Hai noroc la toată lumea.
Turcia mi se pare o țară fascinantă care are enorm de multe de oferit.
Nu mă dau cunoscător al Turciei pentru că n-am reușit până acum să depășesc linia imaginară Samsun – Ankara – Izmir – Ceșme (colțul nord-vestic al țării)
Iar o tură în nord-estul Anatoliei sau la Mediterana turcească mă atrage de foarte mult timp.
Că să nu mai vorbesc despre Iran (era și Siria pe listă, însă acum și probabil ceva timp de aici înainte nu va fi cazul).
În perioada 2010 – 2012 am fost de două ori pe an în Turcia, ultima data în septembrie 2012. Pe scurt, îmi era dor de Turcia.
Îmi era dor de spectacolul străzii, îmi era dor de mâncarea și ceaiul turcesc, îmi era dor de felul de a fi al turcilor și de deschiderea și bunăvoința pe care o au față de străini.
Am încercat anii trecuți să ajung în Turcia,, dar din diverse motive nu am reușit.
Însă anul asta au mers toate bine și, după o pauză de 4 ani, m-am întors în Turcia.
Așadar.
Joi, 05.10.2016
Am intrat în Turcia pe la Derekoy, la sud de Burgas (pe partea bulgară se numește Malko Târnovo).
În Bulgaria, cum mai puțin de 1 km înainte de graniță este o benzinărie Lukoil, tocmai bună pentru un plin, deși în Turcia prețul benzinei a mai scăzut, nu mai este fix 2 Euro / litrul cum era în 2012.
La granița, doar control sumar la bagaje și acte din partea bulgarilor.
În Turcia, prima data se ajunge la o gheretă cu barieră deservită de un turc îmbrăcat în trening.
I-am dat omului pașaportul, acesta a tastat ceva în computer, după care mi-a restituit pașaportul și mi-a ridicat bariera.
Urmează ghiseul Poliției de frontieră turcești. Aici am găsit un turc în uniformă, care a scanat pașaportul, a mai butonat ceva în computer și mi-a pus ștampila de intrare în pașaport.
Următorul ghiseul este cel la care se înregistrează vehiculul.
Din câte știu, din motive de taxe relativ mari, înregistrarea vehiculului se face pentru a preîntâmpina vânzarea acestuia în Turcia.
Ieșirea din Turcia nu se poate face fără vehicul, excepție fiind excursiile în insulele grecești aflate lângă stațiunile de la marea Egee precum Bodrum, Marmaris sau Kușadasi.
Când am ajuns la ghișeu, turcul (în civil) tocmai pleca, spunandu-mi doar “five minutes”.
N-au trecut mai mult de două minute pentru ca la ghișeul a apărut o gagică în blugi și camașă albastra, coafată, rujata, fardată, aranjată și cu unghiile făcute.
Asta pentu că tot cunosc niște meseriași care susțin că Turcia este o țară islamică unde femeile umblă cu vizetă pe față.
Gagica a fost foarte operativă, talon – cartea verde – pașaport și în mai putin de 30 de secunde am rezolvat-o și cu înregistrarea vehiculului.
A urmat controlul vamal, unde un turc mai bătrân, la costum și cravată mi-a inspectat sumat bagajul, după care mi-a spus “OK, you can go”.
Înaite de ieșirea din zona vămii mai este o ghertă cu barieră, unde turcul de ghișeu (în uniformă) probabil îi verifică pe turcii dinaintea lui, pentru că se uită doar în pașaport fără a mai butona ceva la computer.
Așadar, eram în Turcia.
Toată treaba de la granița a durat sub 10 minute, față de vreo juma de oră cât a durat în 2012 (tot pe aici am intrat).
Acum, turcii pareau mai fluenți și mai bine organizați, plus că toată treaba mergea cursiv, de la un ghișeu la altul. În 2012, intrai într-o cladire mare și te tot plimbai, aparent fără nicio logică, pe la mai multe ghișee.
Acum, clădirea respective parea părăsită.
Limitele turcești de viteză.
[attachmentid=1628045158]
Începe drumul prin Turcia.
[attachmentid=1628045159]
De la granița cu Bulgaria până în Georgia, Iran, Iraq și Siria se merge doar printr-o singură țară. Ar mai fi și Armenia, însă granița este închisă de mult timp (enclava azeră Nakhchivan nu o mai luăm în calcul).
Punctul de frontieră Derekoy.
[attachmentid=1628045160]
Traducerea a ceea ce se vede scris în poza de mai sus “poarta vamală Derekoy”.
Derekoy – Kirklareli - Babaeski – Luleburgaz nimic deosebit.
Doar că m-am salutat cu niste turci cu care am stat puțin de vorbă la Lukoil-ul din Bulgaria de lângă graniță.
Deocamdata Luleburgaz nu are centură și trebuie traversat tot orașul.
Nu este o problemă, deoarece traversarea orașului se face pe un bulverad larg, de două benzi pe sens.
La un moment dat, după ce am plecat de la un semnafor, la vreo 500 de metri am oprit la o trecere pentru pietoni.
Văzându-mă pietonii se uitau aproape socați la mine iar mașinile din spate au început să clazoneze discret.
Uitasem că în Turcia trecerea de pietoni are mai mult caracter decorativ.
După Luleburgaz am virat dreapta spre Muratli și apoi Tekirdag, destinația finală a zilei.
Pe aici, calitatea drumului mai scade, asfaltul este pe unele porțiuni vălurit, însă nimic de speriat.
În schimb, centrura Tekirdag-ului este coală de hârtie.
19 Oct 2016, 01:09:
Joi, 05.10.2016 - Partea a II-a
Am uitat sa spun ca imediat dupa intrarea in Turcia am primit un sms de la Ministerul de Externe roman cu detaliile de contact ale ambasadei Romaniei din Ankara.
Cu ocazia asta am aflat ca adresa amabasadei este Bokres Sokak, adica strada Bucuresti.
Frumos din partea turcilor.
N-am inteles de ce nu am am primit si datele de contact ale consulatului de la Istanbul, insa asta conteaza mai putin.
Panoul de intrare din fiecare oras turcesc.
[attachmentid=1628045185]
Nufus = populatie.
Rakim = altitudine
Unele panouri contin doar populatia, fara altitudine.
Statuia lui Ataturk din Tekirdag.
[attachmentid=1628045186] [attachmentid=1628045187]
Conform a ceea ce scrie pe Wikipedia, acesta este singura statuie care-l infatiseaza pe Ataturk in marime naturala, la dimensiunile lui originale.
In rest, Ataturk este prezent peste tot, in mediul public si privat, inclusiv pe fiecare bancnota turceasca.
Ataturk si alfabetizarea cu caractele latine.
[attachmentid=1628045188] [attachmentid=1628045189]
Introducerea caracterlor latine a fost una dintre principalele reforme ale lui Ataturk.
Pana la Ataturk [incepuptul anil '20 ai secolului trecut] turcii scriau cu caractere arabe.
Moscheea Rustem Pasa.
[attachmentid=1628045190] [attachmentid=1628045191] [attachmentid=1628045192]
Din pacate, moscheea era in renovare.
[attachmentid=1628045193]
Meseria de lustragiu inca exista la scara larga in Turcia.
[attachmentid=1628045194]
Posta turca detine un serviciu propriu de cargo iar Posta din RO parca a fost aproape de faliment in anii trecuti.
[attachmentid=1628045195]