu bona. Multi dintre noi am fost crescuti de bunice (ca pe vremea lu ceasca se dadea doar 4 luni, cum zicea si Dantes) si totusi nu cred ca avem de ce sa ne plangem.

@ashu - solutia cu bunicii e "ideala" (adica e cel mai bun inlocuitor la lipsa mamei). Vorba unui coleg: "bunicii sunt un rau necesar" (o sa vezi tu de ce sunt "un rau" cand o sa inceapa sa-l educe altfel decat ai vrea tu). Dar unii nu sunt atat de norocosi incat sa aiba bunici disponibili
Eu cred in continuare ca peste 2 ani simte nevoia sa fie cu copii de varsta lui. Altfel devine egoist, rasfatat samd (sau ma rog, "exista riscul sa devina...").
@bomica - va reactiona ostil, va face un circ de ti se va rupe inima cand il lasi la cresa/gradinita/orice colectivitate fara mama. Dar dup-aia isi va reveni, cand vede ca nu renunti, o termina cu circul si incepe sa se joace. Am auzit asta la multi copii, as zice ca toti fac asa la inceput. Copii sunt mari maestri la santaj sentimental

[later edit] fiica-mea e model de cumintenie la cresa, doarme de pranz, mananca (aproape) tot samd. Acasa - fite, nu doarme decat absolut ocazional, face mofturi la mancare si asa mai departe (de fapt in linii mari e cuminte, dar are 'scapari'). Culmea, o educatoare de la cresa care are copilul tot acolo, ne-a spus ca si al ei face fix la fel - se comporta total diferit acasa. Aia e, cand toata lumea face intr-un fel, nu prea iese nimeni din rand, copii se conformeaza regulilor mai usor decat credem noi.

This post has been edited by vv: 29 Jun 2005, 15:20

Bobo, Ake, voi astia cu copii mai marisori, de ce taceti in halu asta? Ar fi bune si parerile celor mai experimentati.

unii are, altii n-are

si daca sunt...pot fi in alt oras...cazul meu si al lu frate-miu, bunica din bucuresti, nu a avea rabdarea necesara si am crescut la 250 de km de parinti 5 ani, frate-miu chiar aproape7...veneau la sf. de spatamana cand prindeau un SRL unu sau altul ca pe atunci sambata era zi lucratoare, concedii...in rest ne trimiteau pachete, pe tata nu mi-l aduc aminte decat f. vag, ca venea barbierit mai lejer si ma intepa cu barba cand ma pupa...dar pe mama.Practic in meoria mea prima amintire distincta a mamei e din zona concediului prenatal pentru frate-miu. Aveam deja 4 ani. ...In rest parintii = concediu...am poze cu ei si atat.

Din punctul asta de vedere comunismul a fost mai inuman decat acum. Complexul Oedip...tzu tzu aveam pana acum milioane daca e pe asa...depinde de materialul de plecare.

Pai nu stiu despre ce sa vorbesc, ca discutia s-a cam abatut de la obiect si sunt inca in dubii daca sa fac split sau nu!

- despre alocatie/indemnizatie, ce-o fi ea, mi-am spus parerea, eu nu sunt ca aia din povestea cu drobul de sare, si pana s-o clarifica eu cred ca e vorba de bani in plus fata de situatia actuala.

- despre crescut copii de catre altii, ce sa mai zic, noi amandoi avem program de dimineata devreme pana seara foarte tarziu (BTW - nevasta-mea e acu exact la muflonu' ) ne-am descurcat cu maica-mea si cu diverse bone, care cu cu mici exceptii au fost super OK

Da, cred ca ar merge un split. Ca io la asta ma refeream, la cum e mai bine pentru copil, cat sa stea mama cu el, cand sa mearga la cresa sau gradinita, etc. Ca na, mie unuia mi-s utile discutiile astea.
PS. Da, stiu ca azi era ziua de control. Sper sa fie declarat perfect, ca de obicei.

Gata - facut split.

Boon. Deci eu am crescut la bunici pana la aproape sase ani. Dupa aia m-a luat mama de la tara si m-a deploayat la o gradinita. Cum pana la varsta aia nici macar un pui de febra nu facusem, am incasat intr-un an toate bolile la care ramasesem restantier. In consecinta am stat mai mult singur acasa in convalescente decat la gradinita.
Mi se pare ca nu am ce regreta. Bunicii cu care stateam tot timpul, m-au invatat de toate. La cinci ani stiam sa citesc si in romana (Scanteia) si in rusa (TV Chisinau ca romanii nu se prindeau inca acolo). Stiam cam tot ce insemna aritmetica, ca inventase bunica-miu un joc cu calcule. Stiam sa lucrez in lemn - majoritatea jucariilor erau facute de mine - avioane, vapoare, camioane - ca bunica-miu fusese tamplar.
Dupa ce am venit la oras am invatat fix ciuciu, din cauza ca am stat mai tot timpul bolnav si singur inchis in casa, televizor nu aveam, jucarii nu, doar un prapadit de radio Neptun la care butonam toata ziua.
Asa ca am asteptat cu sufletul la gura sa iasa maica-mea la pensie, si pe cat posibil las amandoi brotacii la ea.

Eu as vota cu bona da' n-am copil

io am un baiat de 5 si o fata de 4;
stia a stat aproape 2 ani, dar cu amandoi; dupa aia la mati am avut o bona juma de an, si la 2,5 ani l-am dat la gradinita; am cam exagerat ca era cam mic, avea colegi in grupa de 4 ani, era cam fraieru grupei, da' s-a calit;

la ilinca am avut 4 bone; ba una nu mai putea, ba alta m-a lasat balta de ai pe maine, fara explicatii, ba alta a cerut mai multi bani si am dat-o io afara;
pana la urma am gasit una, femeie simpla e drept, dar de superincredere; si la ani dat-o la gradinita;

tin sa va amintesc ca gradinita nu e salvare, ca se imbolnavesc si ai nevoie de back-up;

n-am apelat la bunici.. maica-mea o avea pe bunica care nu mai putea fi lasata singura, soacra-mea nu s-a aratat super dornica; si atunci am zis ca mai bine fac io un efort decat sa am discutii... plus ca asa, imi permit in weekend sa-i las la ea si noi sa ne tinem de gratare si berica;

la anul la mine vine scoala.. atunci se ingroasa gluma;

oricum pe voi cei care aveti copii abia nascuti, incepeti si sondati terenul bonelor, gradinitelor, puneti-va in tema ca nu e simplu;

e discutabil daca sa stea mama mult cu copiii acasa; de ce?
1. apare o mare frustrare dpdv al carierei, al faptului ca se plictiseste, etc, etc.. deci sursa de nervi, reprosuri, etc. .. barbatul cand vine acasa ar trebui sa aibe un comportament brici;
2. nu e obligatoriu ca atunci cand sta mama non-stop cu copilul il si educa cum trebuie; poate sa-l rasfete; poate sa fie prea severa; poate sa-l tina prea aproape de ea, sa devina mamos, singuratic; poate sa exagereze in multe privinte;
mai mult ca sigur ca isi pierde din rabdare, si mare lucru tot nu faci cu el acasa;
ca nu o vad io pe mama ideala care are program strict, engleza, parc, inot, sarituri cu coarda; o sa-l care la piata pe ala mic, parc, ea vorbind cu femeile din parc si ala mic sapand la nisip, telenovele, etc..

dupa mine gradinita, de la 3 ani, e importanta; program, colectivitate, imunizare, reguli, socializare, etc, etc..

io n-am probleme zu ei.. i-am si carat dupa noi de mici, i-am invatat si plimbareti, la noi in casa mereu primim musafiri; cand ii iau de la gradinita ma intreaba, mergem in parca, mergem undeva sau primim musafiri?

pe matei la 4 ani, anul trecut deci, l-am lasat in tabara o saptamana cu gradinita; a fost super; era i anul asta sa-l las la mare, dar faza era ca nu stiam educatoarele, erau de la o alta gradinita; si ma gandesc ca soarele e cam periculos...mi-a parut rau ca nu s-a mai facut tabara;
io vreau sa-l fac cat mai putin dependent de mine;sa ia decizii singur, sa nu stau io cu el si sa-l frec la cap, ca sunt cam dur totusi...
mai sunt unii care se duc in tabara cu copii, cu scoala/grad.; pai care e spilu'?
mai bine te duci singur cu el, ca oricum o sa stai cu gura pe el...

in fine...e complicat.. daca il cresti cu bun simt, bun, ascultator, cu respect, se cheama ca e fraier si si-o fura;
daca e rasfatat, rau, se cheama ca o sa aibe personalitate si ii sparge pe toti;
si vad in jurul meu diverse comportamente..

Pe fiu-meu care face in sept 12 ani l-a crescut si soacra-mea, am avut si bona si l-am dat si la camin (la cresa doar o singura zi, in care l-au tinut vitele alea aproape gol la 16 grade de a facut penicilina dupa aia). Fiica-mea care are aproape 11 luni are de la 4 luni o bona exceptionala, care o iubeste si sta toata ziulica cu ochii pe ea si-i vorbeste, canta, etc. Daca va fi sanatoasa o voi tine pana va intra la scoala fetita, s-o duca si aduca de la gradinita; in ce priveste "colectivitatea" mi-a ajuns cu fiu-meu care mergea la camin o saptamana din doua, din cauza racelilor si altor boli luate de acolo... Parerea mea este ca daca gasiti o bona sufletista si iubitoare de copii uitati de cresa sau camin pana la 5 ani cand poate merge la gradinita 4 ore pe zi. As putea scrie un roman cate camine a schimbat baiatul meu se de cati bau-bau cu fusta se temea pe acolo...
Parerea mea este ca ar etrbui sa le faca teste psihologice bi-anual la educatoarele si infirmierele de la crese si camine cu program prelungit, unele sunt adevarate scorpii...

Wolf, poate am avut eu o experienta fericita cu cresa.... deci sa fie clar, la cresa se imbolnavesc copii. Primele luni ii tii acasa mai mult. Da' am inteles ca asa fac toti cand ii duci prima oara in colectivitate (ca o fi cresa, ca o fi gradinitia), si dupa o perioada li se mai intareste sistemul imunitar, si e ok. E adevarat ca la inceput te apuca disperarea. Poti incerca si cu ribomunil, ajuta (la imunitatea copilului; daca vrei sa tratezi direct disperarea, merge cu distonocalm ). Dar trecand peste asta, acolo era muuuult mai bine decat cu o bona 'regular', se juca cu alti copii, faceau gimnastica, cantau/dansau, invatau poezii, ii invata fara pampersi samd. Si in general toti copii iubeau cam toate educatoarele/ingrijitoarele (cateva in mod special), ceea ce eu zic ca e semn bun.

O bona exceptionala e foaarte rara. Daca ai cunostinte/rude - ai sanse, altfel, cam sanse 0. Asa, si eu eram multumit cand statea nasa-mea cu fiica-mea. Dar nu a mai vrut, ca trebuia sa strabata juma' de Bucuresti ca sa ajunga la mine, si nu avea legaturi prea celebre (de, sta in drumul taberei, merge doar cu RATB-ul).

O ultima remarca - exagerezi cu 5 ani, zau. Dupa 3 ani, cel mult 4, chiar ca e bine sa dai copilul la gradinita. Alege si tu una mai de soi, nu te duce la intamplare in prima pe care o intalnesti, vezi si ce mai zic altii despre ea (sunt bun la teorie da' in practica inca n-am reusit sa o inscriu pe fiica-mea la gradinita )

This post has been edited by vv: 30 Jun 2005, 01:31

Ai dreptate, fiul meu cel mare merge la cresa de la 2 ani si pana azi ( acum are trei ani) a facut toate bolile copilariei, dar una peste alta sunt multumit deoarece s-a purtat foarte bine cand a venit pe lume cel de-al 2- lea baietel, aici ma refer la crizele de gelozie care sunt inerente in cazuri de genul asta.
De la anul vor merge amindoi la cresa pentru ca alta solutie nu am, sotia mea nu vrea sa mai stea acasa chiar daca salariul ei este mai mic decit indemnizatia primita acum.

Libertatea, amestecul in numele ei in viata de familie. Este adevatrat ca sunt unii parinti care sunt bestii, dementi, isi violeaza fiicele, si le trimet la produs, ultimul hal de degradare morala, cazuri ce trebuiesc extirpate din radacina fara nici un resentiment crestinesc.
Dar faptul ca sa nu-l urechesti , sau cu o curea pe fund cand face o boacana mai zdravana, sa nu-l poti controla ca este independent si te poate turna la politie pentru rele tratamente. Nici macar sociateatea americana nu are resuerse financiare alocate pentru cresterea copiilor abandonati, fac parada cu asistentii sociali, dar pentru fonduri apeleaza la sponsorizari, la mila publica. Cred ca nui corect pusa problema.
Mai demult auzisem de la unii care au fost 2-3 pe la parnaie, ca violatorii de minore aveau viata grea la parnaie
Avem nevoie de tarie moralasi de organizare in combaterea acestor fenomene

@crintea1949

Ce legatura ar avea mesajul tau cu topicul? E destul de "scarry" pentru tema noastra.

Al meu fecior a stat 2 ani cu mama. Super OK şi pentru el şi pentru soţie. Problemele au apărut când a expirat concediul. Am încercat cu creşa. A mers bine câteva săptămâni până când l-am luat cu capul aproape spart. Soţia a făcut un scandal monstru şi am hotărât să încercăm altă variantă. Adică bona. Am angajat una cu super referinţe (care ne-a cerut şi o groază de bani) şi credeam că totul s-a rezolvat. Asta până când m-a mâncat undeva să trec pe acasă neanunţat. Am găsit-o pe individă cu încă două haidamace, fumau toate şi luau o mică "gustărică", bineînţeles din mâncarea pe care i-o lăsasem pentru copil. (Care copil se chinuia cu o ceşcuţă să scoată apă din budă - ca să o bea - bien sur). Pentru prima dată în viaţă am simţit nevoia să strâng de gât pe cineva. Mi-a trecut repede şi m-am mulţumit să o chem pe nevastă-mea. Ce a urmat ? Cred că individa ar fi preferat s-o strâng de gât. So, nu mai aveam bonă şi nici nu mai aveam de gând să luăm alta. Soluţia de rezervă ? Bunica. Vine dimineaţa şi pleacă atunci când apare unul din noi. Am mers un an în stilul ăsta, juniorul a fost între timp şi la grădiniţă. Câteva ore pe zi de colectivitate fac minuni. De învăţat nu învaţă nimic acolo, dar faptul că stă între puşti de aceeaşi vârstă se simte. Dacă înainte era un timid, un mămos, acum caută copiii, a căpătat şi el un pic de „tupeu” e mai independent. Păcat că acum e vacanţă.

Bai nene, io nu pot sa inteleg chestiile astea, ce tot aud despre bone. Ce-au ma femeile alea in cap, tarate? Chiar daca n-ai primi nimic si tot nu vad cum ai putea sa iti bati joc de un copil, daramite cand mai iei si bani pentru asta. De unde atata inconstienta? Si se mai plang ca e viata scumpa, pensia mica, dar cand e de muncit sufletu. Incredibil.

Bre oameni buni! Pina sa se nasca fiu-meu, coana mare adica soacra-mea, din lipsa de bani ( pensie mica) si din plictiseala ( nu-i placea sa stea in casa singura), a fost bona la citiva copilasi... Toti o tin minte si o iubesc nevoie mare!
Nu are studii,,nu stie limbi straine dar este moarta dupa copiii....

Chestie de noroc si de pricepere sau atentie in alegerea oamenilor.
Eu am avut trei (sau patru?) bone. Numai una era cam nesimtita. Se dadea mare intelectuala si priceputa cu copii (fosta asistenta de cresa) dar cand a cerut cam dublu decat salariul de medic al neveti-mii i-am aratat usa. Basca mai vroia si carte de munca (desi era pensionara) ca sa poata lua credite.

Celelalte toate au fost super. N-am avut ce le reprosa. Nu erau cine stie ce somitati, erau femei simple, dar cu foarte mult bun simt.

Bone de treaba si cu frica de Dumnezeu gasiti daca intrebati preotul din cartier, astia stiu toate babele; bona fiicei mele mi-a fost recomandata de casiera de la asociatia de proprietari, si astea stiu tot ce misca in zona.