Outline · [ Standard ] · Linear+ Drogurile - in noi, printre noi, despre noi

Pai stai mai Bobo ca bietul baiat s-a sinucis din dragoste, nu din cauza ca era olimpic la chimie. Ce treaba are una cu alta?

Pai stai mai Bobo ca bietul baiat s-a sinucis din dragoste, nu din cauza ca era olimpic la chimie. Ce treaba are una cu alta?

We hate maths olympics...

Sa-mi zic si eu parerea despre droguri...

Cel care se drogheaza cu stupefiante incepe de fapt sa se 'drogheze' ceva mai devreme. De obicei, are un respect de sine foarte scazut (la fel si cei care se imbata periodic), sau este incapabil sa isi sublimeze cum trebuie tensiunile acumulate peste zi.

Supape pot fi multe:
- tigari (o supapa folosita des, de mai multe ori pe zi, de unde si expresia "ma calmeaza", "ma ajuta sa ma concentrez", samd),
- bautura in exces (are acelasi efect calmant si euforic),
- sex in exces (idem ca efecte),
- jocuri pe calculator (te ajuta sa scapi de lumea reala si sa te concentrezi puternic pe o lume unde esti gratulat instantaneu si obtii rezultatele foarte rapid)

La unii, chestia asta se intampla invers. Ei sunt stresati de ce gasesc (sau nu gasesc) acasa, si atunci se refugiaza in munca.

Dependenta e de doua feluri: fizica si psihica. Prima duce la efecte devastatoare asupra organismului si se trateaza in primul rand medical, a doua duce la efecte de durata, mai greu de perceput ca atare, si este strans legata de anturaj si de modul in care reactioneaza individul la stimulii externi.

Cea psihica apare in toate cele de mai sus, este daunatoare, dar rareori este mortala. De aceea si caile care duc la aceasta dependenta sunt doar rareori imorale si aproape intotdeauna legale (legea nu condamna nici macar betia, ci doar unele din efectele ei).

Cea fizica insa apare la tutun (de unde si scandalul care duce incet-incet la interzicerea acestui drog), insa nu atat de rapid incat sa duca la o supradoza. Tutunul, de altfel, nu este un drog care isi creste efectele in functie de doza de nicotina continuta.

Cand vorbim despre drogurile usoare, ne aflam la granita gri si difuza intre dependenta psihica si cea fizica. Ele duc la o dubla dependenta, insa latura fizica este mai putin pronuntata. De aceea, e mai usor sa te lasi de aceste droguri in momentul in care componenta psihica se reface (dispare anturajul, dispar anxietatile, individul incepe sa se adapteze la mediu).

Stupefiantele insa inlantuie individul extrem de puternic. Pana acolo incat chiar si daca doreste sa se lase, nu este capabil decat cu ajutor medical, de specialitate. Si individul ramane marcat pe viata, insasi structura chimica a creierului sau se schimba.
Corpul ii este distrus treptat, ficatul si rinichii in special, iar promiscuitatea anturajului duce la boli care il curata destul de rapid.


La ce ajuta aceasta diferentiere?

Pai mai intai apare dependenta psihica, si abia apoi cea fizica.

Daca dorim ca proprii nostri copii sa nu consume droguri, trebuie sa discernem cum reactioneaza la stimulii externi. Au tendinta de a fi primii din grupul lor, cu orice pret, pentru a-i impresiona pe ceilalti? Este foarte posibil sa ia si droguri la un moment dat, pentru a pastra aceasta tendinta. Au, dimpotriva, tendinta de a fi separati de grupuri, de a se izola? Este posibil sa ia droguri pentru a isi oferi singuri ceea ce nu le ofera ceilalti.

Vorbim de doua extreme. Tot ce este intre aceste doua extreme duce la indivizi sanatosi psihic. Da, unii vor fuma, altii vor bea uneori in exces, altii vor face sex ca iepurii intre 16 si 35 de ani (dupa aia, sa-l vad io p-ala care isi permite, daca nu fizic, macar financiar! ), samd. Dar acestea vor fi supape temporare, de eliberare a stresului.

Iar la acele doua extreme se ajunge cand copiii nu au un scop bine definit in viata. Cand sunt educati sa fie egoisti, nu altruisti. Cand sunt prea rasfatati, sau prea calcati in picioare, etc.

Cheia sta nu numai in educatie, dupa parerea mea, ci si in modul in care parintele relationeaza cu ei. Daca ii este prieten, nu doar profesor. Daca stie ca poate gasi in el un confident care nu il judeca, ci il poate indruma.

Din momentul in care v-ati judecat copiii, i-ati pierdut undeva intre 13-22 de ani. Da, dupa aia cam 80% incep sa aiba din nou relatii bune cu parintii (si-au calmat ego-ul, s-au descoperit pe sine si nu se mai simt amenintati de conceptele si personalitatea parintilor), insa daca asta era ok acum 10 ani cand am terminat noi facultatea sau liceul, acum nu mai e chiar asa.

Acum, aceasta perioada de prapastie intre parinte si copil poate insemna nu doar sex la 16 ani, nu doar trei betii monstruoase pe an si nici macar un sac pus in cap profului de chimie si decorarea acestuia cu pene... Astea sunt prostii care vin si care trec, chiar daca pe moment au consecinte enervante pentru parinti, amuzante pentru copii.

Din pacate, acum asta inseamna droguri, dependenta de grupuri nemultumite, triste, urate si, din pacate, in curand va insemna arme de foc si impuscaturi intre ganguri.


Nu sunt parinte, asa ca nu pot spune ce sa faca acestia ca sa devina prietenii copiiilor lor. Decat, poate, sa le dea o mama de bataie din cand in cand, dar justificat si explicat de ce, iar in al doilea rand, abtinutul de la a-i judeca, si de a le scoate pe nas boacanele facute.

Macar asa poate nu se vor apuca de matematica, moment in care ar fi definitiv pierduti pentru societate...

Alte idei?

We hate maths olympics...

Some of them, not each and every !!!

We hate maths olympics...

maddan, da' de ce-o urasti pe nevasta-mea, ce ti-a facut?

Revenind la subiect - as vrea sa fie asa simplu. Ideea e ca tot ce poti e sa speri, si sigur ca daca iti educi bine copilu' cresc sansele de a-l feri de droguri, dar spaima mea e ca de fapt nu poti face nimic pentru a fii sigur...
Scenariu ipotetic: merge copilu' la chef (tre' sa-l lasi!), acolo sunt niste tampiti care consuma droguri (peste tot sunt mai nou!), poate chiar dealeri, cine stie din ce li s-a pus pata, vor sa faca o farsa, baga drogu' in bautura sau ceva de gen, -> et voila. Unele droguri dau dependenta (fizica) de la primele utilizari.

are si nu are legatura;

pe mine m-a socat faptul ca un copil de top a facut o asa tampenie;un copil cu o putere de intelegere mare; deci un copil care judeca, deci un copil care teoretic, nu ar fi trebuit sa ia niste decizii pripite; acum nu sunt psiholog, nu-mi dau seama daca e corect ce zic;
adica, cum zice maddan, a reactionat asa la un stimul extern; in acest caz acest stimul s-a chemat dragoste; dar probabil ca putea fi si altceva;

de ce nu a putut sa treaca peste? de ce a considerat ca viata nu mai merita traita? de ce nu a vorbit cu vre-un prieten?(poate a vorbit si nu stim, dar acel prieten trebuia sa anunte ... in fine astea sunt necunoscute;)
stiu ca determinant de temperamentul, dar prin educatie mai slefuiesti;

ma gandesc ca ceva a lipsit in educatia lui, de a facut acest gest;
nu vreau sa spun ca de vina ar fi chimia, Doamne fereste, io vreau sa zic ca viata e mult mai complexa decat o pasiune, pasiune care daca nu e tratata corect poate distorsiona alte aspecte; si putini realizeaza asta...
vorbesc cu diversi parinti: meditatie la matematica, la fizica, la aia, la ailalta; mai putini ii dau la sport, iar cei care ii dau la sport prefera sporturi individuale si nu colective; mai sunt si tot felul de activitati (muzica, pictura), alpinism, etc, etc.. pe care nimeni nu le prea baga in seama; toti cumpara calc. copiilor lor, dar nu stiu cati ii duc pe munte;

mai e un aspect care poate strica copilul daca nu e privit corect: competitia cu orice pret; aici intervine rolul bun al sportului;

acum maddan e interesant ce zici tu cu "nu judeca copiii"; nu-mi dau io exact seama acum la ce te referi, da' ma voi gandi la asta...

mi-a mai venit in cap o idee acum:
am un exemplu de fosta colega destul de tare la matematica (hehe).. fata ascultatoare de mica, i s-a spus ca scoala e importanta ea asta a facut; a ajuns la fac. de mate, s-a scarbit de ce era pe acolo; de sistem, de colegi;
a inceput sa deschida si ea ochii, s-a apucat de arhitectura, a terminat-o; asta a schimbat-o mult; 180 de grade;
sa inteleg ca mediul studentesc din diversele universitati/facultati difera mult de tot?adica, cei de la mate sunt altfel decat cei de la arhitectura sau automatica sau drept?
de ce?
in mod normal ma gandesc ca n-ar trebui sa fie diferente notabile; aa, evident ca ala de la arte e mai creativ, dar in ceea ce priveste comportamentul fata de viata ar trebui sa fie oarecum similar; si nu cred ca e;
vorbim de medii relativ egale, nu vorbim de tarani si oraseni, saraci si bogati, ardeleni si dobrogeni...
nu stiu cat de corect e ceea ce am scris, acum mi-a venit in cap...

Sunt extrem de multi copii (mai mari sau mai mici) care incearca din curiozitate. E perioada cand vrei sa fii altfel sau vrei sa te distrezi cat mai bine. Stiu cazuri in care s-au apucatde droguri "usoare" pentru a dormi cat mai putin si a putea invata mai mult.

Oricum nu exista un tipar de educatie sigur ca un copil sa nu consume droguri: daca e liderul unui grup, poate consuma pentru a-si mentine statutul, daca face parte dintr-un grup, dar nu este lider, poate consuma pentru a-i impresiona pe ceilalti, daca e prea izolat poate consuma....

Cred ca cel mai bine este sa ii fie foarte clar care sunt consecintele oricarei fapte.

Bobo, dragostea nu poti s-o explici neaparat stiintific. El a simtit ca nu poate trai fara persoana respectiva si atunci nimeni si nimic nu l-a mai putut face sa-si doreasca sa traiasca. Tocma pt. ca era olimpic la chimie ar fi putut sa se refugieze in stiinta lui, dar nici asta nu l-a ajutat. Io zic ca nu trebuie sa-i judeci actiunile din punct de vedere logic, fiindca dragostea (adevarata!) e rareori logica. Discutia e lunga si nu e nimerita pe topicu asta, dar orisicat nu pasiunea sa pentru chimie l-a impins sa faca asta, ci pasiunea sa pt. o fata. Dar nu poti sa-ti inveti copilul sa nu faca o pasiune pentru o fata si sa iubeasca potrivit si cu masura, nu?

ashu - da, da' poti sa-i inoculezi ideea ca sinuciderea e un gest las si egoist, in orice circumstante (bine nu vorbesc de aia care se sinucid ca sa salveze alti 100 de oameni, asta e cu totul altceva, da' nu despre asta vorbim).

ashu ai dreptate, nu pasiunea pentru chimie l-a impins, io ma gandesc ca el era cumva dezvoltat neechilibrat ca sa zic asa.. adica o pornesti pe o chestie si urci atat de mult pe acel drum incat uiti ca mai sunt si altele;
io de felul meu sunt adeptul unei dezvoltari "multilaterale" ca sa folosim un cuvant "drag" perioadei de dinainte de '90;
e drept ca acest lucru nu se pupa cu societatea super specializata actuala, dar dupa mine scopul nu e sa devii robotel specializat si masina de consumat;
asta nu inseamna ca nu tre sa te axezi pe vreo chestie, dar nu cu pretul renuntarii la altele...

adica e ca si cum mi-ar place mult viteza, si imi pun pe solenza mea motor de 10 litri, si nu ma intereseaza celelalte componente ale masinii, caroserie, suspensii, anvelope...evident ca nu va face 2 bani masina...

omul e trup si suflet; acorzi prea multa importanta studiului, o da in bara dpdv al trupului; cu ce ma incalzeste ca sunt olimpic daca ma imbolnavesc repede, sau cu ce ma incalzeste ca sunt super fotbalist si am bani daca o dau pe droguri, sau cu ce ma incalzeste ca sunt sanatos , destept dar n-am fost in stare sa-mi pun ordine in viata si sunt singur, sau divortat, etc...
io sunt adeptul omului complet, si la minte si la trup si la suflet, si in comportament si in atitudine;
toate sunt la fel de importante; deci ideea mea e ca daca acorzi o importanta mai mare unui lucru, tre sa fii foarte atent sa nu se transforme intr-o pasiune prea mare/patima care poate aduce un dezechilibru "tot-ului";

nu vreau sa spun ca de vina ar fi chimia

Ba da, de vina era chimia! Da' chimia din creierul sau!

Mai precis, nu trebuie sa ignoram ca tot ceea ce suntem se petrece in creier, si nicaieri altundeva.
Or creierul este un ansamblu chimic, in definitiv. Toate procesele din el - pe care noi le numim "gandire", sunt reactii electrochimice. D-aia, orice dezechilibru mai accentuat in chimia sa poate duce la comportamente distructive.
Ei bine, foarte multi dintre noi avem dezechilibre chimice - fie mostenite genetic, fie provocate de educatie si mai ales de modul in care invatam sa ne comportam in fata esecului.
Pentru ca masina din ţeasta noastra este conceputa sa rezolve probleme in mod matematic, prin niste algoritmi pe care oamenii de-abia ii descopera, cu greu. Este conceputa sa functioneze in mod logic.
Or in momentul in care NU reuseste sa rezolve o problema, oricare ar fi ea, reactia este de focusare de energii si substante (dopante chiar!) tocmai catre acea problema. Pe masura ce problema nu se rezolva, creierul intra intr-o bucla logica, similara (vulgar vorbind!) cu buffer overrun-urile care sunt atat de dragi virusilor actuali de computere. Si la un moment dat se ajunge la un crash. La unii acest crash inseamna somn mult de tot, si apoi isi revin, la altii crash-ul duce la sinucidere, deci la un shut down definitiv.

Exista totusi diverse supape care fac fata acestor frustrari: unele sunt benigne (precum dezvoltarea multilaterala de care vorbea Bobo, adica echilibrarea vietii prin preocupari multiple, care nu lasa creierul sa se focuseze doar pe O problema, ci pe mai multe, de unde o dezamagire intr-una din ele nu duce la caderea intregului lant), altele sunt gri (fumat, o betie din cand in cand, o aventura), altele sunt insa negre si maligne (droguri, alcoolism, casanovism).

Pentru a preveni un comportament sinucigas din partea unui copil, trebuie sa-l ajuti sa-si sublimeze frustrarile in altceva!

De ex, daca Gigel vede sânişorii Tanticai, la mare, si el are 16 ani iar ea 17, creierul sau ii va face nene un cocktail chimic super-puternic care nu ii va da pace! Este prea tanar sa stie cum sa nu se focuseze asupra acestei mari iubiri, si va intra fara indoiala in bucla aia logica, in cercul ala vicios, cu atat mai mult cu cat ea ii va da cu flit (din varii motive).
Acuma, Gigel are mai multe cai. Daca e iubire mare, si Gigel e cat de cat talentat, va face poezele de amor, scrise cu degetelul pe nisip, sau va compune niscai muzici.
Daca Gigel e bine facut, ar putea sa se apuce de sport de performanta.
Daca il duce capul, s-ar putea refugia un timp in rezolvarea de probleme de matematici, in religie, in munca, etc.

Totusi, daca nu reuseste sa iasa spre una dintre aceste supape, poate intra foarte usor pe panta distructiva. De aici, suicid, sau droguri, sau batausi notorii, etc.

Copilul ala nefericit care s-a sinucis nu este singurul care nu a fost invatat de parinti (si de scoala!) sa faca fata frustrarilor vietii. Sunt sute, mii, zeci de mii de copii frustrati in scolile noastre. Unii recurg la bataia aplicata sistematic colegilor, altii se imbata, altii se drogheaza, unii invata pe rupte ca sa scape de parintii degenerati de acasa, iar altii, din pacate, isi inchid procesele de gandire si isi zboara creierii.

Si intreba Bobo cum vine faza cu judecata.
Pai aici vine si parintele si incepe sa emita concepte de genul:
"Iar ai luat un 6 la mate, tembelule!"
"Bey, nu ti-am zis sa pui sosetele la sosete, ce, esti tampit?"
"Pai Dorel cum de poate sa invete si tu nu?!"
"Numai gura ta se aude la scoala"
"Sor-ta este mai cuminte decat tine"
etc.

Fazele astea (si mai ales cuvintele "niciodata, intotdeauna, numai tu, deloc, etc") dau numai tunuri in mentalitatea copilului, care se simte judecat, evaluat si nedreptatit. Mai ales cand sunt spuse la nervi. Sunt de evitat, daca nu vreti sa auziti si voi pe la cei 16 ani ai copilului judecati asemanatoare din partea lui: "Esti un bosorog ramolit, ce stii tu?!"


...ar fi multe de discutat despre chimia creierului si modul in care putem sa ne echilibram noi insine viata, facand fata stress-ului, insa nu e aici locul (si n-am nici timpul...)
Ideea e sa ne gandim la propria minte (sau la mintea copiilor) ca la o super-complicata masinarie. Si sa nu dam cu piciorul sau cu pumnii in ea, ca dup-aia ne vedem la veseli, sau intre patru scanduri.

Si e pacat...

Bai maddan, da' prozaic mai esti tu... Totul e chimie, nu? Bagi mana in foc pt. asta? Sunt prea multe lucruri neexplicate de stiinta ca sa decretam asta. E ca si cu mecanica lu' Newton, nimeni nu zice ca nu se potriveste, nimeni nu zice ca e proasta, da' intre timp a venit Einstein care a aratat ca lucrurile nu sunt chiar asa de simple...

Bai maddan, da' prozaic mai esti tu... Totul e chimie, nu? Bagi mana in foc pt. asta? Sunt prea multe lucruri neexplicate de stiinta ca sa decretam asta. E ca si cu mecanica lu' Newton, nimeni nu zice ca nu se potriveste, nimeni nu zice ca e proasta, da' intre timp a venit Einstein care a aratat ca lucrurile nu sunt chiar asa de simple...

vv, te-ai legat si tu exact de textualitatea mesajului lu' maddan! Cred ca mai important ar fi fost sa citesti printre rinduri pentru ca are foarte mare dreptate! Un copil reactioneaza violent ca si comportament la trecerea dintr-un mediu cald si prietenos intr-un mediu ostil precum cel descris de maddan. Din pacate nu multi parinti inteleg lucrul asta si considera ca daca seful le-a facut o zi de cosmar la servici, daca sunt obositi sau surmenati, copilul trebuie sa inteleaga starea lor si sa-i lase-n pace! un copil n-are nevoie numai de smardoiala si de insulte, mai are nevoie si de caldura, prietenie si mult calm si intelegere.
Sa nu-mi spui tu ca daca fii-tu vine si iti zice c-a luat un 6 la mate si tu ii articulezi doua peste bot si un sut in kur, el va intelege c-a gresit si se va pune cu burta pe carte de frica sa nu o incaseze iarasi !
Asta e problema, ne dorim copii pentru 5 zile si dupa aia nu stim ce sa facem cu ei! Nu multi se gindesc in perspectiva la ce implica acest lucru, unii nici macar n-au perspectiva, ce sa mai vorbim de gindit....

Bineinteles ca sunt si multe alte lucruri care definesc omul.

Numai ca toate aceste lucruri se reduc la un moment dat la chimia creierului. Asta este masina care proceseaza tot, si o face (de neinteles pentru noi), nu doar electric (ca un computer), ci electro-chimic. Asta e baza si pentru filozofie, si pentru dragoste, si pentru arta abstracta, pentru tot.

Ca sunt inca multe lucruri nedescoperite, bineinteles! Indraznesc sa spun ca nu stim nici 5% despre creier. Dar macar pe alea de le-am descoperit daca le-am aplica, si ar fi super!

da intr-adevar, din ce am mai vazut si citit se pare ca suntem chimie pura...
aici insa ar trebui sa intervina educatia, ca sa poata subordona/controla/domina chimia organismului...

oarecum postul religios asta face, de ex., incearca sa domine niste reactii chimice care provoaca placere...unele dintre ele chiar placere mare, hehe...

ieri am auzit o poveste despre un tanar, cu parinti destul de instariti care a cam luat-o pe aratura; a avut cam tot ce si-a dorit; de ex. la majorat ta'su i-a luat o masina, ceva strain parca;
in fine, un prieten a incercat sa ii explice ca parintii sunt ingrijorati, etc, etc..
si ma gandeam: ce sanse mai are un copil care e destul de mare sa -si revina dupa ce e luat-o pe un drum? adica brusc s-o cotesti la stanga?!?! mi se pare f. greu;

cu alte cuvinte tre sa fii cu ochii pe copil de mic; pe de alta parte tre sa-i acorzi si libertate mare, dar in acelasi timp sa fie supravegheat;
si pana la urma educatia e o chestie care se face continuu si nu in reprize de sfaturi, sfaturi care daca vin ca de la scoala, oricum nu sunt primite de copil...
cati dintre noi ascultam ce ne spuneau parintii?

dupa mine sfaturile trebuiesc date, prieteneste, la o bere, ca sa zic asa, sau prin niste exemple, daca vor sa-si atinga scopul...
deci cumva tre sa creezi atmosfera propice...
e nasol, ce sa mai...

Ei maddan, vezi de ce nu mi-a placut post-ul tau?

da intr-adevar, din ce am mai vazut si citit se pare ca suntem chimie pura...

q.e.d.

Pai hai sa dam cu disclaimere:

"Dupa cate se cunoaste in mod stiintific la ora actuala, suntem niste masini chimice inzestrate cu ciudatenii gen liber arbitru, constiinta si capacitatea de a iubi altruist. Recunoastem ca stim mai putine decat nu stim."

E bine asa?

ps.
A analiza omul la nivelul chimiei nu este neaparat un sacrilegiu. Este, daca vreti, ceva asemanator cu analiza structurii metalice a Statuii Libertatii din NY. Normal ca statuia aia e mult mai mult decat doar o structura metalica, insa asta nu-i neaga materialitatea! Si normal ca doar din analiza structurii sale metalice n-o sa intelegi mare lucru despre scopul sau si multe alte alea pentru care a fost facuta.
Dar vei intelege cam cum sta in picioare.

Cam asa si cu omul: analizand stiintific mecanismele sale de functionare, vei sti si cum anume le poti repara cand o iau razna. Normal ca ele in sine nu-ti vor spune mare lucru despre om ca intreg... dar te vor ajuta sa stii unde sa intervii cand e nevoie.

De exemplu, la un depresiv de genul Stolojan, degeaba il scoti la aer curat la sanatoriu. Daca nu ii dai si medicamentele care sa ii compenseze dezechilibrul chimic din creier, poate da in depresie cronica, oboseala cronica si chiar suicid.

Nu toate lucrurile se trateaza cu plante, voie buna si speranta.
Din pacate, multi parinti nu inteleg asta cu privire la copiii lor, si fug ca dracul de tamaie de psihiatri atunci cand vad ca au probleme cronice de adaptare, care sunt in ultima masura probleme psihice grave.


Daca sunt un pic prea dur, imi pare rau, dar am avut prea multi prieteni, cunoscuti si colegi cazuti prada depresiei si oboselii cronice (din fericire nu s-a sinucis nici unul pana acum), ca sa nu arat radacina problemei.

La fel si cu drogurile: acesti oameni sunt bolnavi - inca dinainte de a le lua! Parintii nu inteleg asta, si cred ca vorba buna sau schimbarea anturajului pot rezolva problema. Deseori se intampla sa nu fie de ajuns.

un an lumina incepe sa fie intre titlu si continut...ultima pagina e fugita din context...va rog avem topicuri, educatie, spiritualitate...hai sa le reactivam pe acelea.

Hai mai, ca suntem la Cafe, aicilea
Avem voie sa divagam de la subect, nah?

Oki, oki, revenons a nos herbes...

Bobo, tot legat de suicidu omului si de ce ai spus tu. Io n-as prea fi de acord cu punctu asta al tau de vedere, ca in viata trebuie echilibru si masura in toate. Sa iubesti cu masura, sa studiezi in limitele bunului simtz, sa te distrezi cumpatat la petreceri, etc. Eu chiar din contra, consider ca e mai placut sa pui inima in tot ceea ce faci, sa faci ceea ce-ti place cu pasiune, sa traiesti momentu respectiv la intensitate maxima. Iti place chimia, bun, citeste si studiaz-o cu pasiune, iubesti o fata, pai e bine s-o adori nu s-o placi, iesi la distractie, pai distreaza-te cat de bine poti, fara inhibitii si alte oprelisti. Bine-nteles ca imi poti da contraexemple nocive cu nemiluita, insa cred ca intelegeti la ce ma refer. Daca in proces te frigi asta e, ghinion, macar stii ca ti-ai trait viata si ai facut ceea ce ti-ai dorit, decat sa duci un trai lung si plictisitor, in care nimic nu ti-a daunat, dar nici nu ti-a priit nimic cu adevarat.

ashu pai tu nu ma contrazici...perfect de acord.. insa faptul de a face un lucru din toata inima/sufletul/convingerea nu contrazice cumpatarea...dupa mine cumpatarea inseamna sa stii cand sa te opresti.. adica sa nu transformi placerea de a face ceva/pasiunea in patima.. granita e subtire...

nu mai stiu daca am dat exemplul asta in posturile mele anterioare.. scuze daca ma repet; un reportaj despre femei alpiniste care au vrut sa cucereasca varful K2 din Himalaya.. si o arata pe una care vroia ea cu tot dinadinsul sa urce desi vremea ii era potrivnica si chiar murisera unii de curand..pana la urma a cedat datorita altor alpinisti care chiar asa declarau 'noi am venit sa facem alpinism din placere, nu vream sa devenim nebuni care sa moara aiurea pe munte"; tipa a murit apoi in alta expeditie.

cam asta vroiam sa zic; vezi ce mica e diferenta dintre una si alta;

Hep

verde-stop

esti degeaba

Ce brusc s-a curmat discutia. Au lasat-o-n suspensie. Ma gandeam s-o reactivam, ca-mi pare interesanta.

This post has been edited by Victoras2001: 24 Dec 2010, 23:10

merci, se accepta
pai si asa se face ??? HEP ?
eu nu le am cu astea de iti da stari ''febrile'', sunt altii ce se ocupa de asa ceva, dar nu sunt bune, fac un rau f. mare

This post has been edited by 2xGI: 24 Dec 2010, 23:15

Vorbesti in cunostinta de cauza?
PS. Iti da numai daca e pana-n 50. Peste, scapi.

This post has been edited by Victoras2001: 24 Dec 2010, 23:29

Asa, de "Romania azi si maine", ia uitati-va la nivelul discutiilor de pe DC de prin 2004 etc si uitati-va ce a ajuns acum, cand nu mai exista un topic serios ce sa nu fie distrus in maxim juma de zi.

Sunt curios ce va ramane pana in 2017.

Ce inseamna discutie serioasa?

Ce minge la fileu...

Pai hai sa vedem daca se mai incumeta careva la discutie. Dupa ce citesti tot topicul, iti dai seama ca azi traiesti in alta lume. Din pacate...

victoras..sa mor de stiu ce e ala 50......eu ma retrag, nu ma pricep la astea....

Nu stii d-astea?