Legile de baza ale functionalitatii masinilor termice
Masinile termice au la baza lor de functionare principiile I si II ale termodinamicii.
Principiul I stabileste legatura dintre cantitatea de caldura produsa si energia mecanica absorbita sau invers. Intre o cantitate de caldura Q si lucru mecanic L din care a provenit vom avea relatia de echivalenta:
  L = f * Q
unde f este numit echivalentul mecanic al caloriei.
Principiul I al termodinamicii se enunta astfel: Intr-un sistem perfect izolat, suma energiilor de orice fel pe care le contine ramane constanta.
Bazandu-ne pe aceasta afirmatie pentru a deduce ca daca dam un corp o cantiate de caldura Q peste cea pe care o avea initial, aceasta energie suplimentara poate sa aibe urmatoarele manifestari:
1. sa oblige corpul sa execute un lucru mecanic L exterior
2. sa ridice temperatura corpului
3. sa modifice structura interna a corpului
In concluzie, din caldura Q data corpului o parte se va transforma in L care se manifesta ca lucru mecanic exterior, o parte U se absoarbe si produce o variatie a energiei interne. Expunerea matematica este urmatoarea:
  Q = U + L
Principiul I stabileste numai cantitativ cat lucru mecanic se poate obtine dintr-o cantitate de caldura.
Principiul al II-lea este si calitativ, deoarece se ocupa de calitatea energiilor, adica de posibilitatea unei transformari a lor in lucru mecanic util si arata ca aceasta transformare nu este integral posibila pentru caldura.
Acest principiu a fost descoperit de Carnot in 1824 si se enunta astfel:
Toate masinile termice care functioneaza intre aceleasi limite de temperatura au acelasi randament maxim, adica acelasi coeficient economic ideal.
Coeficientul economic ideal se mai numeste si randament si are urmatoarea expresie matematica:
 = 1 – T2/T1 sau  = T / T1
unde: T1 este sursa calda, T2 este sursa rece iar T este diferenta intre cele doua.
Randamentul unei masini termice este cu atat mai mare cu cat diferenta de temperatura dintre sursa calda si sursa rece este mai mare.

• creºterea temperaturii ambiante determinã prin modificarea temperaturii de admisie în
motor scaderea performanþelor de moment ºi putere ale motorului, concomitent cu o
creºtere mai puþin importantã a consumului specific efectiv de combustibil;
• mãrirea sistemului de rãcire la motoarele destinate funcþionãrii în zonele calde nu este
o rezolvare deplinã a problemei, ea evitând numai supraincalzirea motorului ºi
scoaterea sa din funcþionare. Problemele de baza legate de performanþele energetice ºi
de poluare rãmân nerezolvate;
• odata cu creºterea temperaturii aerului de admisie în motor, creºte foarte mult gradul
de fum ºi emisiile de particule ale motorului.