Hai noroc la toată lumea.
Deși poate părea ciudat, în ideea de a prezenta niște locuri mai puțin cunoscute, câteva vorbe și mai multe poze despre Canalul Dunăre – Marea Neagră.
Canalul l-am parcurs, pe bucăți în perioada 2012 – 2014, pe bicicletă.
Însă în proporție de 95% din traseul total se poate parcurge cu orice mașină, cu condiția să existe puțină răbdare, drumul fiind unul de macadam relativ bine întreținut.
Înainte de a începe povestea, câteva vorbe despre Canalul Dunăre – Marea Neagră.
Ideea unui canal navigabil între Dunare și Marea Neagră nu a aparținut exclusiv comuniștilor, deși mult timp asta s-a crezut.
În anul 1837 turcii (pe atunci Dobrogea era încă provincie otomană) au tocmit niște englezi pentru a realiza ceea ce azi probabil numim “studiu de fezabilitate” referitor la construcția unui canal navigabil între Dunăre și Marea Neagră.
Concluzia englezilor a fost că posibilitățile tehnice ale vremii nu permiteau construcția unui astfel de obiectiv.
Sau posibil n-au avut turcii bani, deoarece construcția Canalului Suez a început în anul 1859 și s-a terminat zece ani mai târziu.
Mai multe detalii despre istoricul Canalului Dunare – Marea Neagră:
http://www.acn.ro/index.php?id=3
Și un film documentar, interesant după mintea mea, legat de Canalul Dunăre – Marea Neagră:
http://www.acn.ro/index.php?id=1
Canalul Dunăre – Marea Neagră are o lungime de 64 km între Cernavodă și Agigea.
Mai există Canalul Porta Albă – Midia Năvodari (numit uneori Canalul Nordic sau Canalul Mic) care are o lungime de 31 km.
Vorbind obiectiv, pe scurt, câteva dintre avantajele existenței Canalului Dunăre – Marea Neagră:
Scurtarea drumului navelor către Marea Neagră cu aproxiamtiv 400 km
Diminuarea traficului naval prin Delta Dunării, care acum, când aproape toată lumea este ecologistă (măcar la nivel declarativ) constituie un mare avantaj.
Pe Canalul Dunărea – Marea Neagră nivelul apei este constant, ceea ce nu se poate menține tot timpul pe Dunăre.
Canalul asigura legatura pe apă dulce intre Rotterdam si Constanta.
Concret, prin ansamblul navigabil Rin – Main – Dunare, Marea Neagra este unita cu Marea Nordului.
Canalul Dunăre – Main a fost terminat în anul 1992.
Portul Constanta Sud a fost construit odata cu Canalul.
Pentru constuctia portului s-a folosit o cantintate importanta de pamant si roca excavate de la Canal (inclusiv o banda transportoare de 17 km).
Acum Constanta Sud este unul dintre cele mai importante porturi de la Marea Neagra.
Tot in Constanta Sud se afla Comvex S.A., care este cel mai mare operator portuar de marfuri vrac (minereu de fier, carbune, cocs, etc) din Marea Neagră.
Canalul Dunărea – Marea Neagră poate fi o sursă primară pentru irigatii în jumătatea sudica a Dobrogei (din acest motiv, ecluza de la Agigea se umple doar cu apă dulce).
Prin derivatia de la Cernavoda, apa din Canal asigura alimentarea cu apa a centralei nucleare si racirea celor 2 reactoare.
Canalul asigura alimentarea cu apa industriala pentru fabrica de ciment de la Medgidia (una dintre cele mai mari fabrici de ciment din tara) si a localitatilor riverane.
Referitor la costuri, fără pretenția că am dreptate, știu că la inaugurarea din anul 1984 se estima că investiția va fi amortizată în 200 (două sute) de ani.
Revenind la povestea inițială, aceasta se va desfășura pe directia Vest – Est și va conține poze făcute pe la mijlocul lunii octombrie in perioada 2012 – 2014.
Completările sunt binevenite.
Octobrie 2014
La vreo 2-300 de metri de peronul garii Cernavoda se afla podul Regele Carol I, redenumit de comunisti Anghel Saligny (dupa cel care a condus colectivul de proiectare si executie a podului).
[attachmentid=1627980273]
Constructia podului a inceput in noiemebrie 1890 iar inaugurarea a avut loc in septembrie 1895.
La vremea inaugurarii, era o minune a tehnicii.
Deschiderea centrala de 190 metri era cea mai mare din Europa continentala.
Si un amanunt interesant: la inaugurare, ca o garantie de buna executie a lucrarii, Anghel Saligny alaturi de sefii echipelor de constructori, au stat intr-o barca pe Dunare, chiar sub pod.
Iar pe pod, trecea cu o viteza de 60 km/h, un convoi de incercare, format din 15 locomotive grele,
Convoiul de locomotive a fost urmat de un tren de pasageri, care a traversat podul cu o viteza de 80 km/h.
Podul, vazut de aproape.
[attachmentid=1627980274]
Pilonul central din Dunare.
[attachmentid=1627980275]
Partea inferioara a pilonului (talpa acestuia) alungita catre amonte se numete avantbec.
Avantbec-ul are rolul de a proteja pilonul impotriva presiunii apei si/sau a corpurilor tranportate de apa.
De asemenea, din cate stiu, are si rol de spargator de gheata.
Deasupra pilonului central din Dunare.
[attachmentid=1627980276]
Generatii diferite de poduri.
[attachmentid=1627980277]
Unul dintre cei doi Dorobanti amplasati la intrarea pe pod.
Amplasarea lor pe malul dobrogean nu este intamplatoare, ci face trimitere la Razboiul de Independenta si la secolele de stapanire otomana a Dobrogei.
[attachmentid=1627980278] [attachmentid=1627980279]
Probabil oprera sculptorului francez Leon Pilet.
[attachmentid=1627980281]
Partea superioara a arcadei dobrogene, unde se observa foarte clar denumirea originala a podului.
[attachmentid=1627980282]
Daca am inteles bine, tot in arcada dobrogeana, (in partea superioara pe lateral) locul in care se afla odata stema regala a Romaniei.
[attachmentid=1627980283]
Pe podul propriu-zis.
[attachmentid=1627980284] [attachmentid=1627980285]
Calea ferata montata pe traverse de lemn.
[attachmentid=1627980286]
Pe pod accestul era interzis, asa cu nu am mers mai mult de 30-40 m.
Plus ca nu mai stiam cat de rezistente erau traversele pietonale si nici nu aveam chef de baie in Dunare.
Grinda cu nituri.
[attachmentid=1627980287]
Intersectia Dunare – Canal vazut de pe podul Regele Carol I.
[attachmentid=1627980288]
In gara la Cernavoda (denumirea exacta este Cernavoda Pod) am aflat ca prima cale ferata din Dobrogea a fost construita in perioada otomana.
[attachmentid=1627980289]
Peronul chiar sub autostrada A2.
[attachmentid=1627980290]