Nu e vorba de maşinile sau de fabricile poluante, ci despre noxele la purtător. Este vorba despre cei care îşi transformă gura şi plămânii în furnal de procesare a nicotinei, şi care elimină în aerul din jurul lor minunatele rezultate ale acestui proces tehnologic. Este vorba despre fumători.

Cred că deja v-aţi dat seama că nu sunt unul dintre ei. Totuşi, dacă vă spun că sportul ăsta mă enervează veţi sări de pe scaune contrariaţi. Ce are dom’le cu fumătorii? Ce rău i-au făcut? Ca să înţelegem ce am eu cu fumătorii, să demontăm câteva din afirmaţiile pe care le fac de obicei aceştia în apărarea viciului lor:

"Dacă mor, mor, asta este"
Crezi tu că scapi aşa de uşor! Din păcate, fumătorii ajung să facă la bătrâneţe tot felul de boli interesante, dintre care cancerul este doar sperietoarea cea mai mare. Dacă aveţi printre cunoştinţe medici, şi prin cap un pic de curiozitate, puteţi afla că o mare parte din pacienţii care aglomerează spitalele şi papă banii de la buget sunt cei care sunt de-o viaţă buni prieteni cu ţigara şi cu sticla de alcool. Vin, stau internaţi câte o lună de zile, şi apoi, cum se simt mai bine pleacă acasă la viciile lor. Mai mult, bolnavi internaţi cu afecţiuni respiratorii grave ies frecvent din salon la o pauză de... ţigară.

Să nu fiu înţeles greşit, nu am nimic împotriva faptului că fumătorii suferă şi mor, doar e dreptul lor. Ce mă interesează este că eu şi alţi nefumători contribuim la buget cu sume semnificative, şi nu am chef ca prin asta să prelungesc cu încă cinci ani viaţa unui fumător senil, care îşi proiectează conţinutul faringelui pe asfalt la doi paşi de mine. Şi că tot veni vorba de cancer: toţi fumătorii ştiu că există această posibilitate. Mai mult, ei bravează cât timp sunt tineri, şi au impresia că sunt mari şi tari, că se iau la trântă cu Moartea însăşi. De ce, atunci, când unul dintre ei află diagnosticul, nu are bunul simţ să se sinucidă, sau măcar să aştepte acasă evenimentul despre care vorbea cu atâta curaj cu zece ani înainte? De ce să plătesc eu, sau familia lui, sau societatea în ansamblul ei, privilegiul lui de a fi curajos la bine, şi laş la greu?

"Este problema mea ce fac, doar nu te deranjez pe tine"
În afara faptului că eu va trebui să-ţi plătesc reparaţia după ce de bunăvoie ai ieşit din garanţie, mai trebuie să-ţi inhalez şi fumul pe stradă, în holurile instituţiilor publice sau în aproape orice restaurant, pentru că, vezi Doamne, dacă ai mâncat un cârnaţ poate nu era afumat, şi vrei să fii sigur. Nu mă interesează unde şi cum fumaţi, dar nu am chef să trag în piept beşinile voastre orale nici măcar în trecere. Vreţi să fumaţi în public? Puneţi-vă naibii un catalizator Euro 4 în gură, în nas şi eventual şi în fund, că nu se ştie niciodată pe unde scapă toxina.

"Fumătorii sunt majori, şi decid singuri ce fac"
Ei bine, aici este problema cea mai gravă. Majoritatea persoanelor fumătoare pe care le cunosc au început cu mult înaintea majoratului. Mai mult, este suficient să priveşti în jurul tău şi vei vedea o grămadă de copii de 10 ani cu ţigara în gură. Legal aceşti copii nu pot procura ţigări (am spus legal!), deci pe circuitul ţigării de la producător la orificiul bucal al animalului imatur există cel puţin o persoană adultă căreia îi lipsesc vreo 9 grame de plumb în craniu. Am observat că peste tot sunt afişe din acelea cu „nu vindem ţigări şi alcool persoanelor sub 18 ani”, dar nu există magazin unde să nu se încalce această declaraţie. Motivaţia vânzătorilor? Păi că l-a trimis taică-său după ţigări, ce era să fac, să nu-i dau? Exact, vaca dracului, să nu-i dai! Pedeapsa pentru aceşti vânzători, pentru părinţii care trimit copiii după ţigări, şi pentru orice şmecher care învaţă pe minori să fumeze: ar trebui să fie puşi ei să fumeze 100 de pachete de ţigări... într-o cameră etanşă, de patru metri pătraţi (şi aici sunt generos cu spaţiul... păi nu ne spune UE să lăsăm şi la porc în cocină spaţiu vital, să nu se streseze?).

Există soluţii?
Există, cum nu: rata asigurării de sănătate mărită pentru persoanele fumătoare (se practică prin SUA), şi mărirea preţului pachetului de ţigări la nivelul din UE, cam 3-4 euro pe pachet, nu 0.5 ca la noi. Şi aşa e nevoie de bani la buget. De ce să-mi mărească mie TVA-ul la toate produsele, inclusiv la cele de primă necesitate, când pot fi taxate viciile aşa de bine?* Rezultatul va fi o scădere a numărului de fumător, sau o creştere a veniturilor la buget. În ambele situaţii, mie îmi convine. Şi pentru ăia care conving sau ajută copiii să fumeze, soluţia cu camera etanşă. Dacă ţin aşa de mult la plăcerea asta, de ce să le-o refuzăm?

*Yeah, right, când primul ministru e prieten la cataramă cu preşedintele unei companii de ţigări...