Postez un mesaj luat de pe daewooclub:
Gogoașa limuzinelor DAEWOO
România - debușeul perfect pentru sud-coreeni
Anunțată în presă cu surle și trâmbițe, ca o izbândă a României în atragerea de investitori străini, sosirea companiei sud-coreene Daewoo a dat multora sentimentul că, în sfârșit, după liotele de italieni și arabi puși doar pe 'tunuri", a venit și în România un investitor serios. De fapt, coreenii asta vor cu tot dinadinsul să pară: o firmă serioasă. La o analiză mai atentă însă, rezultă cu totul altceva. Întocmai ca și cohortele de 'investitori" arabi, veniți aici cu o sută-două de dolari, să facă averi, Daewoo nu s-a sfiit și nu se sfiește să ne trateze ca pe niște clienți second-hand, cărora li se poate vârî pe gât orice știft pe roți, la prețuri uriașe.
Daewoo copiază en-gros
Originalitatea și creativitatea n-au fost niciodată punctele forte ale coreenilor de la Daewoo. Majoritatea mașinilor produse de Daewoo sunt de fapt copii executate în Coreea ale unor mașini germane, japoneze etc. Câteva exemple în acest sens: micul Tico seamănă cu modelul Daihatsu Cuore din '80. Cielo este de fapt o copie fidelă a lui Opel Kadett 1,5 pe care nemții nu-l mai produc de cel puțin 15 ani. Nici Espero nu se poate lăuda cu origini asiatice. El este copia coreeană a unei versiuni Opel Ascona, pe care germanii au renunțat să o mai producă la sfârșitul anilor '80. Între timp, la Russelsheim au intrat în fabricație modelele Astra și Vectra. Deși mașinile japoneze, respectiv germane, au fost fidel copiate de coreenii de la Daewoo, între Tico și Cuore, între Cielo și Kadett și între Espero și Ascona există și niște deosebiri. Ele țin în primul rând de calitatea intrinsecă a fabricației. Pentru cine a condus o mașină germană, respectiv una japoneză, apoi un Daewoo, lucrurile sunt clare: mai e tare mult până departe. Trecem însă peste asta, pentru că nu aici e buba. Necazul nu e că Daewoo produce și vinde, la noi în țară, niște copii grosiere, ci acela că ni le vinde la niște prețuri exorbitante. Mult mai mari decât în Coreea de Sud sau chiar decât în SUA.
Mașinile Daewoo, mai scumpe în România decât în America
Ani la rând, nu numai că firmei Daewoo i s-au acordat o grămadă de facilități, ca să producă la noi ce-au aruncat alții de mult la gunoi, ci le-am mai și cumpărat mașinile la niște prețuri exorbitante. Limuzina Leganza (nu-i credeți pe coreeni când vă spun că ornamentele de pe bord sunt din lemn nobil; de fapt, ele sunt dintr-un plastic ordinar, ieftin ca rumegușul) se vinde la noi în țară la prețul de 21.786 de dolari, potrivit site-ului oficial Daewoo. Ei bine, aceeași mașină, dar mult mai bine echipată și fabricată, probabil, cu ceva mai multă grijă, costa în SUA, acum patru ani, numai 13.615 dolari, cu aproape 10.000 USD mai puțin decât la noi. De fapt, și acum costă tot cam atât. Vă vine să credeți? Cine nu crede, poate să contacteze importatorul american, firma Jim Archer Daewoo, la adresa 11614, Southwest FWY, Bellfort, Texas, tel.: 1-281-933-9000 și 1-281-445-6440), și se va convinge. Nu știm cum s-o numi pe limba coreeană o astfel de afacere. În românește, de regulă, la așa ceva i se spune simplu: țeapă. O țeapă națională pe care Daewoo ne-o trage constant, din 1995 încoace. Orice ar spune coreenii, e imposibil de justificat diferența enormă de preț cu care limuzina în cauză se vinde în România, respectiv în America.
Tico, vândut ani de zile la suprapreț
După cum au scris revistele auto românești, arhicunoscutul model Tico se vindea, în anii 1999-2000, în Coreea de Sud, cu aproximativ 3.100 de dolari bucata. Preț în care, nota bene, erau incluse îmbunătățiri care în România nu au fost disponibile, cum ar fi, bunăoară, tapițeria din piele. Normal ar fi fost ca Tico - fabricat la Craiova să coste mai puțin la noi decât în Coreea. Promovând însă o ciudată politică de prețuri, Daewoo cerea pe un Tico produs la noi între 5000 și 5900 USD; aproape dublu decât pe unul produs în Coreea de Sud. De fapt, cum spune zicala, prost nu e cel care cere, ci fraierul care dă. Iar Daewoo a avut de-a face cu mulți fraieri în România.
Espero vechi, vândute ca noi, după modificarea seriilor șasiurilor
Istoria modelului Espero e relativ simplă: coreenii au luat proiectul unui Opel Ascona, scos de germani din fabricație prin anii '80, i-au rotunjit puțin caroseria (de fapt, nici asta n-au facut-o ei înșiși, ci l-au plătit pe celebrul carosier italian Bertone s-o facă), au înlocuit logo-ul Opel cu cel propriu și gata noutatea" pe nume Espero. De la bun început însă, mașinile Espero au arătat mari carențe de calitate, astfel încât, din punct de vedere comercial, acest model a reprezentat un mare eșec. Și în România, dar și în celelalte țări în care Daewoo a încercat să-l vândă. Ca atare, pentru stocurile de Espero din ce în ce mai mari, coreenii au căutat debușee pe piețele țărilor slab dezvoltate din Europa de Est, America de Sud și Centrală. În America de Sud, de bine, de rău, Daewoo a reușit să vândă câteva mii de bucăți. Stocurile însă se tot încăpățânau să crească. Pentru a le mai diminua, coreenii au recurs la o escrocherie greu de imaginat chiar și de către noi, românii. O revistă auto care apare în capitala Venezuelei, Caracas, scria acum trei ani că Daewoo a vândut în anul 1998 mașini Espero fabricate în 1996, prezentându-le drept nou-nouțe! Ba, mai mult, scrie revista "Mundo Automotriz", pentru a le putea prezenta drept noi, cei de la Daewoo au modificat (a se citi 'falsificat") seriile șasiurilor mașinilor vechi (din 1996), pentru a corespunde întru totul cu seriile șasiurilor modelelor vândute ca noi, în 1998. Ca atare, potrivit sursei citate, o mulțime de procese au fost demarate împotriva celor de la Daewoo, de către cele câteva mii de cumpărători venezueleni țepuiți. Problema noastră ar fi să vedem dacă nu cumva escrocherii de felul acesta s-au petrecut și în țara noastră. Pentru că și la dealerii Daewoo din țară, mii de Espero au zăcut pe stoc, iar alte mii de Cielo fac și acum plajă prin "șourumuri". Concluzia care se desprinde din cele de mai sus e limpede: dacă aveți atâția bani câți cere DAEWOO pe o mașină, gândiți-vă bine dacă să faceți achiziția sau nu. E posibil să plătiți mii de dolari pentru o mașină nouă și să căpătați în realitate una care zace pe stoc de câțiva ani. Alții chiar au pățit așa ceva.
Cielo, cel mai depășit model Daewoo
Dupa cum am arătat, Daewoo Cielo este o copie a unui model de Kadett la care constructorul german a renunțat încă prin anii 80, înlocuindu-l cu Astra. Același motor, aceeași transmisie, același bord etc. Mai puțin aceeași calitate de fabricație și de finisare. Încă din 1999, modelul Cielo, bazat pe o tehnologie care va împlini cenzuratând două decenii, a fost înlocuit de către Lanos, o mașină mai puternică, mai economică, cu o finisare ceva mai bună. În toate țările europene în care coreenii vând mașini (Ungaria, Italia, Germania, Spania, Danemarca etc.), Cielo a fost înlocuit cu Lanos. Din datele de care dispunem, reiese că, la ora actuală, Cielo se mai vinde doar în România, Rusia, Egipt, Uzbekistan și alte asemenea țări. Mai la vest de noi, Cielo a dispărut de ani buni din oferta Daewoo. În S.U.A., de exemplu, coreenii nici măcar n-au avut curajul să se prezinte cu Cielo. Probabil, acolo nu l-ar fi cumpărat nimeni. Chiar și în România și Uzbekistan, nu prea se mai înghesuie lumea să-și cumpere Cielo, în special de când în oferta Daciei au apărut Supernova, apoi Solenza.
Lanos, mai ieftin decât demodatul Cielo
Conform prețurilor afișate pe pagina de internet a companiei Daewoo, un Cielo nou, bine echipat, costă 10.658 USD. Dacă e mult sau puțin sau dacă mașina face sau nu acești bani, asta sunt în drept s-o spună posesorii de Cielo înșiși. E extrem de interesant de știut însă că Lanos, despre care chiar oficialii coreeni spun că e net superioară, din toate punctele de vedere, costă cu mult mai puțin. Iată, spre exemplu, într-unul dintre cele mai citite cotidiene americane din statul Texas (Houston Chronicle), o reclamă a concesionarului Jim Archer Daewoo îi îmbie pe compatrioții lui J.R. Ewing să cumpere Lanos, la prețul de 7000 de dolari. Ținând cont că acest model se produce inclusiv în fabrica Daewoo din Polonia, în România ar trebui ca această mașină să coste sub 7000 USD, dat fiind faptul că e mult mai ieftin transportul din Polonia până în România decât din Polonia până, hăt, dincolo de Ocean. Ciudat însă, sud-coreenii se feresc ca dracul de tămâie să aducă Lanos pe piața românească. Pentru noi și pentru Uzbekistan, e bun și Cielo. De ce nu vor coreenii să ne vândă mașini mai bune cu 6000-7000 USD bucata, în loc să ne vândă știfturi, cu 3000-4000 USD mai scumpe, e un lucru pe care așteptăm să ni-l spună cei de la Daewoo. Probabil că, dacă Lanos ar fi importat (sau chiar fabricat) azi, în țara noastră, asta ar însemna încheierea carierei modelului Cielo și poate chiar și a Matizului.
Ați auzit de Daewoo Chairman?
Paradoxal, deși coreenii refuză să ofere pieței românești o mașina relativ buna și destul de ieftină, cum e Lanos, ei sunt gata să înceapă importul în România a unui model de lux, denumit de ei Chairman (președinte, în engleză). Privind câteva fotografii ale acestui nou model, ați putea fi tentați să credeți că am încurcat noi ilustrațiile și am pus pozele unui Mercedes în locul pozelor "noutății" coreene. Nu este însă nici o greșeală. De vină pentru asemănarea izbitoare dintre Daewoo Chairman și un model mai vechi de Mercedes clasa E (scos și acesta din fabricație) sunt tot coreenii, a căror vocație de a copia tot ce mișcă nu se dezminte nici de această dată.
O uriașă mistificare
Încă un aspect, relevant pentru seriozitatea și credibilitatea coreenilor de la Daewoo, l-a reprezentat campania de promovare pe piața românească a lui Cielo, îndată după cumpărarea uzinei de la Craiova. Pe verso-ul unei hărți automobilistice, editate de Rodae Automobile SA (așa se numea atunci firma româno-coreeană), se poate citi că o mașină Cielo, pilotată de kenyanul Shaileen Shah, Azar Anwar a câștigat, în 1994 sau 1995, Raliul Kenyei, etapă a Campionatului Mondial de Raliuri. Este o minciună mare cât stocurile de Cielo nevândute. La raliul respectiv, la clasa N (mașini de serie) au participat, e adevărat, și trei mașini Daewoo Cielo. Cursa a terminat-o una singură, cea pilotată de Shaileen Shah. Acesta a sosit însă ultima, nicidecum prima. Adevărații câștigătorii, un echipaj finlandez, pe o mașină Toyota Celica, trecuseră deja linia de sosire cu vreo 12 ore mai înainte. Mai mult, pe harta respectivă, alăturat pozei kenyanului "victorios", se află câteva poze mai micuțe, despre care suntem lăsați să pricepem că ar fi ale mașinii Cielo "câștigătoare" a Raliului Kenyei. Pozele cu pricina sunt însă ale adevăratului învingător, Toyota Celica a finlandezului Hannu Mikkola. Atât, deocamdată.
Sorin Simion
Autor: Redactia
Categoria: Investigatii