Poetul Adrian Pãunescu a încetat din viaþã, vineri dimineaþã, la Spitalul de Urgenþã Floreasca din Capitalã, unde a fost internat din 26 octombrie cu probleme cardiace, renale ºi hepatice. Doctorul ªerban Brãdiºteanu, ºeful Clinicii de chirurgie cardiovascularã a Spitalului Floreasca, a declarat, vineri dimineaþã, la ora 8.30, cã inima lui Pãunescu a încetat sã batã la ora 7.15.

Regresãm

Nu-i nimic, e-n regulã,
mai aºteptãm douã sute de ani,
ce-o sã fie, un biet accident istoric,
o socotealã matematicã greºitã,
suntem în Estul Europei, nu uitaþi.
Ruºii, da, Maghiarii, da,
Polonezii, da, Bulgarii, da,
noi, nu, noi nu, noi nu progresãm,
cã se interpreteazã,
când nu voiau vecinii,
noi nu puteam, n-aveam voie,
când vor vecinii,
nu vrem noi, n-avem nevoie,
asta e, aºa suntem noi, ai dracului,
daþi în Paºte, asta e, daþi în Paºte,
nu-i nimic, e-n regulã,
mai vedem noi, mai vedem,
aveþi rãbdare, nu bateþi din picioare,
nu vã pripiþi
noi regresãm cu plãcere,
noi regresãm cu talent,
noi nu ne luãm dupã nimeni
decât când regreseazã.
Douã sute de ani! Atât!
Aveþi rãbdare, nu chemaþi salvarea,
nu exageraþi, nu cricniþi,
regresaþi cu noi!

Înapoi, marº!

desi nu pare, asta e scrisa-n 1988.

odihneasca-se-n pace.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Un om care si-a adancit foarte mult valoarea de "unicat". Din pacate si noi l-am ajutat in acest sens, prin ignoranta.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Ultima poezie...

"De la un cardiac, cordial"



"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care ma gasesc de vreme lunga,

Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.

Ma monitorizeaza paznici minimi / Din maxima profesorului grija,

In jurul obositei mele inimi / Sa nu ma mai ajunga nicio schija.

Aud o ambulanta revenind / Cu cine stie ce bolnav aicea,

Alarma mi se pare un colind / Cu care se trateaza cicatricea.

Purtati-va de grija, fratii mei / Paziti-va si inima, si gandul,

De nu doriti sa vina anii grei / Spitalul de Urgenta implorandu-l.

Eu va salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se stie,

Recunoscand ca patul de spital / Nu-i o alarma, ci o garantie.

Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,

Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!".

Paunescu e poetul care m-a facut sa inteleg ca:

Cine are pãrinþi, pe pãmânt nu în gând,
Mai aude ºi-n somn ochii lumii plângând.
Cã din toate ce sunt, cel mai greu e sã fii
Nu copil de pãrinþi, ci pãrinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însã pentru potop, încã nu-i de ajuns.
Mai avem noi pãrinþi? Mai au dânºii copii?
Pe pãmântul de cruci, numai om sã nu fii,

fragment din "Repetabila povara"

Adrian Paunescu nu are nevoie de lacrimi, el trebuie sa ramana in sufletele noastre acel suflet capabil sa fac mii de oameni sa il asculte si sa il urmeze cu sufletul inflacarat...Prefer sa nu fiu trist ca a plecat ci sa ma bucur ca a existat...

Numai el ar mai fi putut avea o reactie la o astfel de poezie. Ultima.
Sigur n-am regretat pana acum in asa masura disparitia unei personalitati, odihneasca-se in pace.

Adrian Paunescu si Cenaclul Flacara... "Te salut, generatie-n blugi!" , "DACA NU ERAM ROMAN, FUGEAM IN ROMANIA!"... Frumoase vremuri, cand tinerii cantau si ascultau, recitau poezii, nu ca acum sa "mature" bulevardele... Adrian Paunescu, un idol al tinerilor motivati de cultura...
Dumnezeu sa te aiba in pace, Adriane!

Chiar daca nu place unora a fost o personalitate care a lasat urme, unele rele altele bune dar nu poti sa-l asimiliezi cu tortionarii.A mizat pe calu care nu trebuia dar nu e singurul artist care a facut-o. Merita un gand bun pentru poezia sa si chiar si pentru cenaclu

Paunescu zicea ca: "...sa-mi scrie pe cruce ca: "El a iubit valorile" si sunt multumit... "

Cântec pentru Charlie Chaplin

Râdeți, râdeți, râdeți, râdeți, cu pãmânt cu tot
Pânã când vã mai suportã ultimul Charlot.
Nu de el când râdeți, râdeți, râdeți voi de voi,
Cã sunteți grãbiți și cinici și inculți si goi.
Charlie Chaplin calcã-n dodii cu pantofi strâmbați,
Hohotiți dar n-aveți știre voi ce strâmb cãlcați.
Face el cum face rața și e caraghios
Dar ce cârduri mari de rațe trec în sus și-n jos.

Refren: O, Charlie Chaplin,, înger vagabond
Hai, batrâne, vino de sub orizont.
O, Charlie Chaplin, hohot interzis
Redeschide teatrul ce ni l-au închis!

Nu mai sunt deloc parale, casierii, triști,
Astãzi dau autografe, nu bani la artiști.
S-au nãscut prea mulți pragmatici, muzica nu pot,
Hai, Pãmânt, reamintește-ți cã ai fost Charlot!
Un șofer cu leafã micã și cu mult umor
Mi te-a readus în minte ca pe-un luptãtor.
Ca ai fost al celor simpli și al lor rãmâi,
Peste toatã lumea veche hohotul dintâi.

Refren…

Lãutarii împrumutã bani pentru sacâz,
Cifra noastrã de afaceri hohotul de râs.
Facem bancã mondialã și bãgãm în ea
Râsul sãrãcimii triste, ca dobânzi sã dea.
Nu existã omenie unde nu ești tu,
Cã tu ești curajul nostru de a spune NU!
Învârtește-te prin Cosmos, spune ce-ai de spus,
Între-atâtea stele moarte tu Planeta Râs!

Refren …

Prea mare pentru a fi judecat de cei mici. Odihneste-te in pace...

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Sa se odihneasca in pace!!!

Nu pot sa nu comentez...acum toate televiziunile au subiect de discutie de legaturi cu regimuli ceausist...etc

Pentru mine unul se isca atata furie pe acesti indivizi care vin acum sa spuna cat de bun si de OM a fost.

De ce nu putem sa spunem aceste lucruri oricarui care merita atunci cand e in viata, atunci cand poate auzi, atunci cand poate fi important pentru el, atunci cand conteaza!?!

Se duc rand pe rand toti OAMENII...raman doar "mi-au dat de m-au julit; toate fetele sa apeleze la mine" si incredibil asta place majoritatii.

Suma respectelor/Sa traiti bine

Ruga pentru parinti

Enigmatici si cuminti,
Terminându-si rostul lor,
Lângã noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi pãrinti.

Cheamã-i Doamne înapoi
Cã si-asa au dus-o prost,
Si fã-i tineri cum au fost,
Fã-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au fãcut
Dã un ordin, dã ceva
Sã-i mai poti întârzia
Sã o ia de la început.

Au plãtit cu viata lor
Ale fiilor erori,
Doamne fã-i nemuritori
Pe pãrintii care mor.

Ia priviti-i cum se duc,
Ia priviti-i cum se sting,
Lumânãri în cuib de cuc,
Parcã tac, si parcã ning.

Plini de boli si suferind
Ne întoarcem în pãmânt,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiati-i pe pãrinti.

E pãmântul tot mai greu,
Despãrtirea-i tot mai grea,
Sãrut-mâna, tatãl meu,
Sãrut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei, mã duc si eu.

Sãrut-mâna, tatãl meu,
Sãrut-mâna, mama mea.
Rãmas bun, bãiatul meu,
Rãmas bun, fetita mea,

Tatãl meu, bãiatul meu,
Mama mea, fetita mea.


DUMNEZEU sa te odihneasca, Maestre!

Sunt foarte socat de moartea marelui poet Adrian Paunescu! Dar poate ca asa e fizica naturii, ca toate valorile sa plece dintre noi mai devreme decat ne-am dori. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Emotionante verusile si interpretarea lui Stefan Hrusca din clip-ul de mai jos:

Dumnezeu Sa-l Ierte Pe Marele Poet Adian Paunescu Si Odihna Usoara.
A mai murit inca un om important acum 8 zile doi piloti importanti numai aia care ne fac viata amara nu-si gasesc sfarsitul !
Tizule ne vom intalni in cer fiindca suntem datori cu o moarte ori acum ori alta data.

Prin frumusetea versurilor si a rimelor l-as asemui pe Adrian Paunescu cu Mihai Eminescu si cu George Cosbuc. Fiecare ramane insa unic in felul sau.
Pacat...pacat ca sunt voci care incearca sa-l denigreze, ca a fost comunist, asa cum au fost in acele vremuri si ca a ridicat osanale dictatorilor, asa cum faceau toti in acele vremuri, si cum se face dealtfel si acum, numai ca s-au schimbat personajele...Chiar si asa, opera sa ramane unica.

Un articol de bun simt

Mi se pare ca s-a exagerat de ambele parti, atat detractorii lui care s-au grabit sa-l mai scuipe o data dupa ce a murit, cat si cei care il asemuiesc cu Eminescu s-au pripit sa-si dea cu parerea. Parerea mea e ca un "Dumnezeu sa-l ierte" era suficient, fara alte comentarii mai mult sau mai putin de prost gust. Pana la urma a murit un om si nu-i nici o bucurie, dar nici sa fie ridicat in slavi dupa moarte, in conditiile in care pana acum era (mai mult sau mai putin justificat) etichetat drept comunist si lingau.
Cat de mare sau nesemnificativ a fost ca poet o sa judece probabil nepotii nostri. Mie personal nu-mi plac poeziile lui, altora le plac.
Dumnezeu sa-l ierte.

D-zeu sa-l odihneasca in pace. Amintesc o pozie scrisa cu 2 ani in urma de Adrian Paunescu, ce mi-a ramas in minte.

Telefon peste moarte

În lumea numelor strãine,
Mã simt, ºi eu, un strãinez,
Iau telefonul lângã mine
ºi n-am ce numãr sã formez.

Trãiesc, fãrã speranþã, drama
Cã neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata ºi de mama,
Dar nu au numãr, la mormânt.

De convorbiri cu ei sunt gata
ºi în necunoscut mã zbat,
îi sun pe mama ºi pe tata,
Dar crucea sunã ocupat.

Au numere secrete parcã
ºi aparatul n-are ton,
Deodatã aflu ºi tresar cã
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, pãrinþi din moarte,
Cu lacrimi bine vã cuvânt,
ªi uit cã aþi plecat departe
ªi n-aveþi roaming, sub pãmânt.

Formez un numãr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar ºtiu cã mort e cel ce moare
ºi nu mai vine înapoi.

ªi, vai, de-atâta timp încoace,
Vã chem ºi-n visuri, sã v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu numãr desfiinþat demult.

ªi, dacã o sã þinem minte,
Probabil, când o fi sã mor,
Am sã vã caut în morminte,
Pe-un numãr de interior

Vreau sa gasesc / sa cumpar filmul documentar "Te salut generatie in blugi!", unde este prezentata activitatea Cenaclului Flacara, pentru a le arata elevilor mei cum plangeau tinerii de altadata dupa cultura si patriotism! Am gasit filmul aici : http://filmedocumentare.com/te-salut-generatie-in-blugi/ , vreau sa-l descarc (nu reusesc!) pentru a-l viziona de pe laptop la scoala, nu pentru scopuri comerciale.
Va rog sa-mi dati o mana de ajutor! Pentru intrebari suplimentare, sfaturi, putem folosi PM.
Va multumesc pentru intelegere,
D.

Dumnezeu sa-l ierte!

@adip
fiecare cu valorile sale nationale

poate ca tu ai suferit mai mult la moartea lui Steve Irwin

Dumnezeu sa il ierte si sa se odihneasca in pace!

Inmormantat cu onoruri militare??? Specificul latino-balcanic, circ din orice.

Pt. o nație de pupincuriști e ceva normal.

Profesore las-o moarta in papusoi, aia n-a fost cultura, a fost cea mai reusita si nerusinata propaganda comunista. E drept a fost si rampa de lansare pentru muti artisti, dar, per ansamblu a fost o spalare a creierelor in masa.

Cenzura l-a incurajat sa organizeze acele spectacole (am participat si eu la cateva) fiindca erau o supapa foarte convenabila de consumare a energiei tinerilor de atunci.

Decat sa-si bata capul tineretul cu diverse probleme politice, cum, de exemplu au facut cei cu o generatie inainte in '56, era de preferabil sa-i aduni pe toti pe stadioane si sa-i lasi s-o lalaie cateva ore bune cu "generatie in blugi" si alte tanguieli folk.

Nu uita ca in aceea perioada la spectacolele Cenaclului Flacara nu existau alternative. Programul TV era de 2 ore / zi, la cinematografe rulau filme proletcultiste, iar de concerte ale trupelor de muzica la moda, nici nu se punea problema.

Opera poetica a lui Paunescu ramane un capitol semnificativ in Istoria literaturii romane, dar, mi se pare exagerat cum tot poprul se da in stamba, iar chestia cu onoruri militare, depaseste cu mult limita bunului simt.

Bre, auzeam acum câteva zile într-o emisiune din lungul șir de emisiuni cã, dupã moartea lui, acest poet trebuie REEVALUAT. Se adeverește zicala cã ești mai valoros mort!

Te rog frumos, nu "pangari" numele lui Adrian Paunescu... Omul acesta a facut ceva pentru generatia anilor 70-80, a reusit sa-i "stranga", ceea ce nu se mai intampla astazi. Tu ai fi reusit sa-ti pastrezi "verticalitatea morala" pe vremea lui Ceausescu? Eu cred ca nu, mai ales daca ai fi fost scriitor, poet, intelectual... Aici vorbim de poetul, artistul, "moderatorul" Cenaclului Flacara, nu de cum a fost el ca om, cate iubiri a avut el sau alte lucruri fara de relevanta... Nu astept replica de la tine!

Pofesore gresisi adresantul. Eu am "pangarit" memoria Cenaclului Flacara, si o voi face de cate ori am ocazia, n-a fost decat o imensa actiune a propagandei comuniste de spalare a creierelor.

De acord, dar nu in totalitate, cu tine! Poate vrei sa spui ca, in egala masura, cenzura l-a fortat sa organizeze acele spectacole prin care sa "consume" energia tinerilor? Imi spui si mie cine i-ar mai putea aduna acum pe stadioane, pe tineri, in jurul unui act de cultura? Nimeni! Se aduna, dar in jurul trupelor rock, ai manelistilor, prin cluburi, dar nu vad niciun spectacol de mare anvergura in jurul unui scriitor sau poet contemporan roman de mare valoare!
Un mic exemplu de indiferenta din partea elevilor: martea urmatoare va avea loc la Galati, in Cimitirul Eternitatea, un moment de comemorare a implinirii a 92 de ani de la Armistitiul din 11 noiembrie 1918, intru memoria celor 61 de TINERI EROI FRANCEZI, care au murit la Galati, alaturi de soldatii romani: ne-au aparat Patria! Ma crezi ca stateau inerti, zambind a vicleni si indiferenta cand le-am cerut sa participe cu o floare sau macar cu simpla lor prezenta pentru cateva minute, dupa ore? De ce oare? Pentru ca "altii" i-au adunat in jurul lor si le-au cultivat urata indiferenta fata de de cultura, istorie, carte, muzica de calitate, oameni de cultura...

El ºi-a pãstrat-o pupându-l în c.u.r pe preaslãvitul conducãtor?

7 Nov 2010, 09:58:
ªi-l jignea în toate felurile pe Ceauºilã: „Sã trãiþi, Mãria Voastrã“!

Fratilor, hai sa nu facem polemica atunci cand un om mort e asezat pe catafalc! Spuneti cateva fraze de apreciere, mergeti si puneti o floare sau aprindeti o lumanare! Spun asta, crestineste vorbind... Cele bune,

Astazi, sigur nimeni n-ar reusi sa umple stadioanele cu tineri, cum facea Paunescu. N-am zis ca nu avea talent. Doar ca-i cel putin discutabil la ce l-a folosit inainte de '89. O parte din motivele succesului acelor spectacole ti le-am insirat in postul pe care l-ai citat, dar, cred ca l-ai citit pe sarite. Tinerii acelor ani aveau o nevoie de divertisment la fel de acuta ca si oricarei alte generatii, doar ca in acei ani, nu existau alternative, nu prea aveai de unde alege.

Sa inteleg ca pentru tine muzica folk este o forma de cultura in timp ce rockul este subcultura? Irisul a fost lansat de Paunescu. Florian Pitis, de asemenea a fost unul din colaboratorii de baza ai lui Paunescu in acei ani. de altfel, Pitis l-a si reabilitat pe Pauenscu dupa '89. Doua exemple banale din muzica rock romaneasca...

Rock-ul face parte si el din cultura, nici vorba sa spun asta, dar daca trece spre diabolic, imi retrag aprecierea.

S-a reluat cenaclul si dupa revolutie, s-a continuat cu "Totusi iubirea", insa n-a mai putut fi ce-a fost. Are dreptate radian, atunci era altceva, era un mod de "divertisment". N-a fost nici pe departe un mod de lupta anticomunista si nici patriotismul ala nu s-a vrut a schimba radical ceva. Dar fiecare cu perceptia lui despre viata. El a facut ceva si a fost cineva. Asta nu o poate contesta nimeni.

@adip :asemanarea cu Eminescu era punctuala, nu era la modul general, si pana la urma este vorba de o parere personala, cu care nu trebuie sa fie toata lumea de acord.
In ceea ce priveste 'pupincurismul', mii de romani s-au ocupat in acele vremuri cu sportul acesta national, numai ca pe ale acelora nu le-a retinut nimeni numele, erau niste simpli anonimi, spre deosebire de altii, care au fost aspru judecati ulterior. Si pana la urma, ce rau poti face prin niste poezii ?
Haideti sa-i aliniem la un zid pe toti poetii, pictorii, coregrafii, sculptorii care au preamarit dictatorii prin arta lor si sa-i batem cu pietre pana scapam de ei, si de-atunci incolo sigur vom trai mai bine in tarisoara noastra.

Si eu as avea aceiasi rugaminte...

Am reusit sa intru la doua 'cenacluri', inainte ca mscarea sa fie interzisa.

Era o insula intr-o societate controlata si oprimata de inculti, ca sa nu spun analfabeti.
Imi aduc aminte versurile tuturor cantecelor acelei miscari si nu-mi aduc aminte ca vreo poezie sa fi inaltat osanale conducatorilor mai mult sau mai putin iubiti.

Daca un om - din interiorul unui sistem pe care l-am urat din toata fiinta mea - a reusit sa-mi pastreze vie speranta ca pe lumea asta nu conteaza doar prostii rai si cu tupeu, eu imi scot palaria in fata acelui om.

Nu sunt in masura sa judec eu calitatea versurilor scrise de A. Paunescu, dar modul in care a reusit sa imprime un curent ALTFEL in perioada comunista ma face sa-l respect si sa sper ca mai avem oameni de aceeasi calitate.

Vazand ce se intampla prin mass-media, nu ma pot opri sa citez din nou Scrisoarea I a lui Eminescu:


Începând la talpa însãºi a mulþimii omeneºti
ªi suind în susul scãrii pân' la frunþile crãieºti,
De a vieþii lor enigmã îi vedem pe toþi munciþi,
Fãr-a ºti sã spunem care ar fi mai nenorociþi...
Unul e în toþi, tot astfel precum una e în toate,
De asupra tuturora se ridicã cine poate,
Pe când alþii stând în umbrã ºi cu inima smeritã
Neºtiuþi se pierd în tainã ca ºi spuma nezãritã -
Ce-o sã-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?...
Ca ºi vântu-n valuri trece peste traiul omenesc.

Fericeascã-l scriitorii, toatã lumea recunoascã-l...
Ce-o sã aibã din acestea pentru el, bãtrânul dascãl?
Nemurire, se va zice. Este drept cã viaþa-ntreagã,
Ca ºi iedera de-un arbor, de-o idee i se leagã.
"De-oi muri - îºi zice-n sine - al meu nume o sã-l poarte
Secolii din gurã-n gurã ºi l-or duce mai departe,
De a pururi, pretutindeni, în ungherul unori crieri
ªi-or gãsi, cu al meu nume, adãpost a mele scrieri!"
O, sãrmane! þii tu minte câte-n lume-ai auzit,
Ce-þi trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit?
Prea puþin. De ici, de colo de imagine-o fãºie,
Vre o umbrã de gândire, ori un petec de hârtie;
ªi când propria ta viaþã singur n-o ºtii pe de rost,
O sã-ºi batã alþii capul s-o pãtrunzã cum a fost?
Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
Printre tomuri brãcuite aºezat ºi el, un brac,
Aticismul limbii tale o sã-l punã la cântari,
Colbul ridicat din carte-þi l-o sufla din ochelari
ªi te-o strânge-n douã ºiruri, aºezându-te la coadã,
În vro notã prizãritã sub o paginã neroadã.
Poþi zidi o lume-ntreagã, poþi s-o sfarãmi... orice-ai spune,
Peste toate o lopatã de þãrânã se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului ºi gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...
Or sã vie pe-a ta urmã în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepãsãtoare...
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slãvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el
Sub a numelui tãu umbrã. Iatã tot ce te aºteaptã.
Ba sã vezi... posteritatea este încã ºi mai dreaptã.

Neputând sã te ajungã, crezi c-or vrea sã te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subþire
Care s-o-ncerca s-arate cã n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt ºi dânºii... Mãgulit e fiecare
Cã n-ai fost mai mult ca dânsul. ªi prostatecele nãri
ªi le umflã oriºicine în savante adunãri
Când de tine se vorbeºte. S-a-nþeles de mai nainte
C-o ironicã grimasã sã te laude-n cuvinte.
Astfel încãput pe mâna a oricãrui, te va drege,
Rele-or zice cã sunt toate câte nu vor înþelege...
Dar afarã de acestea, vor cãta vieþii tale
Sã-i gãseascã pete multe, rãutãþi ºi mici scandale -
Astea toate te apropie de dânºii... Nu lumina
Ce în lume-ai revãrsat-o, ci pãcatele ºi vina,
Oboseala, slãbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mânã de pãmânt;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.


Regret pierderea unui om care a reusit sa devina un simbol

Inca un pic si va aud cum Paunescu a fost un dizident, care a luptat din greu impotriva ciumei rosii...

De fapt ce intelegi tu prin "un curent ALTFEL"? Cumva faptul ca Paunescu "saluta generatia in blugi" spre deosebire de activistii comunsiti semidocti care vedeau in blugi un simbol al decadentei capitaliste, si de cate ori aveau ocazia infierau cu manie pe cei care purtau blugi? Da, atunci ai dreptate...

Si Iliescu imediat dupa '90 isi dorea un "socialism cu fata umana". Paunescu, spre ghinonul sau nu a putut-o face pe fata, deoarece pana sa-i ofere Pitis sansa sa-si face mea culpa la TV era persoana non-grata. Cel care acuma a fost inmormantat cu onoruri militare in '90 a avut nevoie sa se ascunda in Ambasada USA ca sa nu fie linsat de multime. Parca tot el, alaturi de Verdet, a fost unul din intemeietorii PSMului...

Cenaclul Flacara a fost cea mai de succes metoda non-violenta de spalare a creierelor si de formare a omului noi inregistrata de propaganda comunista din RO. Paunescu insusi a fost prototipul "omului nou" fabricat in laboratoarele propagandei. Desi avea "origine sociala nesanatoasa" a lins dosuri bolsevice pana i-a fost iertat "pacatul original", apoi i-a invatat pe restul s-o faca. Si, se vede c-a facut-o cu succes...

radiane daca ar mai fi sistemul cu reputatie ai primi +100000 de la mine

Hai bre Radiane cã ”era o oazã de speranțã, lumina de la capãtul tunelului ....” . Cum îndrãznești ?!?!?

Sper ca ajuns exact acolo unde trebuie...
Adica sub bucile, pe care le lingea cu mare indeminare, lu' Nic Ceausescu!
Arza-lar focul......
Acum si pururea, in vecii vecilor .....
Amin!!

PS! Iata si un maret exemplu din opera Porcului....

„Vã mulþumesc“

Versuri de ecou la Cuvântarea tovarãºului Nicolae Ceauºescu din 6 februarie 1986

„Întreg, al dumneavoastrã, aºa mã simt din nou
Cã de minciuni ºi falsuri fiinþa mi-e sãtulã,
Vã mulþumesc de toate, Cinstit ºi Bun Erou,
Renaºte-n mine însumi ºi ultima celulã.

Parcã trãiam exilul himeric în pustiu
ªi fapta dumneavoastrã avu deodatã-n mine
Efectul formidabil al unui trãznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest sã facã bine.

Sunteþi atât de tînãr ºi-atât de curajos,
Aþi deºteptat întreagã speranþa româneascã,
V-au dat strãlimpezime durerile de jos
ªi-aþi doborât minciuna ca pe-o cumplitã mascã.

Necazuri sunt destule, în viaþa tuturor,
ªi fiecare-ºi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportã necazul mai uºor
Când adevãrul totuºi e cea mai dreaptã cale.

Acest popor doreºte întregul adevãr
ªi-acum când grea e iarna ºi iarãºi sunt probleme
Nevoie e de oameni, «nu de justificãri»,
ªi, dacã va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

Vã vãd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ºtie sã aplece urechea spre Ion Roatã,
ªi se-adreseazã þãrii în cel mai simplu mod
Ca-n ‘72, þin minte: «Acum ori niciodatã!»

De-aici, din umilinþa la care sunt constrâns,
Chiar dacã nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit ºi singur, cu ochii arºi de plâns
Am sã vã fiu ostaºul cinstit pânã la moarte.

Februarie patetic! Vrem veºti, nu vrem poveºti,
ªi aºteptãm ca Geniul acestei patrii bune
Sã-nceapã primãvara conºtiinþei româneºti
ªi tot ce e valoare în juru-i sã adune.

Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevãrul, de-a-l transforma în torþã,
Ce, de va fi nevoie, din morþi sã mã trezesc,
De m-aþi chema vreodatã, mai am în mine forþã.

În vremurile grele pe care le trãim
Când o planetã-ntreagã se plânge cã o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteþi Bãrbatul Þãrii ºi Unica Salvare.

Noi, sã vã fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vã rugãm sfielnic sã fiþi cu luare-aminte
Sã nu-nnoiþi doar oameni, ci ºi acest sistem
Care prin sine însuºi falsificã ºi minte.

Amprenta dumneavoastrã sã tuteleze, ea,
Nu niºte reparaþii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lãuntricã ºi grea,
Sub semnul Competenþei, Iubirii ºi Valorii.

Sã vinã primãvara conºtiinþei româneºti,
Renaºterea naturii, speranþei ºi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureºti:
Un neam care-ºi iubeºte ºi pe bãtrâni, ºi pruncii.

Îndoliat de rele, acum mã nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinþã, dupã putere, þara,
Vã mulþumesc de toate, Cinstit ºi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastrã, ca un fertil ecou,

Sã vinã Adevãrul, sã vinã Primãvara.

Adrian Pãunescu 7-8 februarie 1986“

Si ceva proza....


Stimate tovarãºe Nicolae Ceauºescu,

Trist ºi singur ºi umilit, cum sunt, dat la o parte de forþe obscure din prima linie a luptei pentru afirmarea „Spiritului Ceauºescu“ în viaþa publicã româneascã, pierzân-du-mi aproape orice speranþã cã acolo, sus, unde sunteþi, glasul meu se va auzi, datoritã norului greu penetrabil de calomnii în care am fost învãluit, uitând probabil în tristeþea mea sinucigaºã chiar ºi ºtiinþa de-a mã mai eventual bucura, am avut, totuºi, marea fericire de-a citi cuvântarea dumneavoastrã de la ªedinþa Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român de joi 6 februarie 1986.

........

Vreau sã vã spun, tovarãºe Nicolae Ceauºescu, clar ºi din tot sufletul meu, cã, ºi dacã în România ar fi 200 de partide, eu tot în partidul condus de dumneavoastrã aº face cerere de înscriere sau reînscriere, chiar dacã aº ºti cã alte partide m-ar plãti, iar partidul acesta mi-ar mai da o datã vot de blam cu avertisment.

..........

Dar când am vãzut cã sunteþi încã atât de tânãr, atât de curajos, atât de lucid, atât de realist ºi de necruþãtor cu adevãraþii responsabili ai diverselor necazuri, pe care le trãieºte minunatul popor, zbuciumatul popor, din al cãrui geniu sunteþi nutrit, am înþeles nici pentru mine, nici pentru ceilalþi oameni, care au fost îndepãrtaþi sistematic ºi programatic de dumneavoastrã, nimic esenþial nu e pierdut.

........


Mã-nchin dumneavoastrã pentru fantastica, surprinzãtoarea capacitate de a redescoperi adevãrul, îmi pare rãu cã rãnile pe care le port nu-mi îngãduie sã susþin o campanie publicã de analizã ºi subliniere a ideilor pe care le-aþi esenþializat în cuvântarea din 6 februarie 1986.

........Sã trãiþi, Mãria Voastrã! ªi sã nu lãsaþi pe cei ce se ascund sub justificãri demagogice sã compromitã în vreun fel aceastã Adresare Cãtre Naþiune care, în ciuda conciziunii ei, are valoarea unui adevãrat Raport de Epocã. Sã fiþi sãnãtos, omule bun ºi drept, pentru a putea scoate de guler din scena politicã fariseii ºi pentru a ne conduce cu geniul dumneavoastrã izbãvitor.

..........




Iatã de ce am considerat cã nu e deplasat sã vã trimit aceste rânduri. Ar fi, dupã opinia mea, normal ca lipsurile constatate de dumneavoastrã ºi arãtate naþiunii sã fie analizate atent, pentru ca valoarea documentului pe care ni l-aþi oferit sã nu rãmânã izolatã, vremelnicã ºi sã nu parã o terapie momentanã, când e vorba de fapt de niºte vicii de fond, care þin în loc mersul înainte al acestei patrii care vã e atât de scumpã. Aº vrea sã cred cã noi toþi vom înþelege în spirit critic ºi autocritic marele dumneavoastrã exemplu de înþelepciune ºi curaj.

Sã trãiþi, Mãria Voastrã!
Adrian Pãunescu, noaptea de 7 spre 8 februarie 1986'"

Sursa: Cotidianul.ro

Am dat report.

pentru atac la porc?????

De ce? Ca nu vede ca tine un act de cultura in pupincurismul lui Paunescu?

De ce nu se inchide topicul? Bataie de joc... pacat.

Când se spune adevãrul ..... e clar, specific românesc, trebuie închisã discuția.

George Dinica, Stefan Iordache, si altii multi ca ei, tot oameni de cultura, de ce nu au avut parte de onoruri militare la inmormantare?