Salut Ștefan,

"Salut Traian," e corect  

Asa am invatat eu la Corespondenta prin clasa a 9-a.

Ma, n-auziti ca argumentele gen asa am invatat eu in scoala nu sunt luate in seama?
Dansii vor exact norme, reguli, proceduri...

10.1.2.1. Nu se despart niciodatã prin virgulã subiectul și predicatul.

celelalte determinãri obligatorii: complementul direct, complementul indirect, unele circumstanțiale;

IF origine(Stefan)=ardelean
     SELECT 'ªtefan, salut, = corect'
     END
ELSE
     SELECT 'ªtefan salut, = corect'
     END

poti sa zici "salut 3 fraieri ca asa vreau eu". nu pui virgula, e logic de ce. dar la cazul tau se pune, "Stefan" nu e complement direct ca sa nu fie cazul de virgula, ci ai un vocativ acolo

Atentie mai mare cer situatiile in care substantivul in vocativ cu forma identica cu a nominativului se afla dupa un verb la persoana a II-a cu subiectul (tu sau voi) neexprimat: Stai, Petre! Stati, baieti! In astfel de propozitii subiectul este inclus (indicat de forma verbului), deci substantivul in vocativ nu trebuie confundat cu subiectul; rolul vocativului este de a preciza persoana la care se refera subiectul neexprimat.

-foarte multe substantive nu au forme specifice pentru vocativ; in acest caz se foloseste forma nominativului pentru a exprima o chemare: frate, tata, Petre, mama;

Stefan nu-i vocativ ca nu se termina in -o, -e, -lor si mai inca niste unele pe care le-am uitat.

Când eram io în clasa a IX-a, forma de adresare era muult mai lungã ºi mai complexã, ºi includea obligatoriu cuvinte de genul tovarãº, mult iubit conducãtor, etc.

Decat in primul trimestru.

Va pierdeti in detalii. In cazul de fata "Salut Stefan," e o formula de inceput a scrisorii. E o norma, cautati unde vreti. Virgula se pune dupa formula de inceput nu in interiorul ei, asta daca nu contine o enumeratie. Deci SALUT STEFAN, e o formula de inceput a scrisorii cu forma fixa, asa e ea facuta nu conteaza de ce si cum. Asa a lasat-o academia, asa e.

Deci pana la urma cum e? 

apoziþie.

ªi mi s-a confirmat cã e corect "Salut, ªtefan," sau "Salut, dragul meu," etc. nu pentru cã ªtefan sau dragul meu ar fi vocative (dacã la primul exemplu e interpretabil, la al doilea sigur nu) ci pentru cã sunt apoziþii.
Detalii primesc mai târziu, convorbirea fu scurtã.

1.     Este un cuvânt sau o construcþie mai largã, care reia ºi explicã, detaliazã un alt cuvânt:

Câinele lui, un lup, îl însoþea pretutindeni.

Am plecat cu Alexandru, vãrul meu dinspre mamã.

·         Apoziþie = atribut?

Deºi în cele mai multe cazuri cuvântul reluat ºi explicat este un substantiv, apoziþia depãºeºte sfera atributului, adicã termenul explicat poate fi un adverb, un verb, un adjectiv etc:


L-am auzit lamentâdu-se, adicã plângându-se de felul cum era tratat.

L-au gãsit a doua zi tot acolo, adicã în ºanþ.

ªi deodatã a apãrut el: nenorocitul, hoþul, condamnatul, cel dispreþuit de toþi.

Gustul fructului era ciudat, adicã dulce-amãrui.


·         Cazul apoziþiei.

De regulã, apoziþia care explicã un substantiv sau un pronume este în cazul nominativ. [stil.] Mai rar, ea poate repeta cazul cuvântului explicat, dar aceastã exprimare este învechitã, popularã sau apare în limbajul poetic:


I-a lãsat o casã moºtenire lui Radu, lui fecioru-meu.


·         Adverb + apoziþie.

Uneori apoziþia este anunþatã de un adverb explicativ: adicã, anume, bunãoarã, ca:

Am doi fraþi, anume Radu ºi Mircea.

Ai putea sã-mi dai un ajutor, bunãoarã la spãlat vasele.


[stil.] Apoziþia precedatã de adverb apare mai ales în limba familiarã, vorbitã.


2.     Explicaþia sau detalierea unui cuvânt poate fi uneori extinsã la nivelul unor propoziþii, juxtapusã sau legatã de principalã fie prin conjuncþii (ca, sã, ca…sã), pronume relative (mai ales ceea ce) sau adverbe relative:

Mi-a venit o idee: împachetãm ºi plecãm imediat.

A venit cu o propunere: sã renunþãm la cumpãrarea casei ºi sã luãm o maºinã.

M-a minþit cu neruºinare, ceea ce m-a înfuriat.          


·         Ca ºi în cazul apoziþiei, propoziþia cu aceastã valoare poate fi anunþatã sau nu de un adverb explicativ:


A început sã se poarte ciudat, adicã încearcã sã mã evite.

S-a pregãtit temeinic pentru concert, adicã a exersat ºi a compus piese noi.


3.     Locul apoziþiei.

Atât apoziþia cât ºi propoziþia cu aceastã valoare se plaseazã întotdeauna dupã cuvântul pe care îl explicã (vezi exemplele de mai sus).

Mah, voi va plictisiti!

Ba-l explica, adica ne spune, nominal, pe cine saluta. Ca sa stii daca tu trebuie sa raspunzi sau altii.
Cel mai corect e "Salut, Stefan!".

Pai "Stefan" nu-l explica pe "Salut". Cine stie, poate de fapt vrei sa-l bagi in ma-sa (Nu stiu, nu-l cunosc.)

Cu toate ca nu contest ca asa e (nenea DannyY fiind cu mult deasupra mea in acest domeniu), mie-mi suna exact ca p u l a formularea asta cu virgula si dupa Salut si dupa Stefan.

P.S. Ma gandeam sa-l intrebam si pe arhitectu'

aruncal pe geam.

daca a facuto ca primar nu o facea si ca presedinte.

P.S. Ma gandeam sa-l intrebam si pe arhitectu'