Stimati automobilisti colegi de forum,
Va prezint o intamplare care mi-a atras atentia.
Poate parea ceva banal in ziua de azi sa strabatem cu masina distante mari, mai ales de cand cu deschiderea Europeana, GPS-urile si masinile de ultima generatie, cu electronica omniprezenta.
Dar... !
Citeam in urma cu multi ani o povestire a unui record de anduranta a unui automobilist Romān, care in anii '30, a stabilit un record Paris - Bucuresti in 40 de ore (era de fapt un echipaj de trei). Sa-mi fie iertata lipsa de exactitate, nu mai am disponibil materialul scris, ca sa fac precizari.
Cert este ca acest record este valabil si pana astazi, la fel ca si recordul Bucuresti-Brasov, stabilit in 1939 de Jean Calcianu, de 1 ora si 31 de minute, care e valabil si in ziua de azi.
O buna prietena, Adriana Buciu, a activat mai multi ani cu o trupa de rock proprie, careia ii zicea Secret. Singura trupa rock feminina din Romania, a ajuns si pe MTV Europe, in topuri internationale, zeci de concerte prin Italia, Germania, Elvetia, Franta, si inca in anii '90 - '99, cand nu exista internet, si artisti de carton. Trupa serioasa, cu trofee castigate, recunoscuta pe plan international, au cantat cu Def Leppard, Zucchero, Paul Young, Alannah Myles, etc. - munca la greu, nu ce isi pot inchipui unii. Si asta in paralel cu studiile universitare. Nu le fac reclama, dar nu as vrea sa se inteleaga altceva, ca la cate se scriu pe forumuri in ziua de azi, si la ce pocnitori de vedete "internationale" avem... (Materiale video cu Secret gasiti aici:
http://www.youtube.com/user/bc71237/videos ).
Tatal ei, dl Valeriu Buciu, profesor universitar si coregraf, sotul dnei soliste de muzica populara Angela Buciu, isi cumparase o Lada Samara 1300 nou-nouta, din fabrica, in 1991, cand a fost in turneu cu ansamblul folcloric din Baia Mare, unde era director.
Cand fiica si-a luat permisul, dlui s-a re-orientat catre o Mazda 626, Samara cea alba ca laptele devenind masina Adrianei.
Acum sa amintim ce a fost Lada Samara : o masina realizata in colaborare de uzina Lada din Togliatti cu biroul de design Porsche, o masina cu un profil deosebit pentru anii '80 cand a aparut, avand un motor transversal cu 4 cilindri, camerele de ardere fiind proiectate tot de Porsche. Avea un carburator dublu, copie Solex, cu economizor electric, axa cu came in cap, distributie antrenata prin curea, foarte silentioasa, suspensii MacPherson pe fata, geamuri laterale curbe, aerodinamice, si multe alte inovatii. O masina super solida, si bine inchegata. A fost produsa pana acum cativa ani, dar calitatea scazuse dramatic. Originalul era ca un tanc, insa.
Pe langa obisnuitele trasee nationale pe la cantari si festivaluri, Ladita alba, poreclita cu drag "Rusoaica", ce cara trupa, cu tobe, chitari si bagaje, a ajuns, cu ocazia unui turneu, si la Roma. Drum lung, prin Ungaria, Austria, pe atunci (anii '90) nu era deloc o idee buna sa incerci sa traversezi vechea Iugoslavie, datorita conflictelor interne). La sfarsitul turneului, masinuta ajungand si in Piazza San Giovanni la un festival de 1 Mai, cu 150.000 de spectatori (sper sa mai am fotografia gasita pe net - reflectia Adrianei : "se uitau italienii la Rusoaica... ca la masini straine !"), a urmat intoarcerea acasa. La ora 7 dimineata, intr-o frumoasa zi de vara a anului 1996, Adriana si colega ei de trupa, Mirela, au pornit din Ciciliano, via Roma, catre Bucuresti. Dupa aproximativ 30 de ore in care nu a oprit decat la prezentarea actelor la punctele vamale, si la doua benzinarii, fara a mai cobori din masina, au ajuns la ora pranzului a doua zi in fata la biserica Razoare, unde colega a fost lasata in grija unui taxi, iar domnisoara sofer a ajuns acasa, unde a dormit neintoarsa doua zile. Singurul lucru care mi l-a putut spune despre ultimele din acele 30 de ore de sofat incontinuu, a fost: "Nici eu nu mai stiam ce ora era, eram pe "pilot automat", zombie ; noroc cu Rusoaica, a mers ceas."
Oficial sau neoficial (conteaza prea putin), acesta se constituie intr-un record de anduranta pe traseul Roma - Bucuresti, care ramane singular in istoria automobilismului feminin Romānesc. Si, mai ales, cu o masina clasica, fara aportul tehnologiei moderne si electronicii. Pe mine m-a impresionat. Mai ales ca eu am fost cel care a constat cu surprindere "recordul", Adriana spunandu-mi toate acestea intre doua povestiri cu trupa, ca fapt absolut divers. Imi spunea cum a trebuit sa sofeze o camioneta de trei tone, cu sistemul de amplificare, in turneu prin Italia, si a fost nevoita la un moment dat sa mai schimbe si o roata cu pana, pe marginea soselei. Impresarul italian le era de mare folos, le explica telefonic la molecular ca trebuie sa gaseasca manualul de utilizare, care musai trebuia sa fie prin bord, pe undeva... Adriana si-a suflecat manecile (nu e deloc firava), si a dibuit rapid unde erau cricul hidraulic si coarba. (E singura fata pe care o cunosc care stie exact diferenta intre disc de ambreiaj si placa de presiune, care cara doar cu o mana o baterie de 55 de Ah, si apreciaza jantele frumoase - carora nu le spune "genti"...)
Cum zice italianul, ca tot am vorbit de tara respectiva:
"Donna al volante, pericolo costante...", "chi dice donna dice danno", etc.
Iata ca mai exista si exceptii ! - dar care, din pacate, cam confirma regula...
"Rusoaica" s-a uzat intre timp, un idiot i-a spart un geam din spate sa-i fure... tetierele, o curea de distributie (noua !) a plesnit si a trebuit refacut motorul, un tramvai a sters usa din dreapta, doar cat sa fie necesara o revopsire... cu vopsea semi-lucioasa de uz general, apoi, fiindca vopseaua era aproape distrusa... am facut eu una de antologie (dupa 30 de ani de mesterit si preparat masini...) : mai in gluma, mai in serios, am vopsit toata Rusoaica cu Emaur de cea mai buna calitate, alb13, dupa toate regulile artei, dar... cu pensula... !!! Nu aveam pistolul de vopsit, am zis sa o dau groasa, si sa o iau la un slef electric apoi. Oricum fata de cum arata, saraca... era o imbunatatire. Insa nu a mai necesitat - in scurt timp Rusoaica a ajuns pe un pret de nimic la un agricultor arghelean, care a inceput s-o foloseasca la carat saci de cartofi. Biata masinuta ! Au si ele sufletul lor...
Imaginea promisa, cu Lada Samara 1300 "Rusoaica", in Piazza San Giovanni din Roma, pe 1 mai 1996 (Concerto del Primo Maggio), cu cateva zile inaintea drumului ce a constituit "apogeul" sau automobilistic :
[attachmentid=1627920592]
Si autoarea recordului fara intentie, Adriana Buciu :
[attachmentid=1627920595]
Sper ca v-a placut aceasta istorie inedita !
Drumuri frumoase si sigure tuturor !