Help - Search - Member List - Calendar
Full Version: Tekirdag
DaciaClub - Forum Dacia > Alte discutii > Calatorii si Intalniri
gibonu
Hai noroc la toată lumea.

Turcia mi se pare o țară fascinantă care are enorm de multe de oferit.
Nu mă dau cunoscător al Turciei pentru că n-am reușit până acum să depășesc linia imaginară Samsun – Ankara – Izmir – Ceșme (colțul nord-vestic al țării)
Iar o tură în nord-estul Anatoliei sau la Mediterana turcească mă atrage de foarte mult timp.
Că să nu mai vorbesc despre Iran (era și Siria pe listă, însă acum și probabil ceva timp de aici înainte nu va fi cazul).

În perioada 2010 – 2012 am fost de două ori pe an în Turcia, ultima data în septembrie 2012. Pe scurt, îmi era dor de Turcia.
Îmi era dor de spectacolul străzii, îmi era dor de mâncarea și ceaiul turcesc, îmi era dor de felul de a fi al turcilor și de deschiderea și bunăvoința pe care o au față de străini.
Am încercat anii trecuți să ajung în Turcia,, dar din diverse motive nu am reușit.
Însă anul asta au mers toate bine și, după o pauză de 4 ani, m-am întors în Turcia.
Așadar.

Joi, 05.10.2016

Am intrat în Turcia pe la Derekoy, la sud de Burgas (pe partea bulgară se numește Malko Târnovo).
În Bulgaria, cum mai puțin de 1 km înainte de graniță este o benzinărie Lukoil, tocmai bună pentru un plin, deși în Turcia prețul benzinei a mai scăzut, nu mai este fix 2 Euro / litrul cum era în 2012.

La granița, doar control sumar la bagaje și acte din partea bulgarilor.

În Turcia, prima data se ajunge la o gheretă cu barieră deservită de un turc îmbrăcat în trening.
I-am dat omului pașaportul, acesta a tastat ceva în computer, după care mi-a restituit pașaportul și mi-a ridicat bariera.

Urmează ghiseul Poliției de frontieră turcești. Aici am găsit un turc în uniformă, care a scanat pașaportul, a mai butonat ceva în computer și mi-a pus ștampila de intrare în pașaport.

Următorul ghiseul este cel la care se înregistrează vehiculul.
Din câte știu, din motive de taxe relativ mari, înregistrarea vehiculului se face pentru a preîntâmpina vânzarea acestuia în Turcia.
Ieșirea din Turcia nu se poate face fără vehicul, excepție fiind excursiile în insulele grecești aflate lângă stațiunile de la marea Egee precum Bodrum, Marmaris sau Kușadasi.

Când am ajuns la ghișeu, turcul (în civil) tocmai pleca, spunandu-mi doar “five minutes”.
N-au trecut mai mult de două minute pentru ca la ghișeul a apărut o gagică în blugi și camașă albastra, coafată, rujata, fardată, aranjată și cu unghiile făcute.
Asta pentu că tot cunosc niște meseriași care susțin că Turcia este o țară islamică unde femeile umblă cu vizetă pe față.
Gagica a fost foarte operativă, talon – cartea verde – pașaport și în mai putin de 30 de secunde am rezolvat-o și cu înregistrarea vehiculului.

A urmat controlul vamal, unde un turc mai bătrân, la costum și cravată mi-a inspectat sumat bagajul, după care mi-a spus “OK, you can go”.

Înaite de ieșirea din zona vămii mai este o ghertă cu barieră, unde turcul de ghișeu (în uniformă) probabil îi verifică pe turcii dinaintea lui, pentru că se uită doar în pașaport fără a mai butona ceva la computer.
Așadar, eram în Turcia.

Toată treaba de la granița a durat sub 10 minute, față de vreo juma de oră cât a durat în 2012 (tot pe aici am intrat).
Acum, turcii pareau mai fluenți și mai bine organizați, plus că toată treaba mergea cursiv, de la un ghișeu la altul. În 2012, intrai într-o cladire mare și te tot plimbai, aparent fără nicio logică, pe la mai multe ghișee.
Acum, clădirea respective parea părăsită.

Limitele turcești de viteză.

[attachmentid=1628045158]

Începe drumul prin Turcia.

[attachmentid=1628045159]

De la granița cu Bulgaria până în Georgia, Iran, Iraq și Siria se merge doar printr-o singură țară. Ar mai fi și Armenia, însă granița este închisă de mult timp (enclava azeră Nakhchivan nu o mai luăm în calcul).

Punctul de frontieră Derekoy.

[attachmentid=1628045160]

Traducerea a ceea ce se vede scris în poza de mai sus “poarta vamală Derekoy”.

Derekoy – Kirklareli - Babaeski – Luleburgaz nimic deosebit.
Doar că m-am salutat cu niste turci cu care am stat puțin de vorbă la Lukoil-ul din Bulgaria de lângă graniță.

Deocamdata Luleburgaz nu are centură și trebuie traversat tot orașul.
Nu este o problemă, deoarece traversarea orașului se face pe un bulverad larg, de două benzi pe sens.
La un moment dat, după ce am plecat de la un semnafor, la vreo 500 de metri am oprit la o trecere pentru pietoni.
Văzându-mă pietonii se uitau aproape socați la mine iar mașinile din spate au început să clazoneze discret.
Uitasem că în Turcia trecerea de pietoni are mai mult caracter decorativ.

După Luleburgaz am virat dreapta spre Muratli și apoi Tekirdag, destinația finală a zilei.
Pe aici, calitatea drumului mai scade, asfaltul este pe unele porțiuni vălurit, însă nimic de speriat.
În schimb, centrura Tekirdag-ului este coală de hârtie.

19 Oct 2016, 01:09:
Joi, 05.10.2016 - Partea a II-a

Am uitat sa spun ca imediat dupa intrarea in Turcia am primit un sms de la Ministerul de Externe roman cu detaliile de contact ale ambasadei Romaniei din Ankara.
Cu ocazia asta am aflat ca adresa amabasadei este Bokres Sokak, adica strada Bucuresti.
Frumos din partea turcilor.
N-am inteles de ce nu am am primit si datele de contact ale consulatului de la Istanbul, insa asta conteaza mai putin.

Panoul de intrare din fiecare oras turcesc.

[attachmentid=1628045185]

Nufus = populatie.
Rakim = altitudine
Unele panouri contin doar populatia, fara altitudine.

Statuia lui Ataturk din Tekirdag.

[attachmentid=1628045186] [attachmentid=1628045187]

Conform a ceea ce scrie pe Wikipedia, acesta este singura statuie care-l infatiseaza pe Ataturk in marime naturala, la dimensiunile lui originale.
In rest, Ataturk este prezent peste tot, in mediul public si privat, inclusiv pe fiecare bancnota turceasca.

Ataturk si alfabetizarea cu caractele latine.

[attachmentid=1628045188] [attachmentid=1628045189]

Introducerea caracterlor latine a fost una dintre principalele reforme ale lui Ataturk.
Pana la Ataturk [incepuptul anil '20 ai secolului trecut] turcii scriau cu caractere arabe.

Moscheea Rustem Pasa.

[attachmentid=1628045190] [attachmentid=1628045191] [attachmentid=1628045192]

Din pacate, moscheea era in renovare.

[attachmentid=1628045193]

Meseria de lustragiu inca exista la scara larga in Turcia.

[attachmentid=1628045194]

Posta turca detine un serviciu propriu de cargo iar Posta din RO parca a fost aproape de faliment in anii trecuti.

[attachmentid=1628045195]
Sudsemnatu
usor usor administratie turca ( sa zic asa) incepe sa nu ii mai pese de mostenirea lasata de Ataturk, nu m-ar mira ca in 10 ani acesta sa fie scos aproape definitiv din viata lor publica
gibonu
@Sudsemnatu

Nu cunosc foare bine societatea si politica turca, insa nu imi vine sa cred ca Ataturk va fi dat de-o parte in 10 ani.
Pur si simplu mostenirea lui este imensa, portretele lui le gasesti de carciuma, aprozar sau frizerie, plus tot ceea ce inseamna insitutie publica, inclusiv scoli.

Si nici nu mi se pare ca Erdogan si baietii lui sunt chiar atat de prosti incat sa se atinga de mostenirea lui Ataturk.


Joi, 06.10.2016 - Partea a III-a

Moscheea Orta.

[attachmentid=1628045272] [attachmentid=1628045273] [attachmentid=1628045274]

Cismeaua din curtea moscheii unde credinciosii de spala pe picioare inainte de rugaciune.
Se observa ca treaba este bine organizata, cu un fel de scaun pus langa sursa de apa.

[attachmentid=1628045275]

Nisa de pe fundal se numeste mihrab si indica directia Meccai.

[attachmentid=1628045276]

Vazut mai de aproape.

[attachmentid=1628045277]

Minbar-ul, oarecum similar cu amvonul din bisericile crestine.

[attachmentid=1628045278]

Raftul in care se lasa incaltarile, amplasat langa intrarea in moschee.

[attachmentid=1628045279]

Toaleta subterna din curtea moscheii

[attachmentid=1628045280]

doatata inclusiv cu ascensor pentru persoanele cu dizabilitati.

[attachmentid=1628045281]

Poza din care se observa islamizarea societatii turcesti, mai ales a femeilor.

[attachmentid=1628045282]

Alt monumet despre Ataturk si alfabetizarea cu caractere latine.

[attachmentid=1628045283]
Sudsemnatu
scuze ca spamez aici, dar vroiam sa zic ca cea mai mare mostenire a lui Ataturk e statul laic( parerea mea) care teorestic e protejat de armata ( independenta). Care dintre cele enumerate mai devreme se mai gasesc in ceea ce a lasat el?
gibonu
@Sudsemnatu

Desi ma repet, nu ma dau cunoscator al societatii turce contemporane.
Spun doar ceea ce vad pe strada iar din ceea ce am apucat sa vad, nu mi s-a parut deloc ca statul laic ar fi disparut in Turcia.

Doar ca parere personala, parca numarul femeilor cu basma in cap si haine lungi mi s-a parut mai scazut fata de alte dati cand am fost in Turcia.
Aici este posibil sa fie vorba si de influenta europeana mai puternica.

Iar despre armata turca, nu stiu ce sa spun.
In plus asta este un domeniu complicat, se poate discuta mult pe tema asta.


Joi, 06.10.2016 – Partea a IV-a

Făcură turcii baraj pe Bosfor.

[attachmentid=1628045330]

De fapt era afișul care anunta că în perioada 09-13 Octombrie la Istanbul urma să se desfășoare Congresul Energetic Mondial.

Deja îmi era foame, așa că am început cu un sandwich de pește, bun dar nimic deosebit.
Plus că avea o grămadă de pâine.
Când m-am uitat mai bine, am văzut că turcul avea și scoici cu orez, așa că am mâncat vreo 5.
Cam așa arată (pozele sunt mai vechi, din Istanbul din 2011).

[attachmentid=1628045331] [attachmentid=1628045332]

Nu par prea apetisante, însă udate din belșug cu zeamă de lămăie, sunt un deliciu.
Practic este o combinație între carnea de scoică și orezul gătit cu tot felul de mirodenii, combinație finala care este făcută în cuptor (sau cel puțin asta am înțeles).

A urmat varianta turcească de mici, cu un sos uite perfect pe gustul meu.

[attachmentid=1628045333]

Plus deliciul culinar al serii, respectiv farfuria cu iaurt care se vede în poza de mai sus, în plan îndepărtat.
Nu arată deloc aptisant, însă sub iaurt era o combinație acrișoară între orez si lobodă, o nebunie.
Dacă nu m-aș fi umplut cu sandwich-ul de pește, as mai fi luat o porție de orez cu lobodă.

Varianta tucească de ouzo, numită raki.

[attachmentid=1628045334]

La fel ca și ouzo, are un gust pregnant de pastă de dinți.
Se spune că la Tekirdag se face cel mai bun raki, așa că am incercat și eu unul mic, combinat cu apă.
Nu mi-a plăcut.
Mâncarea plus rachiul au costa 33 de Lire, adica puțin sub 10 Euro.

Seara s-a încheiat cu două ceaiuri turcești, de care îmi era dor.

[attachmentid=1628045335]
VladSoare
Observ că nici în Turcia nu scapi de taximetriștii cu Logan. Au ajuns și acolo. biggrin.gif
Legat de scrierea latină, din cîte am înțeles n-a fost numai din motive de occidentalizare, cum am putea suspecta, ci și din rațiuni practice. Scrierea arabă nu se prea potrivea cu limba turcă. Aveau probleme mari în redarea anumitor sunete, folosind o scriere care fusese gîndită pentru o limbă în care acele sunete nu existau. Bașca lipsa semnelor pentru vocale, care în arabă era acceptabilă datorită naturii acelei limbi, pe cînd în turcă nu se potrivea. Or alfabetul latin au reușit, bineînțeles și cu diacriticele de rigoare, să-l muleze pe limba lor.
Sigur, probabil că dorința de a-i da Turciei o față europeană a cîntărit mult în decizia lui Atatürk de a impune alfabetul latin. Totuși, trecînd peste asta, în ultimă instanță scrierea latină a fost și un progres practic.
drrond
QUOTE(gibonu @ 20 Oct 2016, 23:19)
Nu par prea apetisante, însă udate din belșug cu zeamă de lămăie, sunt un deliciu.



Ai uitat esentialul... "cu zeama de lamâie si vin alb". biggrin.gif
Am mancat cand am fost la Erdek. Turcul culegea scoicile sigur din mare si le prepara cum ai zis. Am mancat intr-o seara cu vin alb sec din belsug si abia m-am oprit (mi-a cam fost rau in cea noapte). Trebuie sa recunosc ca nu stiu nici acum ce mi-a placut mai mult: scoicile sau vinul!! De fapt cred ca ambele. Vinul era de casa (vrac).
gibonu
@VladSoare
Intr-adevar, exista si in Turcia multe taxi-uri Logan.
Plus ca am vazut ca ultimul model de Logan este vandut in Turcia ca Renault Symbol.

Este foarte posibil ca schimbarea alfabetului sa fi fost facuta si din considerente lingvistice.
Recunosc cinstit ca habar n-aveam de variata asta.

@drrond
Mi s-a parut cam scump alcoolul in Turcia, asa ca n-am mai incercat. Raki a fost o exceptie.
In plus, scoicile le-am mancat pe strada, asadar nu aveam cum sa le ud.
Oricum, multumesc pentru sugestie.


Vineri, 07.10.2016

Cazarea la Tekirdag a fost la hotelul Rodosto, 45 Euro / noapte / camera cu mic dejun, luat de pe booking.com.
Hotelul este foarte tare, amplasat chiar lângă faleză și centrul orașului, parcarea nu este o problemă iar micul dejun a fost mai mult decât generos.
Site-ul hotelului (doar în turcă): http://rodostohotel.com.tr/

După micul dejun, înainte de plecare am vrut să fac niște poze camerei în care am dormit, însă din păcate pentru mine, aparatul foto s-a defectat.
Concret, era vorba de un Cannon G9 (pe care il împumut de vreo 6 ani de la niște prieteni) și al cărui obiectiv nu se mai deschidea complet.
Se auzea în el un zgomot de rotit în gol, după care pe ecran aparare mesajul “eroare obiectiv – reportire aparat”.

Am eliberat camera, am lăsat bagajele la recepție și am plecat prin Tekirdag în speranța că voi găsi de cumpărat alt aparat foto.
Oricât ar părea de ciudat, m-am plimbat aproape 2 ore prin zona centrală, am intrat în toate magazinele de electronice, inclusiv în cel din mall-ul orașului, însă aparat foto n-am găsit.
Pur și simplu, cel puțin în Tekirdag nu mai vindea nimeni aparate foto.
Am fost chiar și la două centre foto iar turcii de la ambele m-au îndrumat spre același service de produse electronice.

Înapoi la hotel, pentru că aici recepționerul turc vorbea engleză, am înțeles pe unde era amplasat service-ul, apoi cu cartea de vizită în mână și întrebând alți turci pe stada l-am găsit.
Turcul de aici mi-a spus că nu are cu ce să mă ajute și m-a trimis la un service din Istanbul.

Așa că sigura opțiune pentru poze a rămas un telefon mobil obișnuit (ne smartphone), cu o camera foto foarte slabă.

Drept pentru care, îmi cer scuze pentru calitatea următoarele poze (nu vor fi prea multe).
Faleza Tekirdagului, unde pe km buni există pistă de alergare din tartan și pistă pentru biciclete.

[attachmentid=1628045566]

Muzeul Rakoczi.

[attachmentid=1628045567] [attachmentid=1628045568]

Este vorba despre Francisc [Ferenc] Rakoczi al II-lea [1676 - 1735], printre altele principe al Transilvaniei si conducatorul primei rascoale maghiare improtriva hapsburgilor, in perioada 1703 - 1711.
Dupa infrangerea maghiarilor de catre hapsburgi, Rakoczi a fost fortat sa plece in exil.
S-a plimbat cativa ani prin Europa fara sa fie acceptat iar in final singurul care l-a acceptat a fost sultanul otoman Ahmet a III-lea.
Rakoczi si anturajul lui s-au stabilit la Tekirdag in anul 1720 si a trait aici pana cand a murit, in anul 1735.
Casa in care a trait Rakoczi azi este azi muzeul din pozele de mai sus, proprietate a statului maghiar si loc de pelerianaj pentru maghiari.

Nu lipseste nici steagul tinutului Secuiesc.

[attachmentid=1628045569]

Mai multe detalii despre muzeu: https://en.wikipedia.org/wiki/R%C3%A1k%C3%B...,_Tekirda%C4%9F

Din Tekierdag, pentru o variatie de traseul am continuat alergare pe ruta Kumbag - Gazikoy - Sarkoy.
Dupa Kumbag, drumul incepe sa urce prin niste serpentine, uneori cam stranse, apoi coboara pe malul marii Marmara.
Cateva poze cu un drum spectaculos, care mi-a placut foarte mult.

[attachmentid=1628045570] [attachmentid=1628045571] [attachmentid=1628045572] [attachmentid=1628045573] [attachmentid=1628045574]

Varianta turceasca a indicatorului "Stop".

[attachmentid=1628045575]

Apoi, din Sarkoy pana la Kavakkoy drum OK, pe o banda pe sens.
Din Kavakkoy pana la Eceabat nimic deosebit, drum expres [doua benzi pe sens si separare intre sensuri] pana aproape de Eceabat.

Ca fapt divers: desi in romana "koy" are alta conotatie, in turca, printre altele inseamna sat / asezare.

Cam asta a fost.
Daca are cineva vreo intrebare, cu cea mai mare placere.
gibonu
@Sudsemnatu

Sigur n-ai gresit link-ul?
Sudsemnatu
Nu, ascultam melodia asta produsa de un turc si ma uitam la goliciunea fetelor de acolo si mi-am adus aminte de tine cum ziceai cat de libera a devenit Turcia. Ma gandeam ca ai dreptate smile.gif
gibonu
@Sudsemnatu

Am inteles, asa se leaga.
Oricum, m-am referit la ceea ce am vazut in zona europeana a Turciei (Tekirdag, Eceabat, etc).
E posibil ca prin alte zone situatia sa fie putin diferita.
buzasparta
Turcia are multe de oferit numai ca fiind o tara mare trebuie sa ai timp sa o vezi.Am tot baut ceaiuri de mere pe la noi dar nu am gasit nici unul asemanator cu al lor.
gibonu
QUOTE(buzasparta @ 18 Nov 2016, 23:49)
Am tot baut ceaiuri de mere pe la noi dar nu am gasit nici unul asemanator cu al lor.


Te rog, poti sa dai mai multe detalii despre ceaiul de mere.

Te intreb pentru ca pare cam teapa turistica.

Gagica asta, desi rusoaica, pare ca stie ce spune:
"And I know I will be forever cursed for revealing the secret of the apple tea which really is .. just an instant powder."
"Apple tea is a beverage that most locals have never tried ..."
Sursa si mai multe detalii:
http://www.deliciousistanbul.com/blog/2012...l-spice-market/

In plus, Caykur (vorbeste mah fumos), cel mai mare producator de ceai din Turcia nu are in oferta ceai de mere, nici macar la Ice tea.
Mai multe detalii:
http://www.caykur.gov.tr/Pages/lang/Design...rm2.aspx?Lan=1#

P.S. Daca vrea cineva Caykur, am gasit un magazin turcesc in Bucuresti (Colentina, langa avion) care are cateva sortimente de ceai.
Juma de kil costa 19 lei si nu 50 lei pentru 50 de grame cum se intampla la Carturesti.
buzasparta
Am baut la ei un ceai de mere, am cumparat din magazin din Istanbul ceai de mere- nu instant ci la pliculet- dar nu e la fel ca ala baut la diverse carciumi.Acu nu stiu daca ala de la carciuma era instant sau nu ca nu avea depuneri si era paharut deci nu aveam pliculet in el si nici nu am intrebat ce marca ar fi.Dar la gust chimicala sau nu era bun.
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.