Outline · [ Standard ] · Linear+ Povestiri timpite, de pe unde ne-am plimbat trupurile

Era p'in August '91. Nu mai tiu minte daca era cald sau frig, cert e ca pe mine si pe inca 3 prieteni ne zgirma anal doru' de aventura si vroiam sa plecam pe munte de nebuni, cu cortu'. Nu c-am mai fi fost vreodata cu altii sau c-am fi avut vreo experienta in ale muntelui, nu! Noi ne bazam pe experienta de soarece de biblioteca a doi dintre noi, pe experienta mea de batut mingea la coltu' strazii si pe experienta unui chistoc de 13 ani caruia nu-i dadusera nici tuleiele la lula. OK, ne hotarim sa plecam! Pe cine sa intrebam ce luam cu noi? Normal, parintii. CEA MAI PROASTA ALEGERE! Cel mai bine intentionate persoane care te duc la pierzanie intr-un timp record. Astfel, am ajuns sa plecam pentru o saptamina carind cu noi cca. 200 de conserve (pate, peste), 20 kg. cartofi, 2-3 kile de ceapa, 20 de paini, rosii, brinza, cascaval, mezeluri ("lasa ca la munte e frig si nu se strica!" ), otet, Hellas, set complet tacimuri + farfurii, cani, TIGAI, OALE si.....haine. La acestea s-au mai adaugat un cort mare, incomod, greu si foooooooooooooooooaaaaaaaaaaaaaaaaarteeeeeee prost + 4 paturi de campanie (sa nu doarma printisorii pe jos, deh). NU eram dotati niciunul cu neopren sau sac de dormit. Si uite cum plecam noi ca handicapatii, pe munte, vai de steaua noastra, cu ratiile de supravietuire pe o luna ale Armatei a 4. In prima zi am ajuns in SInaia, ne-am chinuit sa ne urcam rucsacii-n spate timp de 30 de minute spre deliciul celor aflati in gara. Nu spun ca pina si cainii se tavaleau pe jos de ris. Rucsacii erau cit de cit ok, foarte echilibrati, foarte cu cap aranjati, astfel incit daca te aplecai in fata mai mult de 10 grade fata de axa de referinta, riscai sa cazi in cap; daca te lasai un pic in spate, cadeai invariabil in c*r sau de-a dreptu' pe spate si incepeai sa dai din maini si din picioare ca gindacu' de bucatarie atacat de RAID. Intrucit nu ne puteam aseza jos (nu ne mai ridicam nici cu trenu'), pentru odihna trebuia sa gasim un perete cit mai aproape de verticala de care sa ne sprijinim. Sa revin. Plecam noi cu chiu cu vai din gara si mergem cu telecabina pina la 2000 (cu rucsacii-n spate ca nici dracu' nu ni-i mai punea in spate daca-i dadeam jos). Ei bine, la 2000 s-a-ntimplat cea mai coioasa faza ever, cine n-a fost acolo s-o prinda, a pierdut enorm! Ei bine, la 2000, stateam asezati oarecum in cerc si....fiecare minca din rucsacul celui din fata. Si cum se face ca eu nimerisem, la 1.87 ai mei, sa maninc din rucsacul pipernicitului ala de copil care abia masura 1.70. Era o priveliste geniala! ma simteam ca pedofilu' care maninca din ghiozdanelul copilului abuzat. De la 2000 plecam la Piatra Arsa si de acolo mai departe, pina la ..... Pestera. Odata ajunsi la Pestera, instalam noi cu chiu cu vai cortu' si ne apucam sa scoatem fiecare ce avea de scos de prin rucsaci. Bineinteles ca lucrurile de necesitate imediata erau la fundu' rucsacilor si a trebuit sa rascolim ca cirtitele pe acolo. Intrucit ne convinsesem c-am luat mult prea multa mincare cu noi, am mincat la conserve-n seara aia de ne-au gasit toti dracii, nici nu mai eram in stare sa miscam un deget. Lasam noi farfuriile si conservele-n fata cortului, inghesuim bagajele in fundu' cortului si ce nu mai incape in cort cocotam in pom-ul de linga cort. Bineinteles ca in pom am cocotat hainele, mincarea tinind-o cu noi, in cort. Dupa ce ne impachetam fiecare in toalele proprii, ne trezim ca e un frig de ne cacam pe noi si ca mai trebuie toale. Dupa ce ne-am impachetat si mai tare si, bineinteles, am dat o tura si prin pom, ne bagam la pachet, in cort. Acu', hai sa facem planu' pentru ce se-ntimpla cind vine ursu'. Nu stiu cum dracu' se face ca eu devenisem cikicianu' grupului, eram mai inarmat ca un marines din Golf: toporisca, satir si doua cutite cit toate zilele. Planul de bataie era in felu' urmator: daca ne ataca ursu', aia trei incepeau sa faca galagie, eu taiam cortu', ei fugeau si eu le asiguram retragerea. Adica eu ma indeletniceam cu de toate si ei se indeletniceau cu fuga. Oricum, am fost multumit ca nu m-au insarcinat ca dupa ce mierlesc ursu', sa-i iau in circa si sa fug cu ei pina la adapost. Dar n-a fost cazu' de asa ceva pentru ca.....a-nceput ploaia. Nici o problema, suntem in cort! Da' pe cort il intrebase cineva ce parere are despre treaba asta? Nu! Asa ca a-ceput sa picure pe la toate incheieturile posibile si imposibile. Apuca-te in miezu' noptii sa cauti plastice ca sa acoperi saracia. Ma rog, ne-am descurcat, pe la 1 ne-am culcat. Si pe la 3 ne-am trezit. Cintind De ce? DE FRIG! Era un frigu' dracu' de se auzea cum ne zdrangane oole-n chiloti Se face ziua, se opreste ploaia si apare un ditamai soarele pe un ditamai ceru' senin. Hotarim sa mergem dracu' sa dam telefon acasa, sa le zicem c-am ajuns ok. Doi ramin in "tabara", eu cu inca unu' ne caram in..... Busteni, sa dam telefon acasa. Am coborit cu telecabina si am urcat cu telepicioarele, pe Jepi. Misto a fost c-am venit dupa vreo 6 ore, molfaind tacticosi la cite o cutie de serbet (gasisem in Busteni). Intre timp se schimbase dispunerea corturilor in juru' nostru. Normal, le ajunse oamenilor cit le oracaisem in cap vreo 5 ore. Pentru ca, am uitat sa va spun, intre 3 si 8 am cintat incontinuu. Ce sa mai, ziua asta fusese mai mult decit ok, cu soare, cu caldura, cu senin, cu pasarele, cu tot tacimu', apucasera sa se usuce ce era de uscat. Si acum incepe aventura meseriasa. Ne bagam noi in cort ( mai curat, mai uscat) sa dormim si noi cit de cit, rapusi fiind de oboseala zilei precedente. Planu' cu ursu' ramasese identic! Nici nu ma intind bine in pat si aud cainii latrind. Nici o problema! Mai stau vreo 30 de secunde si aud pe jigodiile alealalte 3 sforaind. Nici o problema! Numai ca...... aud ca incep sa se miste farfuriile de la intrarea-n cort. Si se miscau din ce in ce mai pronuntat si mai ritmic. Apoi conservele goale incep sa se miste. Apoi liniste. Incepusem s-am o vaga banuiala da' prefeream sa ma mint. Apoi incepe sa se miste cineva pe linga cort. In tot acest rastimp, cainii latrau de ziceai c-a dat strechea-n ei. Miscarea pe linga cort continua, deja incepind sa miroasa ce era de mirosit pe acolo. Cred ca nici nu mai respiram, eram intr-o moarte clinica da' un pic mai vie. Momentul in care nemernicu' ala a amusinat pe linga fata mea si , probabil ca nu i-a placut cum miros, a stranutat, nu vi-l pot descrie. In secunda aia a-nghetat rahatu-n mine! S-a auzit un ignet, da' nu din git, DIN SFINCTER!!! Dar am scapat nevatamat, doar cu sperietura. Cert e ca dimineata am iesit afara, alertat fiind de latraturile cainilor, si cred c-am vazut despre cine era vorba. Diatamai neamu' prost de urs, de topaiau 6 ciobanesti pe linga el si p-asta-l durea-n c*r, ii trata cu indiferenta crasa. Lasa impresia ca se va opri in orice secunda si va stuchi cainii intre felinare si le va slobozi o basina intre ochi. Oricum, mai jos de noi unuia ii sfasiase cortu', omu' a zis c-a facut scandal da' nu-l auzise nimeni. Drept pentru care, am adunat frigu' noptii si taria sentimentala lasata de urs in urma, rezultind un minus negativ de toata frumusetea. Asa ca ne-am facut bagaju' si ne-am carat in Predeal, mai la caldura. Primu' lucru cind am ajuns in camping la Clabucet, a fost sa ne inchiriem niste echipament, ca deh, duceam lipsa. Ne-am luat saltele, plapumi, perne... vai ce bine am dormit in noaptea aia. A doua zi au venit ai mei cu unchi-miu, la Rosmarin, pentru w/e. Vai ce rau ne-a parut. Cert e ca de la munte am plecat acasa, am lasat cortul, paturile, puloverele si sosetele groase, am luat doar tricouri, sorturi, slapi si....conservele si ne-am carat la mare. La mare se intimpla urmatoarea faza. Unu' dintre astia cu care eram s-a dus sa agate el pe una de-o vazuse intr-o cabina telefonica. Textul clasic "Esti libera diseara?". Raspunsul l-a bulversat definitiv, cred ca nici eu nu aratam atit de ravasit dupa ce-mi stranutase ursu-n fata.. "Sunt libera 3 seri, 5 mii!". Ei bine, dupa socul initial, am inceput sa facem planuri de unde facem rost de bani? Ca deh, eu eram cel mai instarit, venisem cu 700 la mare. Si am ajuns la o concluzie geniala: VINDEM CONSERVELE DE PATEU! Si uite cum alergau 4 copii dementi prin toata Eforia, sa bage conserve la .... consignatie. Cam atiut a fost. Eu unu' m-am plictisit rau, cred ca si voi. Disclaimer: Desi a fost publicat si in alta parte, proprietatatea intelectuala asupra acestui text imi apartine in totalitate! This post has been edited by Marty: 27 Jun 2006, 15:29

Era p'in August '91. Nu mai tiu minte daca era cald sau frig, cert e ca pe mine si pe inca 3 prieteni ne zgirma anal doru' de aventura si vroiam sa plecam pe munte de nebuni, cu cortu'. Nu c-am mai fi fost vreodata cu altii sau c-am fi avut vreo experienta in ale muntelui, nu! Noi ne bazam pe experienta de soarece de biblioteca a doi dintre noi, pe experienta mea de batut mingea la coltu' strazii si pe experienta unui chistoc de 13 ani caruia nu-i dadusera nici tuleiele la lula.
OK, ne hotarim sa plecam! Pe cine sa intrebam ce luam cu noi? Normal, parintii. CEA MAI PROASTA ALEGERE! Cel mai bine intentionate persoane care te duc la pierzanie intr-un timp record. Astfel, am ajuns sa plecam pentru o saptamina carind cu noi cca. 200 de conserve (pate, peste), 20 kg. cartofi, 2-3 kile de ceapa, 20 de paini, rosii, brinza, cascaval, mezeluri ("lasa ca la munte e frig si nu se strica!" ), otet, Hellas, set complet tacimuri + farfurii, cani, TIGAI, OALE si.....haine. La acestea s-au mai adaugat un cort mare, incomod, greu si foooooooooooooooooaaaaaaaaaaaaaaaaarteeeeeee prost + 4 paturi de campanie (sa nu doarma printisorii pe jos, deh). NU eram dotati niciunul cu neopren sau sac de dormit.
Si uite cum plecam noi ca handicapatii, pe munte, vai de steaua noastra, cu ratiile de supravietuire pe o luna ale Armatei a 4. In prima zi am ajuns in SInaia, ne-am chinuit sa ne urcam rucsacii-n spate timp de 30 de minute spre deliciul celor aflati in gara. Nu spun ca pina si cainii se tavaleau pe jos de ris.
Rucsacii erau cit de cit ok, foarte echilibrati, foarte cu cap aranjati, astfel incit daca te aplecai in fata mai mult de 10 grade fata de axa de referinta, riscai sa cazi in cap; daca te lasai un pic in spate, cadeai invariabil in c*r sau de-a dreptu' pe spate si incepeai sa dai din maini si din picioare ca gindacu' de bucatarie atacat de RAID. Intrucit nu ne puteam aseza jos (nu ne mai ridicam nici cu trenu'), pentru odihna trebuia sa gasim un perete cit mai aproape de verticala de care sa ne sprijinim.
Sa revin. Plecam noi cu chiu cu vai din gara si mergem cu telecabina pina la 2000 (cu rucsacii-n spate ca nici dracu' nu ni-i mai punea in spate daca-i dadeam jos). Ei bine, la 2000 s-a-ntimplat cea mai coioasa faza ever, cine n-a fost acolo s-o prinda, a pierdut enorm! Ei bine, la 2000, stateam asezati oarecum in cerc si....fiecare minca din rucsacul celui din fata. Si cum se face ca eu nimerisem, la 1.87 ai mei, sa maninc din rucsacul pipernicitului ala de copil care abia masura 1.70. Era o priveliste geniala! ma simteam ca pedofilu' care maninca din ghiozdanelul copilului abuzat.
De la 2000 plecam la Piatra Arsa si de acolo mai departe, pina la ..... Pestera. Odata ajunsi la Pestera, instalam noi cu chiu cu vai cortu' si ne apucam sa scoatem fiecare ce avea de scos de prin rucsaci. Bineinteles ca lucrurile de necesitate imediata erau la fundu' rucsacilor si a trebuit sa rascolim ca cirtitele pe acolo.
Intrucit ne convinsesem c-am luat mult prea multa mincare cu noi, am mincat la conserve-n seara aia de ne-au gasit toti dracii, nici nu mai eram in stare sa miscam un deget.
Lasam noi farfuriile si conservele-n fata cortului, inghesuim bagajele in fundu' cortului si ce nu mai incape in cort cocotam in pom-ul de linga cort. Bineinteles ca in pom am cocotat hainele, mincarea tinind-o cu noi, in cort.
Dupa ce ne impachetam fiecare in toalele proprii, ne trezim ca e un frig de ne cacam pe noi si ca mai trebuie toale. Dupa ce ne-am impachetat si mai tare si, bineinteles, am dat o tura si prin pom, ne bagam la pachet, in cort. Acu', hai sa facem planu' pentru ce se-ntimpla cind vine ursu'. Nu stiu cum dracu' se face ca eu devenisem cikicianu' grupului, eram mai inarmat ca un marines din Golf: toporisca, satir si doua cutite cit toate zilele. Planul de bataie era in felu' urmator: daca ne ataca ursu', aia trei incepeau sa faca galagie, eu taiam cortu', ei fugeau si eu le asiguram retragerea. Adica eu ma indeletniceam cu de toate si ei se indeletniceau cu fuga. Oricum, am fost multumit ca nu m-au insarcinat ca dupa ce mierlesc ursu', sa-i iau in circa si sa fug cu ei pina la adapost.
Dar n-a fost cazu' de asa ceva pentru ca.....a-nceput ploaia. Nici o problema, suntem in cort! Da' pe cort il intrebase cineva ce parere are despre treaba asta? Nu! Asa ca a-ceput sa picure pe la toate incheieturile posibile si imposibile. Apuca-te in miezu' noptii sa cauti plastice ca sa acoperi saracia. Ma rog, ne-am descurcat, pe la 1 ne-am culcat. Si pe la 3 ne-am trezit. Cintind De ce? DE FRIG! Era un frigu' dracu' de se auzea cum ne zdrangane oole-n chiloti
Se face ziua, se opreste ploaia si apare un ditamai soarele pe un ditamai ceru' senin. Hotarim sa mergem dracu' sa dam telefon acasa, sa le zicem c-am ajuns ok. Doi ramin in "tabara", eu cu inca unu' ne caram in..... Busteni, sa dam telefon acasa. Am coborit cu telecabina si am urcat cu telepicioarele, pe Jepi. Misto a fost c-am venit dupa vreo 6 ore, molfaind tacticosi la cite o cutie de serbet (gasisem in Busteni). Intre timp se schimbase dispunerea corturilor in juru' nostru. Normal, le ajunse oamenilor cit le oracaisem in cap vreo 5 ore. Pentru ca, am uitat sa va spun, intre 3 si 8 am cintat incontinuu.
Ce sa mai, ziua asta fusese mai mult decit ok, cu soare, cu caldura, cu senin, cu pasarele, cu tot tacimu', apucasera sa se usuce ce era de uscat.
Si acum incepe aventura meseriasa. Ne bagam noi in cort ( mai curat, mai uscat) sa dormim si noi cit de cit, rapusi fiind de oboseala zilei precedente. Planu' cu ursu' ramasese identic! Nici nu ma intind bine in pat si aud cainii latrind. Nici o problema! Mai stau vreo 30 de secunde si aud pe jigodiile alealalte 3 sforaind. Nici o problema! Numai ca...... aud ca incep sa se miste farfuriile de la intrarea-n cort. Si se miscau din ce in ce mai pronuntat si mai ritmic. Apoi conservele goale incep sa se miste. Apoi liniste. Incepusem s-am o vaga banuiala da' prefeream sa ma mint. Apoi incepe sa se miste cineva pe linga cort. In tot acest rastimp, cainii latrau de ziceai c-a dat strechea-n ei. Miscarea pe linga cort continua, deja incepind sa miroasa ce era de mirosit pe acolo. Cred ca nici nu mai respiram, eram intr-o moarte clinica da' un pic mai vie. Momentul in care nemernicu' ala a amusinat pe linga fata mea si , probabil ca nu i-a placut cum miros, a stranutat, nu vi-l pot descrie. In secunda aia a-nghetat rahatu-n mine! S-a auzit un ignet, da' nu din git, DIN SFINCTER!!! Dar am scapat nevatamat, doar cu sperietura. Cert e ca dimineata am iesit afara, alertat fiind de latraturile cainilor, si cred c-am vazut despre cine era vorba. Diatamai neamu' prost de urs, de topaiau 6 ciobanesti pe linga el si p-asta-l durea-n c*r, ii trata cu indiferenta crasa. Lasa impresia ca se va opri in orice secunda si va stuchi cainii intre felinare si le va slobozi o basina intre ochi.
Oricum, mai jos de noi unuia ii sfasiase cortu', omu' a zis c-a facut scandal da' nu-l auzise nimeni. Drept pentru care, am adunat frigu' noptii si taria sentimentala lasata de urs in urma, rezultind un minus negativ de toata frumusetea. Asa ca ne-am facut bagaju' si ne-am carat in Predeal, mai la caldura. Primu' lucru cind am ajuns in camping la Clabucet, a fost sa ne inchiriem niste echipament, ca deh, duceam lipsa. Ne-am luat saltele, plapumi, perne... vai ce bine am dormit in noaptea aia. A doua zi au venit ai mei cu unchi-miu, la Rosmarin, pentru w/e. Vai ce rau ne-a parut.
Cert e ca de la munte am plecat acasa, am lasat cortul, paturile, puloverele si sosetele groase, am luat doar tricouri, sorturi, slapi si....conservele si ne-am carat la mare.
La mare se intimpla urmatoarea faza. Unu' dintre astia cu care eram s-a dus sa agate el pe una de-o vazuse intr-o cabina telefonica. Textul clasic "Esti libera diseara?". Raspunsul l-a bulversat definitiv, cred ca nici eu nu aratam atit de ravasit dupa ce-mi stranutase ursu-n fata.. "Sunt libera 3 seri, 5 mii!".
Ei bine, dupa socul initial, am inceput sa facem planuri de unde facem rost de bani? Ca deh, eu eram cel mai instarit, venisem cu 700 la mare. Si am ajuns la o concluzie geniala: VINDEM CONSERVELE DE PATEU! Si uite cum alergau 4 copii dementi prin toata Eforia, sa bage conserve la .... consignatie.
Cam atiut a fost. Eu unu' m-am plictisit rau, cred ca si voi.


Disclaimer: Desi a fost publicat si in alta parte, proprietatatea intelectuala asupra acestui text imi apartine in totalitate!

This post has been edited by Marty: 27 Jun 2006, 15:29

Marty, nu cumva ai aterizat cu aceasi farfurie zburatoare in care era si Mircea Dinescu pe Terra?
Oricum de contrariu niciodata nu ma vei putea convinge .

This post has been edited by Pedro: 27 Jun 2006, 15:08

Marty esti G E N I A L !!!! M-ai facut sa rad cu lacrimi de 2 ori azi. Noroc cu tine, altfel cred ca picam sub birou de plictiseala .

nu am mai ras de mult atat de sanatos

chiar extrem de palpitanta toata povestea

Super tare! Mi-ai adus aminte de primele iesiri la munte, cand luam cu mine 7 seturi de haine si tot felul de alte tampenii, de se rupea rucsacu si il coseam cu ata si ac, la fata locului... Acum nu as mai putea sa car cat caram atunci.

Sunt pe jos de ras


Apropo, nu ai din greseala nr tipei? ca-i dau eu 5 mii pe 3 seri

Care face rezumatu, sa rad si eu?

Marty omule esti teroristul zilei... Asa cu pofta de mult nu am mai ras...

Apropo, nu ai din greseala nr tipei? ca-i dau eu 5 mii pe 3 seri 

poate RONi

Cam asta ar fi paritatea.

poate RONi 

Atunci ma retrag, io las lu Marty

Pai si nu ne-ai zis cat ati strans.

Ma, sincer, am strins vreo doua suturi in c*r, vreo 5 flegme si vreo 5 km. de fuga. Nu de alta da' cind ne auzeau patronii de la consignatii ce vrem sa facem, cam cu asta ne cadoriseau.

MORTALA POVESTIREA!

Eu cind ziceam ca iesirile la munte sint un kakao, nu ma credeati, ziceati ca sint eu bosorog.

Cortul sucks big time! Nu inteleg ce are hotelu'!

@Marty: merci mult de post !

Ma esti penal... sa-l iei si pe Vlad Georgescu cu tine la munte.. in caz ca n-ai citit topicul lui..

Cortul sucks big time! Nu inteleg ce are hotelu'!

Iubire, in viata vietilor tale n-o sa-ntelegi frumusetea vietii! Du-te tu la hotel si stai ca boieru', eu regret ca nu mai am conditia fizica care sa-mi permita sa cutreier creierii muntilor toata ziua. Marele meu regret e ca n-am apucat sa ma catar pe cel mai inalt virf din Romania, Moldoveanu. Btw, p-asta nu-l poti face dormind la hotel!
In alta ordine de idei, poate ca tu la 17 ani te uitai la Mihaela si o idolatrizai pe Marina Almasan cind aparea la Ceaiul de la ora 5. Ei bine, eu la virsta aia eram dornic de aventura, dorinta pe care am materializat-o prin acea plecare pe munte si mai apoi la mare.

cand ai dreptate, ai.

un gratar la munte cu prietenii nu se compara cu cea mai tare disco-zbenguiala din ibita( stiu ca te referi la aventura, eu ma refer la libertate , aer liber, natura)

This post has been edited by wolfin: 28 Jun 2006, 15:53

E ca si cum ar spune ca ce sens are sa mergi la mare cind poti sa te balacesti in cada, acasa....

sa nu uiti de sare, de pus sare de baie

Super tare povestea lui Marty !!! Si apropo Marty vezi ca pe Moldoveanu nu e chiar greu de ajuns. Totusi iti trebuie un pic de echipament si antrenament, dar nu e asa greu. Si ai grija sa nu te duci in august ca e vremea foarte capricioasa in Fagaras. Mai bine in septembrie pe la inceput. Bafta !

Stiu ca nu-i f. greu de ajuns dar gindeste-te ca eu daca ma duc pe jos pina la coltu' strazii, scot limba d-un cot.

Ziua se anunta deosebit de plicticoasa si cu temperaturi de fierbere ... Intr-unul din momentele de realism sadea imi dau seama ca treaba la servici merge la fel de bine si fara mine (denul de utilitate al unui partz in ventilatie), asa ca voi apela la rabdarea voastra si voi tine tonul cu Marty amintindu-mi de Baraj.


Copil sarac din oras muncitoresc pe langa Baraj (Cincis, cei de prin Deva ar trebui sa stie) am avut si eu momentele mele de vitejie - vezi lectura gen Tom Sawyer, Insula Misterioasa etc.

Pe la vreo 13 anisori eram proaspatul proprietar al unui Pegas model Cursiera. Cum lectiile de condus s-au terminat cu un succes indoielnic (profesor tata), mi-am luat soarta in propriile maini. Cu un grup de colegi de bloc (de fapt nu stiu sigur daca eram prieteni ... cert este faptul ca o zi ne bateam, doua ne jucam impreuna) am iesit la o plimbare, eu mai mult pe langa bicicleta decat pe ea. Unuia dintre noi i-a venit idea geniala (hai fasss) de a merge la Cincis. 14 kM ? cei aia ... la valoarea noastra de atunci ...

Zis si facut, ne pornim la drum. Toate au decurs normal, exceptand iesirile in sant ocazionale ca sa ne ferim de masini. A durat vreo doua ore si doua tigari (chestie dom'le de oameni mari si adevarati, nu ?) pana am ajuns la serpentine. Ei, oameni buni, de acolo a inceput greul. Mie mi-a puscat un fluture de la roata din spate asa ca pedalatul a inceput sa fie o treaba obositoare. Am ajuns doar pana la DIG. Sincer, nu am incercat o asemenea senzatie de reusita nici cand am terminat facultatea cum am simtit atunci - I'm on top of the world ! ... si nu mai trebuie sa pedalez !

Cu un ceas din dotare al d-nului militian de pe DIG am aflat ca ora depasea asteptarile noastre cu mult ... asa ca ne-am apucat sa ne intoarcem. Si din nou serpentine, moment cand unui coleg ungur de felul lui, ii cedeaza franele.

Acum inchideti ochii si imaginati-va un copil speriat calare pe bicicleta tip BMX (cer e ca nu avea frana torpedo) dand din picioare in toate partile incercand sa-si tina echilibrul si urland ceva in limba lui numa' de el stiut dar care aducea tare mult cu copulatia invan a picioarelor in ea de treaba ... A durat vreo 10-15 secunde cat timp a picat, s-a rostogolit samd pana a ajuns in sant (again). Tot ce tin minte este ca atunci cand s-a adunat, arata nasol tare, IN SCHIMB, din buzunarul de la piept i se iteau doua tigari BT drepte si frumoase (pe bune, de zici ca atunci le scosese din pachet) desi proprietarul dadea semne de trecere printr-un malaxor.

Catre casa, problema mea s-a agravat cu o pana pe fata si un cui pe spate (adica amandoua rotile erau desumflate, dar numai roata de pe spate avea cui). Voiajul meu catre casa s-a transformat intr-o cursa charter pe portbagajul unei biciclete, cu o mana pe sa sia alta pe ghidonul bicicletei mele.

Sa va mai zic ca acasa ne asteptau parintii in comitet ? N-are rost ... asta e alta poveste.

P.S. Desi palida in comparatie cu povestea suculenta a lui Marty, nu am rezistat tentatiei de a pune in cuvinte aceasta amintire draga... Textul este mai mult sau mai putin in format Open Source (GNU Licence)

frumoase intamplari... sa mai fie !

Foarte hazlii
Păcat că nu am şi eu talentul de a povesti că ar fi multe de spus

LMAO! Rad de vreo 5 minute.
Si mi-am adus aminte de o excursie facuta cu ai mei prin 93-94 la Muntele Mic. Numele hotelului nu conteaza, ca e numai unul , cocotat i munti. Singurul motiv pentru care am ajuns poe acolo a fost pentru ca tata a facut un drum pe acolo cu vreo 20 de ani in urma, cand a fost in armata.
Cred ca hotelul ala era cu -5 stele. Multumita unui pachet de cafea la receptionera, ne-am ales cu o camera la etajul 2. Ceea ce a fost o lovitura de geniu, avand in vedere ca dupa 2 zile s-a luat curentul si nu mai mergea liftul. Faza e ca la parter era restaurantul, iar deasupra lui erau cateva anexe, deci ca sa ajungi la etajul 2 urcai vreo 5 etaje din alea normale. Oricum, altii stateau la 10! Toaletele in schimb erau unice: in fiecare camera cadeau alte bucati din faianta, creaind diverse modele.
Dupa vreo 2 zile de bezna, a venit din Caransebes un generator, si mai puteai aprinde un bec pe la 8 seara (fierbatorul nu-l puteai folosi). Oricum, cand ploua macar mai radeam de bietii turisti veniti cu cortul ceva mai in vale. Nici cand era soare nu le era prea bine, ca veneau cainii ciobanilor in vizita. Moment in care se vedea o mana iesind pe usa cortului si aruncand o bucata de salam.
Niste parinti "ocupati" si-au trimis copilul la plimbare pe langa hotel. Dracul, vazind niste ovine rumegand linistite, incepe sa urle spre balconul parintilor:
-Mama, mama, uite oaiele!
-Fu-*** oaiele sa-ti *****! a raspuns un cetatean de la un etaj de mai jos.
Mai dureros era cu mancarea , ca daca nu-ti placea salamul ala cu 98% sare, mureai de foame. Singurele alternative erau sa mergi la cules afine(care erau din belsug) sau sa cumperi niste lapte de la ciobani (si lapte gras ca ala nu am mai baut de atunci). Insa,daca nu era un loc atat de frumos si pustiu (afara de cativa ciobani si militari), ar fi fost o pierdere de timp si bani.
P.S. Stiu ca nu e prea funny, dar totusi....

[quote=Vlad Georgescu,28 Jun 2006, 17:29]
MORTALA POVESTIREA!

Eu cind ziceam ca iesirile la munte sint un kakao, nu ma credeati, ziceati ca sint eu bosorog.
Cortul sucks big time! Nu inteleg ce are hotelu'!
[/quote

Eu nu inteleg ce farmec are sa te mai duci la munte vara si sa stai la hotel, eventual la Sinaia sau la Predeal.
Eu sunt dependent de cort, de dormitul in cort, de spalat la rau, de stat seara la foc, adica neaparat de cateva ori pe an trebuie sa am o iesire cu cortul la munte.
Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu am in minte fraze sabloan de genul: "ma ajuta sa ma relaxez si sa-mi incarc bateriile" ci pur si simplu simt nevoia de cort.
Putin off-topic: pe Valea Rea, se poate ajunge pe Moldoveanu plecand din Bucuresti pentru un weekend, adica de unde te dai jos din masina, mai ai de mers 4 ore pana in varf. Pentru alte informatii va stau la dispozitie.
Marty: la tine a murit pasiunea, nu te mai atrage mersul la munte;chiar si daca nu ai o conditie fizica de invidiat tot mai exista niste trasee pe care le poti face.

or fi existand trasee da' cred ca trebuie si puuuutina vointa...


Suma respectelor,Alydor.

Da, dar dupa ce urci vreo 3-4 ore, ore in care blestemi ziua cand te-ai hotarat sa urci, folosesti ultima picatura de energie pe care o mai ai doar ca sa casti gura si sa zici: oauu ce misto e (peisajul)

PS: daca nu ai vointa, gasesti pe cineva sa traga de tine pana pe varf

Ca-mi adusei aminte!!! M-am dus anul trecut la cherhanaua Ema (Tincabesti), sa maninc o ciorba de peste. Bineinteles ca n-aveau ciorba de peste asa ca am optat pentru o banala ceafa cu cartofi prajiti si salata verde. gagica-mea a optat pentru ficatei la tigaie cu cartofi natur.
Toate bune si frumoase pina se-ntoarce ospatarul si zice:" stiti, nu avem ficatei, va pot aduce altceva?". Gagica-mea se uita peste meniu si ramine pina la urma tot la o ceafa cu cartofi prajiti. Moment in care, aud cea mai stupida intrebare pe care ma putut s-o aud in viata mea! Zice bou', pe cel mai normal si firesc ton: "SI RENUNTAM LA FICATEI?"