Am fost vreo cateva zile la mare, la Mamaia, si cum intr-o zi nu se putea face plaja zic hai sa ne plimbam si noi cu telegondola, ne ducem in statiune cu ea si venim pe jos ca o plimbare.
Eram cazati aproape de telegondola, 10 lei de persoana o tura, pt. cel mic era gratis, deci hai.

Doar ca n-am luat in calcul vantul, care cam batea.

Cand a ajuns sus in dreptul primului stalp, si a inceput sa se balangane, jale frate, atunci am descoperit ca nu au bare de sustinere, cand am coborat din ea am vazut ca-mi ramase semne de la banca cat am strans-o in maini.
Sotia imi zice, "ce ai? ti-e frica? ca esti cam alb?" ala mic se zbenguia, iar eu nu mai stiam cum se respira.

Fratilor, din cand in cand intra in balans, iar cand se apropia de cate un stalp....

Cand m-am vazut cu picioarele pe pamant, imi venea sa sarut pamantul de bucurie.

Cu

bine ca nu s-a nimerit atunci sa se mai opreasca in aer, cand eram pe plaja sau la hotel, le mai vedeam cu stationau pe sarma in plina zi.

Sunt niste "pastile"ca sa le spun asa numite TRANSDERM SCOP care sunt ptr.-motion sickness prevention patches- se dezlipeste folia care
acopera "pastila"si apoi se lipeste aceasta in spatele urechi (stangi-de obicei).
Se recomanda in cazul raului de "mare,altitudine".Sper sa-ti foloseasca pe viitor.

Nu prea ai ce sa tratezi. Acum ai descoperit frica asta?

Cam acum, pana acum am fost la munte cam cu toate telecabinele de mai multe ori, si n-am avut nici pe naiba.

Problema acum a fost ca cascarabeta asta se balanganea.

e cam acelasi lucru cu raul de mare trebuie sa fixezi in priviri un punct fix

Hmm, cui pe cui se scoate. Hai 2, 3 zile in Valea Jiului si te rezolv de problema.

Pentru incalzire, 1, 2 ture cu telescaunele, prima data cu cel din Straja ca are un traseu mai lin, apoi cu cel din Parang.

La sfarsit, o tura cu colivia in subteran . "Colivia" este un fel de lift, care coboara / urca cateva sute de metri cu viteza mare. Sigur, o pala de vant in telegondola ti se va parea o tandra dezmierdare ...

Si eu am un fel de frica de inaltime, adica nu se mainifesta cand merg pe munte sau cand ma dau cu telecabina/telescaun/telegondola ci doar cand incerc sa ma urc pe o scara. Imi tremura picioare parca ar fi de gelatina. In curand o sa am de schimbat niste becuri pe la 3.5 - 4 metri inaltime si nu as vrea sa platesc pe cineva pentru atata lucru. Deci, exista vreo solutie sa imi inving teama de scari ?

In mina cu tine....

Trebuie sa fii rational si barbat, poate efectul de macho te ajuta, cheama niste prieteni de ai tai, sau cateva fete pe care vrei sa la impresionezi si ai sa vezi cum te urci pe scara aia si la 10m. Eu asa am reusit sa fac unele din cele mai nebunesti chestii, pe care singur nu m-as fi incumetat niciodata nici macar sa visez la ele.

Sau poti sa intinzi cateva saltele pe jos, macar asa pentru siguranta mentala ca daca ar fi sa cazi de la acea inaltime de temut, nu vei pati nimica.

Hai stim ca poti, nu lasa frica sa te controleze.

Gasim solutii si pentru asta...

O coborarre pe un suitor, cu un diametru de maxim 1 m, evident, bezna totala, o adancime de 30 - 40 m, ca sa fie suspans-ul maxim, mai exista si cateva trepte lipsa, dar nu sti nici cate, nici care, si evident nu le vezi din cauza beznei, mai picura si apa, si scara de lemn e uda permananet, cand pui prima data mana / piciorul pe ea, ai sentimentul ca-i mai alunecoasa ca gheata...

L.E. Lasand gluma de-o parte, in astfel de cazuri terapia "de soc" ar putea da rezultate. Langa Bucuresti, la vreo 30 de km, mai exact langa Butimanu, puteti merge la "Aventura Parc", faceti cateva trasee suspendate, in conditii de siguranta deplina, o coborare cu tiroliana, si sigur urcatul pe o scara o sa vi se para apoi o chestie banala.

Da o tura pe poteca de creasta intre podragu si balea, te vindeca. Traseul asta cuprinde cei "trei pasi de moarte"...

DA DA-TE CU PARASUTA , PARAPANTA cum am faut eu si scapi de orice frica

Nu merge faza cu "macho".
Nu cunosc nicio fata care s-ar uda daca m-ar vedea ca urc pe scara
De unde atatea saltele ?
Mersi pentru incurajari !



Nu ajuta, am mers anul trecut destul de mult la indoor climbing. La pereti unde eram asigurat cu cordelina ma urcam fara probleme si fara frica. La "boulder" unde nu eram asigurat cum urcam putin mai sus cum ma apuca tremuratul, chiar daca erau saltele de jur - imprejur.
Si in Brasov exista un Adventure Parc, am fost si acolo o data.



M-a dat cineva cu parapanta. Am tinut ochii inchisi tot "drumul". Nu mai repet experienta in viata mea.

Atunci ramane solutia "hard". Iti planifici 2 zile de concediu in Valea Jiului, si te "rezolv" de un traseu in mina...

Vii la intalnire pe Transfagarasean si te plimba doctoru cu masina.

pacat , este o experienta frumoasa ,si acu as mai face dar sint

Cand eram mic n-aveam niciun stres, m-as fi putut agata de balustrada unui balcon de la etajul 10 fara nicio urma de teama.
Acu', daca ma urc pe un taburet si ma uit in jos ma ia cu ameteli.
Cel mai recent, am fost la Vidraru si m-am uitat in jos de pe baraj. In secunda doi am facut zece pasi indarat, eram alb la fata de frica.
Cred ca e de vina varsta, constientizarea pericolelor samd.

Edit:
- telescaun Vatra Dornei - panica totala. A trecut in cateva minute;
- telegondola Mamaia - "ce plme caut eu aici?!? vreau jos!". A trecut in cateva minute;
- primul zbor cu avionul - mvaaaaaaaaai, dezastru. A trecut cam intr-un sfert de ora, da' urme discrete de morcov au existat pana la aterizare;
- telegondola Piatra Neamt - ceva mai bine...

Asadar, tind sa-i dau dreptate lui radian, cui pe cui scoate. Si trebuie exercitiu.

Mie mi-a fost rãu la urcare spre Rînca, ce sã mai zic de telegondole & shit.

Am rau de inaltime dar numai cand e vorba de cladiri, poduri, baraje... Unii colegi imi povesteau ca nu se pot uita pe geam cand zboara cu avionul, eu n-am nici pe dracu'.

Situatia se schimba cand urc mai sus de etajul 3 si privesc in jos: ma ia cu ameteala si am impresia ca se inclina cladirea, asa ca fac pasi inapoi. Tot atunci imi aduc aminte din copilarie de fratii Stan, care se urcau pe bloc, apoi veneau la marginea lui si priveau la noi, cei care jucam fotbal in curtea blocului. Aia care le aveau cu directia si aveau si forta necesara, le mai trimiteau cate o pasa.

da sa stai in usa , si usa deschisa la 1000-2000m

Sa zburati cu Air France ati incercat...au astia niste aterizari de uitati de orice spaime

Da, da, dau cu autobuzu' de pamant ca sa nu trebuiasca sa mai trezeasca manual pe nimeni.
Oricum, pentru aia cu rau de inaltime, asta-i un prilej de bucurie.

Am zburat cu un biloc monomotor care avea usile carlingii din plexiglas. Cand ma uitam in dreapta aveam senzatia ca nu e nimic acolo si o sa cad in gol. Noroc ca eram bine prins in centura de siguranta.

O singura data am avut probleme de genul acesta. Cand am parcat prima data masina intr-un garaj subteran. Mai exact la iesire, era o serpentina echivalentul a vreo 3 etaje, m-a mancat in cur sa si fortez nitel (adica eram in viteaza 2...). M-a luat cu ameteli de am frecat rotile de bordura bine de tot. Noroc ca era suficient de inalta bordura sa nu o pot "escalada" accidental.

in principiu exact cum a spus si radian cui pe cui se scoate incearca sa iti invingi frica.... mie imi era frica de stat pe "chestii" instabile si in acelas timp sa folosesc diferite unelte mi-a trecut...am avut de montat vreo 40 de lampi de iluminat..intr-o hala la vreo 15m primele 10 nici numai stiu cum le-am pus sincer sa fiu...ma dadeam jos transpirat de pe scara dar cu timpul m-am obisnuit

Daca vrei s-ai parte de cel mai de kkt zbor din viata ta, ia Air France, eventual un long-haul.

Am luat eu si mi s-au parut parfum pe langa United.

L-am luat bre`, vorbeam din experienta

Cam asa e si la mine.
Nu am nicio problema cu munti, cladiri, avioane, telecabine si altele. Doar pe scara

Oricum o sa incerc sa ma sui sper sa nu cad cu tot cu candelabru

Sa mergeti voi cu Turkish airlines, sa vedeti acolo aterizari facute de fosti piloti de vanatoare (se pensioneaza tineri si trec apoi la aviatia civila). D-alea cu 2 touchdown-uri si unghiuri ascutite de luat curba.
Si nici aia de la Air india nu-s departe.

Hai ca sendvisu cu rata de pe ruta Paris Bucuresti e ok...
Aterizare misto am avut la Madrid cu un pilot Tarom. Nici nu stiai ca a ajuns cu toate rotile jos.

Da' 7 ore cu genunchii la gura cum e? Dupa prima ora de zbor nu te mai baga nimeni in seama, te duci singur in bucatarii si-ti iei de baut, ca insotitorii sunt ocupati, dorm, maninca, beau, fumeaza sau joaca carti.

Stiu pe unu care face 22 de ore Paris-Los Angeles-Tahiti. Cu AirFrance.... Dar cred ca doarme cea mai mare parte din timp.
Dar daca tot veni vorba de nebagat in seama; echipajul lu airfrance a uitat o data sa faca instructajul de siguranta alora de stateau la iesirile de urgenta.

don't remind me.

Delta.
Stewardesa: Sunteti dispusi sa ajutati in caz de nesansa?
Noi: Da, dar cum?
S: Vezi ca tre' sa fie o brosura pe-acolo.
Caut io brosura... nimic...
Noi: Tanti... (avea vreo 60 de ani ), n-avem brosura.
Steweardesa: No las' ca om vedea noi.

Dupa o plictiseala maxima vreo 6 ore, m-am pus sa rasfoiesc revistele. Brosura statea bine ascunsa intr-una din ele.

KLM. La dus nicio problema. La intors dupa cum a zis Marty: dupa prima tura de mancare m-am dus la bucatarie sa-mi iau eu de baut. Noroc ca am avut loc langa usa, macar m-am intins cat am putut de mult si-am dormit vreo 6-7 ore din 11.

vai vai vai cum am ajuns noi de la raul de inaltime sa ne laudam cum am vazut Parisul. Nu era suficient sa spui ca ai rau de inaltime cand mergi cu avionul, trebuia sa specifici ca ti s-a facut rau la aterizarea in Seychelles. Bleah... sendvis cu rata adunata cu spaclu' de pe geam, la decolare.

Eu unul ma bucur ca n-am rau de inaltime. Altfel, nu m-as fi cocotat la 50m inaltime pe un turn de radiocomunicatii, sa-l simt cum se clatina in vant, sa vad pamantul sub picioare...frumos.

Banuiesc ca ai oprit transceiverele inainte sa te urci acolo.

Ingineri dumneavoastra una e raul de miscare (care apare in timpul deplasarilor cu masina, trenul, avionul, in caruselurile , in calatoriile cu barca sau cu vaporul,jocuri video ,jocuri de lumini, simulatoarelor de zbor ) si alta e frica de inaltime acrofobia.
E ca diferenta intre saiba si piulita

Totul pana la saibe...

De parca nu orice topic de cafenea o ia razna dupa o vreme ("-4 posturi). Nu ne mai stresa si tu cu detalii insignifiante cum ca am fi offtopic.

Eu am avut rau de inaltime cand m-am catarat pe turnul Eiffel. Cum era ditamai coada la lifturi, am zis sa o iau pe scari. Am luat-o eu voios pana la etajul al doilea (de acolo nu te mai lasa bulangiii decat cu liftul), dar beleaua a fost la coborarile, pe scarile alea sub care vedeai ditamai haul... Ca sa ma vindec, am mai vizitat turnul de vreo 2 ori. De-abia astept sa mai ajung odata la Paris, il mai vizitez odata.

La zborul cu avionul, n-am avut nici o greata, ba chiar era misto cand mai prindeai turbulente si te obliga sa-ti pui centura, mai alunga din monotonia zborului. Ceilalti se kkau pe ei de frica, eu ma simteam in elementul meu. Mai rau decat sa mergi cu Matizul la 140 la ora pe drum judetean ondulat nu are cum sa fie, la avion ai 11000 de metri distanta pana la primul pom, la Matiz aveam doar 5-6. Recunosc insa ca as fi facut pe mine daca eram in dreapta.

Oricum, si eu sunt de acord ca "cui pe cui se scoate" e cea mai buna solutie in caz de rau de inaltime.

Cat despre rau de mare, nu stiu ce-i aia, e chiar misto sa te balangani pe un vas mititel, mai alunga din plictiseala calatoriei.

Nu vrei tu sa incerci sa te balangani pe la vreo 30-40 metri, intr-o cascarabete atarnat de o sarma....

Trebuia sa definesc un pic mai bine titlul topicului, in rau de inaltime romaneasca si rau de inaltime frantuzeasca.

Am incercat si telegondola pe Grossglockner si nu am avut nimic. Desi cand se ducea dr mke la margine sa faca poze era o senzatie..... Dar cablul austriac o fi mai bun ca ala romanesc.

Batea sau nu batea vantul? Problema la mine a fost ca a batut vantul, daca nu se balanganea nu aveam nimic.

Batea vantul si cand urcam spre Cota 2000, crezi ca mare incredere imi dadea telecabina aia putreda cu telefon cu manivela inauntru?

Dar pentru cei obisnuiti sa faca sport extrem cu dacia...nu-i asa mare belea.

exact acelasi lucru il patesc si eu... si am chestia asta de cand ma stiu... am incercat si nu merge tratata, m-am suit pe N turnuri si ma duceam la margine si ma uitam in jos... in afara de adrenalina n-am rezolvat nimic... poate doar cu ajutorul unui psiholog... eu stiu

psihiatru nene... psihiatru...


Suma respectelor, Alydor