Help - Search - Member List - Calendar
Full Version: Ripiceni - Picior de Moscova
DaciaClub - Forum Dacia > Alte discutii > Calatorii si Intalniri
florinbad
Intre comuna Razvad si comuna Gura-Ocnitei (ambele situate în judetul Dâmbovita) sunt vreo 300 de metri. Când sporovaia cu cineva, pe o tema oarecare, soacra-mea obisnuia sa spuna, în gluma, ca locuieste în Razvad-picior de Paris. Adica Razvadul se afla cu 300 de metri mai aproape de Paris decât Gura-Ocnitei tongue.gif (apropo, aici se afla o veche mina de sare, exploatata de pe vremea romanilor). Atunci, de unde pâna unde “picior de Moscova” ? De la comuna Ripiceni, aflata mai aproape de Moscova decât Razvadul, comuna care are o istorie dramatica, aparte…

Ca tot vuiesc ziarele pe tema inundatiilor din nordul Moldovei, prin luna mai am dat o fuga la Ripiceni, satul natal al socrului meu. De la Iasi la Ripiceni (barajul de la Stânca -Costesti) faceti cam 2 ore. Drumul este exceptional, ca-n palma, iar peisajele nu va vor dezamagi. Doream de mult timp sa fac acest drum, pistonându-mi sotia ca macar o data în viata sa vada locul de nastere al tatalui ei, dar si dorinta mea de a vedea barajul si lacul de acumulare de la Stânca-Costesti (cel mai mare, ca suprafata, din România), construit împreuna cu rusii, pentru a mai domoli supararea primavaratica a Prutului, cunoscut în antichitate sub numele Pyretus, scitii numindu-l Porata, adica „apa furtunoasa”.

Comuna Ripiceni este situata în extremitatea estica a judetului Botosani, având la est ca limita lacul de acumulare de pe râul Prut, care constituie frontiera de stat dintre România si Republica Moldova.
In manualele de istorie se spune ca aceasta localitate îsi trage obârsia înca din perioada paleoliticului inferior, adica cu 100.000 de ani înaintea nasterii lui Hristos. Putini mai stiu ca vechea asezare paleolitica nu mai exista astazi, fiind acoperita de apele lacului de acumulare. Printre altele, în cursul unor săpături arheologice din anul 1997, într-un tumul s-a descoperit un complex cu schelete de cai din epoca bronzului (2.000 - 1.200 î.Hr.).

Este atestata documentar la 28 iulie 1569, într-un document care vorbeste de localitatea ”Repiteni”, pe Prut. O influenta considerabila asupra vietii locuitorilor comunei, a avut-o fabrica de zahar, care a functionat între anii 1899-1944, constructia fabricii facându-se cu capital francez de catre societatea “Meillassoux et compagnie”. Construirea fabricii de zahar nu a fost asezata întâmplator pe teritoriul comunei Ripiceni, deoarece pe acest teritoriu se afla o cariera de calcar, apa Prutului oferea debit suficient, iar zona este favorabila cultivarii sfeclei de zahar. Pentru înlesnirea transportului s-a construit o cale ferata cu ecartament îngust, Ripiceni-Dângeni pe o distanta de 30 km. Fabrica de zahar si calea ferata au fost bombardate în anul 1944 de catre armatele germane aflate în retragere, utilajele acesteia fiind demontate în totalitate de soldatii rusi si transportate (ca sa nu spun furate…) în Basarabia.

In 1974, când, printr-un ordin semnat de prim-ministrul Corneliu Mănescu și contrasemnat de ministrul Apelor de atunci, Ion Iliescu, s-a dispus construcția barajului, sapte sate din lunca Prutului au fost îngramadite într-unul singur: Ripiceni.
Pe locul în care, cu ani în urma, erau satele Lehnesti, Risca, Movila Rupta si Ripicenii Vechi, acum curge, nestingherita, apa Prutului. La fel la Cinghina, Popoaia, Bold. Oamenii au fost transportati din localitatile unde îsi aveau casele cu camionul care apartinea CAP-ului. Au fost stramutate 823 de gospodarii de pe raza comunei Ripiceni, plus alte 62 din locurile unde în prezent locuieste doar natura. Nu numai oamenii au fost stramutati, ci si cinematografele, gradinitele si scolile, chiar si trei biserici.
Din partea Statului n-au beneficiat decât de 3-4 ari de pamânt si câte un cec de cinci mii de lei pentru materiale de constructie. La constructia barajului, partea româna a fost nevoita sa stramute 7 sate, iar cea sovietica, adica Republica Moldova, 11 sate.

Au fost lasate acolo gospodarii frumoase si îngrijite, pamânturi manoase si livezi pline de rod, dar si amintirea anilor petrecuti pe vremea copilariei. Au rămas bunicii sa le povesteasca nepotilor despre satele lor de odinioara, cu gradini întinse si curti largi, în care aveau unde sa întoarca caruta cu fân, cu grajduri pline cu animale. Copiilor li se pare că li se spun povesti. Unde s-au mai vazut curti atât de mari în care sa te joci cât poftesti si livezi din care sa culegi poame ? Pentru ei, singurul loc de joaca este praful din mijlocul drumului.

Atâta saracie si tristete n-am mai vazut. Sunt si câteva case mai rasarite, dar atât. In dreptul uneia din ele, care stralucea de curatenie, o brasoveanca plângea de-a dreptul si tragea de noi, pur si simplu, sa nu plecam, sa mai stam cu ea la o vorba, fiindca aici, în comuna nu are cu cine sa vorbeasca. Copiii ei ? Un baiat plecat în Belgia, o fata în Italia iar alta stabilita în Brasov. Ce cauta ea aici ? S-a dus dupa barbat, fiindca avea pamânt. Si-a vândut frumusetea de casa în Brasov si a venit aici, în acest colt uitat de lume.
Strazile sunt drepte, parca trasate cu rigla si au numele satelor scufundate. Mi-a placut biserica, mare si frumoasa, precum si scoala veche, stramutata bucata cu bucata. Primaria este o bucata patratoasa de beton, în schimb noua scoala, moderna, arata foarte bine.

Ce sa va mai spun ? Aici s-a nascut si generalul Paul Cheler, “razvratitul”, stiti dumneavoastra, cel care se auto-intitula „comandantul Armatei din Transilvania”, predicând prin presa ideea reconcilierii româno-maghiare. Ion Iliescu l-a debarcat repede, trecându-l în rezerva în 1995.

Daca doriti sa cititi mai multe (despre baraj, mai ales, si alte "aventuri"), stiti unde ma gasiti (ma alearga moderatorii pe aici daca mai dau vreun link...), am boala sa scriu foarte mult, iar pe altii îi pot plictisi prin lungimea "reportajelor" mele. Am vrut doar sa va stârnesc curiozitatea. De la Ripiceni o puteti lua la stânga, spre Suceava si câteva mânastiri din nord (Putna, Sucevita, Voronet etc), apoi sa coborâti spre Targu-Neamt (cetatea Neamt, Humulesti) si restul manastirilor (Agapia, Varatec, Secu, Sihastria) sau sa coborati spre Lacul Rosu, ocolind Lacul Bicaz si intrând în Cheile Bicazului.
Ghidioneanu
Putem plange dupa satele scufundate, nu sunt singurele din Romania sau din lume, dar amenajarile hidro facute atunci dau energia ,, verde" de azi. Nu mai spun ce salau si ce crapi am mancat la Ripiceni ! Un mic rai pescaresc...
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.