Outline · [ Standard ] · Linear+ Downshifting, - despre calitatea vietii -

Aveti atasat un interviu cu Aurora Liiceanu despre fenomenul downshifting. Sau altfel spus, despre calitatea vietii pe care o taram dupa noi ca pe un soson gaurit in loc sa ne bucuram de ea pentru simplul motiv ca.....alta nu mai pupam.

Attached File(s)
 Fenomenul_downshifting.doc ( 75k ) Number of downloads: 139

Aveti atasat un interviu cu Aurora Liiceanu despre fenomenul downshifting. Sau altfel spus, despre calitatea vietii pe care o taram dupa noi ca pe un soson gaurit in loc sa ne bucuram de ea pentru simplul motiv ca.....alta nu mai pupam.

E greu de stabilit daca vrei sa mai pupi o alta viata cand si asta "care este" suge rau.

Probleme gen Downshifting se pot pune de la un moment dat incolo. Nu poti cere tinerei generatii sa se ocupe de micile fenomene din moment ce un ingredient de baza (numit "casa mea") lipseste cu desavarsire.

In general vorbind, poti sa traiesti viata si in fundul gol pe marginea unui parau de munte, nu neaparat cu 2 perechi de blugi si 10 maieuri, intrebarea e daca e corecta chestiunea? Ma pot transforma oricand intr-un road-runner, dar o superficiala imagine a profilului psihologic ar putea sa arate a "bye-bye prieteni, bye-bye mici bucurii" la fel de bine ca si a opusul astei imagini.

Life's a bitch. Fight it or die. Restul sunt fantezii de oameni "realizati" in dosul andrelelor, la gura focului din semineul vilei si cu mintea odihnita.

Si as mai adauga un mic lucru: in general oamenii pe care-i apreciez ca "evoluand" continuu (intelectual si emotional vorbind) sunt cei care s-au luptat ca si cainii, nu cei care au dat-o pe lejereanu, ce "apus de soare frumos" si gata.

Sigur, prbabil cel mai sanatos e un echilibru intre cele doua, insa fiecare e liber sa aleaga in ce parte exagereaza. Pentru unii, o cariera calumea e mai sexy decat buzele oricarei femei de prin calendarele anuale si e o placere pe care nu prea ai cum s-o califici, fiind vorba exclusiv de o chestie emotionala a lor. Pentru altii, femeile "e totul manca-ti-as". Pentru altii, familia e totul.

Mie mi-e foarte greu sa cred in lucruri servite relaxat de genul "toti oamenii sunt frumosi, intrinsec si recurent vorbind" sau "viata e facuta de micile lucruri din ea". Viata e o chestie facuta dupa chipul si asemanarea celui care o traieste si realmente nu vad o reteta comuna aplicabila in aceeasi masura mie si colegului meu care sta acum doi metri mai incolo.

Totul e ceea ce vrei, ceea ce poti si energia pe care esti dispus s-o investesti in sensul propriei vointe. Restul sunt vorbe.

Ma rog, de fapt problema principala e ca sunt asasinat cu modele de viata de cand ma stiu (floricele prin email su antetul "un zambet face cat 999 de cuvinte", "tu ce-ai face?", "eu cred ca tu..." s.a.m.d.) si toate inaplicabile ca sa mai apreciez inca unul.

This post has been edited by Lolek: 28 Jul 2005, 13:20

Am primit si eu chestia asta pe email acum vreo 2 saptamani. Din pacate la faza asta m-a cam enervat doamna Liiceanu, deoarece intr-un fel blama romanii ca nu imbratiseaza in cor acest nou curent extraordinar. Mai ales cand spune ca nu are legatura cu nivelul de trai. Pai cum naiba sa nu aiba. Din moment ce salariul mediu nu iti ajunge nici macar sa mergi la teatru si la film de cate ori ai chef intr-o luna, ce valabilitate mai are rationamentu doamnei? Renunti la stresul datorat functiei de raspundere si treci la stresul zilei de maine, ca n-ai bani nici de mancare? Asta inseamna mai mult timp pentru tine? Ce stupid... Da, in occident poti duce un trai decent cu salariul mediu, drept urmare poti renunta la un job pentru altul mai putin solicitant si mai prost platit, ca iti ajung banii sa te intretii. Nu iti mai poti permite sa-ti mai iei un BMW seria 7, dar poti sa-ti iei Megan 2. Sau macar sa-ti intretii ceea ce ai acumulat deja. Da la noi?! Mie mi se pare ca doamna Liiiceanu n-a gandit deloc cand a dat interviul asta, a vazut ea ca-i trendi curentu, deci e bun si la noi, ce sa mai.
In rest sunt de acord cu Lolek in tot ce-a spus. Nu pot zice ca modelele mele in viata sunt puturosii. Si nici nu poti aplica aceesi reteta a fericirii la toata lumea. Aia e.

Asta cu downshiftingul e fie scuza unora care ori nu pot, ori nu vor, fie gandire "hodinita" de pe sezlongul din vila - ca sa-l parafrazez pe Lolek.

Un exemplu: am niste cunostiinte care le tot spun alor mei: "Pai da, domnu si doamna *******, daca aveti atatea proprietati, normal ca aveti griji mai multe, nu va mirati ca ati incaruntit asa devreme. Noi avem numai apartamentul asta si ne ajunge. ".

Mama zice ca "asta e scuza lor pentru ca nu stiu in ce sa investeasca", iar tata zice ca "mai, oamenii astia nu pot mai mult de atat"

Go figure...

This post has been edited by Illusi0n: 28 Jul 2005, 16:12

Mama zice ca "asta e scuza lor pentru ca nu stiu in ce sa investeasca", iar tata zice ca "mai, oamenii astia nu pot mai mult de atat"

Go figure...

Pai eu as zice asa: nu toti putem sau stim la fel de mult si in plus, fiecare din noi investeste in ceea ce vrea. Daca "oamenii astia nu pot mai mult de atat" in imobiliare, poate pot mai mult de atat in alt "domeniu" sa zicem. Care-i problema?
De cand proprietatile imobiliare dau masura valorii umane?
Poate am un apartament ca multi altii dar multe alte satisfactii ca putini altii.
Eu personal nu am nici o proprietate in afara de hainele de pe mine si un amarat de calculator. Daca astea se pot numi proprietate. But who cares?
Am insa alte satisfactii pe langa care o masina bengoasa si o vila sau doua nu fac o ceapa degerata.
Interviul respectiv mi se pare interesant deoarece eu personal ma regasesc in el.
Pentru ca mi-e lehamite de "ziua cartitei" pentru un dolar in plus, sau in minus.
Pentru ca nu visez decat munca, munca si iar munca. Pentru ca eu cred ca nu traim ca sa muncim. Iar daca muncim ca vitele fara sa mai privim si in jurul nostru atunci inseamna ca ne-am nascut aiurea.
Nu sunt adeptul extremelor gen hippie.
Aici este vorba de tuning. De un reglaj fin si permanent al vietii noastre.
Ma rog, in caz ca intereseaza pe cineva acest subiect. Daca nu, nu.

Pentru ca mi-e lehamite de "ziua cartitei" pentru un dolar in plus, sau in minus.
Pentru ca nu visez decat munca, munca si iar munca.  Pentru ca eu cred ca nu traim ca sa muncim . Iar daca muncim ca vitele fara sa mai privim si in jurul nostru atunci inseamna ca ne-am nascut aiurea.

ooo, pai depinde ce intelegi tu prin munca....
mi se pare mie sau tu o pricepi ca pe o corvoada, ca pe un mod (doar) de a castiga bani (cu care ce sa faci?)

Ti-ai pus problema ca poate unii lucreaza de placere? Ca satisfactia muncii lor nu e caramida din ziua de salariu? Eu stiu ca unii si-au ales sau le-a fost impusa o meserie fara posibilitati de satisfactie, dar nu trebuie sa generalizam. Si eu si sotia mea avem niste meserii ale caror rezultate creeaza o satisfactie incomparabila cu orice reverie. nici unul din noi nu vede banul ca finalitate a muncii. A, ca daca pica ceva, nu-i rau. Dar nu-mi pun problema agoniselii. Suficient ca am minimul necesar

Tu vezi lumea la extreme.

Am insa alte satisfactii pe langa care o masina bengoasa si o vila sau doua nu fac o ceapa degerata.

Sunt foarte putini care "muncesc ca vitele" pentru asa ceva. De obicei cei de care spui tu nu au astea, iar cei care le au nu muncesc asa.
Si satisfactiile pe care le am eu "muncind" nu fac cat o ceapa degerata pe linga o masina si o vila. Masina bengoasa si vila nu inseamna succes si satisfactie decat pentru cei din cultura "Ciao Darwin" si "De trei ori tuta".

Nu stiu exact cum ai perceput tu articolul, dar postul tau arata o vehementa impotriva muncii, ori de aici pana la downshifting e cale lunga.
Iarasi cred ca tu confunzi serviciul cu munca precum si carierismul cu munca. E drept ca astea merg in paralel, dar sunt lucruri diferite. Au finalitati diferite. Serviciul aduce bani, cariera aduce prestigiu, dar munca are cu totul alt rezultat.

Nu te cunosc, dar considerand doar ceea ce ai scris in postul de mai sus, ma duce cu gandul ca satisfactiile tale vin din reverie, din contemplatie, din meditatie.....Te inteleg cumva, am trecut si eu prin faza in care credeam in asa ceva, dar sa tot fi trecut apoape doua decenii de atunci. Intre timp am mai descoperit si altceva.

This post has been edited by Ake: 28 Jul 2005, 23:19

Illusi0n, nu sunt de acord cum pui problema. Daca nu pot sau nu vreau e treaba lor, daca ei sunt fericiti, asta e important.

Maska, cu tot respectul iti zic ca tu nu te regasesti in interviul respectiv. Aici e vorba de cei ce ajung sus, in top management, si renunta de buna-voie la pozitia lor pentru o viata mai linistita. Personal ii pot intelege si nu mi se pare absurd, insa asa cum am mai zis asta tine si de nivelul de trai general al societatii respective, iar la noi nu prea merge. Asta pentru ca o slujba linistita, cu program fix si fara batai de cap, in Romania, inseamna (cu mici exceptii) un kkt de bani, insuficienti pentru un trai cat de cat decent.
S-o iau altfel. Sa zicem ca managerul agentiei de publicitate care este pomenita in interviu se satura de tot ce face si de cat munceste, zice gata, ma downshiftez. In strainatate sa zicem ca ar fi devenit un simplu angajat la agentia respectiva pe un salariu decent, fara batai de cap. Ok. La noi devine simplu angajat, pe un salar cat de cat ok, fara batai de cap. Wrrrrrong! Cu batai de cap. Fetele alea era niste angajate (ca doar nu erau toate managere generale) si totusi munceau de le sareau ochii din cap, de ajunsera niste uscaturi. Si atunci la ce bun downshiftatu? Sa ai tot atat de putin timp pt. tine, dar pe bani mai putini?
Desigur, managerul respectiv poate parasi de tot agentia si face altceva. Profesor de liceu? Functionar la stat? Cam p-aici ar fi joburile mai putin solicitante care iti ofera mai mult timp liber. Dar pe ce bani? Putini. Prea putini ca sa iti mai priasca viata asa cum iti doreai. Prea putini ca sa iti oferi chiar si alea mici placeri de care se vorbeste in interviu: o carte, o piesa de teatru, o iesire in natura. Cand nu stii cum iti platesti intretinerea, nu prea vad unde e fericirea. Asta ti-o pot spune zecile de mii de oameni aflati in situatia asta. Du-te si zi-le "ba ce fraieri sunteti voi ca va plangeti, voi sunteti fericiti, nu ca managerii aia cu vilane si masini luxoase", si-o sa-ti sparga capul probabil.

..
Nu iti mai poti permite sa-ti mai iei un BMW seria 7, dar poti sa-ti iei Megan 2. Sau macar sa-ti intretii ceea ce ai acumulat deja. Da la noi?! Mie mi se pare ca doamna Liiiceanu n-a gandit deloc cand a dat interviul asta, a vazut ea ca-i trendi curentu, deci e bun si la noi, ce sa mai.
...

Eu sunt perfect de acord cu ideile enuntate in interviu. Si Ashu, cred ca si tu ai inteles perfect ce vroia sa zica, exact asta: nu-ti mai lua seria 7 ci in schimb ia-ti o vacanta si bucura-te de ea. S-ar putea sa ai satisfactii mai mari decat ai obtine de la o masina
Si din nou ai dreptate, se referea la oamenii care au asigurat un nivel de trai decent (primele trepte din piramida lu' Maslow la locul lor) nu la toti.

@ashu: ma grabeam ieri si nu am mai spus si urmatoarele:
Ei se plang ca nu le ajung banii si ca sunt tot in datorii. Pai daca ei au "tocat" o mostenire...

@maska: mama nu zicea sa investeasca neaparat in domeniul imobiliar.

Si acu explicatia.

Respectivii au primit (mai demult, cand ai mei puneau ban langa ban vanzand diverse articole de papetarie) o suma frumusica. Ei bine, in doi ani au terminat-o. Ai mei in doi ani au reusit sa faca o investitie... imobiliara. Prima. Au mai urmat si altele. Ei faceau datorii, ai mei faceau bani. Ei se plangeau ca nu au bani, ai mei se plangeau ca nu au timp. Si urma replica aia a lor. Nu erau fericiti, dar vroiau sa arate ca sunt.

bai, pana la urma micile lucruri sunt berea, scos mandra la un spectacol culturalo-muzical (de obicei Batman sau Razboiul Stelelor), gratarelul si concediul la Kussadasi la bombe acolo, nu?

pai I'm covered fara sa fac downshifting, ca oricum nu prea am de unde ca sa zic asa. Daca ideea era "cat mai multe lucruri mici, din ce in ce mai multe lucruri mici, doar lucruri mici, bai fraiere" atunci nu multumesc, cata menta am de frecat o frec, restul sa mai frece si altii, sa nu ramana nefrecata.

cam asta e... iar despre partea cu poezia si apusul de soare, dupa sufletul fiecaruia, fara observatii pertinente cum ca luna e misto pentru toata lumea sau pupicul pe obraz e o treaba minunata care trebuie facuta.


asa, diafan vorbind, mi se pare cam ciudat cand mi se cere atentia, pe motiv ca din cauza ca daca faci ceva ca lumea, nu mai vezi imprejur (cam pe unde-i slabiciunea in cazul asta? )

Dar ca sa nu uitam: downshiftingul e acel fenomen de a renunta la o munca solicitanta si bine platita, in favoarea alteia pe vice-versa cu mai multa inghetata.

(Maska, chestia e chiar interesanta, pe cuvant, adica si eu mai vreau opinii pe subiectul asta).

This post has been edited by Lolek: 29 Jul 2005, 12:05

Daca ar fi dupa mine, ar trebui scrisa o carte pe teme asta. titlul cred c-ar fi foarte sugestiv si ar face un best-seller din aparitia sa editoriala. As numi-o "De la Laszlo Tokes la Ponta si de la Doina Cornea la Gigi Becali - 15 ani de picaj generalizat"

hehe, mie mi-a placut foarte tare aia cu tinerele ca marul din care iti vine sa musti, si care, dupa doi ani de job se usuca pana in uter. cunosc cateva personaje...

in rest, cestiunea cu downshiftingul este buna peste un anumit nivel de trai si profesional... mult peste casa+masina. sub el, sunt vorbe goale pentru consolarea underachieverilor.

@adso: in totalitate de acord cu tine.

eu n-as vrea sa supar pe unii sau altii. dar ce am citit semana cu serialul ala "viata ca-n filme". cunosc oameni care desi se pricep la un domeniu senzational de bine, nu au ce sa puna pe masa a doua zi. dar altul care stie 5% din ce stie el are de mii de ori mai mult. asa ca in concluzie daca nu ai cu ce sa traiesti nu poti vorbi ce am intalnit in acel articol.
mai intai trebuie sa-ti asiguri existenta si apoi vezi de fericire, pasiuni si altele.
societatea de azi este speculanta, incearca sa ia de la tine cat mai mult si sa dea cat mai putin, dar e adevarat ca tentatiile pe care ti le ofera sunt numeroase.
nu vad cum sa iti asiguri cel mai modest nivel de trai dar sa iti faci viata "fericita", asa ca hai sa vorbim discutii...

Cred ca ar fi fosarte interesant un topic cu titlul "Ce iti doresti in/de la viata?" sau "Ce ar trebui sa ai ca sa te consideri realizat in viata?". Bine, realitatea este destul de crunta, IQ-ul celor ce posteaza ar trebui cumva controlat ca sa nu ma trezesc cu raspunsuri d-ale lui ciumonk gen "as cauta o herghelie de pisici, as trece cu masina peste ele back and forth pina as ramine fara benzina" sau sa ma trezesc cu Crintea care-mi recita din Munca de Partid editia 1986.

Asta-mi aduce aminte de Jaques-Yves Cousteau...

Asta-mi aduce aminte de Jaques-Yves Cousteau...

Sau de Steve de pe ANimal Planet. Da' nu stiu la ce te referi....

Sau de Steve de pe ANimal Planet. Da' nu stiu la ce te referi....

pai aia e cariera omului, nu timpul lui liber. Ia poftim de du-te la Steve si zi-i "baaaa, nu te mai juca cu crocodilii ca obosesti". Cred ca te trezesti cu un set de vreo 6 din aia modelul de Nile, 5 agatati de membre si unul pe capul tau de destept care a a avut asa o idee sa te iei de placerile omului.

Chiar...cum o suna downshiftingul la Steve? "Bai, nu ma mai ocup de crocodili, o dau pe serpi neveninosi, gata...e timpul sa ma bucur de viata".

This post has been edited by Lolek: 29 Jul 2005, 12:42

Da, Steve imblinzitorul de galinceea vulgaris.

Ideea e ca prin prisma job-ului si a vietii sociale extra curriculare (ce limbaj de agentie de recrutare am), ajungi la un moment dat sa te-ntrebi pentru ce bula galului ai trait si muncit pina acum. Un fapt normal, de altfel. Numai ca pe unii ii caracterizeaza trairea vietii la extrem (vodca, curve, scandaluri, etc.) iar pe altii ii conduc in viata dorinte mult mai pasnice (casa, masina, copil, cont banca, loc de veci, coliva-n piept si banuti pe ochi).

Cred ca rationam putin la extrem. Nu scrie nicaieri ca trebuie sa abandonezi un job bine platit si sa te muti in padure ca sa te bucuri de natura si de wc-ul de dupa copac.
Este vorba despre gasirea unui echilibru intre timpul acordat muncii si timpul acordat familiei sau chiar tie. Despre jumatatea aia de ora rupta de la birou ca sa o folosesti acasa cu copilul, nevasta, cartea, filmul sau whatever. Cam asta cred ca putem face noi prin prisma downshifting-ului. Si nu-ti trebuie zeci de mii de dolari in cont pentru asta.

Nu scrie nicaieri ca trebuie sa abandonezi un job bine platit si sa te muti in ...

in articolul mentionat era vorba si despre abandonarea unui job bine platit.

Despre jumatatea aia de ora rupta de la birou ca sa o folosesti acasa cu copilul, nevasta, cartea, filmul sau whatever...

lucru amestecat in general ... miroase...si mai era treaba aia cu acela care alearga dupa doi iepuri.
iar din jumatatile alea de ora nu-mi ajunge o viata sa termin ce mi-am propus.
fiecare intelege cum vrea...

fiecare intelege cum vrea...

Intotdeauna.

Nu scrie nicaieri ca trebuie sa abandonezi un job bine platit si sa te muti in padure...

OK...Dar asta nu e downshifting. E doar critica timpului liber.

Cu timpul liber in general reprosurile pleaca din "surse externe" pretextand ca "nu-ti acorzi suficient timp tie".
E la fel de discutabil, insa de data asta ai ceva mai multa dreptate, nu stiu cum sa zic.

Fiecare are caii lui verzi pe pereti cu care o ia tropa-galopa pe unde i se pare lui ca-i face bine. Asta fac si eu si oricine altceva. Si dintr-o data vezi largi orizonturi (nu numai familiale) in care fiecare peste da din coada cum ii place si cum isi permite (sa nu uitam amanuntul asta).

Din punctul meu de vedere sunt putine lucruri pe care le-as face si nu le fac. In afara de chestii ezoterice precum primul om pe Marte sau cel mai sexy dintre pamanteni (care sunt lucruri MARI, nu mici).

Prin urmare, recursiv revin la idei gen "ma simt bine-n pielea mea" si in acelasi timp sunt criticat ca nu cunosc trilogia StarWars sau intestinele unui model arhaic de masina de pe vremea apusului locomotivelor cu abur ca placere sublima a vietii (lucruri care-si primesc raftul cuvenit in preferintele mele). Sunt discriminat cat cuprinde fix prin prisma acestor "mici lucrusoare": daca-mi iau bicicleta sunt prost ca nu stiu ce-i viata, daca mi-a lasat bunicul mostenire oltcit, sunt prost ca nu stiu ce-i viata, daca mi-am luat logan sunt prost ca nu stiu ce-i viata, daca-mi plac blondele sunt prost, nu stiu ce-i viata si tot asa.

Micile lucrusoare le am cu bucurie, ca tot omul normal. Sunt un pic atipice (nu e vorba de familie, nu e vorba de vreo chestie pe 4 roti, nu e vorba de filme cu James Bond si asa mai departe), mi le cultiv in tihna si fara compromisuri, fara sa dau prea multa apa la moara suitei de n'spe mii de berbeci ce sar imediat cu concluzii din batista murdara din buzunar.

Cu alte cuvinte...in ce ma priveste, comentam deja o stare de lucruri care pentru mine exista - cum ziceam, sunt putine lucruri mici pe care le-as face si nu le fac. Sunt chiar egoist in chestiuni de genul asta, e vorba de placerile mele, what the heck?

par example: actualmente citesc o super-carte de George Minois, diseara ies cu niste prieteni din Olanda si Germania veniti un pic incoace, maine am de facut un drum avec beaucoup de plaisir inspre niste locuri, fac pe desteptul pe net, fac misto prin alte locuri, de destul de multe ori I feel on top of the world, de multe ori ma simt explorand coridoarele iadului cu un fel de placere egala cu cea a falfaitului aiurea prin rai si-asa-mult-mai-departe. De-aia probabil nici nu reactionez cum trebuie.

It's all in the head, parerea mea. E o chestie profund psihica. Si recomand o abordare activa a chestiunii, nu una pasiva. Secretul meu personal nu e in compromisuri (cateodata as zice "din pacate" - mai e lume care se zgarie prin colturile salasului meu de om cocotat pe propria-i fire - Ghinion Iliescu, e tot ce pot zice).

Si in final, cel mai idiotic si pustanesc lucru pe care-l poate face cineva e sa vina sa emita in eter o parere de cunoscator profesionist despre viata ta personala (era la un moment dat o "adiere" in sensul asta - nu mai e). Acuma drept e...nici copilaria nu e bine sa ti-o reprimi daca inca mai esti in ea.

Maska, in esenta ai dreptate, sunt multi cei care fac compromisuri day by day. Covarsitoarea lor majoritate fortati de imprejurari. Nevertheless, ei merita apreciati in egala masura daca-si urmaresc firea si-si gasesc multumirea in <imensitate-de-diverse-lucruri-care-mai-de-care>.

Hai, o bere pentru toata lumea ca e vineri! Parerea mea.

This post has been edited by Lolek: 29 Jul 2005, 14:02

Chiar...cum o suna downshiftingul la Steve? "Bai, nu ma mai ocup de crocodili, o dau pe serpi neveninosi, gata...e timpul sa ma bucur de viata".

Hai ca-ti zic eu, ca l-am vazut aseara: lesina intr-un F16 Viper (posibil sa gresesc numele avionului, oricum era un supersonic militar), dandu-si ochii peste cap pe la 8-9g. Downshifting?

Hai ca-ti zic eu, ca l-am vazut aseara: lesina intr-un F16 Viper (posibil sa gresesc numele avionului, oricum era un supersonic militar), dandu-si ochii peste cap pe la 8-9g. Downshifting?

A? Nu tre sa treaca niste teste inainte sa se urce in asa ceva? Ca murdareste panoul de comenzi aiurea, si cine-l spala la inaltimea aia? Offf....

In prealabil se antrenase/testase la sol, din ce ziceau ei pe acolo. Oricum, era pe locul din spate, nu pilota el.

This post has been edited by AIX: 29 Jul 2005, 14:52

Da ceva exemple de downshiftisti stiti?
Mie imi vine in minte doar Carol Qvintul, care la un moment dat a renuntat la conducerea unui imperiu si s-a retras la manastire.
A... si moi. Care las acum job-ul si ma downshiftez la niste beri reci, ca mi s-a incins creierul mic de la citit atata filozofie pe forum.

This post has been edited by b64chr: 29 Jul 2005, 15:40

Ei, hai, ca nu ni se adreseaza noua, tinerilor, chestia asta. Sigur ca la 25-30 ani, cu rate la casa/apartament si cu DSN in service nu-ti arde de down-shifting.
Dar pe mai tarziu (peste vreo 20 ani...) imi fac planuri. Pana atunci ar trebui sa ai necesarul asigurat deja (locuinta, un fond de pensie, etc...), si organismul suficient de obosit ca sa nu mai poate trage ca tinerii. Atunci e mai bine sa te dai la o parte, sa-ti cumperi o casa la tara (aproape de oras, sa nu te salbaticesti...) si sa pornesti o afacere mai "light", fara castiguri mari, dar cu mai putin stres.

Pana atunci, sa tinem cont, ca ar fi bine de ajuns la varsta aia fara un buchet complet de boli coronariene, circulatorii, digestive, psihice, etc...

This post has been edited by IsNa: 29 Jul 2005, 16:47