Era p'in August '91. Nu mai tiu minte daca era cald sau frig, cert e ca pe mine si pe inca 3 prieteni ne zgirma anal doru' de aventura si vroiam sa plecam pe munte de nebuni, cu cortu'. Nu c-am mai fi fost vreodata cu altii sau c-am fi avut vreo experienta in ale muntelui, nu! Noi ne bazam pe experienta de soarece de biblioteca a doi dintre noi, pe experienta mea de batut mingea la coltu' strazii si pe experienta unui chistoc de 13 ani caruia nu-i dadusera nici tuleiele la lula.
OK, ne hotarim sa plecam! Pe cine sa intrebam ce luam cu noi? Normal, parintii. CEA MAI PROASTA ALEGERE! Cel mai bine intentionate persoane care te duc la pierzanie intr-un timp record. Astfel, am ajuns sa plecam pentru o saptamina carind cu noi cca. 200 de conserve (pate, peste), 20 kg. cartofi, 2-3 kile de ceapa, 20 de paini, rosii, brinza, cascaval, mezeluri ("lasa ca la munte e frig si nu se strica!" ), otet, Hellas, set complet tacimuri + farfurii, cani, TIGAI, OALE si.....haine. La acestea s-au mai adaugat un cort mare, incomod, greu si foooooooooooooooooaaaaaaaaaaaaaaaaarteeeeeee prost + 4 paturi de campanie (sa nu doarma printisorii pe jos, deh). NU eram dotati niciunul cu neopren sau sac de dormit.
Si uite cum plecam noi ca handicapatii, pe munte, vai de steaua noastra, cu ratiile de supravietuire pe o luna ale Armatei a 4. In prima zi am ajuns in SInaia, ne-am chinuit sa ne urcam rucsacii-n spate timp de 30 de minute spre deliciul celor aflati in gara. Nu spun ca pina si cainii se tavaleau pe jos de ris.
Rucsacii erau cit de cit ok, foarte echilibrati, foarte cu cap aranjati, astfel incit daca te aplecai in fata mai mult de 10 grade fata de axa de referinta, riscai sa cazi in cap; daca te lasai un pic in spate, cadeai invariabil in c*r sau de-a dreptu' pe spate si incepeai sa dai din maini si din picioare ca gindacu' de bucatarie atacat de RAID. Intrucit nu ne puteam aseza jos (nu ne mai ridicam nici cu trenu'), pentru odihna trebuia sa gasim un perete cit mai aproape de verticala de care sa ne sprijinim.
Sa revin. Plecam noi cu chiu cu vai din gara si mergem cu telecabina pina la 2000 (cu rucsacii-n spate ca nici dracu' nu ni-i mai punea in spate daca-i dadeam jos). Ei bine, la 2000 s-a-ntimplat cea mai coioasa faza ever, cine n-a fost acolo s-o prinda, a pierdut enorm! Ei bine, la 2000, stateam asezati oarecum in cerc si....fiecare minca din rucsacul celui din fata. Si cum se face ca eu nimerisem, la 1.87 ai mei, sa maninc din rucsacul pipernicitului ala de copil care abia masura 1.70. Era o priveliste geniala! ma simteam ca pedofilu' care maninca din ghiozdanelul copilului abuzat.
De la 2000 plecam la Piatra Arsa si de acolo mai departe, pina la ..... Pestera. Odata ajunsi la Pestera, instalam noi cu chiu cu vai cortu' si ne apucam sa scoatem fiecare ce avea de scos de prin rucsaci. Bineinteles ca lucrurile de necesitate imediata erau la fundu' rucsacilor si a trebuit sa rascolim ca cirtitele pe acolo.
Intrucit ne convinsesem c-am luat mult prea multa mincare cu noi, am mincat la conserve-n seara aia de ne-au gasit toti dracii, nici nu mai eram in stare sa miscam un deget.
Lasam noi farfuriile si conservele-n fata cortului, inghesuim bagajele in fundu' cortului si ce nu mai incape in cort cocotam in pom-ul de linga cort. Bineinteles ca in pom am cocotat hainele, mincarea tinind-o cu noi, in cort.
Dupa ce ne impachetam fiecare in toalele proprii, ne trezim ca e un frig de ne cacam pe noi si ca mai trebuie toale. Dupa ce ne-am impachetat si mai tare si, bineinteles, am dat o tura si prin pom, ne bagam la pachet, in cort. Acu', hai sa facem planu' pentru ce se-ntimpla cind vine ursu'. Nu stiu cum dracu' se face ca eu devenisem cikicianu' grupului, eram mai inarmat ca un marines din Golf: toporisca, satir si doua cutite cit toate zilele. Planul de bataie era in felu' urmator: daca ne ataca ursu', aia trei incepeau sa faca galagie, eu taiam cortu', ei fugeau si eu le asiguram retragerea. Adica eu ma indeletniceam cu de toate si ei se indeletniceau cu fuga. Oricum, am fost multumit ca nu m-au insarcinat ca dupa ce mierlesc ursu', sa-i iau in circa si sa fug cu ei pina la adapost.
Dar n-a fost cazu' de asa ceva pentru ca.....a-nceput ploaia. Nici o problema, suntem in cort! Da' pe cort il intrebase cineva ce parere are despre treaba asta? Nu! Asa ca a-ceput sa picure pe la toate incheieturile posibile si imposibile. Apuca-te in miezu' noptii sa cauti plastice ca sa acoperi saracia. Ma rog, ne-am descurcat, pe la 1 ne-am culcat. Si pe la 3 ne-am trezit. Cintind De ce? DE FRIG! Era un frigu' dracu' de se auzea cum ne zdrangane oole-n chiloti
Se face ziua, se opreste ploaia si apare un ditamai soarele pe un ditamai ceru' senin. Hotarim sa mergem dracu' sa dam telefon acasa, sa le zicem c-am ajuns ok. Doi ramin in "tabara", eu cu inca unu' ne caram in..... Busteni, sa dam telefon acasa. Am coborit cu telecabina si am urcat cu telepicioarele, pe Jepi. Misto a fost c-am venit dupa vreo 6 ore, molfaind tacticosi la cite o cutie de serbet (gasisem in Busteni). Intre timp se schimbase dispunerea corturilor in juru' nostru. Normal, le ajunse oamenilor cit le oracaisem in cap vreo 5 ore. Pentru ca, am uitat sa va spun, intre 3 si 8 am cintat incontinuu.
Ce sa mai, ziua asta fusese mai mult decit ok, cu soare, cu caldura, cu senin, cu pasarele, cu tot tacimu', apucasera sa se usuce ce era de uscat.
Si acum incepe aventura meseriasa. Ne bagam noi in cort ( mai curat, mai uscat) sa dormim si noi cit de cit, rapusi fiind de oboseala zilei precedente. Planu' cu ursu' ramasese identic! Nici nu ma intind bine in pat si aud cainii latrind. Nici o problema! Mai stau vreo 30 de secunde si aud pe jigodiile alealalte 3 sforaind. Nici o problema! Numai ca...... aud ca incep sa se miste farfuriile de la intrarea-n cort. Si se miscau din ce in ce mai pronuntat si mai ritmic. Apoi conservele goale incep sa se miste. Apoi liniste. Incepusem s-am o vaga banuiala da' prefeream sa ma mint. Apoi incepe sa se miste cineva pe linga cort. In tot acest rastimp, cainii latrau de ziceai c-a dat strechea-n ei. Miscarea pe linga cort continua, deja incepind sa miroasa ce era de mirosit pe acolo. Cred ca nici nu mai respiram, eram intr-o moarte clinica da' un pic mai vie. Momentul in care nemernicu' ala a amusinat pe linga fata mea si , probabil ca nu i-a placut cum miros, a stranutat, nu vi-l pot descrie. In secunda aia a-nghetat rahatu-n mine! S-a auzit un ignet, da' nu din git, DIN SFINCTER!!! Dar am scapat nevatamat, doar cu sperietura. Cert e ca dimineata am iesit afara, alertat fiind de latraturile cainilor, si cred c-am vazut despre cine era vorba. Diatamai neamu' prost de urs, de topaiau 6 ciobanesti pe linga el si p-asta-l durea-n c*r, ii trata cu indiferenta crasa. Lasa impresia ca se va opri in orice secunda si va stuchi cainii intre felinare si le va slobozi o basina intre ochi.
Oricum, mai jos de noi unuia ii sfasiase cortu', omu' a zis c-a facut scandal da' nu-l auzise nimeni. Drept pentru care, am adunat frigu' noptii si taria sentimentala lasata de urs in urma, rezultind un minus negativ de toata frumusetea. Asa ca ne-am facut bagaju' si ne-am carat in Predeal, mai la caldura. Primu' lucru cind am ajuns in camping la Clabucet, a fost sa ne inchiriem niste echipament, ca deh, duceam lipsa. Ne-am luat saltele, plapumi, perne... vai ce bine am dormit in noaptea aia. A doua zi au venit ai mei cu unchi-miu, la Rosmarin, pentru w/e. Vai ce rau ne-a parut.
Cert e ca de la munte am plecat acasa, am lasat cortul, paturile, puloverele si sosetele groase, am luat doar tricouri, sorturi, slapi si....conservele si ne-am carat la mare.
La mare se intimpla urmatoarea faza. Unu' dintre astia cu care eram s-a dus sa agate el pe una de-o vazuse intr-o cabina telefonica. Textul clasic "Esti libera diseara?". Raspunsul l-a bulversat definitiv, cred ca nici eu nu aratam atit de ravasit dupa ce-mi stranutase ursu-n fata.. "Sunt libera 3 seri, 5 mii!".
Ei bine, dupa socul initial, am inceput sa facem planuri de unde facem rost de bani? Ca deh, eu eram cel mai instarit, venisem cu 700 la mare. Si am ajuns la o concluzie geniala: VINDEM CONSERVELE DE PATEU! Si uite cum alergau 4 copii dementi prin toata Eforia, sa bage conserve la .... consignatie.
Cam atiut a fost. Eu unu' m-am plictisit rau, cred ca si voi.


Disclaimer: Desi a fost publicat si in alta parte, proprietatatea intelectuala asupra acestui text imi apartine in totalitate!

This post has been edited by Marty: 27 Jun 2006, 15:29